Andrei Stanescu

Clasa a XI-a F

POLUAREA

Vina pentru poluare o poarta in mare parte industria chimica. Chimia ofera insa si mijloacele de cercetare a poluarii, in scopul de a o controla, a o stapani si a o preveni.

Chimia este preocupata de poluare din doua motive. Pe de o parte, pentru ca, in timpul productiei, transportului si distributiei produselor chimice au loc numeroase contaminari; pe de alta parte, pentru ca fenomenele poluarii sunt analizate si studiate de chimisti, care propun solutii pentru a le controla (metode de depoluare) sau pentru a le preveni.

Poluarea apelor

Apele reziduale provenind din locuinte, din industrie si din agricultura ajung insa in proportie mare in apele lacurilor si ale raurilor. Aceste ape poluate contin substante care favorizeaza dezvoltarea bacteriilor, numite si “microbi”. Aceste bacterii consuma cantitati importante de oxigen dizolvat in apa si, in felul acesta, reprezinta o amenintare pentru supravietuirea animalelor si a plantelor. Apele reziduale contin, de asemenea, produse industriale toxice, cum sunt plumbul sau mercurul.

            De asemenea, ingrasamintele, folosite mult in agricultura, ajung in apele raurilor, purtate de apa ploilor. Aceste ingrasaminte contin nitrati si fosfati, substante care omoara algele si polueaza apele subterane.

Tratarea apelor

Apele reziduale sunt tratate in statii de tratare a apei, numite si statii de epurare. Dupa ce se analizeaza compozitia acestor ape, tratarea lor presupune trei etape: eliminarea particulelor solide prin strecurare, apoi prin

decantare (faza fizica); dupa aceasta se adauga oxigen (faza chimica); apoi se elimina produsele toxice cu ajutorul unor microorganisme (faza biologica). Apa este retrimisa inspre utilizatori dupa ce se face o analiza chimica a gradului ei de puritate.

Controlul aerului poluat

Gazele industriale – gazele rezultate din arderi – fie ca e vorba de incalzirea locuintelor sau de gazele de esapament eliminate de autovehicule, polueaza atmosfera cu numeroase substabte daunatoare sanatatii (oxizi de sulf, de azot, de carbon). Aceste substante provoaca, printre altele, boli respiratorii si alergii, precum si ploi acide, care distrug padurile.

           

 

Poluarea aerului si a apei

Rolul chimistului este de analiza acesti factori poluanti si de a le determina originea. Aceasta sarcina este insa dificil de indeplinit, caci aerul circula sub actiunea vantului si substantele nocive din aer se imprastie unele mai repede, altele mai incet. In marile orase, exista statii automate care iau probe de aer la fiecare sfert de ora si camioane-laborator pregatite sa intervina in caz de urgenta.

Tratarea gazelor

Gazele toxice care nu pot fi reciclate direct se colecteaza si se ard in cuve uriase. Ele se utilizeaza pentru incalzirea urbana, ceea ce inseamna, de fapt, transformarea materiei in energie.

Efectele poluarii

Atmosfera Pamantului este otravita de poluare. “Poluarea acida”, care devasteaza copacii si vegetatia, este cauzata de dioxidul de sulf si oxidul de azot din gazele de esapament si din termocentralele care functioneaza pe baza de petrol si carbune. Gazele se amesteca cu vaporii d e apa din nori, formand acidul sulfuric si cel azotic care polueaza ploaia. “Efectul de sera” atrage atentia asupra acestei amenintari de lunga durata. Unele gaze din atmosfera Pamantului opresc caldura soarelui si nu o lasa sa se intoarca in spatiul cosmic, tot asa cum sticla asigura caldura intr-o sera. Dar cantitatile crescute de bioxid de carbon eliberat de arderea petrolului si carbunelui duc la acumularea din ce in ce mai mare a caldurii solare. Oamenii de stiinta cred

ca, daca acest proces continua, gheata de la poli se va topi cauzind ridicarea nivelului marilor, extinderea inundatiilor si schimbarea radicala a vremii.

Viitorul Pamantului

De-a lungul secolelor, Pamantul a fost profund modificat de activitatile oamenilor. Constienti de pericolul care ameninta viitorul, oamenii se straduiesc astazi sa protejeze si sa conserve planeta.

            Timp de secole, oamenii au crezut ca rezervele Pamantului sunt inepuizabile. Astazi, procesele de degradare s-au accelarat si, imgrijorati, oamenii de stiinta au lansat semnale de alarma. Guvernele si organizatiile internationale au devenit constiente de pericolele care ameninta mediul si au stabilit masuri pentru a ocroti viitorul Pamantului.

Protejarea aerului

Acumularea in atmosfera a diverselor gaze, in special vapori de apa, metan si gaz carbonic, a dus la accentuarea unui fenomen natural, efectul de sera. Actionand ca sticla unei sere, aceste gaze impiedica radiatiile de caldura ale Soarelui reflectate de Pamant sp revina in spatiu. S-a observat deja o usoara crestere a temperaturii generale. Daca aceasta va continua sa creasca, ghetarii din Antarctica si Groenlanda risca sa se topeasca. In acest caz, nivelul marii ar creste si regiuni intregi ar fi inundate. Deteriorarea stratului de ozon care protejeaza oamenii de razele daunatoare ale Soarelui (ultraviolete) ii nelinisteste, de

Poluarea aerului si a apei

asemenea, pe oamenii de stiinta. Acumularea de produse chimice in straturile superioare ale atmosferei, in special clorofluorocarburile (CFC), risca sa reduca stratul de ozon. S-a putut observa, in special datorita baloanelor-sonda, o subtiere (o “gaura”) a stratului de ozon deasupra polilor. Din ce in ce mai constiente de aceste pericole, majoritatea tarilor industriale au hotarat sa protejeze atmosfera reducand emanatiile de gaze nocive.

Protejarea apei

Asemenea aerului, apa este un element indispensabil vietii. Dar rezervele planetei nu sunt inepuizabile. Mari si oceane, lacuri, fluvii si rauri sunt poluate de deseurile industriale si menajere care se deverseaza in ele. Panzele freatice, care constituie rezervele de apa subterana de unde este extrasa apa potabila, sunt contaminate si de ingrasamintele si pesticidele folosite pe scara larga in agricultura. Ploile acide contribuie la poluarea apei. Din fericire, exista remedii.

            Pentru a se evita poluarea aerului, cosurile uzinelor sunt prevazute cu filtre. Incetul cu incetul, se construiesc statii de epurare in apropierea oraselor pentru asanarea si reciclarea apelor uzate.

Rolul ecologiei

Astazi, oamenii isi pun cunostintele tehnice in serviciul protejarii naturii. Ei amenajeaza terase pe terenurile in panta pentru a diminua eroziunea solului sau pentru a servi drept paravanturi. Construiesc diguri pe cursurile de apa sau de-a lungul malurilor pentru a stavili cresterea apelor.Toate aceste amenajari, care transforma peisajul natural, sunt indispensabile vietii noastre pe Pamant. Ecologia, stiinta mediului, este in plina dezvoltare. Numeroase tari au delimitat spatii naturale, parcuri si rezervatii, unde fauna si flora sunt protejate. Se practica trierea si reciclarea deseurilor care erau altadata aruncate la gropile de gunoi, in apele curgatoare sau in mare. Oamenii fac eforturi mai ales sa actioneze impreuna, fiindca poluarea nu cunoaste frontiere. Acesta este motivul pentru care, in cursul Conferintei Internationale care a avut loc la Rio de Janeiro in 1992, guvernele din 152 de tari au hotarat de comun acord o serie de masuri preventive pentru a proteja viitorul planetei.

Baloane pentru studierea atmosferei

Datorita baloanelor-sonda, dotate cu aparate de masura ale caror inregistrari sunt transmise la sol prin radio, oamenii de stiinta exploreaza atmosfera si obtin informatii despre presiune, temperatura, umiditate, viteza si directia vantului… Baloanele-sonda se folosesc in special in Antarctica si in Arctica.

 

 

 

 

 

 

 

Poluarea aerului si a apei

Poluarea solului

Paleta surselor de degradare a solului este vastaa insa partea cea mai vizibila si aflata la indemana intelegerii oricui priveste acumularea unei enorme cantitati de reziduri de tot felul. Imaginea haldelor de deseuri din jurul uzinelor si impresionanta productie de gunoi din centrele urbane sunt numai doua din aspectele acestui fenomen nociv. Gunoi a existat dintotdeauna, dar notiunea aceasta, ca si atatea altele, si-a modificat serios conti-nutul. Pentru gospodariile taranesti traditionale si deci pentru localitatile rurale, gunoiul insemna aproape exclusiv resturi vegetale nefolosite de animale, care putrezeau in cateva luni, pentru ca iarna sau primavara sa fie imprastiate pe camp pentru fertilizare.

Dar dorinta omului de a produce cat mai mult in agricultura a dus la chimizarea acesteia. Aceasta duce la tulburarea echilibrului solului, ca si la acumularea in sol si in apa freatica a unor substante minerale (ex.: nitriti care au efect methemoglobinizant pentru om si animale si distrug bacteriile fixatoare de azot atmosferic) Pesticidele, nebiodegradabile in majoritatea lor, se concentreaza de-a lungul lanturilor trofice, fiind toxice pentru plante si animale. De asemenea, daunatorii devin rezistenti la pesticide, fiind necesara crearea de noi substante de sinteza, eficiente, dar mai toxice pentru mediu. Combaterea biologica a daunatorilor e o solutie pentru reducerea poluarii solului.

Cu totul altfel stau lucrurile intr-o lume a industrializarii si urbanizarii vertiginoase, cand doi din cinci locuitori ai globului traiesc deja in orase, fata de unul din sapte la inceputul secolului. In plus, prolifereaza orasele mari si foarte mari, ajungandu-se ca acela cu peste un milion de locuitori sa depaseasca 200. Ori, dupa calcule aproximative, fiecare locuitor din orasele europene 'produce' mai bine de 1.5 Kg de gunoi pe zi, iar in S.U.A de vreo trei ori mai mult. De obicei, drumul gunoiului sfarseste la periferia orasului, in gropi existente sau pe locuri virane, unde se acumuleaza in gramezi imense, uratind peisajul, poluand solul, aerul si apele subterane. Si mai grav e ca o buna parte din aceste gunoaie, indeosebi materialele plastice, sunt extrem de rezistente la actiunea bacteriilor si, practic, nu se recicleaza pe cale naturala.

Evacuarea rudimentara a gunoaielor a inceput sa puna serioase probleme in zonele puternic urbanizate din Occident inca de acum mai bine de o suta de ani. In 1870, in Anglia, si in 1892, in Germania, pentru marile orase s-a introdus incinerarea gunoaielor, cu valorificarea partiala a caldurii pentru producerea de abur si curent electric. Sistemul de incinerare s-a extins si perfectionat mult, optandu-se pentru arderea centralizata in mari uzine, mai avantajoasa pentru marile orase.

Preocupanta ramane nu numai problema asigurarii salubritatii in perimetrele urbane si in vecinatatea lor. Astazi, plugurile tractoarelor scot deseori la iveala ambalaje de plastic si cutii de conserve, in primul rand pe terenurile arabile din jurul centrelor urbane, dar si in alte parti. Prezenta acestor obiecte aruncate si a multor altora se intalneste, din pacate, si in poienile muntilor, si pe malul raurilor sau pe litoralul marin, cam peste tot unde oraseanul 'evadeaza' in sanul naturii, fara a renunta macar pentru scurt timp la comoditatile locuintei si la gestul reflex de a arunca resturile.

(“Energia si materia”; “Descoperirea Pamantului” -

Enciclopedia pentru tineri LAROUSSE; “Secolul XX pas cu pas”)

·        poluare: degradarea unui mediu natural prin actiunea produselor toxice.

·        reciclare: transformarea deseurilor in produse noi, utilizabile.

·        strecurare: metoda de separare a diferitilor constituenti ai unui amestec, dupa marimea

·        particulelor. Aceasta operatie se face cu ajutorul unei site.

·        epurare: eliminarea impuritatilor din gazele sau apele reziduale.

·        contaminare: poluare cu un produs sau o substanta anume.

·        ape reziduale: ape de origine domestica (ape menajere) sau de origine industriala incarcate cu reziduri.

·        decantare: procedeu prin care se separa in mod natural constituentii unui amestec, lasandu-l un timp in stare de repaus.

·        clorofluorocarbura (CFC): substanta chimica compusa din clor, fluor si carbon. Aceasta substanta este degajata de fluidele frigiderelor si ale aparatelor de aer conditionat, de solventi, de spray-uri.

·        ecologie: stiinta care studiaza mediul, adica relatiile dintre fiinte si mediul lor.

·        efect de sera: fenomen natural, indispensabil vietii pe Pamant, de incalzire a atmosferei, datorita caruia o parte din razele solare trimise spre suprafata Pamantului este absorbita de anumite gaze din atmosfera.

·        ploi acide: ploi incarcate de substante chimice acide datorate prezentei unei mari cantitati de gaz poluant in atmosfera.

·        strat de ozon: zona a atmosferei situata la o altotudine de 15-40 km, unde proportia de ozon este mare si care protejeaza Pamantul de razele ultraviolete.

·        ultraviolete: raze emise de Soare, nocive pentru om in cantitati mari.