ALFRED EDMUND BREHM referat






ALFRED EDMUND BREHM

               Inainte de varsarea in Saale, raul Orla strabate raionul Neustadt din Saxa-Weimar, un tinut care mai constituia inca – la mijlocul secolului trecut – un peisaj natural paduros aproape neatins de mana omului. Aici, la Unterrenthendorf, traia pastorul Christian Ludwig Brehm, in casa caruia s-a nascut – la 2 februarie 1829 – Alfred Edmund Brehm.

               Christian Brehn nutrea o adoratie pasionata fata de natura si de fapturile sale. In mod deosebit il atrageau fiintele cele mai libere, pasarile. Strabatand zile intregi desisul padurilor, cauta mereu alte neamuri de pasari si observa felul lor de trai. Astfel incat nu este de mirare ca el a devenit unul din intemeietorii ornitologiei stiintifice germane. Dragostea pentru libertate si pentru vietatile naturii ii era innascuta; aceleasi trasaturi se relateaza si despre inaintasii sai.

               In acelasi timp in care traia tatal lui Brehm isi pura feciorii prin paduri desteptandu-le dragostea pentru animale, mama acestuia sadea in mintile lor si mai ales a micului Alfred o insusire cu totul deosbita: fantezia poetica. Ea era o natura mai optimista, avea un deosebit dar de a povesti cu insufletire si citea copiilor de preferinta din operele clasicilor.

               In acest mediu a crescut acela in care oamenii aveau sa recunoasca pe pictorul lumii animale; acela pe care contemporanii sai l-au pretuit ca pe un neasemuit poet al vietii din natura. Ascultandu-l pe acest entuziast, nu numai auzul era incantat, ci si ochiul era fermecat de infatisarea sa: parul lung, blond inchis, ochii cenusii-albastrii cercetatori, fruntea impresionanta. Statura sa era zvelta. Mai tarziu pura barba.

               Brehm a ramas mereu acelasi; un om liber, indragostit de ²natura binecuvantata ², cum spunea el. Ochilor lui nu le scapa nimic, darul lui de observare se apropia de perceptia artistica, care isi avea originea in atractia lui pentru poezie si frumos.

               Tanarul Brehm a vrut la inceput sa se faca arhitect, spre a exercita o profesiune cu tangente artistice. Timp de 4 ani s-a pregatit la Altenburg, pana cand in viata lui s-a produs o cotitura brusca. Pasiunea lui pentru natura a izbucnit nestavilita  atunci  cand   a   auzit     ca  un    vanator   si    ornitolog , baronul John Wwilhelm von Müller din Württenberg, cauta un tanar insotitor pentru o calatorie de explorare in Africa. Brehm nu mai putea fi retinut.

            El a plecat si a ramas 5 ani in Africa – in Egipt si in Sudan. Pentru prima data nazuintele sale s-au implinit; el a putut sa se afunde intr-o lume de oameni si animale, inca necunoscuta. Mai usor decat toti insotitorii a reusit sa invinga greutatile climei tropicale, in special accesele de friguri.

            Preferinta lui a mers catre lumea pasarilor si pentru a le studia si-a luat ca ajutor pe unul din fratii lui care l-au ajutat cu mult succes. Pierderea acestui frate, care s-a inecat in timpul calatoriei, a fost deosebit de dureroasa pentru Alfred Edmund Brehm, care, desi avea o fire barbateasca, era totusi foarte sentimental si sensibil.

            Si din alte punct de vedere , calatoria de cercetare africana  a intampinat multe greutati. Baronul Müller promisese, inainte de inapoierea lui timpurie in Europa, s-ai   trimita mijloacele banesti  necesare, care insa nu au mai  venit . Dar aceasta  n-a  putut zruncina hotararea tanarului Brehm . El era destul de format spre a se putea descurca  singur si, curand, a reusit  sa castige prietenia sefilor si conducatorilor de triburi, mai ales pntru ca invataselimba araba, obtinand de la acestia mijloacele necesare pentru continuarea cercetarilor si pentru calatoria de inapoiere.      

            In 1852, el s-a inapouiat in Germania cu comorile adunate – vii si moarte. Mergand in continuare pe fagasul vocatiei sale, el a studiat de aici inainte stiintele naturale la Jena si viena. A fost un student straniu; pe de o parte acomodindu-se cu noul sau mediu el participa la diferite manifestari ale vietii studentesti, pe de alta parte el traia in mijlocul animalelor vii pe care le ingrijea si le observa. Colegii sai faceau mult haz de maimutele care sareau din camera lui, dar erau mandrii de aptitudinile scriitoricesti ale camaradului lor. Povestirile sale asupra pasarilor ii captivau intotdeauna iar cercurile de specialisti au inceput sa acordew atentie comunicarilor sale stiintifice. Nu este deci de mirare ca el a participat in mod stralucitor la constituirea 'Societatii germane de ornitologie'. Prima lui lucrare mai mare, Schite de calatorie din Africa de nord (3 volume), a aparut dupa obtinerea titluilui de doctor in filozofie.





            In activitatea lui Alfred Brehm se pot deosebi mai multe laturi. Mai intai, el a fost sciitorul care a facut numeroase calatorii de explorare in toate continentele, daruind omenirii opera ramasa clasica, Lumea animalelor. A fost apoi un merituos organizator de gradini zoologice si, in fine, nici oratorul Brehm nu trebuie uitat.

            Ca explorator, el a strabatut Africa, mai ales Egiptul si Abisinia. Articolele lui interesante din noua – pe atunci – revista saptamanala 'Die Gartenlaube' l-au indemnat pe editorul acestei reviste sa-I puna la dispozitie mijloacele necesare pentru o calatorie in nord, care l-a dus in Norvegia, Laponia si la Capul Nord. Curand dupa aceea a strabatut cu al doilea frate al lui, medic, de asemenea mare iubitor de animale, intraga Spanie, iar mai tarziu, cu un prieten, a calatorit in Siberia pentru cercetari stiintifice. Dupa aceasta calatorie, a mai intreprins si alte drumuri in Ungaria si Spania.

            Ocupatia principala a lui Brehm a fost descrierea calatoriilor lui. Editorul revistei 'Gartenlaube', Ernst Keil, I-a inlesnit terminarea lucrarii Viata pasarilor. O deosebita recunoastere se cuvine si librarului editor H.J. Meyer, intemeietorul Institutului bibliografic, care l-a incurajat la intocmirea cartii de popularizare Viata ilustrata a animalelor.

            Brehm a nazuit in tot cursul vietii sale spre libertatea de a-si urma nestingherit inclinatiile. Pentru a avea posibilitatea sa-si intemeieze o familie, a fost insa nevoit sa primeasca catedra de geografie si stiinte naturale la o scoala superioara. Dar curand, a parasit noua ocupatie, pentru a pleca in Abisinia. Mai tarziu ajunge director al Gradinii zoologice  din Hamburg, si il vedem apoi straduindu-se pentru infatisarea acvariului din Berlin, ce s-a deschis in 1869. Ambele aceste institutii au capatat curand un renume mondial.

            Cum s-a mai spus, Brehm era o fire independenta, care se supunea greu, mai ales in fata mediocritatii. El nu suporta contraziceri in domeniul lui de cercetare. Din aceasta cauza a parasit Hamburgul, iar Berlinul a devenit de asemenea un chin pentru el. Bolnav si zdrobit de conflicte, s-a inapoiat in Turingia, unde s-a restabilit cu greu dupa o meningita.

            De-acum incolo, a trait numai dupa inclinatiile lui. Vara facea cercatari in natura, iarna tinea cu mare succes conferinte in toata Europa. In aceasta perioada el a scris cartea Pasari prizoniere, si a editat a doua oara Viata animalelor, de asta data in zece volume.

            Brehm a avut parte de multe amaraciuni in viata. El nu s-a putut mangaia niciodata de moartea mamei si de pierderea sotiei sale.

            Pentru a pregati un viitor celor cinci copii ai lui, a mai acceptat un contract pentru o serie d conferinte in America de Nord. A intreprins aceasta calatorie fara placere, deoarece copii s-au imbolnavit de difterie, cu putin inainte de plecarea sa. In aceste conditii a fost puternic impresionat de vestea ce a ajuns in America despre moartea celui mai mic dintre copii sai. Aceasta stire l-a doborat. Zdobit, s-a inapoiat in 1884 in Europa, incovoiat si cu parul sur. Fortele ii scadeau vizibil si, survenind de asemenea o boala de rinichi, el moare la 11 noiembrie 1884, in varta de abia 56 ani.

            Opera lui Brehm supravietuieste de peste un secol. Au urmat noi editii imbogatite si completate. Daca numarul de volume a cintinuat sa creasca la inceput, totusi cu trecerea anilor s-a ivit necesitatea editarii unor lucrari mai scurte, care sa permita celor mai largi straturi ale populatiei cunoasterea lumii animalelor, in spiritul care il anima pe Alfred Edmund Brehm.   

           









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani