E-biroul referat






E-biroul

Biroul electronic (e-biroul) reprezinta biroul bazat pe utilizarea calculatoarelor, echipamentelor de comunicatie si a altor dispozitive electronice, si care tinde spre eliminarea relativa a cantitatii de hartie utilizata. Activitatea de birou se refera la prelucrarea de informatii, analizarea, modificarea, trierea, arhivarea sau extragerea informatiilor, pentru ca exista intrari si iesiri de informatii. Societatea contemporana pare sa aiba o inclinatie deosebita pentru prelucrarea unui volum de informatii intr-o continua crestere.

 Birourile sunt, in fapt, adevarate centre informationale prin care sunt vehiculate importante volume de informatii. Experienta practica demonstreaza ca: procurarea, culegerea, valorificarea si transmiterea directionala a informatiilor este cea mai importanta sarcina a birourilor. In acest sens, prin optimizarea proceselor informationale si comunicationale se urmareste:[1]

ü     modul simplu de preluare si intretinere a informatiilor, pentru toate tipurile de informatii;

ü     imbunatatirea calitatii informatiilor prin punerea la dispozitie a tuturor informatiilor necesare si existente;

ü     scurtarea timpilor de parcurs prin eliminarea timpilor de transport, copiere si asteptare, ca si prin scurtarea duratelor de prelucrare;

ü     accelerarea cautarii informatiilor prin instrumente adecvate (banci de date pentru prelucrarea directionala si structurata, sisteme de gestiune a documentelor pentru posibilitatile de accesare a documentelor arhivate dupa continutul acestora, posibilitatea cautarii hipertext);

ü     reutilizarea directionala a informatiilor (exemplu: redactarea de scrisori in serie);

ü     calitatea excelenta a rezultatelor prin standardizarea fluxurilor de date si prin asigurarea actualitatii documentelor / datelor folosite (tehnologii EDI, EFI: EDI+Internet, WEB), etc.

Aplicatiile de birou sunt elemente nelipsite din cadrul oricarei intreprinderi. Editarea de texte, transmiterea de e-mail-uri, lucrul cu bazele de date sunt doar cateva din activitatile cotidiene care vor fi realizate folosind o suita office. In esenta o suita este formata dintr-un set de programe vandut sub forma unui singur pachet. De exemplu, o suita office va contine in general un editor de texte, o aplicatie de calcul tabelar, un sistem de baze de date, un program de grafica sau dedicat prezentarilor, o aplicatie din categoria PIM (Personal Information Manag er) si un program destinat comunicatiilor.

Biroul virtual este mediul in care se desfasoara conducerea si administrarea organizatiilor, indiferent de natura lor.

1. Forme flexibile de munca

Traditional, munca intr-un birou se desfasoara intre orele 7:30-15:30. Actualmente munca se poate desfasura oriunde si oricand, dupa cum este nevoie. Sunt activitati pentru care sloganul 24×7 a devenit posibil. Meritele revin noilor tehnologii  informationale, in special telecomunicatiilor (laptop-uri, telefoane mobile, Internet).

Birotica trebuie sa raspunda la urmatoarele cerinte:[2]

ü     comunicarea cea mai buna, mai rapida si mai eficienta intre persoane si organizatii;

ü     sprijinul persoanelor care lucreaza impreuna, in acelasi loc sau locuri diferite.

 Conceptul de telemunca

O definitie suficient de generala si clara pentru munca la distanta este dificil de gasit. O formulare rezonabila poate fi: munca efectuata de o persoana aflata intr-un loc diferit de persoana (persoanele) care o supravegheaza direct si/sau o platesc pentru munca efectuata.[3] Se observa ca accentul se pune pe lucratorul individual si nu pe organizatie.

Telemunca sau telenaveta este definita adesea ca fiind utilizarea tehnologiei telecomunicatiilor pentru a inlocui, complet sau partial, deplasarea spre locul de munca si inapoi acasa. Telemunca este, deci, munca la distanta bazata, in esenta, pe utilizarea TIC. In sens invers, nu orice forma de munca la distanta este telemunca. Atat ca raspuns la problemele interne ale lumii afacerilor, cat si ca strategie a managementului cererii de transport, telemunca capata o acceptare tot mai larga in lume. In SUA, Guvernul Federal si statele California, Hawaii, Washington, Arizona, Florida, Minnesota si Connecticut se afla in diferite stadii de institutionalizare, implementare, planificare sau cercetare a programelor de telemunca. Numeroase alte programe sunt in curs de dezvoltare, implicand guvernele locale si/sau sectorul privat. Eforturi semnificative pentru implementarea telemuncii se fac, de asemenea, in Marea Britanie, Olanda, Finlanda, Germania, Franta si alte state europene, precum si in Japonia si Australia.

