Zeus-Iupiter
Multe tari isi disputau in vechime onoarea de a fi vazut pe Iupiter nascandu-se si crescand.Traditia cea mai vrednica de crezamant este, ca el s-ar fi nascut in insula Creta.
Mama sa Rhea era grozav de amarata ca, pe copii pe care ii nastea, indata dupa ce vedeau lumina zilei, ii inghitea lacomul lor tata Saturn. Nu putea biata zeita sa se bucure si ea de copii ei, ca toate femeile si sa aiba si ea parte de placerea de a fi mama.Pana acum mancase pe Vesta, peCeres, pe Pluton etc., cand Rhea sprea a-si scapa copilul ce avea sa-l nasca, apela la un siretlic. Se refugie in Creta, in pestera Dicte, unde dadu zile lui Zeus-Iupiter si Herei-Iunona.Aceasta a fost numai decat devorata de Saturn. In locul baiatului, insa, ii dadu sa inghita un bolovan infasat in scutece. Saturn, care avea vederea scurta si un stomac excelent, o dadu pe gat fara sa simta si in acest fel il punea la adapost pe fiul sau, care avea sa-l rapuna cu putere bratelor si sa-l izgoneasca din domnia ce o avuse pana atunci.
Dupa un an se zile,Iupiter iesi din pestera unde fusese ascuns si se pregati sa pedepseasca pe crudul sau parinte. Metis, viitoarea sotie a lui Iupiter, dadu lui Saturn un vomitiv. Atunci acesta varsa mai intai piatra si apoi pe copii inghititi. In urma Iupiter il readuse pe Saturn la starea de simplu muritor, si gonindu-l din cer, se introna la stapanirea lumii. Cand a avut loc imparteala lumii intre cei trei frati Iupiter, Neptun si Pluto lui Iupiter I-a picat stapanirea peste cer si pamant, ca rege al zeilor si al oamenilor.
Iupiter este cel mai mare zeu, el privegheaza peste tot ce se intampla, in cer, pe pamant si pe mare. Zeu al atmosferei, el este purtattin carul sau, tras de niste telegari inaripati, care necheaza salbatic deasupra norilor; el aduna norii si-I goneste, face sa cada ploaia, zapada si grindina si zguduie totul printr-o incruntatura de spranceana.
Tronul sau este sus in cer, pe Olymp, un munte inalt din Tessalia, ale carui varfuri sunt intotdeauna invelite de nori. De aceea si poarta numele de Olympicul. Din inaltimea cerului priveste la faptele si purtarile oamenilor. Aici in Olymp, sunt palate de straluvire neinchipuita, in care se fac ospetele zeilor si in care tin ei sfat. Soarta oamenilor, fericirea si nefericirea pamanteasca, bogatia ca si saracia, viata ca si moartea, atarna de el. Zei urzind destinele samanilor muritori, au hotarat ca oamenii sa traiasca in truda si necazuri si numai ei zeii, sa fie lipsiti de orice grije. Doua butoaie stau la pragul lacasului lui Iupiter si ele sunt pline de toate dadurile: intr-unul sunt bunurile intr-altul relele. Si Iupiter fulgeratorul, amestecand aceste daruri, trimite unuia binele, altuia raul. Cel ce a avut parte de daruri rele, cade jertfa ocarii; foamea blestemata il roade pe pamantul cel manos, traieste necinstit de zei, necinstit de oameni.
Iupiter are in paza sa buna randuiala in lume si ca chezas al cuvantului dat, al juramantului facut, el pedepseste pe cel ce-si calca cuvantul , pedepseste pe sperjuri. El are in grija sa pe calatori si vegheaza ca legaturile de ospitalitate sa fie tinute. Un oaspete, un strain, era socotit ca un trimis al cerului, ca un protejat al lui Iupiter.Acesta, pogorandu-se din cand in cand printre muritoti, pedepseste cu asprime pe cei nelegiuiti si rasplatea cu darnicie pe cei buni si primitori.
