URSUL
De obicei
cand vine vorba despre urs, gandul te poarta spre o prima imagine
formata in anii copilariei, ca despre un animal prostut,
usor de pacalit si lenevos. In realitate, ursul este cel
mai mare carnivor din tara noastra
si aproape stapan autoritar al padurilor de munte. El
prefera padurile intinse, greu accesibile, cu copaci doborati
sau stanci. La noi este raspandit in lantul carpatic si apoi
pana sus, in nordul continentului european, cunoscut in Asia
pana la nord de Himalaia.
Masurat,
un urs puternic poate atinge in lungime 2,50 metri cu inaltimea la
greaban care sa depaseasca 1,30 metri, iar greutatea
sa treaca si de 400 de kilograme. Cu varsta poate atinge sau
chiar depasi 30 de ani.
Greutatea
ursului variaza in functie de timp si anotimp, toamna inainte de
intra in barlog avand cea mai mare greutate datorita meselor
imbelsugate din timpul verii. Parul lui poate avea culoarea cafenie
pana la negru, mai bogat fiind cel de iarna, ce poate atinge la
greaban si peste 10 centimetri lungime. Vara parul este mai
saracut ca lungime si desime.
Dintre simturi, mirosul si auzul
sunt cele mai dezvoltate. S-a dovedit ca atunci cand are vantul din
fata, ursul poate simti mirosul omului de la aproximativ 400 de
metri sau sa auda ruptura de creanga atunci cand este
liniste in padure de la peste 100 de metri. Cu vederea sta prost
pentru ca ochii lui sunt slabi. Observand ceva deosebit, ursul se va
invarti roata pana ce va prinde un fir de vant care ii va spune ce nu
a putut vedea.
Despre forta ursului s-au
scris foarte multe lucruri care pot parea imposibile, pentru ca in
furia atacului, Mos Martin poate aduce dupa sine chiar o vaca
sau o oaie sub brat.
Daca treceti prin Sibiu,
opriti-va si la colectia de vanatoare Spiess din
cadrul Muzeului Bruckenthal; acolo puteti vedea teava unei arme de
vanatoare strapunsa de dintii ursului pentru a va
forma o idee despre forta ursului.
Dupa felul hranei sale, ursul
este un animal omnivor. Este un mare amator de jir sau ghinda, pentru care
face uneori deplasari destul de lungi. Mananca cu placere
ciupercile, perele, merele padurete, fara a mai vorbi de
pagubele pe care le face in livezile cu arbori fructiferi, spre marea
spaima a localnicilor. Coacazele, murele, zmeura sunt pentru el un
fel de delicatesa, dupa cum consuma cu placere porumbul
si ovazul in lapte. Sa nu uitam cum fura din
stupina de unde iese cu ochii umflati de intepaturi, dar
multumit de dulceata mierii. Ursul mai mananca si
furnici, dar si resturile de cadavre sau soareci. El ajunge uneori
prin stani, cazandu-le in prada oi, cai, magari si alte
vietuitoare din preajma ciobanilor.
S-a discutat mult despre intalnirile
dintre om si urs. Majoritatea acestor intalniri se termina cu fuga
ursului din fata omului, caci toate salbaticiunile
evita sa se apropie de om. Sunt unele situatii in care omul
poate fi atacat daca ajunge intr-o poiana in preajma unui pui de urs
ratacit de mama lui. Tipetele acestuia speriat de prezenta
omului atrag dupa sine apropuierea ursoaicei gata oricand de atac.
Animalul ranit ataca vanatorul imprudent. La fel, daca omul
sta prea mult in preajma barlogului unei ursoaice cu pui. In momentul
atacului se ridica pe picioarele din spate, atacand in mod special capul.
Cu o singura smucitura poate trage pielea de la ceafa catre
fruntea omului, formand o adevarata scalpare.
Unul dintre momentele deosebite din
existenta ursului il prezinta petrecerea anotimpului rece.
Majoritatea dintre noi cred ca in perioada de iarna ursul se retrage
in barlog si hiberneaza. In realitate, ursul sta in acest
interval intr-o stare de somnolenta, un somn de iarna,
perioada in care simturile ii sunt treze. Oricand poate iesi
iarna din barlog daca il pandeste vreun pericol.
Intrarea in barlog a ursilor se
desfasoara in preajma Anului Nou, alegandu-si drept loc de
iernare crapaturile de stanci, pesteri, dar si refugiul
oferit de arbori cazuti si rupti de furtuni, iar un barlog
bun, bine amenajat este pastrat mai mult timp.
Interesanta este pregatirea
ursului pentru intrarea in barlog, deoarece cat dureaza perioada de
iarna, Mos Marin nu mananca nimic. Inainte de
patrunderea in barlog, ursul consuma plante cu efect purgativ,
dupa care roade coaja de brad rasinoasa in amestec cu
diferite plante care vor forma un adevarat dop. Acesta va astupa complet
rectul. In barlog, ursul sta cu capul spre iesire pentru a-l
parasi in caz de pericol. El sta pe un pat de muschi
si cetina, acoperind din interior si intrarea, lasand doar
o fereastra de aerisire. Fiecare individ are locuinta proprie. Cam
prin ianuarie-februarie, ursoaica fata 2-3 pui de marimea unor
sobolani, orbi si neputinciosi, care devin independenti.
Primavara, dupa ce ursul
iese din barlog ( lucru care se petrece dupa trei luni) bea
cantitati mari de ape minerale, purgative in vederea eliminarii
dopului (din anus).
Ursul este un animal plantigrad (care
calca cu toata talpa), lasa urme ce nu pot fi confundate,
semanand intr-un fel cu urma lasata de talpa goala a unui
picior de om (masurata in lungime urma din spate poate atinge 30 de
centimetri).
TURCU ALEXANDRA
