TUDOR ARGHEZI-cariera si viata referat

TUDOR ARGHEZI

1880, 23 mai

Vede lumina zilei, la Bucuresti, Ion N. Theodorescu. Pseudonimul sau Arghezi e explicat de catre scriitor in legatura cu Argesis (numele vechi al raului Arges).

Cursurile liceului Sf. Sava.

Debut literar sub influenta 'magistrului' Macedonski, in Liga ortodoxa, semnand Ion Theo.

Poetul e cativa ani calugar la Cernica.

Calatorie in strainatate. Putin timp la Paris, apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile Universitatii si, ca sa-si castige existenta, lucreaza intr-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice. In 1909 viziteaza Italia.

Revine in Romania. La Facla, Viata romaneasca, Teatru, Rampa publica versuri, pamflete, articole polemice s.a.

In timpul realizarii Romaniei Mari, e inchis doi ani, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (intre care si Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea Romaniei.

Apare cu mare intarziere prima sa carte de poezie Cuvinte potrivite.

Sub directia sa, apare ziarul Bilete de papagal.

Prima carte in proza Icoane de lemn.

Placheta de versuri Flori de mucigai legata, ca si Poarta neagra, de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul in proza Cartea cu jucarii, inaugurand o directie secundara in creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele stiute de scolari: Cantec de adormit Mitzura, Buruieni, Martisoare, Prisaca, Zdreanta s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii destinate copiilor.

Romanul Ochii maicii Domnului (dragostea materna si devotamentul filial).

Versuri de seara

Cimitirul Buna-Vestire, roman.

Hore, volum de versuri

Romanul Lina, de fapt lung poem in proza.

Sub genericul Bilete de papagal (ziarul Informatia zilei) publica indeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 sept., apare exceptionalul pamflet Baroane, atacand pe ambasadorul german von Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e inchis la Bucuresti si in lagarul de la Tg. Jiu.

Iese din lagar.

In anii 'dictaturii proletariatului', dupa o perioada de retinere, este 'reabilitat', distins cu titluri si premii, ales membru al Academiei Romane, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje in regimul comunist, ca si Sadoveanu, colaborand cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul 1907- peisaje, Cantare omului, Stihuri pestrite, Poeme noi, Cu Bastonul prin Bucuresti.

Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o viata, Paraschiva.

Moare si el, fiind inmormantat, alaturi de Paraschiva, in gradina casei din str. Martisor. Funeralii nationale. Casa e astazi muzeu, intretinut de fiica sa Mitzura.