REFERAT BIO - TESUTUL EPITELIAL referat







TESUTUL EPITELIAL

         

Tesutul epitelial este caracterizat prin celule care au, in general forma paralelipipedica sau prismatica, cu foarte putina substanta intercelulara, incat sunt strans legate intre ele. In epitelii, substanta intercelulara este deci o substanta cimentata. Tesutul epitelial se gaseste in organism, fie la suprafata, intrand in alcatuirea straturilor externe ale pielii, fie captusind unele cavitati ale

corpului sau ale unor organe.

          In ceea ce priveste originea tesutului epitelial, trebuie remarcat faptul ca el poate lua nastere din oricare dintre cele trei foite germinative. Astfel, cunoastem epitelii de origine ectodermica, cum este epiteliul epidermic, ependimar, plexurile coroide etc. ; altele sunt de origine endodermica, cum este epiteliul diferitelor segmente ale tractului digestiv si epiteliului glandular al pancreasului exocrin, iar altele de origine mezodermica, cum este epiteliul care intra in alcatuirea pleurei, a peritoneului si a pericardului.

Celulele tesutului epitelial prezinta o citoplasma densa, a carei structura variaza cu functia pe care o indeplineste epiteliul respectiv. Nucleul este bine dezvoltat si are o forma legata de forma celulei. Dupa modul de grupare a celulelor, tesuturile epiteliale se pot impartii

in doua categorii :

                    - epitelii in care celulele sunt dispuse intr-un singur strat si, de

                    aceea, se numesc epitelii unistratificate sau epitelii simple (de exemplu, epiteliul                         bronhiilor mici);

                    - epitelii in care celulele sunt dispuse in mai multe straturi si, de

                    aceea, se numesc epitelii stratificate (de exemplu, epidermul).

          Dupa asezarea lor si dupa functia pe care o indeplinesc, epiteliile se impart in patru categorii : epitelii de acoperire, epitelii glandulare, epitelii de resorbtie si epitelii senzoriale.

          EPITELIILE DE ACOPERIRE

Sunt epiteliile care acopera suprafata corpului sau captusesc cavitatile corpului sau ale unor organe. Ele sunt formate din celule turtite sau prismatice dispuse intr-un singur strat sau in mai multe straturi, alcatuind epitelii simple si epitelii stratificate. Simplu sau stratificat, epiteliul de

acoperire se sprijina pe un tesut conjuctiv numit corion, de care este separat printr-o membrana bazala, o formatiune cu structura si grosime variabila. La partea libera, celulele epiteliale de acoperire au o membrana ingrosata numita cuticula. La unele epitelii cuticula este prevazuta cu cili

sau flageli.

          EPITELIILE DE ACOPERIRE SIMPLE

Aceste epitelii se pot prezenta sub trei aspecte :

EPITELIUL SIMPLU PAVIMENTOS

In epiteliul simplu pavimentos, celulele sunt turtite, de forma unor lame (solzi), cu contur poligonal, si sunt dispuse intr-un singur strat avand aspectul placilor unui pavaj (fig. 1). Ele sunt asezate pe o membrana bazala care le solidarizeaza intre ele.

Acest  epiteliu este destul de raspandit in organism. El se gaseste, de exemplu, in alcatuirea interna a vaselor sanguine si limfatice si a peretelui capilarelor sanguine si limfatice si se numeste, in acest caz, endoteliu vascular ; celulele endoteliale sunt celule turtite cu contur sinuos,

sprijinite pe o membrana bazala, cu suprafata libera foarte lunecoasa care ajuta miscarea sangelui. Endoteliul vascular al capilarelor realizeaza o mare suprafata de schimb intre sange si spatiile intracelulare. Epiteliul simplu pavimentos se gaseste si in alcatuirea membranelor seroase (pleura, pericard, peritoneu), unde poarta numele de mezoteliu sau tesut seromembranos.

Celulele mezoteliale sunt celule turtite cu contur sinuos. O membrana seroasa este formata din doua lame de tesut conjuctiv.

          EPITELIUL SIMPLU PRISMATIC

         

            In epiteliul simplu prismatic celulele au forma prismatica sau cilindrica si sunt dispuse cu axul longitudinal perpendicular pe suprafata epiteliului. Acest epiteliu se gaseste in tubul digestiv, de la cardie pana la rect, in trompele uterine, in bronhiile mici si in canalele unor glande. Unele epitelii prismatice simple sunt prevazute cu cili vibratili, cum sunt acelea din trompele uterine.

          EPITELIUL PSEUDOSTRATIFICAT

Este tot un epiteliu simplu, ale carui celule au insa forme si dimensiuni diferite si din aceasta cauza pa stratificate (fig. 3). Putem stabili destul de usor ca e un epiteliu simplu, intrucat se sprijina pe membrana bazala. Un astfel de epiteliu se gaseste in trahee, in bronhiile mari, in mucoasa nazala,

respiratorie etc.

EPITELIILE DE ACOPERIRE STRATIFICATE



Dupa natura stratului superficial al epiteliului celui mai departat de membrana bazala, epiteliile de acoperire stratificate se pot grupa in doua categorii : epiteliul stratificat pavimentos si epiteliul stratificat prismatic.

          EPITELIUL STRATIFICAT PAVIMENTOS

Epiteliul stratificat pavimentos este format din mai multe straturi de celule, dintre care stratul superficial, este alcatuit din celule pavimentoase (turtite). Celelalte staturi au celule cu forme diferite. De obicei, stratul cel mai profund este un strat generator, ale carui celule se divid tangential si formeaza spre exterior straturi noi. El se afla asezat pe o membrana bazala. Epiteliul stratificat pavimentos se gaseste in piele, formand epidermul, in mucoasa bucala, esofagiana, laringiana, in uretra, cornee etc. Pentru epiderm este caracteristic faptul ca celulele cele mai superficiale se turtesc foarte mult si devin cornoase, desprinzandu-se de pe

suprafata pielii, proces care se numeste exfoliere (descuamare)

         

          EPITELIUL STRATIFICAT PRISMATIC

          

Epiteliul stratificat prismatic este format din mai multe straturi de celule, stratul superficial fiind alcatuit din celule prismatice sau cilindrice, uneori prevazute cu cili. Asemenea epiteliu este putin raspandit in organism. Il gasim la baza epiglotei si pe fata superioara a valului palatin etc.

Tesuturile epiteliale de acoperire au rol de protectie mecanica asa cum este, de exemplu, cazul epidermului. Pot indeplini insa si alte roluri destul de importante, ca, de exemplu, rolul de bariera, cum este cazul epiteliului vezicii urinare, care impiedica patrunderea in organism a unor substante din urina.

EPITELIILE GLANDULARE

Epiteliile glandulare sunt formate din celule capabile sa produca anumite substante, pe care le elimina in mediul lor inconjurator. De obicei, celule glandulare se grupeaza, formand organe speciale numite glande ; uneori insa, ele raman ca celule glandulare izolate printre celulele unor epitelii de acoperire ca, de exemplu, in epiteliul tractului digestiv sau in epiteliul

traheei, alcatuind celulele mucoase.

CELULE EXCRETOARE SI CELULE SECRETOARE

Dupa felul cum functioneaza, celulele epiteliului glandular se pot imparti in : celule excretoare si celule secretoare. Unele celule glandulare iau din mediul lor substante nefolositoare

provenite din metabolismul celular, pe care le elimina, fara sa le transforme ; acestea se numesc celule excretoare, iar glandele in alcatuirea carora intra asemenea celule se numesc glande excretoare. Asa sunt, de exemplu, glandele sudoripare.

Alte celule glandulare au caracteristic faptul ca iau din sange anumite substante, din care elaboreaza alte substante, cu totul deosebite ; acestea poarta denumirea de celule secretoare, care formeaza glande secretoare, cum sunt glandele digestive si glandele endocrine.

GLANDELE EXOCRINE

           Glandele exocrine sau glandele cu secretie externa sunt caracterizate prin aceea ca produsul eliminat de celulele glandulare se scurge printr-un canal, fie afara din corp, fie intr-o cavitate a corpului. O glanda exocrina prezinta, in general, doua parti : o parte formata din celule glandulare, care se numeste adenomer si o parte formata dintr-un conduct, care se numeste canal excretor.

