Logo referatele carte



loading...


Educatie pentru sanatate - organismul si functiile sale, Alimentele si importanta lor pentru organism







  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

GHENCIU LIGIA

CRISTINA

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

Educatie pentru

Sanatate

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

Clasa a IX-a B

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

  54346ckl75qvh5v

ORGANISMUL

SI

FUNCTIILE

SALE

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

  54346ckl75qvh5v

Functiile de nutritie

Alimentele si importanta lor pentru organism

 

Digestia reprezinta totalitatea transformarilor suferite de hrana. Sistemul digestiv este format din: tub digestiv( cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire/gros); glande anexe( glande salivare, ficatul, pancreasul); cavitatea bucala( limba, dintii, peretele superior- bolta palatina si omusor, peretele inferior- limba si papilele gustative, peretii laterali-obrajii, mucoasa bucala ce este umezita de saliva produsa de glandele salivare).

Atat pe maxilar cat si pe mandibula se gasesc dintii infipti in alveolele dentare care sunt organe vii si dure. Adultii au 32 de dinti: incisivi, canini, premolari si molari cu formula dentara(i. 2/2, c. 1/1, Pm. 2/2, m. 3/3). Copiii au 20 de dinti, dentitia se numeste de lapte, nu au premolari si formula dentara este: i. 2/2, c. 1/1, m. 3/3.

Un dinte este format din: coroana( smalt, dentina); radacina( vase de sange, pulpa dentara).

Faringele este locul de intalnire al caii digestive cu calea respiratorie. Intrarea in faringe este strajuita de amigdale, organe de aparare impotriva bacteriilor si virusilor ajunse aici prin hrana sau prin aerul inspirat. Esofagul strabate cutia toracica si muschiul diafragm deschizandu-se in stomac prin orificiul cardia. Mucoasa esofagului are numeroase cute care-i permit acestuia sa se dilate in timpul trecerii lobului alimentar. Musculatura faringelui si a esofagului participa la inghitirea hranei. Stomacul este segmentul cel mai dilatat al sistemului digestiv situat in stanga cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm. Se deschide in duoden prin orificiul pilor. Mucoasa stomacala are numeroase cute si glande care o protejeaza. Musculatura se afla dispusa in 3 benzi( longitudinal, circular si oblic). Hrana este amestecata cu sucul gastric si impinsa in duoden prin orificiul pilor. Intestinul subtire este cel mai lung segment al tubului digestiv, are 4-6 m. Si este format din: duoden( partea fixa a intestinului care formeaza numeroase bucle sau anse intestinale. Intestinul subtire prezinta o mucoasa formata dintr-un singur strat de celule si prezinta cute circulare si milioane de vilozitati intestinale care maresc mult suprafata de prelucrare a hranei si absorbtia. Digestia se termina in intestinul subtire. Intestinul gros- are o lungime de 1,5 m. si prezinta la inceput apendicele, se termina cu orificiul anal. Mucoasa prezinta pliuri si glande care produc mucus.

Rolul mucusului este acela de a ajuta la formarea materiilor fecale. Glandele anexe isi varsa produsii de secretie prin canale speciale in segmente ale tubului digestiv.

  1. Glandele salivare produc saliva si prin canale speciale o elimina in cavitatea bucala;

  2. Ficatul este cea mai voluminoasa glanda din corp, situat in dreapta cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm;

  3. Pancreasul se afla in spatele stomacului si secreta sucul pancreatic. Atat bila secretata de ficat cat si sucul pancreatic se varsa in duoden. Tubul digestiv este captusit de o mucoasa care are urmatoarele roluri: secreta sucurile digestive; participa la absorbtia substantelor nutritive rezultate in urma digestiei.

Hrana ingerata pe masura ce strabate tubul digestiv este supusa unui ansamblu de transformari: mecanice, fizice si chimice care reprezinta digestia. Alimentele sunt mai intai transformate mecanic si fizic pentru a usura prelucrarea lor chimica desfasurata sub actiunea unor substante din sucurile digestive numite enzime. Digestia incepe in cavitatea bucala cu: transformarile mecanice(masticatie), transformari chimice(se realizeaza sub actiunea enzimelor. In saliva exista enzima care descompune amidonul in produsi glucidici mai simpli, cu gust dulce. Rezultatul digestiei din cavitatea bucala este bolul alimentar care in timpul deglutitiei strabate faringele- laringele se inchide imediat cu un capacel care se numeste epiglota- esofagul si ajunge in stomac prin orificiul cardia. Digestia gastrica- hrana este depozitata temporal si prin amestecarea cu sucul gastric ce formeaza o masa patoasa numita ahim-gastric. Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele gastrice. Mucusul protejeaza mucoasa stomacala de aciditatile gastrice si chiar de atacul enzimelor proprii. Hrana ajunsa in stomac este transferata chimic de doua categorii de enzime, astfel proteinele sub actiunea proteczei sunt transformate in proteine mai simple; lipidele sub actiunea lipazei sunt transformate in lipide mai simple. Digestia intestinala este rezultatul actiunii bilei si sucului pancreatic ajunse in duoden prin canale speciale; sucului intestinal produs de glandele mucoasei intestinale. Bila contine apa si pigmentii biliari care-i dau culoarea verde. Pe langa acestia mai contine niste saruri biliare care emulsioneaza grasimile facandu-le mai usor de atacat de catre lipazele enzime. Bila nu contine enzime. Rezultatul digestiei intestinale este obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele. Resturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros si supuse unor transformari la care participa si bacteriile prezente aici. Acestea au urmatoarele roluri: sintetizeaza vitaminele din grupele B si R; fermenteaza resturile; realizeaza procesul de putrefactie; materiile fecale vor fi eliminate in procesul de defecatie.

Organismul are nevoie de substante care sa-i asigure cresterea, sa-i permita repararea uzurilor si sa-i furnizeze energia necesara activitatilor fizice si psihice. Aceste substante si le procura din alimente.

Produsele alimentare fiind diferite, este necesara cunoasterea continutului lor. Deosebit de important este sa stim si modul in care alimentele trebuie preparate, manipulate si pastrate.

Alimentele contin: apa, substante organice care ard si saruri minerale(cenusa).

Unele componente alimentare, ca, de exemplu, apa, unele saruri minerale si vitaminele sunt utilizate de organism fara a fi prelucrate, iar alte componente sunt transformate in organism intr-o serie de produsi mai simpli, din care acesta sintetizeaza substantele proprii organismului. Astfel sunt proteinele, grasimile(lipidele) si zaharurile(glucidele).

Factorii nutritivi satisfac in mod diferit necesitatile organismului. Unii sunt folositi, in special, ca material de constructie, deci au un rol plastic; altii furnizeaza energia necesara organismului-au rol energetic, iar altii inlesnesc desfasurarea anumitor activitati-rol catalizator(vitamine, hormoni, enzime).De aceea putem grupa necesitatile alimentare ale organismului in necesitati plastice si necesitati energetice.

Ca substante alimentare cu rol plastic mentionam, in primul rand, proteinele.

Proteinele se gasesc atat in produse alimentare de origine animala cat si vegetala. Carnea, ouale, pestele, mezelurile, branzeturile etc. sunt bogate in proteine. Leguminoasele uscate(mazarea, fasolea, lintea), cartofii, painea etc. contin proteine vegetale.

Alimentatia normala trebuie sa urmareasca asigurarea substantelor plastice necesare organismului, printr-un aport echilibrat de proteine animale si vegetale.

Intre substantele organice, mentionam glucidele, pe care le gasim in paine, cartofi, paste fainoase, dulceata etc. Aceste substante se oxideaza la nivelul celulelor si tesuturilor, eliberand energia care este necesara desfasurarii normale a tuturor activitatilor din organism.

Tot substante alimentare energetice sunt si lipidele care, alaturi de glucide, furnizeaza o mare parte din energia necesara organismului.

Alimentatia normala trebuie sa satisfaca nevoile energetice ale organismului, cuprinzand produse care contin glucide si lipide.

In alimentatia omului, o importanta deosebita prezinta apa si sarurile minerale.

Apa este unul din componentii citoplasmei celulare, in care sunt dizolvate diferitele substante. Pe langa aceasta, apa constituie lichidul circulant in organism(sub forma de sange, limfa), realizand schimburile nutritive. Apa indeplineste si alt rol, de uniformizare a temperaturii corpului. Deci, apa nu poate lipsi din alimentatie, este indispensabila vietii.

Sarurile minerale mai importante sunt cele de sodiu, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu si altele. Sarurile de calciu si de fosfor sunt indispensabile dezvoltarii oaselor si dintilor si le gasim in lapte, branzeturi, legume uscate. De asemenea, fierul este un element indispensabil in alimentatie, deoarece, dupa cum vom vedea, intra in alcatuirea globulelor rosii. Carnea, legumele si fructele sunt principalele surse alimentare de fier.

Importanta pentru o alimentatie normala prezinta si vitaminele: A, B, C, D, etc. Vitaminele A si D sunt necesare in special copiilor si tinerilor aflati in faza de crestere; celelalte vitamine -B si C- sunt necesare bunei functionari a organismului la orice varsta.

Vitamina A se gaseste intr-o serie de produse animale: galbenus de ou, branzeturi, ficat, unt etc. Legumele verzi contin o substanta denumita caroten(prezenta mai ales in radacina morcovului), care poate fi transformata in vitamina A de catre organism. Insuficienta vitaminei A produce tulburari de vedere, uscarea si ingrosarea pielii si a mucoaselor.

Vitamina D(vitamina antirahitica) se gaseste in cantitate mica in produsele alimentare. Ouale, untul, branzeturile, untura de peste contin vitamina D. Se prepara pe cale industriala, putand fi administrata sub forma de picaturi uleioase, drajeuri sau injectii.

Lipsa vitaminei D din alimentatie produce rahitismul, o boala a oaselor prezenta la unii copii.

Vitaminele B(B1,B2,B6,B12 si altele)sunt indispensabile cresterii, multiplicarii si functionarii normale a celulelor. Le gasim mai ales in carne, produse lactate, paine neagra, fasole uscata, legume si fructe. Lipsa lor produce boli cum sunt: beri-beri, anemia.

Vitamina C (vitamina antiscorbutica) o gasim mai ales in legume si fructe proaspete: ardei si ceapa verde, salata, sfecla, varza, rosii, macese, mere, lamai, portocale etc.

Spre deosebire de celelalte vitamine, care sunt rezistente la caldura, vitamina C se distruge prin fierbere; de aceea se recomanda ca fructele si legumele sa se consume in special crude.

Carenta din alimentatie a vitaminei C produce scorbutul, o boala care apare la navigatorii hraniti numai cu conserve, la copiii alimentati numai cu lapte fiert, ca si la persoanele care nu consuma alimente crude si proaspete. Boala se manifesta prin umflarea si sangerarea gingiilor, clatinarea si caderea dintilor, aparitia de pete hemoragice sub piele. Ea se vindeca prin administrarea vitaminei C in tablete si injectii, consumarea fructelor si a sucurilor de fructe proaspete etc.

Elemente de igiena a aparatului digestiv

 

Igiena aparatului digestiv stabileste conditiile prin care organele digestive isi mentin starea de sanatate necesara desfasurarii optime a functiei de prelucrare si absorbite a alimentelor. Acestea se refera la factorul alimentar, introdus in organism si supus proceselor digestive si la factorii de risc care pot imbolnavi organele digestive, compromitandu-le functia.

Norme de igiena alimentara. Stim ca nevoile de substante plastice si energetice, de lichide, saruri minerale si vitamine ale organismului sunt foarte variate si trebuie satisfacute cat mai corespunzator diferitelor situatii in care ne aflam: de crestere, activitate scolara sau productiva, sportiva, repaus etc.

Produsele alimentare sunt si ele foarte diferite si pot satisface toate nevoile variate ale organismului, dar trebuie sa le cunoastem continutul si modul de preparare si intrebuintare corespunzator acestor trebuinte. Pentru aceasta este necesar sa alcatuim un meniu zilnic si saptamanal in care sa prevedem felurile de mancare in care sa se gateasca, in mod proportionat si echilibrat, toti factorii nutritivi.

Retineti si respectati urmatoarele reguli de igiena alimentara:

-Pastrati alimentele alterabile la rece; feriti-le de contaminare prin praf, insecte, rozatoare.

-Consumati, in mod regulat, fructe si legume crude, dupa o atenta spalare prealabila.

-Consumati hrana proaspata si corect preparat pentru ca alimentele sa nu-si piarda calitatile nutritive.

-Mancati la ore regulate, in cantitati necesare, pentru a da posibilitatea organelor digestive sa lucreze ritmic si sa se odihneasca.

-Mestecati bine si incet alimentele inainte de a le inghiti, ‚tinand corpul drept; nu va aplecati deasupra farfuriei.

-Utilizati corect apa potabila, band numai la sfarsitul meselor, pentru a nu dilua sucurile gastrice.

-Mentineti la masa o buna stare de dispozitie. Evitati situatiile care va pot perturba apetitul si atentia de la mancare: starea de oboseala, discutiile in timpul mesei, lectura, auditiile radio-tv etc.

-Respectati cele trei mese principale ale fiecarei mese, precum si orele la care le serviti;

MESE
ALIMENTE
CANTITATE (GRAME)
Mic dejun
Cafea cu lapte
2 felii de paine cu unt
200g.
kv346c4575qvvh
  54346ckl75qvh5v
kv346c4575qvvh
  54346ckl75qvh5v
Dejun + cina
Salata verde
100g.
Carne, fructe
150 g.
cartofi
200g.
branza
50g.
paine
300g.

- in afara meselor, dezobisnuiti-va sa gustati diverse alimente sau sa mestecati guma, evitand astfel pierderea poftei de mancare;

-in alcatuirea meniului tineti cont de cantitatea alimentelor si evitati mancarurile prea condimentate;

-mancarea trebuie sa fie corect pregatita, frumos prezentata, sa aiba gust si miros placut;

Cunoasterea factorilor de risc va va ajuta, de asemenea, sa va protejati sanatatea sistemului digestiv.

FACTORI DE RISC

MECANICI
FIZICI
CHIMICI
BIOLOGICI
- obiecte ascutite o data cu alimentele
- temperatura prea ridicata sau prea scazuta a alimentelor consumate
- substante chimice, acizi si baze puternice inghitite accidental
-microbi care patrund in corp pe cale digestiva
-muscarea limbii sau obrajilor in timpul masticatiei
- temperatura scazuta a apei cand dupa masa faceti baie
- legume, fructe tratate cu insecticide;
- viermi paraziti
- obiecte de imbracaminte prea stramte
  54346ckl75qvh5v
- substante toxice din ciupercile otravite
  54346ckl75qvh5v
- spargerea unor obiecte dure cu ajutorul dintilor
  54346ckl75qvh5v
- consumul de alcool, cafeina, nicotina
  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

- ranirea limbii, a obrajilor
-arsuri ale mucoasei bucale, faringele
- arsuri ale tubului digestiv
- febra tifoida
- carii dentare
- spargerea smaltului dintilor
-intoxicatii
-dizenteria
-ranirea stomacului, a intestinului subtire
-Incetinirea digestiei
-ulcer gastric, duodenal
-hepatita virala
  54346ckl75qvh5v
-ulcer gastric, duodenal
- cancer la nivelul diferitelor organe digestive
- holera
  54346ckl75qvh5v
-cancer la nivelul diferitelor organe digestive; moartea
-moartea
- oreionul (umflarea glandelor salivare, boala cu poarta de intrare respiratorie a virusului)

  54346ckl75qvh5v

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

EFECTELE ACTIUNII FACTORILOR

 

Boli digestive. Prevenirea si combaterea lor. La nivelul cavitatii bucale sunt destul de raspandite cariile dentare, care se formeaza sub actiunea diferitilor microbi, si progreseaza in interiorul dintilor, distrugandu-i uneori cu totul. Acestea sunt adevarate focare de infectie, provocand inflamatii, amigdalite, abcese locale sau infectarea la distanta a unor organe importante ca inima, ficatul, rinichii, etc. Problema cariilor dentare se poate evita respectand regulile de igiena dentara, acordand o atentie deosebita spalarii dintilor: spalarea dintilor din fata de jos in sus; spalarea laterala a dintilor de sus in jos; spalarea fetei masticatoare a maselelor. Iata de ce este importanta profilaxia cariilor dentare prin spalarea regulata a dintilor. Tot ca o regula de igiena se recomanda si evitarea spargerii intre dinti a unor obiecte tari care pot distruge smaltul dentar, permitand infectarea si formarea cariilor dintilor.

Pentru a evita actiunea diversilor factori de risc asupra corpului omenesc pe langa respectarea regulilor de igiena se impune luarea unor masuri de prevenire a imbolnavirii: cumpararea alimentelor doar din magazine specializate, unde se respecta in mod obligatoriu regulile de igiena; verificarea termenului de garantie inscris pe fiecare produs alimentar preambalat pe care il cumparati; pastrarea, prepararea si consumarea alimentelor in conditii stricte de igiena; igiena perfecta a mainilor in momentul servirii mesei, precum si a cavitatii bucale dupa fiecare masa.

Intre bolile care afecteaza celelalte nivele ale aparatului digestiv mentionam parazitozele intestinale(oxiuriaza, ascaridioza, teniaza etc.), infectiile digestive nespecifice(gastrita, enterocolita, apendicita) si bolile infectioase transmisibile specifice(febra tifoida, dizenteria, hepatita epidemica, poliomelita si toxiinfectiile alimentare), produse de agenti patogeni(bacterii patogene, virusuri etc.).

Prevenirea imbolnavirilor digestive se face prin masuri igienice de evitare a contactului cu sursele de infectie sau infestatie, care sunt destul de numeroase si complicate, vaccinare preventiva(in febra tifoida, poliomelita, hepatita epidemica etc.).

Tratarea acestor boli se face de catre medic, in unele fiind obligatorie internarea la spital(bolile infectioase transmisibile).

Consumu7l de ciuperci neavizat din punct de vedere sanitar a avut drept consecinta, in ultimii ani, numeroase imbolnaviri. Astfel de accidente sunt datorate faptului ca unele din substantele produse de acestea sunt otravitoare pentru om. Trecand, prin absorbtie intestinala, in sange substantele toxice sunt transportate in tot corpul si blocheaza functionare sistemului nervos. Dintre organismele microscopice capabile sa produca boli ale sistemului digestiv mentionam bacteria holerei si amiba dezenteriei. Zilnic, organismul uman are nevoie de toate substantele anorganice si organice din care este alcatuit, precum si de o anumita cantitate de energie rezultata din arderea nutrimentelor. Aceste nevoi sunt variabile si depind de varsta fiecarui individ; de exemplu, in greutate de 70 kg., lucrand iarna pe un santier, va avea nevoie de o cantitate de alimente net superioara unei femei, in greutate de 55kg., care lucreaza intr-un birou. Nevoile cantitative se masoara in kilocalorii sau in kilojouli. Nutrimentele furnizeaza prin ardere urmatoarea energie: 4,1 kcal (17 kj.) se obtin dintr-un gram de glucide sau dintr-un gram de proteine; 9,3 kcal(37 kj.) se obtin dintr-un gram de lipide

ATENTIE!: pentru a ne orienta mai usor in alegerea diverselor produse este bine sa examinam cu atentie datele inscrise pe ambalajele acestora cu privire la continutul si valoarea lor energetica.

STIATI CA?

  • in timpul vietii sale, pentru a se hrani, omul consuma un timp egal cu

4 ani;

  • zilnic, se consuma circa 2000g. Alimente, din care, dupa prelucrare a lor in tubul digestiv, se elimina 200-400 grame excremente;

  • propunandu-si sa determine populatia sa foloseasca o alimentatie echilibrata, o organizatie franceza de educatie pentru sanatate a editat un afis pe care este plasata o floare, fiecare petala a florii avand o culoare diferita in care era expusa cate o categorie de alimente (lactate, fructe, legume, mezeluri);

„La fiecare pranz, cel putin un aliment de pe fiecare culoare”; sunt sfatuiti cei ce privesc afisul.

REGIMUL ALIMENTAR SI IMPLICATIILE SALE

Sa te hranesti cu alimente care sa cuprinda toate substantele organice si anorganice de care are nevoie organismul, este o necesitate. O ratie alimentara echilibrata consta in asigurarea unei juste acoperiri a nevoilor organismului ( echilibru cantitativ). Daca nevoile cantitative nu se respecta si se consuma prea mult, se ajunge la obezitate. Din pacate se intampla si invers: pentru o mare parte a populatiei globului, deficienta in proteine si insuficienta caloriilor duce la degenerescenta si la disparitia prematura a celor in suferinta. Aceasta situatie este, de fapt, rezultatul subnutritiei populatiei, al alimentatiei cantitative insuficiente. In prezent, in lume, un om din opt sufera de foame.

Prin malnutritie se intelege o alimentare calitativa deficitara: de pilda, unul din doi locuitori ai planetei are foame de proteine. La copii, adolescenti si femeile gravide, efectele malnutritiei sunt destul de grave. Dezvoltarea fizica si mintala a copilului vor fi afectate daca, in timpul sarcinii, mama este insuficient hranita si ingrijita. Chiar daca, dupa ce naste, i se ofera o hrana echilibrata, urmarile pot fi usor de recunoscut: slabe, imbatranite prematur, aceste fiinte umane nu vor avea niciodata putere de munca, iar speranta lor de viata va fi mica. Dupa cum se vede, hranirea nu este numai un act fiziologic, ci si un act social. Tocmai de aceea, un regim alimentar echilibrat, cantitativ si calitativ, se impune cu necesitate, in perioada de crestere a organismului, cu atat mai mult cu cat de dezvoltarea normala a fiecarui individ depinde, in cele din urma, starea de sanatate a intregii societati si implicit viitorul acesteia. Sigur ca nu intotdeauna individul dispune de conditii optime pentru realizarea unui astfel de deziderat. Ceea ce depinde, insa, in exclusivitate, de propria sa vointa este formarea unui comportament alimentar corect si a unui regim de viata rational.

 

RESPIRATIA SI ORGANELE SISTEMULUI RESPIRATOR

kv346c4575qvvh

  54346ckl75qvh5v

Omul poate trai 5 saptamani fara hrana, 5 zile fara apa, dar nu poate rezista nici macar 5 minute fara aer. Creierul si inima nu pot rezista fara oxigen. Viata si sanatatea noastra depind in primul rand de aportul respirator, de calitatea aerului respirat cat si de prevenirea actiunii factorilor de risc si a efectelor acestora: mecanici( obiecte introduse pe caile respiratorii, particule de praf din atmosfera; asfixie, hemoragie, intoxicatie, silicoza); fizici( temperatura aerului prea scazuta sau prea ridicata; amigdalita, laringita); chimici( vaporii toxici emanati in atmosfera de mijloacele de transport, nicotina, acidul clorhidric, gudroanele din fumul de tigara; intoxicatie, asfixie, bronsita, cancer); biologici( microbi, ciuperci microscopice; gripa, amigdalita, laringita, bronsita, pneumonie, tuberculoza).

Asadar, oxigenul din aer este gazul care intretine arderea ( in soba), dar tot sub actiunea lui au loc oxidarile ( arderi fara flacara, lente) substantelor energetice din celule.

Oxigenul este luat din aerul care intra in plamani, de unde, prin intermediul sangelui, ajunge la celule. Dioxidul de carbon rezultat din oxidarile celulare ajunge la plamani, tot prin intermediul sangelui, de unde este eliminat. Important este ca prin aceste oxidari se elibereaza energia necesara desfasurarii proceselor vitale.

Organele care servesc la introducerea oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon formeaza aparatul respirator.

  54346ckl75qvh5v

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

  54346ckl75qvh5v

Aparatul respirator este alcatuit din: caile aeriene(respiratorii)-organe specializate prin care aerul intra si iese din organism si plamanii- organe la nivelul carora are loc schimbul de gaze.

Caile aeriene sunt conducte prin care se asigura patrunderea aerului incarcat cu oxigen in plamani si eliminarea aerului incarcat cu dioxid de carbon in mediul exterior.

-Fosele nazale sunt doua canale care se gasesc la nivelul nasului. Ele comunica cu exteriorul prin nari, iar cu faringele prin doua orificii numite coane.

Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa mereu umeda.

Aceasta, fiind puternic vascularizata, contribuie la incalzirea aerului inspirat.

Ati observat ca in aer exista praf si alte impuritati care sunt retinute de mucusul secretat de unele celule ale mucoasei. Acelasi rol il indeplinesc si perisorii, mai numerosi spre nari.

Faringele este un organ in care se incruciseaza calea aerului cu calea alimentelor. Mucoasa faringelui produce excrescente sau vegetatii numite polipi care ingreuneaza circulatia aerului dinspre fosele nazale spre faringe.

Laringele, portiunea urmatoare, este in acelasi timp si organul vorbirii. Are peretii formati din mai multe cartilaje mobile; cel din fata prezinta o proeminenta -<<marul lui Adam>>.Mucoasa care captuseste laringele formeaza doua perechi de pliuri (cute) ,numite coarde vocale. Intre ele se gaseste un orificiu-glota. Rol in producerea sunetelor au numai coardele vocale inferioare. Intrarea in laringe este strajuita de un capacel cartilaginos-epiglota care, in timpul inghitirii, impiedica patrunderea bolului alimentar in calea respiratorie.

Traheea, un tub de 11-12 centimetri, coboara vertical prin fata esofagului. Este formata din 15-20 inele cartilaginoase, de forma unei potcoave incomplete spre esofag. Aceasta portiune este completata cu un tesut moale, datorita caruia esofagul are posibilitatea sa se dilate atunci cand prin el trec bolurile alimentare spre stomac. Cand incercam sa inghitim un bol voluminos, simtim ca ne sufocam (esofagul apasa asupra traheei). Interiorul traheei este captusit de o mucoasa, care are celule ciliate si celule care secreta un lichid mucos(desavarsesc purificarea si umezirea aerului).Cilii, miscandu-se intotdeauna, de jos in sus, antreneaza impuritatile spre laringe, de unde apoi sunt eliminate.

Bronhiile; la partea inferioara, traheea se ramifica in doua ramuri-bronhiile principale, fiecare intrand in cate un plaman. Bronhia dreapta da trei ramuri, iar cea stanga, doua ramuri (bronhiile secundare). Structura bronhiilor este asemanatoare cu a traheei , inelele cartilaginoase sunt insa complete.

Plamanii, in numar de doi, sunt asezati in cutia toracica, cuprinzand intre ei inima. Sunt organe moi, de culoare roz si aspect buretos.

Plamanul drept este format din trei lobi, iar plamanul stang din doi lobi. Fiecare lob este format din lobuli. El primeste cate o bronhie secundara care se ramifica, formand un adevarat arbore bronhic. Ultimele ramificatii-

Bronhiolele-sunt lipsite complet de un schelet cartilaginos. Cate o asemenea bronhiola intra in fiecare lobul, dand nastere acinilor pulmonari, ai caror pereti prezinta alveole pulmonare.

Alveolele pulmonare au pereti subtiri, asezati pe o membrana foarte fina ce contine o bogata retea elastica. Aceasta structura a alveolelor permite destinderea plamanilor. Numarul alveolelor pulmonare este foarte mare(150-200 milioane in cei doi plamani), asa incat realizeaza o suprafata enorma (pana la 200 metri patrati). Alveolele pulmonare sunt inconjurate de o bogata retea de capilare provenite din artera pulmonara. Sangele oxigenat iese din plamani prin venele pulmonare (cate doua pentru fiecare plaman).

Plamanii sunt inveliti in doua foite, pleure. Foita interna adera pe suprafata plamanului, iar cea externa este lipita de fata interna a cutiei toracice. Intre ele exista o pelicula de lichid.

Lobulul pulmonar: are forma piramidala si este alcatuit din acini pulmonari; in ei patrund ultimele si cele mai mici ramificatii ale arborelui bronsic, adica bronhiolele respiratorii. Acinul pulmonar are forma unui ciorchine in care fiecare bobita reprezinta o alveola pulmonara. Alveolele pulmonare sunt inconjurate de vase de sange la nivelul lor jucandu-se schimbul de gaze. Plamanii sunt acoperiti de pleura formata dintr-o foita interna si una externa.

RESPIRATIA LA NIVELUL PLAMÂNILOR SI TESUTURILOR

  54346ckl75qvh5v

Caile respiratorii si plamanii servesc la realizarea schimbului de gaze dintre organism si mediul inconjurator, schimb numit respiratie. Respiratia cuprinde de fapt doua etape:

  1. respiratia pulmonara (externa)-schimb de gaze la nivelul plamanului;

  2. respiratia celulara(interna)- schimb de gaze la nivelul tesuturilor si celulelor.

Prin marirea si micsorarea volumului cutiei toracice, se realizeaza intrarea si iesirea aerului din plamani.

Prin contractia unor muschi numiti respiratori (muschii intercostali) coastele se ridica, iar sternul este impins inainte si, ca urmare cutia toracica se largeste. In acelasi timp, diafragma, prin contractie, din bombata spre torace, devine plata.

Datorita faptului ca cele doua pleure nu se separa, plamanul-organ ce dispune de elasticitate-urmeaza toracele, marindu-si volumul. Prin marirea volumului plamanului scade presiunea aerului din interior si, ca urmare, aceasta patrunde in plaman. Aceasta este inspiratia.

Urmeaza relaxarea muschilor respiratori si, deci, revenirea cutiei toracice la pozitia initiala, apasand asupra plamanului. Ca urmare, o parte din aerul din plamani este eliminat. Aceasta este expiratia.

Inspiratia si expiratia sunt miscari ritmice, pe care le facem de 16-18 ori pe minut. Ritmul miscarilor respiratorii este mai mare la copil decat la omul adult. De asemenea ritmul creste in timpul activitatii si scade in timpul somnului.

In afara de inspiratia si expiratia normala, putem efectua, dupa vointa, inspiratii si expiratii profunde, fortate, in care caz intra in joc si alti muschi.

Volumele de aer pe care le introducem si le dam afara din plaman in timpul inspiratiilor si expiratiilor normale si ale celor profunde sunt:

-(0,5l)-aerul introdus in inspiratie sau eliminat in expiratia normala;

-(1,5l)-aerul introdus in inspiratie fortata;

-(1,5l)-aerul eliminat prin expiratie fortata;

-aerul care nu poate fi eliminat niciodata. Insumand aceste volume obtinem capacitatea totala a plamanilor. Aceasta poate fi masurata cu aparate numite spirometre.

La nivelul plamanului se face un schimb permanent de gaze: dioxidul de carbon din sange trec in alveolele pulmonare(de unde va fi eliminat), iar oxigenul din alveole trece in sange. Acest lucru este posibil intrucat atat peretele alveolelor cat si al capilarelor este foarte subtire, iar suprafata de schimb este foarte mare.

Sangele care vine la plaman are culoarea rosie-inchisa ( contine mult dioxid de carbon), iar sangele care pleaca de la plaman are culoarea rosie-deschisa( este bogat in oxigen).

Respiratia celulara. In celule, oxihemoglobina(compus instabil) se desface. Oxigenul rezultat participa la o serie de procese care au drept rezultat eliberarea energiei continuta in substantele supuse oxidarii. Dioxidul de carbon ce rezulta in urma acestor procese este preluat de sange. O parte este sub forma de carbohemoglobina, iar in alta parte, dizolvat in plasma, ajunge la inima, apoi la plamani, de unde va fi eliminat. Asadar, la nivelul celulelor are loc un schimb de gaze (invers ca la nivelul alveolelor) si anume: oxigenul trece in celule, iar dioxidul de carbon trece in sange.

Retineti!

-Aprovizionarea celulelor cu oxigen (plamani- inima-celule) si eliminarea dioxidului de carbon (celule- inima- plamani) se fac prin intermediul sangelui.

 

ELEMENTE DE IGIENA A APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator trebuie tinut in perfecta stare de sanatate si antrenat sa-si realizeze cat mai eficient functia. In acest sens trebuie respectate normele igienice privind calitatile aerului respirator.

Igiena aerului si a respiratiei. Pentru ca sa fie respirabil, aerul trebuie sa aiba o anumita temperatura( optim intre 18 si 20 grade C.), umiditate si puritate. In acest sens natura a inzestrat organismul cu anumite functii care ajuta la imbunatatirea calitatii aerului. Dupa cum stiti, cavitatea nazala este astfel alcatuita incat incalzeste, umezeste si curata aerul inspirat.

Insa acest lucru nu este intotdeauna suficient. De aceea trebuie avut in vedere ca in incaperile in care se locuieste sau se lucreaza sa existe in permanenta aer proaspat si curat, cu un anumit grad de temperatura si umiditate, ceea ce se realizeaza prin masuri simple de ventilatie.

Viata in aer curat, oxigenat, asigura cantitatea de oxigen necesara arderilor din organism, deci mentinerea si intarirea sanatatii. Ea previne oboseala si contactarea diferitelor boli.

Aerul degradat, poluat , lipsit de cantitatea normala de oxigen, poate cauza imbolnavirea organismului, in general, si a aparatului respirator, in mod special.

Deosebit de daunator este fumatul. Tutunul contine, dupa cum se stie, o substanta toxica foarte daunatoare, nicotina. Aceasta, absorbindu-se in organism, din fumul de tigara, ataca in special sistemul nervos. Alte substante inhalate cu fumul in plamani( oxidul de carbon, acidul cianhidric etc.) au un anumit rol in producerea cancerului pulmonar, boala grava, care este mai frecventa la fumatori decat la nefumatori.

Igiena respiratiei se refera la cateva reguli cu privire la desfasurarea procesului respirator si la ingrijirea ce trebuie acordata aparatului respirator pentru a fi in perfecta stare de functionare.

 

O prima si importanta regula in acest sens este aceea ca respiratia normala trebuie sa se faca prin nas, si nu prin gura.

De aceea, nasul trebuie mentinut in perfecta stare de curatenie. Eliminarea corecta a secretiilor nazale se face mai intai printr-o nara, apoi prin cealalta. Suflatul cu putere si prin ambele nari favorizeaza impingerea secretiei nazale spre urechi, care se pot astfel infecta.

Tot de igiena respiratiei tine si practicarea sistematica a exercitiilor fizice si a sportului, a gimnasticii respiratorii, a drumetiilor si plimbarilor etc. Masurile vizeaza, in primul rand, persoanele care, prin ocupatia lor zilnica, sedentara, respira superficial si stau mult timp in incaperi inchise, cu aer viciat. Scolarii se pot gasi si ei in asemena stare, la scoala sau acasa.

Prevenirea bolilor aparatului respirator. La nivelul organelor aparatului respirator se pot instala diferiti agenti patogeni, producand o serie de imbolnaviri care tulbura functia respiratorie si pun in pericol sanatatea intregului organism. Intre acestea, cele mai obisnuite sunt: guturaiul, amigdalita, laringita, bronsita, pneumonia, tusea, convulsia, rujeola, tuberculoza pulmonara etc.

Toate aceste imbolnaviri sunt infectioa

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani