Mecanisme de transfer ale apelurilor (handover)
In literatura de specialitate aceste mecanisme sunt intalnite sub denumirea generica de handover. Desi termenul handover nu este inca incetatenit in limba romana, il vom folosi in ideea de a facilita utilizatoru lui parcurgerea acestui paragraf.
Handover-ul
se defineste ca fiind mecanismul prin care un terminal mobil schimba, pe
parcursul desfasurarii apelului, canalul radio care ii fusese alocat initial.
Necesitatea unui astfel de mecanism se datoreaza posibilitatii ca, pe parcursul
unui apel, nivelul semnalului util receptionat de mobil si/sau statia de baza
sa scada sub un prag de neinteligibilitate. O alta cauza a initierii unei
cereri de handover este aceea a scaderii raportului semnal/interferenta sub
pragul admisibil de inteligibilitate. Handover-ul este, de cele mai multe ori,
o consecinta a modificarii pozitiei geografice (iesirea din aria de acoperire
a unei celule si intrarea in aria unei alte celule atrage necesit atea modificarii
canalului pentru un mobil angajat intr-o comunicatie), dar poate fi si o
consecinta a inecarii temporare in zgomot a unui canal radio. Deoarece in
capitolul 3 se va trata handover-ul in sistemul GSM, vom discuta in cele ce
urmeaza despre acest mecanism in cazul sistemelor analogice. Astfel, in
sistemele analogice, pentru stabilirea unui handover, se parcurg etapele:
l. Se masoara nivelul semnalului receptionat RSS (Received Signal Level):
RSS = C + I (1.8.)
2. Se masoara periodic interferenta I. Daca RSS coboara sub un prag critic predefinit se va face o cerere de handover. Din cele doua masuratori se poate calcula usor raportul:
(1.9)
Initierea unei cereri de handover este dictata de nivelul de semnal receptionat sau de raportul S/I. Teoretic, o astfel de cerere se desfasoara (de exemplu) astfel: cand nivelul de semnal atinge limita de inteligibilitate, statia de baza va emite o cerere de handover spre centrul mobil de comutatie. Daca se utilizeaza un prag fix pentru nivelul de semnal, metoda este insa rigida din cauza conditiilor diferite de propagare in teren. O valoare a pragului pentru cererea de handover se considera 100 dBm.
In scopul reducerii numarului de apeluri intrerupte, cauzate de o cerere de handover nereusita, precum si pentru diminuarea numarului de cereri de handover, se pot aplica urmatoarele metode. Pentru determinarea intarzierii handover-ului se introduc doua praguri. Astfel, pentru prima cerere de handover (realizata la atingerea primului prag - prag 1) se poate intarzia alocarea resursei pana la realizarea unei a doua cereri (aceasta noua cerere este facuta la atingerea celui de-al doilea prag -prag 2 de handover). Acest procedeu poate fi util atunci cand celula solicitata este supraincarcata, deoarece produce o diminuare a numarului de cereri de handover.
Pragul considerat poate fi atat nivelul semnalului receptionat, cat si raportul semnal/interferenta (S/I). Un exemplu tipic de utilizare a acestui procedeu este cel din figura 8. Se observa ca, fara existenta a doua praguri de handover, cererea unui solicitant din celula A (la trecerea in celula B) s-ar produce cand deja mobilul este in interiorul celulei B.
Fig. 8. Cerere de handover cu dublu prag
Situatiile in care se fac cereri de handover bazate pe diferenta de putere receptionata se trateaza astfel: notam cu d diferenta de putere intre semnalul receptionat de celula generatoare de handover si cel receptionat de celula careia i se solicita resursa.
In functie de marimea acestei diferente se iau urmatoarele decizii:
a) d < -3 dB: nu se actioneaza in nici un fel;
b) -3 dB < d < 0: se monitorizeaza semnalul;
c) 1 dB < d < 3 dB: se pregateste o cerere de handover;
d) d > 3 dB: se efectueaza o cerere de handover.
