Constientizarea
relatiilor (cu accent pe formele corpului si actiunile corpului)
A saptea tema gimnastica, cu
titlul mentionat mai sus, plaseaza atentia deplina asupra relatiilor care
exista in cadrul miscarilor. Prima expunere a relatiilor a survenit in
activitatea dezvoltata din prima tema. Oricum, idea de relationare a fost
initiata doar in scop de securitate si interval si s-a ocupat doar cu forme
elementare de miscare si evitarea altora.
Ghid de planificare mostra, obiectiv major - relatia partilor corpului cu accent pe echilibru si
iesire din echilibru.
Continut - corp - partile corpului, echilibru, iesire din
echilibru, locomotie.
Spatiu - extensie
- efort
- relatii - partile corpului una
fata de alta si fata de aparat
- adecvat pentru - acei care au
muncit anterior pe aceasta tema sau cei care au maiestrie in a se balansa in
diferite moduri
Aparatura - selectie de aparate mari incluzand covoare si covoare
individuale daca sunt disponibile.
Conceptele de miscare au principii fundamentale,
subiecte si cunostinte fundamentale. A te familiariza cu, sau a intelege
conceptul ce subliniaza continutul miscarii este adesea o conditie necesara
pentru a raspunde adecvat sarcinii de lucru. Copiii isi pot dezvolta aceasta
intelegere prin multe si variate activitati:
1.
Ganditi-va si descoperiti conceptul,
profesorul stabilind nu mediul ce favorizeaza producerea conceptului in
chestiune.
2.
Comparati o idee de miscare cu alta ca
sa vedeti ce se intampla si de ce.
3.
Observati reactia unui copil (sau
profesor) si cautati o situatie specifica.
4.
Priviti mijloacele vizuale (obiecte,
imagini) care ilustreaza un concept specific.
5.
Cautati si aduceti inauntru fotografii
care ilustreaza concepte specifice.
6.
Experimentati conceptul care se studiaza
cu obiecte sau propriile voastre corpuri.
7.
Urmariti experimentele facute de
profesor sau alti copii cu obiecte sau miscari ce implica un concept specific.
Relaxarea
musculara si precizia controlului
Precizia controlului reprezinta capacitatea de a executa
miscari adecvate punand in actiune grupele musculare corespunzatoare. Aceasta
favorizeaza rafinamentul gestului suprimand tensiunile musculare superflue si
usureaza elaborarea imaginii corporale. Se cere educatorului mai multa prudenta
in progresia exercitiilor de relaxare, data de importanta acestui tip de experinta
si de diversele aspecte si semnificatii. Acestea pot interfera cu cauza, rezultand alte tipuri
de dificultati, care favorizeaza uneori oprirea sau regresul in invatarea unui
act motric.
Problema va fi deci infruntata
intr-un mod diferit, in raport cu varsta subiectului, nivelul sau de
maturizare, problemele sale afective si in raport cu tipul de relatii care se
produc si se schimba din timp in timp.
a) Cu copiii mai mici sub (9 ani)
se obtine usor relaxarea musculara, dar este dificila trecerea de la senzatiile
difuze si generalizate la depasirea starii de pasivitate.
b) La copiii de varsta (10 -14
ani) este posibila invatarea relaxarii
vazuta ca tehnica similara a altor conduite psihomotorii. Relaxarea se
obtine intr-un mod relativ usor, iar
dezvoltarea tehnico - motorie permite uneori o evolutie destul de rapida. In
acest stadiu, copilul invata sa-si inhibe tonusul muscular si sa-si regleze
coportamentul.
c) La copiii mai mari partea de
subiectivism, creste in mod notabil. Relatiile intre ton si starea afectiva
(emotii, inhibitii, anxietate, conflicte) este foarte puternica. Copilul
traieste relaxarea care este pusa intr-o dimensiune relationala. Existenta
dificultatilor afective determina educatorul sa efectueze exercitii intr-un mod
gradual, pentru a evita intarirea dificultatilor si a evita ivirea unei
rezistente daunatoare.
Operatiuni de relaxare
Modalitatile de relaxare trebuie
sa-i fie prezentate elevului inca de la inceput, mai ales in ceea ce priveste
rolul investit de exercitiul lectiei:
a)
Exercitiile globale (pentru a inlatura tensiunile posibile si pentru a pregati
elevul pentru lucru) in miscare de supinatie vor fi intotdeuna efectuate la
inceputul sedintei si la sfarsit (pentru a crea un sens de calm si unitate).
b)
Exercitiile segmentare in alte pozitii vor fi executate doar in cursul de
reeducare.
c).
Anumite exrcitii pot fi reluate in pozitia pronatie.
De notat este importanta
climatului pregatitor.
-
pozitia initiala a corpului pe covorul
de relaxare.
-
conditiile ambientale (luminozitate
discreta, temperatura multumitoare, liniste).
-
ritualizare, adica alegerea momentului
de relaxare (la inceputul si sfarsitul sedintei)
-
constanta atitudinii educatorului in
verbalizarea predarii.
A. Relaxarea segmentara
Inainte de a incepe progresia
este esential sa-l facem sa inteleaga pe copil ceea ce se cauta si care este
scopul. De aceea se revine la diverse proceduri
si se apeleaza la explicatii verbale, la demonstratii si in sfarsit la
aplicarea in sine prin experimentare profesionala. Constientizarea si insusirea
controlului tonic se realizeaza dupa urmatoarele modalitati de progres:
a) actiune personala, (exercitii
de contrast).
b) pasivitatatea: manipularea
destinata verificarii starii de relaxare.
c) cercetarea pozitiilor precise
si localizate.
d) analiza verbala a senzatiilor
si a diverselor modificari si a starilor tonice.
e) sfarsitul exercitiilor este
semnat de "reluare", dupa metoda lui Schultz: flexia antebratelor, repiratie
profunda, eventual deschiderea ochilor.
Exercitiile intereseaza
progresiv, membrele inferioare, membrele superioare, trunchiul (zona care permite inceputul unei
constientizari a functiei repiratorii), muschii fetei, ai cefei si ai gatului
(zone care reflecta in particular tensiunile emotive si afective), constientizarea
functiei respiratorii cu lucrul pe inspiratie si pe expiratie, cu miscare
coapselor si abdomenului in pozitii diferite; relaxarea segmentara asociata
respiratiei.
B. Relaxarea globala
Exploateaza aceleasi modalitati
de progresie a exercitiilor de relaxare sementara. Copilul va executa diverse
exercitii in pozitii diferite (culcat dorsal, facial).
C. Relaxarea diferentiata
Este vorba de exercitii care
completeaza actiunea de relaxare globala, si segmentara si care permit la
coordonarea si disocierea miscarilor si intrarea rapida in relaxarea generala
sau locala (executia unei miscari segmentare si mentinerea simultan in stare de
relaxare a restului corpului). Exercitiile se
pot executa din diferite posturi (pozitii) ale corpului si deplasari variate
(mers ritmat, alergari, sarituri).