Dupa forma adenomerului, glandele exocrine se impart in trei categorii : glande tubuloase, glande acinoase si glande tubuloacinoase.

GLANDE TUBULOASE

              Sunt caracterizate printr-un adenomer de forma tubulara care se deschide la suprafata unui epiteliu sau se continua cu un canal excretor. Glandele tubuloase pot fi simple sau ramificate.

Glandele tubuloase simple au adenomerul ca un tub simplu, neramificat. La unele, adenomerul este drept (fig. 6, A), ca la glandele Lieberkuhn din mucoasa intestinului subtire. La altele, adenomerul prezinta extremitatea profunda rasucita in forma de ghem, purtand denumirea de glomerul (fig. 6, B); asemenea glande se numesc glande glomerate, cum sunt glandele sudoripare.

          Glandele tubuloase ramificate au adenomerul tubulos, ramificat ca la glandele pilorice din mucoasa stomacala

GLANDELE ACINOASE

Se mai numesc si glande alveolare. Sunt caracterizate prin aceea ca adenomerul are forma unei vezicule dispuse la extremitatea interna a unui canal excretor, vezicula care se numeste acin glandular. Dupa numarul acinilor, glandele acinoase pot fi : simple sau compuse. Glandele acinoase simple au adenomerul format numai dintr-un singur acin glandular, a carui cavitate se continua cu canalul excretor (fig. 7, A) ; ca exemplu de glanda acinoasa simpla citam glandele sebacee mici. Glandele acinoase compuse sunt caracterizate prin existenta mai multor

acini glandulari. Dupa forma canalului excretor, aceste glande se impart in : glande acinoase compuse neramificate si glande acinoase compuse ramificate.

Glandele acinoase compuse neramificate au un canal excretor simplu, dar in lungul sau si la capatul intern se deschid numerosi acini glandulari (fig. 7, C) : ca de exemplu citam glandele Melbomius, situate pe marginea ploapelor. Glandele acinoase compuse ramificate au canalul excretor ramificat, fiecare ramura terminandu-se cu un acin. Forma acinilor este variabila.





; De obicei, acinii acestor glande au forma alungita, intermediara intre tub

si vezicula, si atunci glanda se numeste tubuloacinoasa (fig. 7, D) ; din aceasta categorie citam glanda parotida si pancreasul exocrin.

GLANDELE ENDOCRINE

Glandele endocrine sau glandele cu secretie interna sunt organe formate din celule glandulare, care produc substante numite hormoni, cu rol foarte important in desfasurarea functiilor organismului. Aceste glande se caracterizeaza prin aceea ca nu au un canal excretor prin care hormonul sa se scurga din glanda. In schimb, glandele endocrine au o puternica vascularizatie, datorita careia hormonul este  luat de sange, prin osmoza, si transportat in tot organismul. Asezarea celulelor glandulare poate fi diferita. In unele glande, aceste celule formeaza vezicule in care se varsa hormonul, de unde este luat de sange : astfel sunt dispuse celulele glandulare in glanda tiroida. In alte glande, celulele glandulare formeaza cordoane, ca, de exemplu, in medulosuprarenala sau gramajoare de celule, ca niste insule, cum sunt dispuse in pancreas (insulele L angerbans).

Trebuie remarcat ca exista si celule glandulare capabile sa secrete doua feluri de produse : un produs, care patrunde in sange , si un alt produs care se varsa printr-un canal excretor ; acesta este cazul celulelor hepatice.

             Tesutul glandular este foarte raspandit in organism si joaca un rol foarte important in viata acestuia, atat prin substantele de secretie, care ajuta la indeplinirea functiilor organismului, cat si prin substantele de excretie, care sunt substante vatamatoare organismului si trebuie deci eliminate.

EPITELIILE DE RESORBTIE

In procesul de resorbtie, celulele epiteliale primesc prin polul apical diferite substante care, dupa ce strabat celula, o parasesc prin polul bazal, trecand in interstitiile conjuctive, unde se gasesc capilarele sanguine. Membrana polului apical se caracterizeaza prin existenta asa-numitului platou striat. Microscopul electronic ne arata ca platoul striat este alcatuit din niste microvilozitati (microvili), care nu sunt altceva decat expansiuni citoplasmatice. Acestea realizeaza o suprafata enorma de absorbtie. Astfel de epitelii intalnim la mucoasa intestinului subtire, a tubilor urinari si la mezoteliul peritoneal.

EPITELIILE SENZORIALE

Sunt epitelii care s-au diferentiat pentru a receptiona excitatii din mediul inconjurator. Ele sunt formate din doua feluri de celule : celule senzoriale si celule de sustinere.

1.Celulele senzoriale sunt celule epitelial  care s-au diferentiat pentru a receptiona diferite informatii din mediul inconjurator si a determina, prin aceasta, excitatia celulelor nervoase cu care se afla in legatura. Ele se gasesc, deci, in contact cu mediul inconjurator si cu celulele nervoase.       Numai in aceste conditii de dubla legatura celulele senzoriale pot functiona. Desi au aceiasi origine (ectoderma) ca si celulele nervoase, totusi se deosebesc de acestea ; in timp ce celulele senzoriale pot receptiona excitatii, dar nu le pot conduce, celulele nervoase pot sa conduca excitatiile din mediu, dar nu le pot receptiona ; datorita acestor deosebiri, cele doua feluri de celule se completeaza reciproc din punct de vedere functional.

Pentru a indeplini aceasta functie, celulele senzoriale s-au diferentiat din punct de vedere morfologic si structural. Celulele senzoriale s-au specializat pentru receptionarea unor anumiti

excitanti si intra in alcatuirea organelor de simt. Se descriu mai multe tipuri de celule senzoriale care corespund diferitelor organe de simt :

Celulele senzoriale tactile se gasesc in patura mucoasa a epidermului. Celula senzoriala tactila este o celula turtita paralel cu suprafata epidermului. Ea este in legatura cu terminatiile nervoase intraepidermice si receptioneaza excitatiile mecanice din mediu.

Celulele senzorial  gustative se gasesc in mugurii gustativi in epiteliul mucoasei linguale si sunt fusiforme. aceste celule sunt asezate cu o extremitate pe membrana bazala a epiteliului, fiind inconjurata de terminatii nervoase, iar extremitatea opusa se termina printr-un fir(cil). Celulele gustative receptioneaza excitatiile provocate de anumite substante (sapide) care se pot

solubiliza. Celulele senzoriale auditive sau celulele senzoriale fonoreceptoare apartin epiteliului din care este format organul Corti (din urechea interna).Celula fonoreceptoare are forma de para (piriforma) si este asezata cu extremitatea subtiata spre membrana bazala, pe care n-o atinge ; extremitatea opusa, indreptata spre suprafata organului Corti, este prevazuta cu perisori rigizi

care sunt proeminenti pe suprafata acelui organ. Partea subtiata a celulei fonoreceptoare este inconjurata de terminatiile nervoase ale ramurii cohleare a nervului acusticovestibular. Aceste celule sunt excitate de anumite vibratii. Celulele senzoriale statoreceptoare se gasesc in epiteliul petelor (maculelor) auditive din utricula si sacula, si in crestele auditive din ampulele canalelor semicirculare. Celula statoreceptoare prezinta asemanari cu celula auditiva, fiind tot piriforma. La extremitatea libera are peri lungi, uniti intr-un manunchi numit par acustic. Extremitatea subtire este inconjurata de terminatii ale ramurii vestibulare a nervului acusticovestibular.

Au mai fost descrise ca celule senzoriale celulele olfactive si celulele vizuale. Trebuie insa sa remarcam ca aceste celule nu pot fi considerate ca celule senzoriale, pentru ca ele sunt celule nervoase.

2.Celule de sustinere. Al doilea constituent al epiteliilor senzoriale il reprezinta celulele de sustinere. Acestea sunt celule epiteliale care se gasesc intre celulele senzoriale si au rol de protectie . Epiteliile senzoriale joaca un rol foarte important in viata organismului,

intrucat contribuie la realizarea relatiilor lui cu mediul inconjurator.

                                                                                          Pirlog Ioan


loading...








Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu










loading...








Cauta referat
Scriitori romani