Logo referatele carte



loading...


referat pesti - sipul, nisetrul, cega, morunul, pastrugul - Importanta sturionilor







Text Box: Smaga Ionut
Clasa a IX – a
                                              Referat   Pestii

 

Ordinul Acipenserides

Cuprinde urmatorii reprezentanti : Morunul, Cega, Nisetrul, Pastruga,

                                                                                Viza, Sipul.

 

Caractere generale ale Acipenseridelor

*   Fac parte din familia Sturionilor si sunt renumiti pentru icrele lor negre.

*   Scheletul lor este in mare parte cartileginos, bolta cutiei craniene este osificata, iar nodocordul se mentine toata viata.

*   Craniul este alungit si formeaza un rostru.

*   Gura este asezata pe partea ventrala si este lipsita de dinti.

*   Nu au solzi, dar au cinci rinduri de placi osoase; branhiile sunt protejate de opercule, iar coada are doi lobi inegali.

*   Carnea si icrele acestor pesti sunt foarte apreciate in alimentatie.

 

Subclasa Actinopterygii Actinopterigieni

Supraordinul Chondrostei (Palaeonisciformes)Sturionii cartilaginosi

 

 Caracteristici generale ale sturionilor cartilaginosi

 
Din sturionii care ii perioadele cele mai indepartate ale istoriei Pamintene erau larg raspinditi, au supravietuit in total doar doua ordine, cu trei familii, care traiesc in fluviile mari si in marile zonei temperate de nord. La acesti pesti, scheletul este incomplet osificat si craniul ramine aproape exclusiv cartilaginos, fiind insa acoperit cu oase mari, tegumentare. Coada dorsala persista aproape in intregime, invelita intr-o teaca de tesut conjunctiv. Se dezvolta inele cartilaginoase superioare si inferioare, care inconjura maduva spinarii si vasele. Ca aspect exterior, aceste specii de pesti se pot recunoaste printr-o proeminenta alungita a craniului (rostru) . Gura cu mandibule involuate, fiind situata pe fata inferioara, lasa impresia unei trompe. Pielea acestor animale, aproape toate de dimensiunile mari, contine solzi si placi osoase, iar organele interne, prin structura lor primitiva, amintesc inca organizarea rechinilor.

Sturionii din fam. Polipteridae, al caror corp, cu multe inotatoare dorsale este atit de bine acoperit cu placi romboidale, incit apare complet invelit intr-o carapace, populeaza fluviile Africii tropicale. Specia din Nil (Polypterus bichir), cea mai cunoscuta, ajunge la lungimea de aproximativ un metru, pe cind Polypterus senegalus, care traieste in Africa de Vest, atinge 40 cm., iar P. lapradei, care d asemenea traieste in Africa de Vest, ajunge la 90 de cm. lungime. Aceste specii reprezinta paleonisciformes, care au supravietuit pina azi; inainte au fost considerate drept crosopterigieni, deoarece poseda o pereche de pulm oni asezati ventral si inotatoarea toracice musculoase cu baza solzoasa.

Formele cele mai specializate sint sturionii propriu-zisi care apartin familiei Acipenseridae.

Acestia au pe corp 5 rinduri longitudinale de placi osoase (scuturi) si intre ele scutele mici dispuse neregulat. Rostrul conic spatulat poarta ventral 4 mustati iar gura subterminala este fara dinti si prezinta buze groase. Corpul se prelungeste inapoi in lobul inferior al cozii. Sturionii traiesc in apele termale termale si semireci din emisfera boreala. Sint mai abundenti in Asia si Europa orientala si foarte rari in Europa occidentala. Dat fiind ca sturionii au o importanta economica deosebita mai ales in Europa orientala constituind un produs valoros de pescuit in Dunare, in Marea Neagra, in Caspica si in Volga ca si in bazinele marilor fluvii din Extremul Orient ei vor fi descrisi mai amanuntit. 

1.    Sipul (Acipenser Sturio)

 

Singurul sturion care se mai gaseste si pe coastele atlantice ale Europei poseda un bot moderat alungit, o buza superioara ingusta ti o buza inferioara groasa despicata la mijloc. Firele de mustata sunt simple. Scuturile mari laterale sunt dispuse compact unele linga altele si scuturile dorsale de la mijloc sunt cele mai mari. Culoarea partii superioare este mult mai mare sau mai putin cafenie-inchisa, iar in partea inferioara --alba argintie – lucioasa; scutirile au culoarea alba-murdara. Lungimea acestui peste poate sa ajunga pina la 6 metri, de obicei insa are cel mult 2 metri. El se gaseste in Oceanul Atlantic, in Mediterana, in Marea Nordului si Baltica. In Rin se urca pina la orasul Mainz, mai rar pina la Basel.

2.     Nisetrul (Acipenser guldenstadti)

 
 In In In familia sturonilor, nisetrul ocupa – dupa morun- un loc important, datorita valorii sale economice. Corpul, ingrosat in partea din fata si ingust spre coada, este acoperit de 5-19 placi dorsalee, 28-50 placi laterale si 6-14 placi ventrale. De asemenea dintre cele cinci rinduri de scuruturi puternice de pe corp, se afla mici placute stelate, dispuse tot in siruri. Botul este scurt, rotunjit si lat. Coloritul este de obicei, galben-cenusiu. La exemplarele pescuite in mare coloritul este inchis, in timp ce nisetrul din Dunare are o culoare galbuie. Obisnuit, atinge lungimea de 80-120 de cm. si greutatea de 12- 15 Kg, pescuiduse uneori si exemplare de 1,5- 2 metri lungime, care cintaresc 25-60 kg. Maturitatea sexuala apare la 8- 14 ani la mascul si la 10- 20 de ani la femela. Nisetrul traieste pina la 45 de ani. Peste marin, mogrator, nisetrul se reproduce in fluvii unde se deplaseaza primavara, in martie, aprilie si chiar in mai. O femela de 15 kg. depunde pina la 1000000 de icre de culoare cenusie-negricioasa. In Dunare urca pina dincolo de Portile de Fier. Puii de nisetru vietuiesc in Dunare pina in iunie-iulie, cind coboara in mare, unde ramin in fata gurilor fluviilor pina ce ating virsta de 2-3 ani. Dupa aceasta perioada se retrag la adincime. Hrana puilor de nisetru in Dunare o constituie crustaceele si larvelede chironomide, iar in apele marii consuma de preferinta crustacee si polichete. Rareori maninca pesti si anume guvizi. De aceea, nisetrul se aglomereaza in zonele cu midii. Pe linga migratia de reproducere de primavara, nisetrul intreprinde migratii si toamna( august-septembrie). Exemplarele care migreaza vara si toamna ramin in fluvii pina in primavara urmatoare cind se reproduc. Rezulta deci ca reproducerea se face in fiecare an, ci la doi sau chiar la trei ani.Niestrul Siberian (A. Baeri) care ajunge la 2 m lungime si  peste 200 kg greutate si care populeaza unele fluvii siberiene prezinta si forme stationare in lacurile Baical sau Saissanov care nu mai migreaza spre mare.

3.    Cega(Acipenser ruthenus)

Are botul mai lung, ascutit si intors in sus,iar mustatile cu franjuri. Scuturile mari, laterale sunt rombice, iar cele mici—dintate la partea lor posterioara. Este un sturion mai mic cu lungimea in medie de 60-80 de cm si greutatea pina la 6-7 kg.Buza inferioara este divizata la mijloc. Acest sturion este adaptat exclusiv  la viata in apele dulci, trecind din fluvii si in riurile afluente mai mari. Astfel din Dunare ajung pina in riul Tisa si Mures. Este raspinditin riurile din sud-estul Europei, bazinul M.Negre si riurile siberiei.

4.     Morunul(Huso huso)

Cel mai mare sturion, are botul scurt, conic si turtit de sus in jos; mustatile sunt turtite lateral si fara franjuri. Scuturile de pe corpul lui gros sunt mici, iar scuturile mari, dorsale sunt partial ingropate in piele. Ajunge pina la 5—8 m lungime si 1600 kg greutate. Populeaza Marea Caspica, Azov si Marea Neagra intrind pe scurte distante in riurile aferente. Morunul dauric sau caluga(Huso dauricius), in bazinul fluviului Amur ajunge la 1000 kg greutate. Numarul boabelor de icre negre ajunge la 4 milioane.

Morunul (huso huso)                            

 

5. Pastruga(Acipenser stellatus)

eleganta. Ca si ceilalti sturioni , are corpul acoperit cu cinci siruri de placi osoase,care formeaza scuturi rinduite astfel :9-16 dorsale, 26-43 laterale, 9-14 ventrale. Botul este lung si latit. Coloratia corpului variaza dupa mediul in care traieste , exemplarele pescuite in mare avind o culoare aproape neagra,iar cele din Dunare o culoare 6. Viza(Acipenser nudiventris)

 
nchisa. Lungimea maxima la care poate ajunge este de 214 cm,iar greutatea de 68 kg., exemplarele obisnuite masurind 80-100 cm si cintarind 5-8 kg. Peste marin migrator, pastruga traieste in Marea Neagra, Marea de Azov si Marea Caspica.Exemplare izolate patrund in Adriatica.Maturitatea sexuala apare la virsta de 3-7 ani. Pentru reproducere migreaza in fluvii.La noi in Dunare,unele exemplare ajung pina dincolo de este scurt, rotunjit si lat. Coloritul este de fdrehgfdhrgedrhgcenusiu.La exemplarele pescoloritul este kg, pescuindu-se insa uneori si exemplare de 1,5-2 m lu

Importanta Sturionilor

 
Dupa cum am amintit deja, sturionii sunt locuitorii adevarati ai marilor. Ei viziteaza temporar riurile si numai in scopul reproducerii, sau pentru iernare. Migrarea are loc in acelasi timp la diversele specii, si anume din martie si pina in mai si apoi tirziu toamna. Animalele migreaza in loturi, variabile in functie de localitatea si imprejurari. Sturionii sunt dintre cei mai fecunzi pesti; dupa cum s-a constatat la unele femele capturate, la o greutate totala de 1400 kg, ovarele lor cintareau 400 kg. Acesti pesti urca riurile, depun icrele pe fund, apoi se intorc in mare. Se crede ca dupa ecloziune puii stau inca multa vreme in riuri si fluvii.Carnea tuturor speciilor de sturionii este foarte gustoasa, fiind fara oase si cu o grasime fina. Cu toate acestea, importanta economica a acestui pescuit rezida in icrele lor din care se prepara caviarul. Ovarele se bat mai intii cu vergele si apoi se trec printr-o sita pentru a se desface icrele de invelisul lor, dupa care se sareaza mai mult sau mai putin timp si se asaza in butoaie.Cele mai valoroase icre sunt cele de morun si nisetru. Cele de morun au bobul mare de 3,2—4 mm si culoarea cenusie-neagra, care variaza dupa sezon. In lunile mai si iunie, cind sunt in formatie, au culoarea mai deschisa. Icrele de nisetru au bobul de 3—3,5 mm si culoarea cenusie- inchisa. Icrele de pastruga si mai ales cele de cega sunt cu bobul mult mai mic si au culoarea cenusie-verzuie. Calitatea cea mai buna o dau cele recoltate in primavara.Marile lucrari hidrotehnice de pe fluvii—impedicind migratiunea sturionilor pentru reproducere—cauzeaza in mare masura scaderea populatiei piscicole in bazinele respective. Acest factor a determinat in mare parte disparitia sturionilor din bazinele fluviilor Europei occidentale. De aceea, pentru a se preveni depopularea fluviilor din sudul U.R.S.S. si din Dunare cauzata de marile instalatii de hidrocentrale, s-au organizat statiuni piscicole unde se produc puieti de sturioni ce sunt apoi depusi in aceste fluvii.

=migratiile sturionilor=

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani