RAPORTUL GLOBALIZARE - REGIONALIZARE

            Economia mondiala contemporana cunoaste o evolutie complexa, uneori contradictorie. Astfel, in paralel cu integrarea crescanda a economiei mondiale are loc si o fragmentare a acesteia.

            Regionalizarea este procesul realizarii unor aranjamente comerciale regionale cu grade diferite de integrare.

            In perioada postbelica pot fi identificate doua valuri de integrare regionala: incepand cu anii 1950, au avut loc numeroase incercari de creare a unor zone de comert liber sau a unor piete comune in Europa, Africa, America Latina, Zona Caraibelor si Asia. Cu exceptia Europei, incercarile de integrare regionala ale primului val au esuat.

            Regionalismul celui de-al doilea val este un fenomen al anilor 1990. Este mai extins decat primul val si este posibil sa fi fost provocat de interdependenta internationala crescanda si de progresele in comunicatii. Al doilea val consta in incercarile de a crea acorduri de comert regionale, asociatii vamale, uniuni vamale si piete comune.

            Dintre cele 109 acorduri regionale inregistrate de Acordul General de Tarife si Comert (GATT) in perioada 1984 - 1994, o treime au fost inregistrate intre 1990 - 1994. Insa aceste proiecte de integrare regionala sunt inca intr-un stadiu de dezvoltare fragil si niciunul nu se apropie de nivelul de integrare atins de Uniunea Europeana.

            Diverse grupari regionale au aparut intre statele foste socialiste in perioada post - comunista. Comunitatea Statelor Independente s-a creat in 1991 in urma prabusirii Uniunii Sovietice. Cateva tari membre au semnat o Carta a Cooperarii economice, cu toate ca principala orientare in politica economica a tarilor CSI pare sa fie spre o autonomie nationala sporita. Cateva tari din regiunea Marii Negre au format o asociatie intitulata Clubul Marii Negre. In anul 1993, membrii sai au convenit sa creeze o banca de comert si dezvoltare si un secretariat permanent, insa starea precara a economiilor statelor membre pare sa franeze dezvoltarea asociatiei. Grupul tarilor de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Republica Ceha si Slovacia) au convenit sa elimine in relatiile lor reciproce tarifele si au format Zona de Comert Liber Central - Europeana (CEFTA) la care au aderat Slovenia, Bulgaria, Romania si Tarile Baltice. Insa toate aceste tari isi orienteaza comertul catre Europa Occidentala si doresc sa adere la Uniunea Europeana.

            Asociatia Nord - Americana de comert liber (NAFTA) este o zona de comert liber alcatuita din SUA, Canada si Mexic. Are drept obiectiv eliminarea tuturor restrictiilor din calea comertului si investitiilor dintre cele trei tari in urmatorii 15 ani. Relatia trilaterala este in mod evident inegala. Canada are un PIB/Locuitor putin mai mic decat SUA, dar o populatie mult mai redusa. PIB - ul Mexicului este aproximativ 1/10 din cel al SUA. Comertul intra - regional intre cele trei tari este restrans si sansele de supravietuire ale acestei asociatii sunt mici, daca NAFTA nu vizeaza grade mai inalte de integrare.

            In America Latina cea mai semnificativa evolutie recenta in integrarea regionala este formarea uniunii vamale Mercosur, alcatuita din Brazilia, Paraguay, Argentina si Uruguay. Mercosur cuprinde 45% din populatia Americii Latine, reprezinta 33% din comertul exterior si aproximativ 50% din PIB - ul acestei zone.

            Pactul Andin incheiat in 1969 a cautat sa stabileasca relatii intre Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru si Bolivia insa membrii pactului au cazut de acord sa creeze o zona de comert liber doar in octombrie 1992, iar acordul a intrat in vigoare in ianuarie 1995. In anul 1960 a fost creata Piata Comuna Central - Americana alcatuita din Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica si Panama, dar care pana in prezent a inregistrat putine progrese pe calea integrarii. La fel, Comunitatea Zonei Caraibelor  creata in 1973 alcatuita din 15 tari membre, dar avand o populatie totala de numai 5,5 milioane de locuitori.

            Perspectivele unei Comunitati Economice pentru Orientul Mijlociu (alcatuita din Israel, Iordania si Palestina) nu constituie pana in prezent decat o idee interesanta.

            In Asia de Est, succesul strategiilor economice individualiste inregistrate de cele opt tari cu performante economice de varf in economia mondiala in perioada 1965 - 1994 (Japonia, Hong Kong, Republica Coreea, Singapore, Taiwan, Indonesia, Malayesia si Thailanda) a facut ca acestea sa considere putin avantajoasa ideea unei integrari economice profunde. Cooperarea regionala in Asia s-a concentrat asupra unor masuri de creare a unor zone de comert preferential. Membrii Asociatiei Natiunilor din Asia de Sud - Est (ASEAN) - Singapore, Malayesia, Thailanda, Indonesia, Filipine si Brunei - au convenit sa creeze o zona de comert liber pana in anul 2003. Dar aceste tari desfasoara majoritatea comertului lor cu alte tari, nu una cu alta. Forumul de cooperare economica Asia - Pacific (APEC) este un forum consultativ creat in 1994 ce are drept obiectiv promovarea cooperarii economice multilaterale intre tarile de pe coasta Pacificului. Cei 15 membri ai Forumului sunt SUA, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Brunei, Indonesia, Malayesia, Filipine, Singapore, Thailanda, China, Hong Kong si Taiwan. Desi membrii au convenit elaborarea unui plan de creare a unei zone de comert si investitii libere in regiune pana in anul 2020, nu exista inca un acord de formalizare a relatiei sub forma unui bloc. De altfel, diversitatea membrilor APEC poate impiedica evolutia grupului spre forme superioare de integrare.

Zona de comert liber = grup de tari intre care sunt eliminate tarifele si alte bariere comerciale, fiecare taara mentinandu-si insa propriile politici comerciale fata de tarile din afara zonei.

Uniune vamala = grup de tari intre care sunt eliminate restrictiile comerciale dar care aplica o politica concertata fata de tarile nemembre si un tarif extern comun pentru importurile din acele tari, desi ratele tarifare pot varia pe marfuri.

Piata comuna = zona care reuneste mai multe tari care aplica in comertul dintre ele conditii egale. Un asemenea sistem presupune o uniune vamala cu tarif extern comun, circulatia libera a factorilor de productie, precum si a bunurilor si serviciilor si armonizarea considerabila a impozitelor si altor politici.

Grupari de integrare economica regionala