Privita din punct de vedere etimologic, telemunca poate avea doua radacini: telecommuting, care este termenul preferat de Comunitatea Europeana pentru a descrie lucrul la distanta utilizand TIC si teleworking, termen preferat de SUA. Aceasta nu inseamna ca cei doi termeni nu se regasesc utilizati atat in Europa cat si in SUA si ca au acceptiuni identice. Telemunca este considerat ca un concept abstract, in contextul varietatii de alte optiuni pentru lucrul la distanta. Fiecare dintre optiunile de lucru la distanta este clasificata conform impactului asupra transportatorilor si implicatiilor manageriale. Formele de lucru la distanta pot fi clasificate in: munca la domiciliu si in afara domiciliului.

Conceptul de management la distanta este esential pentru telemunca. Cel mai mare obstacol in calea cercetarii telemuncii de catre patroni este, fara indoiala, intrebarea „De unde stim ca ei muncesc?”. Daca se demonstreaza ca alte forme de munca au cerinte manageriale similare, telemunca ar putea fi mai usor acceptata. In plus, unele tehnici de management apartinand altor forme de munca ar putea fi adaptate telemuncii.

Negocierea telelucrului

Negocierea telelucrului presupune existenta unui status quo intre angajat si angajator. Negocierea propriu-zisa trebuie sa atinga o serie de aspecte care, in principal, se refera la urmatoarele probleme:

Ø     Telelucratorii trebuie sa fie angajatii unei companii si nu lucratori pe cont propriu.

Ø     Pentru a evita izolarea, contractele lucratorilor trebuie sa fie periodice.

Ø     Telelucratorul la domiciliu trebuie sa aiba o camera separata si o linie telefonica, pentru care angajatorul va suporta cheltuielile.

Ø     Telelucratorii trebuie sa se intalneasca in mod regulat si sa tina legatura cu ceilalti telelucratori prin intermediul postei electronice sau al telefonului, toate cheltuielile aferente fiind suportate de angajator.

Ø     Saptamanal, telelucratorii trebuie sa poarte discutii cu managerul sau superiorul lor.

Ø     Telelucratorii trebuie sa primeasca aceleasi transe de plata si facilitati ca si ceilalti angajati, inclusiv concediu de odihna. Trebuie stabilit un numar de ore de lucru si telelucratorii trebuie sa fie inclusi in dezvoltarea carierei si in programele de perfectionare.

Ø     Echipamentele TIC trebuie furnizate, platite, instalate, intretinute si asigurate de angajator.

Ø     Angajatorul trebuie sa-si dea acordul cu privire la conditiile de sanatate si securitate si sa isi asume riscurile asociate. El trebuie sa aiba responsabilitati legale pentru orice accident de munca, pagube materiale sau intelectuale ale telelucratorului.

Ø     Telelucratorii trebuie sa aiba acces la reprezentarea in asociatiile profesionale si dreptul de intrunire in afara orelor de lucru. Consultantii in problemele de sanatate si securitate si reprezentantii asociatiilor profesionale trebuie sa-i poata vizita pe telelucratori.

Ø     Telelucrul se desfasoara conform vointei proprii, iar telelucratorii trebuie sa aiba dreptul sa se intoarca la modul de lucru clasic (la birou) cand doresc si daca decid acest lucru.

In continuare sunt descrise principiile negocierii contractelor de telelucru urmate de unele comentarii.

   1. Statutul angajarii

Principiu: Telelucrul nu trebuie sa fie o scuza pentru a acorda conditii mai slabe. Statutul angajatului trebuie mentinut, angajatorul neputandu-l modifica fara acordul telelucratorului.

Comentariu: Telelucratorii trebuie sa-si mentina statutul de angajati cu drepturi depline, ferindu-se sa devina colaboratori sau consultanti independenti. In 1982, societatea de asigurari de viata California Western le-a oferit catorva angajati oportunitatea de a lucra acasa, la fel cum ar fi lucrat la firma. Ei au devenit consultanti platiti dar nu li s-au oferit comisioane. La 1 decembrie 1985, opt persoane si-au dat demisia si au dat in judecata compania, calificand contractul independent ca un subterfugiu pentru a nu le plati comisioanele. Cazul a fost stins de companie in 1988, fara a se mai ajunge in fata instantei, pentru o suma de bani tinuta secreta, iar programul de telelucru a fost sistat.

2. Lucrul partial la domiciliu

Principiu: Telelucratorii la domiciliu trebuie sa munceasca numai o parte din timp, cat ar face-o si la un loc de munca clasic.

Comentariu: Telelucratorul trebuie sa-si impuna un program riguros de munca, astfel incat sa nu diminueze timpul liber la care are dreptul, ca si lucratorii din sistemul clasic. Una din problemele muncii la domiciliu este data de termenul de finalizare a lucrarii. Telelucratorii pot avea impresia ca lucreaza prea mult, neglijandu-si viata cotidiana. Flexibilitatea asociata telelucrului poate incuraja tendinta de crestere a timpului acordat muncii, alternativa nesatisfacatoare pentru un orar de lucru bine determinat. De asemenea, unele servicii trebuie furnizate in afara programului (de exemplu, serviciile de oferire a informatiilor).

3. Telelucrul este ales voluntar

Principiu: Telelucrul trebuie sa fie alegerea voluntara a angajatului, iar telelucratorii trebuie sa aiba dreptul de a se reintoarce la locul de munca conventional.

Comentariu: Pe termen lung, principiul poate fi amenintat de transformarea companiei in birouri inchise. Situatia se poate schimba si cand compania lanseaza noi recrutari de telelucratori sau, mai simplu, ii invita pe angajatii existenti sa lucreze acasa.

   4. Echipamentul si spatiul

Principiu: Angajatorul trebuie sa furnizeze telelucratorului echipamentul necesar lucrului, respectand conditiile de sanatate si securitate.

Comentariu: Echipamentele telelucratorilor trebuie sa fie similare celor utilizate la locul de munca clasic, iar angajatorul va suporta toate cheltuielile, inclusiv cele destinate organizarii: telefon, legatura la retea, impamantare, etc. Exista riscul ca celor care lucreaza acasa sa li se repartizeze mobilier inadecvat si echipamente uzate moral.

   5. Plata cheltuielilor

Principiu: Angajatorul trebuie sa suporte cheltuielile aditionale ale telelucratorului la domiciliu. Intelegerile cu telelucratorii pot varia in functie de zona geografica.

Comentariu: Tendinta angajatorilor de a nu oferi compensatii, sustinand ca telelucratorii au castiguri din economiile pe care le fac la costurile cu telecomunicatiile (telefon, Internet, energie electrica) si cu transportul.

   6. Dreptul la viata particulara

Principiu: Telelucratorii trebuie sa poata face distinctie intre munca si viata privata.

Comentariu: Este unul din principiile care se respecta cel mai greu. Telelucratorul nu trebuie sa „amestece” problemele serviciului cu cele casnice. Se sustine ca principiul face distinctie intre telelucratorii buni si ceilalti.

   7. Urmarirea si controlul activitatii

Principiu: Necesitatea inspectarii conditiilor de lucru si de securitate de catre reprezentantii asociatiilor profesionale si organismelor sanitare nu trebuie sa intre in conflict cu dreptul telelucratorului la intimitatea casnica.

Comentariu: Angajatii au obligatia de a asigura un mediu de lucru protejat si de a permite inspectii la locul de munca. Angajatorii trebuie sa poata utiliza metode electronice de urmarire, care sa permita monitorizarea de la distanta a performantelor angajatilor (de exemplu, cai de acces la produsele program, contorizarea apelurilor telefonice si inregistrarea acestora si, uneori, supravegherea prin camere de luat vederi). Se poate induce o ingrijorare privind viata privata, mai ales ca se lucreaza la domiciliul propriu. Dreptul lucratorilor la intimitate trebuie tratat ca o problema fundamentala a drepturilor omului.

   8. Grija pentru copii

Principiu: Pe durata serviciului, telelucratorii la domiciliu nu trebuie sa-si faca griji pentru copii.

Comentariu: Datorita flexibilitatii programului de lucru, telelucrul este benefic pentru parinti si cariera acestora. El apropie parintii de copii. Cu toate acestea, grija fata de copii nu trebuie sa afecteze obligatiile angajatului. De aceea, nu se elimina total aranjamentele parintelui angajat pentru ingrijirea copiilor (bona, doica, gradinita, bunici, etc.)  

9. Izolarea si dezvoltarea carierei

Principiu: Trebuie instituite modalitati de protejare a telelucratorului in ceea ce priveste riscul izolarii si al depresiilor nervoase. Aceasta este o problema de sanatate si securitate. Telelucratorii trebuie sa aiba oportunitati de afirmare si promovare in cariera.

Comentariu: Pe termen lung, dupa ce a trecut perioada de placere, izolarea poate deveni o problema. Telelucratorii pierd din educatia si indrumarea pe care le primesc cei ce lucreaza clasic. Ei nu au acces la invatarea informala de care au parte oamenii care intra in contact si discuta cu colegii de munca.

   10. Libertatea asocierii profesionale

Principiu: Telelucratorii trebuie sa aiba acces la asociatiile profesionale, iar acestea sa aiba dreptul de a inspecta locurile de munca la domiciliu, pentru a se informa despre conditiile asigurate de angajator. Telelucratorii trebuie sa beneficieze de facilitati prin care sa consulte asociatiile din care fac parte, sa fie instiintati cu privire la noi job-uri si ocazii de avansare.

Comentariu: Asociatiile trebuie sa ofere detalii in privinta aderarii fiecarui telelucrator in parte. Asociatiilor trebuie sa li se garanteze dreptul de a comunica direct cu angajatii prin intermediul postei electronice, a sistemului electronic de comunicatii al angajatorului, etc. Telelucratorii trebuie sa aiba posibilitatea de a participa la deciziile asociatiilor si de a-si asuma indatoriri in calitate de membri ai acestora. A lucra la domiciliu si a fi reprezentat si reprezentant in asociatii trebuie sa fie lucruri compatibile.

In noua economie vom asista la cateva transformari importante privind munca. Prima, si, poate, cea mai importanta vizeaza natura ei. Se presupune ca accentul va cadea din ce in ce mai mult pe gandire si creatie. Produsele create vor fi de natura intangibila – informatie si cunostinte. Piata fortei de munca se va globaliza: de exemplu un „muncitor” intelectual din Romania poate fi angajatul unei societati de oriunde. Politica angajarii va fi a competentei intelectuale pe proiect si nu a angajarii pe viata si pentru toti, iar riscurile pentru angajati se vor amplifica. Va creste necesitatea perfectionarii continue, diploma de absolvire a unei scoli fiind necesara dar nu suficienta. Relatiile dintre angajator si angajat se vor baza tot mai mult pe cooperare si mai putin pe subordonare.

De asemenea va creste ponderea telemuncii in totalul formelor de munca. Piata fortei de munca va fi influentata de efectul telestroika, al liberalizarii si globalizarii informatiilor si comunicatiilor, in care tot mai multe activitati sunt desfasurate de e-cetateanul societatii contemporane.

Utilizarea pe scara larga a tehnologiei informationale si comunicatiilor (TIC) si, in consecinta, investitiile tot mai ample in acest domeniu, au dat nastere paradoxului productivitatii TIC, care inregistreaza o crestere sub asteptari si, in consecinta, poate conduce la posibilitatea nerecuperarii cheltuielilor efectuate. Acest lucru se datoreste faptului ca exista o diferenta, uneori destul de mare, intre „tehnologia oferita” (ceea ce se cumpara si se instaleaza) si „tehnologia utilizata” (ceea ce inteleg angajatii sa utilizeze, dupa gradul de pregatire, cultura si adaptare). Pentru a determina utilizarea la maximum a TIC si a reduce riscul generat de compromiterea informatizarii societatii, datorata unor eventuale esecuri economice, este necesara educatia permanenta a tuturor lucratorilor.

  2 Biroul virtual

Telemunca (telenaveta) se asociaza, de obicei, activitatilor la care intrarile / iesirile sunt informatii, iar rezultatele pot fi transmise prin componente TIC. Datorita acestui fapt, locul de telemunca se numeste birou virtual (virtual office), iar conceptele de telemunca si birou virtual se confunda (inclusiv in acest studiu).





Conceptul de birou virtual acopera o arie larga a domeniilor in care telemunca se poate manifesta, de la nivelul ocazional, in care angajatul isi petrece majoritatea timpului de lucru la sediul societatii pana la nivelul mobilitatii totale, in care angajatul nu este prezent la un sediu fix, prestand servicii oriunde. Tehnologia informatiei, serviciile profesioniste si industria de bunuri de consum au grabit introducerea programului virtual, dar rata dezvoltarii noilor forme de munca este inca destul de redusa.

Costurile si facilitatile oferite lucratorilor sunt principalele avantaje ale biroului virtual, dar dezavantaje precum contactul slab cu o organizatie, cu mediul organizational si managerial al acesteia, dificultatile de comunicare cu personalul de pe acelasi nivel ierarhic sau de pe niveluri ierarhice diferite, accesul dificil la resurse materiale, conduc in continuare la o abordare precauta a telelucrului. Cu toate acestea, in anumite domenii de activitate si pentru anumite categorii de personal, formele flexibile de munca pot constitui o alternativa atragatoare, convenabila si, mai ales, profitabila pentru ambele parti ale contractului de munca.[4]

Biroul virtual este un concept care se refera, de fapt, la o gama alternativa vasta de moduri de munca, cu grade diferite de mobilitate sau de prezenta la un anumit sediu fix de lucru. Principalele modalitati de exprimare a biroului virtual, in functie de gradul de libertate a angajatului: telemunca ocazionala, telemunca semimobila, telemunca cu program aleator, telemunca la domiciliu si telemunca cu mobilitate totala.

Ø     Telemunca ocazionala se refera la acei angajati care isi desfasoara activitatea, in principal, la sediul organizatiei si, ocazional, o data pe saptamana, de exemplu, la domiciliu. Forma de munca a fost prima care a aparut si este, in acest moment, cea mai des intalnita in activitati de cercetare, proiectare, programare a calculatoarelor, contabilitate, etc., cu precadere in marile companii. Principalul avantaj al telemuncii ocazionale il constituie flexibilitatea mai mare a muncii fata de contextul clasic, conducand, in multe cazuri, la cresterea productivitatii muncii individuale. Deoarece se reduce numarul de zile de ocupare a unui spatiu organizational, costurile de intretinere a lui scad si, deoarece lucrul virtual este redus, se poate spune ca telemunca ocazionala este o modalitate de a munci cu avantaje importante, riscuri si investitii minime.

Ø     Telemunca semimobila este un pas avansat fata de varianta ocazionala, deoarece implica o mobilitate sporita a angajatilor fata de un spatiu fix de munca, dar presupune, in continuare, o legatura permanenta cu biroul fix, dupa un program prestabilit. Caracteristicile muncii deriva din aceea ca angajatii, atunci cand sunt programati sa lucreze la sediul organizatiei, nu au locuri fixe de lucru. Cand vin la serviciu, primesc telefon mobil si calculator portabil si sunt repartizati intr-un spatiu disponibil in acea zi. Acest tip de birou nu este destul de generalizat, deoarece ridica o serie de probleme organizationale, manageriale, psiho-sociale si de adaptare. Se impune crearea si gestionarea unui program riguros de lucru, tinand cont de programarile venirilor angajatilor la serviciu, precum si evidenta spatiilor (birourilor fizice) pentru fiecare zi in parte. Problemele de adaptare a angajatilor constau in faptul ca nu sunt legati sentimental de un loc de munca fizic, care le-ar da o mai mare siguranta si un grad ridicat de confort. De asemenea, lipsa contactului prelungit cu aceiasi colegi de munca, a muncii in echipa si sentimentul izolarii pot duce, pentru anumiti indivizi, la o scadere a productivitatii.

Ø     Telemunca cu program aleator combina munca la domiciliu cu cea la sediul organizatiei sau al clientilor acesteia, in proportii diferite. Angajatii vin la serviciu aleator, in functie de necesitatile curente ale sarcinilor primite. Ei nu au un loc fix de munca in sediul organizatiei. Atunci cand un angajat trebuie sa vina la serviciu, trebuie sa-si anunte din timp programul, pentru a i se rezerva (tip hotel) un birou in care sa-si instaleze calculatorul, sa-l lege la reteaua organizatiei, sa poata de si primi telefoane si sa fie in contact cu superiorii si colaboratorii. Forma de munca este din ce in ce mai raspandita la marile companii, fie in centrul marilor orase, fie, cu precadere, in suburbii, unde se gasesc spatii de inchiriat mai ieftine. Avantajele telemuncii cu program aleator constau in reducerea traficului rutier, a timpului de deplasare, a cheltuielilor de transport, conducand la cresterea profitului si productivitatii muncii, la scaderea costurilor si eliminarea stresului, cu repercusiuni pozitive asupra mediului si asupra conditiilor sociale.

Ø     Telemunca la domiciliu presupune translatia biroului traditional de la sediul organizatiei la domiciliul angajatului, cu toate dotarile necesare pe care le implica functia si genul de munca al persoanei respective: mobilier, calculator legat la retea, telefon, fax, copiator si alte dotari specifice muncii prestate. Angajatii isi creeaza un birou dotat complet in propria casa.

Cheltuielile cu dotarea si intretinerea birourilor casnice cad in sarcina organizatiei, care castiga prin faptul ca nu mai inchiriaza birouri. Tipul de telemunca este raspandit, mai ales, la companiile prestatoare de servicii pentru clienti, informatice, de publicitate, de contabilitate, telemarketing. Principalul avantaj al muncii la domiciliu consta in flexibilitatea programului de lucru al angajatului, care trebuie sa-si indeplineasca sarcinile de serviciu, dar nu este obligat la un orar strict de munca. Cheltuielile cu intretinerea biroului casnic sunt tot mai mici decat cele pentru intretinerea unui birou la sediul organizatiei. Este adevarat, insa, ca tipul de munca nu poate fi accesibil decat angajatilor care detin un spatiu de locuit in care sa se poata amenaja un birou, cu toate dotarile si conditiile prielnice pentru a-si desfasura activitatea fara perturbatii.

Se disting mai multe tipuri de telelucru la domiciliu. O prima clasificare poate fi in telelucru la domiciliu part-time si full-time. O alta abordare presupune impartirea in telelucru off-line si on-line. Telelucratorii on-line sunt conectati permanent la reteaua de lucru. De exemplu, raspund la apelurile telefonice redirectionate prin intermediul unor tehnologii speciale, munca lor este controlata mai mult de tehnologie si implica flexibilitate redusa in organizarea programului de lucru. Telelucratorii off-line isi organizeaza munca mult mai simplu, lucreaza pe calculatorul personal si se conecteaza la reteaua unitatii numai daca trebuie sa transfere si sa incarce fisiere sau sa-si verifice posta electronica, etc. Acestia pot fi, de exemplu, creatori de software, cercetatori, etc. O imagine seducatoare ii infatiseaza pe telelucratorii off-line muncind intr-o casa de vacanta sau intr-o locuinta de la tara, departe de problemele vietii de la oras (si de problemele transferului rezultatelor muncii lor). Oricum, se porneste de la premisa ca fiecare isi alege singur stilul sau de viata. In practica, fiecare telelucrator trebuie sa dispuna acasa de un spatiu adecvat pentru a fi capabil sa munceasca fara sa existe un efect negativ in viata lui particulara. Conditia este sa existe spatiu separat pentru birou, in care sa poata fi instalat echipamentul de lucru.

Experienta persoanelor care lucreaza la domiciliu nu se aseamana cu a celorlalti, termenul de telelucru neputand fi generalizat. Experienta individuala poate fi pozitiva sau negativa si depinde de influenta mai multor factori: munca prestata, statutul profesiei, mobilitatea de retribuire, conditiile care decurg din profesie, conditiile de viata de la domiciliu, circumstantele personale ale lucratorului la domiciliu, etc.

Telelucrul la domiciliu are avantaje, dar si dezavantaje. Cel mai mare dezavantaj se refera la conditiile izolarii fata de colegi si grupuri sociale de lucru.

                       Figura nr. 4  Implicatiile telelucrului la domiciliu

Avantaje

Dezavantaje (riscuri)

Libera alegere a timpului de lucru.

Pericolul de a munci prea mult; pierderea sporurilor de noapte, week-end sau vacante.

Lucratorul nu este deranjat

Lucrul este amanat din cauza unei afectiuni medicale sau nu se da atentie bolii: in cazul unei boli, nu se stie cine-i va tine locul; daca copiii sunt bolnavi, nu are dreptul de a-si amana termenele de predare a lucrarilor; problemele familiale nu pot fi ignorate

Putine conflicte cu colegii sau cu superiorii

Pierderea comunicarii cu colegii

Comportamentul nu poate fi controlat sau monitorizat

Pierderea evaluarii muncii si performantelor, concomitent cu recunoasterea acestora

Scaderea timpului si costului afectat transportului

Standardele de la locul de munca nu sunt garantate; protectia muncii la domiciliu si sfaturile inspectorilor sunt limitate; defectarea echipamentelor , pierderea / accesarea neautorizata a datelor

Impletirea mai usoara a muncii cu responsabilitatile familiale

Influenta asupra vietii particulare

Supravegherea mai usoara a copiilor

Lucratorii nu mai stiu cum se dezvolta compania; pierderea posibilitatii de promovare, neparticiparea la evenimentele firmei; aparitia a doua clase de lucratori: cei care au activitati potrivite pentru telelucru, cei care au spatiu corespunzator pentru telelucru; permanentizarea statutului de telelucrator; participarea la activitati prin intermediul unui reprezentant al intereselor lucratorilor (consilii, asociatii, etc.)

Ø     Telemunca cu mobilitate totala presupune inexistenta unui birou fizic, la sediul organizatiei sau la domiciliu. Angajatii isi desfasoara activitatea fie la sediul clientilor, fie in autoturism, in care, prin dotari corespunzatoare, isi construieste un birou mobil. Tipul de munca a aparut inainte de era telelucrului, prin comis-voiajori specializati in vanzarea de bunuri si servicii. Telemunca cu mobilitate totala este adoptata, cu precadere, de companii care vand diferite produse prin angajatii lor, fara a avea magazine de desfacere, relatia client-furnizor fiind mai directa si mai avantajoasa pentru ambele parti.


Figura nr.2.4  Raportul telemuncii cu alte forme moderne de munca [5]

       Cele mai multe dintre organizatiile nu adopta decat unul sau cel mult doua forme ale biroului virtual. Marile companii nationale sau transnationale, pot imbina toate formele prezentate, impreuna cu modalitati clasice, in functie de natura activitatilor desfasurate, de conditiile specifice zonei geografice in care exista si de structura personalului implicat in cadrul campaniei. Fara sa para surprinzator, domeniul in care telemunca (telenaveta) s-a dezvoltat cel mai repede si este sarg raspandita este tot cela al tehnologiei informatiei. Companii precum IBM, AT&T, Pacific Bell, Hewlett-Packard, Compaq, Xerox sunt recunoscute ca utilizeaza frecvent diferitele tipuri de birouri virtuale. Industria bunurilor de consum este, de asemenea, propice utilizarii biroului virtual (de exemplu Procter&Gamble, care desfasoara activitati comerciale care traverseaza canale internationale). Telenaveta este atat munca la distanta, cat si telelucrul.

Formele de lucru la distanta pot fi clasificate in munca la domiciliu si munca in afara domiciliului.

Formele de munca la domiciliu includ:

·       afacerea proprie ca singura ocupatie;

·       dezvoltarea unei afaceri proprii la domiciliu in paralel cu alta ocupatie, considerata primara;

·       lucrul la domiciliu dupa program, pentru terminarea unor sarcini de serviciu.

Formele de munca la distanta includ:

·       munca la un sediu secundar;

·       munca de teren;

·       conducerea unei filiale;

·       munca in timpul deplasarilor.




[1] Fotache, D., Birotica, Editura Junimea, Iasi, 2001, p. 16

[2] Fanaru, L., Fotache, D., Sisteme informationle birotice sub impactul NTI si Comunicare, Editura, Iasi, 2000, p. 9-10.

[3] http://www.google.com/telemunca

[4] http://www.google.com/biroul virtual

[5] ***, Revista Informatica Economica, nr. 3 (15), Iasi, 2000.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani