Istoria filosofiei Istoria filosofica pune in evidenta drumul parcurs de gandirea umana, informarea constiintei filosofice si a constiintei in general. Ne arata cum s-au format treptat conceptele cu care filosofic pentru ca este mai usor sa vezi cum se fac lucrurile incetul cu incetul decat daca le ei gata formate. Istoria filosofica ajuta la intelegerea si interpretarea literaturii. Eminescu marturisea cine nu cunoaste filosofia lui Platon. Istoria filosofica ajuta la formarea unei conceptii adecvate despre lume, il face mai receptiv, mai deschis, sa se cunoasca pe sine. Istoria filosofica ne ajuta sa raspundem la o serie intreaga de probleme, sa intelegem schimbarile radicale care se produc in stiinta, sa ne creem un echi interior ca sa putem comunica cu exteriorul. 12854kto22zgs9t Filosofia orientului antic Cu privire la istoria filosofiei orientului antic sunt inca discutii. Unii spun ca nu ar exista o filosofie propriu-zisa, se subestimeaza cultura orientului, dar altii spun ca fiolsofia din Grecia antica au cam preluat totul de la orient. Si o opinie si alta pune in evidenta simplismul cu care este totodata filosofia antica. Studiile care s-au facut in sec. XX, descoperirile arheologice care s-au realizat precum si aprofundarea oparelor fundamentale ale culturii antichitatii au scos in evidenta ca exista o filosofie originala in cultura orientului antic. Aceste consideratii sunt mai aproape de aevar. Se cunosc astazi culturile Egiptului, India, Mesopotamia, China. Cultura mesopotamiana a inceput sa se afirme inca din mileniul al-III lea inainte de Cristos, este o cultura originala si prezinta un interes multiplu inclusiv pentru filosofi. Un important monument al culturii sumeniene este ciclul de legende despre eroul GHILGAMES. Acest ciclu poarta numele de “Epopeea lui Ghilgames” epopee scrisa pe tablita de cronica si care continea initial 3600 de versuri. Ghilgames era rege al orasului URUK astazi se numeste WARKA. Legenda il considera ca fiu muritor al zeitei NINSEN. Opera este incompleta dar are o substasnta spirituala deosebita rar intalnita in literatura antichitatii. Epopeea este strabatuta de un adevarat patos al cunoasterii pentru Ghilgames. A cunoaste inseamna sa strabati valul necunoscutului care-l inconjoara pe om, o lupta impotriva destinului vietii. Atingerea acestui tel reclama sacrificii dureroase, pierderi care trebuie inlaturate. Dupa moartea celui mai bun prieten ENKIDE pleaca indurerat de suferintele aoamenilor dar si de dorinta ca el insusi sa fie nemuritor, pleaca in cautarea nemuririi, drumul lung pe care-l strabate il pune in situatia da a lupta cu forte potrivnice. Aceasta lupta are o semnificatie simbolica, pune in evidenta tragismul credintei umane in fata finetitudinii dar si incercarile morale la care este supusa fiinta umana in aspiratia ei spre cunoastere. Trairea fundamentala a acestui erou este anxietatea, care este o stare existentiala izvorata din setea de cunoastere si care inseamna stare de neliniste de framantare. tg854k2122zggs In filosofia existentiala conatemporana anxietatea este trairea fundamentala a omului, este interesata des pe care o face intr-o lucrare BLAGA. Cu privire la sentimentul tragicului spunand ca sumenobabilinienii erau atat de insetati de nemurire incat unul din cele mai inalte sentimente, sentimentul tragicului, apare la ei pentru prima oara dar in legatura stransa cu viata terestra. In epopee este redat sentimentul tragismului prin faptul ca omul trebuie se infrunte zeii sa le smulga principala lor insusire, nemurirea. In conceptia timpului respectiv zeii erau fericiti pentru ca erau nemuritori. Ghilgames porneste in cautarea nemuririi spre gura raurilor , un loc anevoie de strabatut. Drumul este ingrozitor si mai ales apele mortii te opresc sa te apropii. Este ajutat de un corabier ca sa ajunga la o planta care ar avea priprietatea de a da nemurirea. Reuseste sa smulga aceasta planta dar in drum spre Uruk obosit se scalda si la radacina unui arbore adoarme si-I este furata planta de catre sarpe. Ghilgames deznadajduit se intoarce in Uruk printre ai sai pentru a trai si a murii ca ei. El n-a obtinut nemurirea, sufera o infrangere si trebuie sa accepte resemnat destinul. El trebuie sa se supuna acestui destin dar dominand destinul prin intelegere, cunoastere si creatie. De fapt el s-a intors la oameni mai om decat era inainte, pentru ca a calatoria facuta nu este un esec ci una de descoperire. “El a vazut totul pana la marginea pamantului. Ceea ce-I ascuns el a descoperit.” Dupa intoarcere pune sa se scrie tot chinul indurat in drumul cel lung pentru ca si alte generatii sa ia cunostinta, pune sa se construiasca zidul Urukului, altare monumente, infrumuseteaza Urukul cu statui, in felul acesta el dobandeste nemurirea, este nemurirea creatorului. Nemurirea pe care voia s-o scurga de la zei nu era numai pentru el, ci pentru a o da si oamenilor ca sa fie fericiti ca zeii. Aici strabate unuversul. De fapt Ghilgames aduce un dar pretios oamenilor si anume cunostinta de sine, arata oamenilor ca se poate valorifica prin acte omenesti. In epopee gasim rezonante ale umanismului prometeic. Ca si Prometeu din legendele grecesti Ghilgames va infrunta destinul, zeii, fortele potivnice, afirmand capacitatea potrivnica a omului. Prin creatie omul devine nemuritor, credinta umana dar si ideea prieteniei, iubirii care-l socializeaza pe om. Filosofia in China antica In China filosofia incepe in secolul VI i.d.H cel mai de seama filosof cunoscut este LAO-TZI. Acesta a elaborat o conceptie filosofica care s-a transmis timp de 2 secole si in secolul IV a fost redata in scris. Conceptia despre lume a lui LAO-TZI se iitemeeaza pe cunoasterea caracterul material necreat al lumii care are la baza un principiu, o substanta materiala. Conceptul cel mai important este conceptul de TAO care inseamna calea spre concept a fost interpretat diferit, unii ca insemnand calea cereasca altii ca fiind calea opusa. TAO este un concept care desemneaza drumul natural al omului. In opozitie cu ceea ce este supranatural. Tao este un concept a tot cuprinzator, ordinea naturala, viata oamenilor. Interesanta este conceptia despre om, el spune ca cel ce cunoaste oamenii este intelept. Intelepciunea este mai mult decat o stiinta adunata la un loc pentru ca intelept inseamna cunoastere si infaptuire. Un alt filosof este KONG FU-ZE , a fost latinizat . Conceptia lui este opusa conceptia lui Lao-tzi el s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat codul de norme morale privind comportamentul oamenilor fata de superiori fata de ceilalti. In centrul doctrinei morale se afla ideea arminiei dintre om si cosmos. Pe de alta parte este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune morala ca fericirea depinde de perfectiune. Perfectiunea morala si fericirea depinde de venerarea traditiilor trecutului cu scopul de a se imbunatatii climatul prezent. Printre frumusetiile morale pe care trebuie sa le probeze omul 5 (cinci) erau considerate cele mai importante. Sa fii generos dar nu risipitor. Sa fii mandru dar nu trufas. Sa ai dorinte dar nu pofte. Sa arati inocenta dar nu asprime. Sa faci sa sr lucreze fara a crea resentimente Aceste frumuseti de comportament au valabilitate ti astazi. Filosofia in India Antica In India antica se considera ca filosofia incepe o data cu Uponisoe care sunt comentarii la Vede. Vedele sunt carti stravechi ale religiei brahmanice si consta in culegeri de imnuri, rugaciuni, vrai. Ele sunt documentare inestimabile ale culturii universale. Uponisodele pun in evidenta existenta a doua orientari filosofice. O tendinta spiritualista dupa care realul este determinat de un principiu spiritual suprem principiul lui BRAHMAN si o tendinta realista dupa care realitatea este determinata de elementele de natura materiala, reprezentarea acestei tendinte este filosofia Hardalake, carew este primul filozof al lumii. Uponisodele contin elemente importante de filosofie, una din filosofiile importante din secolul IV - V este Budismul (Buddha). Budismul este o filosofie dar si o religie, a fost adesea contestat ca scoala filosofica sau atestat. Din argumentele pro si contra a dus o dubla ipostaza mai intai ca religie iar apoi ca filosofie. Budismul este legat de numele printului SIDDHARTHA din familia SOKYA, a primit numele de BUDDHA care inseamna iluminatul. Siddhartha era un print dintr-o familie nobila care impresionat de suferintele oamenilor la varsta de 29 de ani a parasit familia, bogatia si s-a retras in pustiu unde a stat timp de 7 ani ducand o viata de ascet consacrata meditatiei. In jurul acestei personalitati s-au creat legende. Budda a descoperit sensul profund al vietii. Descopera ca trasatura fundamentala a existentei umane este suferinta. Ajunge la descoperirea celor 4 adevaruri. Adevarul despre existenta suferintei, despre nasterea suferintei, despre nimicirea suferintei, despre calea ce duce la nimicirea suferintei. Din acel moment BUDDHA incepe sa-si propovaduiasca filosofia sa dar abia dupa 300 de ani regele ASOKA ii recunoaste statutul oficial al acestei filosofii, ridica temple si monumente in locurile legate de viata si activitatea lui BUDDHA. Cea mai importanta carte a budismului se numeste TRIPITAKA care guverneaza lantul reincarnarilor. Orice fiinta umana este condusa de la o renastere la alta prin nesfarsite suferinte. Moartea nu-l elibereaza pe om de suferinte pentru ca dupa moarte urmeaza o alta nastere. Reincarnarea este in functie de faptele omului, incat oamenii pot trece dupa moarte in existenta ca animale, plant, spirite si chiar zeitati. Cea mai inalta treapta a reincarnarii o reprezinta existenta de tip uman pentru ca numai in aceasta existenta este posibila aflarea adevarului si atingerea treptei de iluminat. Importanta este ideea ca omul poate rupe lantul reincarnarilor chinuitoare prin propriile sale eforturi constiente si poate dobandi nirvana, acea stare de beatitudine opusa instabilitatii. Omul ajungand la adevar isi anihileaza dorintele, pasiunile si dobandeste o stare echivalenta cu nirvana, stare de liniste. Pentru budism lumea inconjuratoare este o permanenta curgere de forme, lumea nu-i ordonata, ci o lume care se formeaza mereu, este miscare, ea devine, nu exista, totul se modifica necontenit, trece de la starea de nonexistenta la existenta. Ceea ce se modifica nu este lumea ca atare, nu sunt lucrurile reale, budistii vad miscarea lumii si nu lumea in miscare, budistii participa emotiv la acea miscare, ei o deplang, o simt ca o inconstanta, ca o nesiguranta, de aicea reiese conceptia pesimista asupra lumii. Visul budistului este de a se situa deasupra evolutiei in care se gaseste, sa depaseasca aceasta transformare, iar idealul este dobandirea nirvanei. Conceptia despre nirvana ca si filosofia budista in general a influentat intreaga cultura europeana. Influentele se resimt la marii poeti, artisti. Conceptia pesimista o regasim in filosofia lui SCHOPENHAUER. Marele poet Eminescu a cunoscut filosofia budista direct prin incercarea de a traduce lucrari budiste iar indirect citind prelucrari din filosofia budista. Astfel in opera eminesciana gasim adesea numele lui Buddha fata de care se exprima cu admiratie. Gasim termeni din filosofia budista, gasim idei foarte apropiate de filosofia budista. Cercetatoarea Amita Bhose care si-a dat doctoratul cu lucrarea “Eminescu si India” in capitolul VI al acestei lucrari face analiza aproape a tuturor poeziilor lui Eminescu de inspiratie budista. In afara de ceea ce afirma autoarea exagerand lucrurile cert este ca sunt poezii in care gasim aceste influente. Ex.: poezia “Komodewa”. “Eu nu cred nici in Iehova”. Cea mai budista poezie a lui Eminescu este “Glossa”. Aparitia si dezvoltarea filosofiei in Grecia Antica Etapa preclasica a filosofiei grecesti Parerea celor mai multi cercetatori este ca in Grecia Antica a existat o filosofie riguroasa, originala si nu se confirma opinia dupa care grecii au dat putin si au luat mult. Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie scavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai putin in mitologie, dar ea incearca sa se desprinda treptat de mitologie. Asfel in Iliada si Odiseea a lui Homed gasim primele incercari de interpretare filosofica a lumii, primele intrebari si primele raspunsuri cu privire la lume. In poemul lui Hesiod “Teogonia, muntii si zilele” gasim elemente de filosofie, Hesiod fiind poet.Acesta trece dincolo de originea zeilor si se intreaba cum s-a trecut de la haos la cosmos. Aceasta intrebare este filosofica si este o prezentare a filosofiei de mai tarziu. Trecerea de la poemele hesiodice la filosofia greaca propriu-zisa este considerata un adevarat miracol dar un miracol realizat de oameni pentru ca primii filosofi erau stans legati de indeletnicirile, problemele societatii si au ajuns la filosofie pe cale omeneasca. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o contemplatie pura ci pentru a gasi solutii pentru problemele cetatii. Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este secolul VI i.h. si secolul V d.h.(529), cand printr-un decret al unui imparat roman este desfiintata scoala de la Atena. Acest interval de timp a fost impartit in mai multe etape: Etapa preclasica considerata o etapa cosmologica, intre secolul VI si inceputul secolului V i.h. Etapa clasica considerata o etapa antropologica, intre secolul V si IV i.h. Etapa elenistica sfarsitul sec.IV si inceputul sec. I i.h. Etapa romana sec I sec V d.h. Etapele 3 si 4 sunt considerate eticizante. Etapa preclasica a filosofiei Grecesti In aceasta etapa sunt mai multe scoli filosofice cum ar fi : scoala milesiana de la Milet scoala Pythagoriciana scoala Eleata scoala Heraclit din Efes In Grecia filosofia a aparut mai tarziu in cetatile periferice (Milet, Efes), acestea se gaseau pe coastele Mediteraneene, in regiunea numita Ionia. In aceste cetati exista populatie multa, navigatori, negustori care calatoreau pe mare si uscat, se intrebau si incercau sa si raspunda.Parintele istoriei, Herodot, a numit Miletul podoaba Ioniei. 1. ?coala din Milet - deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei pentru ca pentru prima data reprezentantii ei i-si puneau probleme filosofice si cautau si raspunsuri la acestea. Ei se intrebau daca nu exista o natura comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest temei se naste diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica, daca nu este si o unitate in diversitate. Aceste intrebari sunt problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea, entitatea lumii, etc.). Reprezentantii scolii din Milet au fost : Thales din Milet, Anaximandru, Anaximene. Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut parte din toate topurile privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate domeniile (economie, hidrotehnica, militara,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea cunostinte din toate domeniile ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si se intorc la apa. Apa vorbind din punct de vedere antologic este inceputul, natura comuna a tuturor lucrulilor, de aici si posibilitatea transformarii lucrurilor. Apa este inceputul, natura comuna, principiul. Thales este primul filosof ce ajunge la natura principiului, pune la baza lumii un element concret, dar interpretat acest element concret prin prisma filosofica are rezonanta filosofica si anume este cauza tuturor lucrurilor. Anaximandru este un urmas al lui Thales. Va face un pas inainte in calea abstractizarii. Pentru el temeiul (principiul) este o sinteza a mai multor elemente originare si anume : apa, aer, foc, pamant. Aceasta sinteza o numeste apeiron care in traducere ar insemna nelimitatul, indefinitul, sau chiar infinotul. La el gasim folosit si termenul de principiu. Anaximene pune la baza existentei aerul. S-ar parea ca s-a intors la Thales. In realitate este un pas inainte chiar fata de Anaximandru. Se mentine la inatimea abstractiilor pentru ca el vorbeste de noutatea principiului. Aerul se afla in miscare ce presupune comprimare si rarefiere astfel anticipandul pe Heraclit din Efes cu ideea dedublarii viitorului. 2. ?coala Pythagorician? intemeitorul ei a fost filosoful si matematicianul Pythagora. Aceasta se mai numeste si scoala italica. Pythagora s-a nascut in Insula Sames in largul Coastelor Ioniei. La varsta de 40 de ani s-a mutat in Italia in localitatea Crotona unde va fi intemeiata o scoala filosofica. La batranete este nevoit sa se refugieze si de aici si va muri la 90 de ani in Metapont.Biografia contine inexitati chiar din cauza acestuia pentru ca el se credea de origine divina, fiul lui Hermes. A calatorit mult ajungand in Caldeea, Egipt, Persia. Scoal filosofica intemeiata de Pythagora este apreciata ca un moment de seama al filosofiei, dar nu era numai o scoala filosofica , stiintifica, ci si o secta relogioasa si grupare politica de orientare filo-aristocratica. A avut o evolutie sinuoasa si contradictorie. Cu aceasta scoala avem de a face cu prima forma de invatamant organizat. Era organizata dupa principiile unei organizatii religioase. Aici se faceau practici complete de intruniri, existau interdictii severe, disciplina mistica. O marturie antica ne spune ca tinerii ce veneau la aceasta scoala erau mai intai cercetati la fizionomie, deducandu-le caracterul si temperamentul. Cei ce erau admisi li se fixa un timp de tacere. In aceasta perioada se numeau auditori. In aceasta etapa lucrurile cele mai grele erau tacerea si ascultarea. Dupa aceea vorbeau punand intrebari si spunandu-si parerea si se numeau matematici (geometrie, muzica si alte discipline superioare). Cei care i-si insuseau aceste discipline ale stiintei treceau mai departe la cercetarea universului si principiului naturii, numindu-se fizicieni. Din cele aratate mai sus reiese ca nui vorba numai de o initiere mistica ci de principii pedagogice in ordinea invatarii si educatiei, apoi spunem de tacere si ascultare deci reflectie. Era si o educatie a vorbirii pentru a se putea exprima filosofico-stiintific. Initierea in invatatura secreta a scolii nu era numai religioasa ci stiintifica si filosofica. Pastrarea secretului era o cerinta categorica. In plan filosofic Pythagora avea o adevarata admiratie si pretuire pentru filosofie. De altfel el a pus in circulatie termenul de filosof si filosofie. Intr-un text pastrat si care se crede cai apartine, el spune “Viata este asemeni jocurilor olimpice unde unii cauta glorie si cununi, altii avantaje, iar a treia categorie adevaratii filosofi sau pretuitori ai intelepciunii vor sa se delecteze cu cel mai minunat spectacol cu imaginea lui” In filosofia lui Pythagora se gasesc continute si teze de antologie, cosmologie care contin o serie de elemente miabile. Asa cum remarca Aristotel , pytagoricienii au fost primii care sau ocupat de matematica si au cultivato . Ei au scos ideea dupa care principiile matematice ar fi principiul lucrurilor, dar dupa cum in matematica numerele sunt elemente primordiale ei au crezut ca celelalte lucruri sunt modele ale numerelor. Numarul fiind considerat substanta a lucrurilor, rezulta ca numarul este principiul lumii. Asa cum este apa la Thalles, apeironul la Anaximandru, aerul la Anaximene. Au elaborat o adevarata simbolistica a numerelor. Ei identifica lucrurile cu cate un numar. Astfel: - cifra 1 este considerata unitatea primordiala, esenta din care au iesit celelalte numere cifra 2 este primul numar par - esenta sufletului cifra 3 este primul numa nepereche dar care este perfect pentru ca are inceput, mijloc si sfarsit cifra 4 este substanta justitiei cifra 5 este substanta casatoriei …….. cifra 10 este simbolul intruchiparii perfectiunii supreme. Aceasta cifra va avea adanci rezultate in filosofia Greaca. Pythagora cunostea 9 corpuri ceresti. El mai inventeaza un corp ceresc numit antiterra ca sa fie zece (10) . Din filosofia lui Pythagora se desprinde ideea valoroasa dupa care lucrurile rezulta din armonia fortelor contrare care s-ar elibera. Universul nu este un haos de fenomene ci o armonie, un cosmos guvernat de legi , de necesitate matematica. Scoala are o contributie importanta in domeniul filosofiei si retinem: are meritul de a fi sistematizat cunostintele de matematica aduse din trecut respinge geocentrismul 3. ?coala Eleat? Numele scolii vine de la orasul Elea la nord de Napoli, si astazi se numeste Velia. Aceasta era o colonie greceasca. Intemeietorul scolii este considerat XENOFON din COLOPHON, dar alte surse printre care si DIOGENES LAERTIOS care este un invatat grec ce a trait in secolul III d.h. si care a cules texte, date, despre filosofii care au trait in perioada preclasica. In lucrarea “Vietile si doctrinele filosofilor” arata ca un elev al lui Xenofon pe nume PARMEIDES este adevaratul fondator al scolii. Parmeides este un filosof care prin gandirea sa uimeste pe cei contemporani lui, sui cei din zilele noastre. Problema pe care si-o pune este cu privire la posibilitatea si modalitatea fiintei noastre de a conceptualiza, de a exprima rolul prin ideal , abstractie. El incepe sa se intrebe de ceea ce este si merge mai departe cu intrebarea : “Ce este ceea ce este? si Ce este?” Raspunsul pe care i-l da este numai existentul, prin care intelege principiul, ceea ce intemeiaza. Dupa el exista numai existentul, iar non existentrul nu exista. El pune si problema raportului dintre existenta si gandire. Spune ca existenta este si poate fi gandita, non existenta nu este si nu poate fi gandita. Prin raspunsurile pe care le da el adauga noi caracteristici principiale si anume: - principiul este nenascut, nelimitat. De la el s-a pastrat un poem cu un titlu aproximativ ” Despre natura “ . In prima parte a acestui poem vorbeste despre lucrurile absolut sigure, si anume despre adevar. In a doua parte trateaza aspectele schimbatoare ale lumii. Aspecte ce nu pot oferi decat cunostinte probabile, adica opinii. Dupa el aspecte de transformare , de diversitate, nu reprezinta decat produsul unor pareri inselatoare, subiective, proprii muritorilor de rand ce sunt incapabile sa se ridice prin cunoastere deasupra la ceia ce este sensibil. Dupa el adevarul consta in faptul ca existenta este imuabila, continua nenascuta si perfect unitara. Ideile sale vor fi continuate si dezvoltate de un elev al sau si anume ZENON din ELEA. Acesta a devenit celebru prin nu mai putinele celebre aporii care se mai numesc si argumente sau chiar paradoxuri. Aporia = inseamna dificultate - problema grea sau imposibil de rezolvat. Paradox = enunt contradictoriu si totodata determinabil. Zenon dei Elea a elaborat 40 de aporii. I. Prima aporie este impotriva miscarii : “Pentru ca un corp sa ajunga la tinta el trebuie mai intai sa ajunga la jumatatea drumului. Dar pentru aceasta trebuie sa parcurga jumatatea primei jumatati, si asa mai departe pana la infinit” - inseamna ca mobilul sta pe loc. Aristotel cauta care este greseala rationamentului si anume ca nu admite ca intr-un timp finit se pot stabili puncte spatiale infinite. II. A doua aporie se intituleaza Ahilesi broasca testoasa : “Zabavnicul nu va fi ajuns nicicand in fuga de altul mai iute de picior, deoarece cel ce urmareste trebuie sa ajunga mai intai in mod obligatoriu acolo de unde a aparut cel ce fuge. Asa ca in mod obligatoriu zabavnicul se va gasi de fiecare data inainte” . Aristotel arata greseala acestui rationament si anume - gasim o fractionare la infinit a spatiului si timpului si sunt vazute numai sub raportul divizarii, discontinuitatii nu si al continuitatii. Aceste aporii au starnit mare interes la vremea respectiva. Zenon n-a vrut sa demonstreze ca nu este miscare ci el a vrut sa arate cat de greu este sa conceptualizezi miscarea, ca se intampina numeroase greutati. HERACLIT din EFES - numit si obscurul, datorita faptului ca el traia izolat era melancolic, dar este filosoful ce a trait pentru filosofie. Avea incredere nemarginita in ratiune. Diogene Laertios - spune ca ar fi scris o carte in mod intentionat neclara ca sa fie citite numai de cei capabili. Hraclit sub forma metaforica pune in circulatie idei fundamentale pentru dedublarea viitorului. El exprima o intreaga conceptie despre lume si anume "Aceasta lume, aceeasi pentru toti n-a fost creata nici de vreunul dintre zei , nici de vreunul din oameni. Ea a fost intotdeauna, este si va fi un foc vesnic in care dupa masura se aprinde si dupa masura se stinge” . Prin urmare la el focul este principiul intemeietor . Heraclit sustine ideia unitatii principiului. Lumea este aceiasi pentru toti. Stingandu-se focul trece in aer, din aer in apa, din apa in pamant, dar el nu se transforma ca principii ci ramane foc vesnic viu. Prin urmare apa, aerul, pamantul nu sunt forme de instrainare a focului ci modalitati de manifestare a lui. El se aprinde si se stinge dupa masura. Aceasta masura poarta numele de LOGOS (TAO, DAO) - un concept crerat de Heraclit in care el denumeste contradictia. In acest sens el spune ca din cele mai diferite tonuri rezulta cea mai frumoasa melodie, ca razboiul este comun tuturor lucrurilor, dreptatea este lupta, ca nu te poti scalda de doua ori in apele aceluiasi rau. Prin logos el intelege ca exista o ordine in natura, intelege ca natura nu se desfasoara haotiuc ci dupa o anumita ordine care-I este proprie, si logosul este tocmai aceasta ordine. Ordinea are caracter universal si necesar. Prin creatia s-a Heraclit a ramas in istoria filisofiei pana in zilele noastre. Etapa preclasica a filosofiei se incheie cu activitatea si creatia a doi filosofi, si anume: EMPERACLE din AGRICENTE si ANAXAGORA din CLAZANEME, care nu aduc tenme noi in filosofie, ci le redimensioneaza pe cele vechi, filosofia lor fiind un fel de compendiu.
