Camil Petrescu - Patul lui Procust referat



Camil Petrescu Patul lui Procust

A aparut in 1933, la trei ani dupa primul roman al lui, “ Ultima noapte de dragoste inaia noapte de razboi ”. Cele doua romane, intregesc proza mare din perioada interbelica, fixandu-i locul scriitorului printre romancierii de frunte ai literaturii nationale.Este dezbatutadrama intelectuala ca si in primul roman, dar aici, intelectualul este vazut din mai multe unghiuri: din jurnalul lui Fred Vasilescu, din parerile Emiliei, din parerile scriitorului si ale prietenei lui George Demetri Ladima, personaj care se detaseaza, este in fond un erou absent, construit din scrisori si amintiri.



Din punct de vedere compozitional, romanul are sapte parti: trei scrisori ale doamnei T catre autor, jurnalul lui Fred Vasilescu, din capitolul “ O dupa-amiaza de vara “, doua capitole cu titlul “ Epilog “, apoi notele de la subsol. Prin modul de a concepe acest roman, Camil Petrescu aduce un inedit in proza interbelica romana. Unele personaje poarta nume obisnuite ale romanelor, altele sunt notate cu initiale cum ar fi: Doamna T, descoperita la notele de la subsol, sub numele de Maria Manescu, expediaza trei scrisori autorului, in care-si povesteste propria viata, pentru ca eroii lui Camil Petrescu sunt solicitati sa fie sinceri. Din scris desprindem cateva secvente din viata intima a acestei femei: timp de cincisprezece ani, a fost iubita de un oarecare D pe care ea nu l-a putut suporta, dar ea l-a iubit pe Domnul X si nu-si poate explica de ce acesta s-a retras din dragostea ei.

Tot la subsol deslusim numele acelui X despre care vorbea Doamna T, fiind vorba de Fred Vasilescu, fiul bogatanului Vasilescu Lumanararu, prezent si in romanul “ Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi ”. 44971gkz75xvn4x

In roman intalnim doua cupluri erotice: Doamna T – Fred Vasilescu si Ladima – Emilia. Sunt doua cupluri care nu se potrivesc si ca atare, acest spatiu al nepotrivirii trebuie explicat pornind de la legenda unui talhar din Atica. In legenda se spune caa Procust, talharul din Atica umbla pe drum cu doua paturi (unul lung si celalalt scurt). Cei intalniti in drum erau supusi sa se incadreze intr-unul din cele doua spatii purtate de el. Victimele mai inalte erau osandite sa se incadreze in patul scurt si pentru realizarea acesteia le amputa picioarele, ca sa se poata incadra. Cei scurti, erau pusi pe patul lung si pentru a se incadra in spatiul lung li se taiau picioarele de la incheieturi si intinsi in spatiul in care trebuiau sase incadraze. Autorul foloseste aceasta legenda pentru a arata nepotrivirea dintre cele doua cupluri, in care primul din parteneri trebuia sa-si lungeasca spiritul pentru a se potrivi cu celalalt partener al cuplului erotic. In consecinta poetul celebru G.D. Ladima, a trebuit sa-si amputeze spiritul ca sa coboare la spiritul Emiliei Rachitaru, in timp ce Fred Vasilescu a trebuit sa faca eforturi, imposibil de realizat pentru a ajunge la dimensiunile fiintei superioare Doam- na T.

Interpretand simbolic din titlu, drept spatiu al mutilarilor pe care sentimentul neimpartasit al iubirii le poate provoca in suflet oamenilor. Ladima trebuie sa-si amputeze sufletul si sa coboare la amorul vulgar al Emiliei, Iar Fred Vasilescu, are un complex de inferioritate in fata Doamnei T la care nu poate ajunge.

Din cele patru personaje, cu care sunt construite cele doua cupluri erotice, doar trei traiesc sentimentul dramatic al iubirii (D-na T, Fred Vasilescu, Ladima), in timp ce Emilia nu pare atinsa de nimic, deoarece ea nu traieste sentimentul, ci ea il mimeaza. Pornind de aici, constatam urmatoarele: infruntandu-se, oamenii se masoara intre ei, fiecare fiind pentru celala;t un Procust, victima si calau in acelasi timp.

Pentru interpretarea sentimentelor erotice ale acestor cupluri nereusite, capitolul care ne ofera cele mai multe detalii este “ O dupa-amiaza de vara “. Aici Fred Casilescu se afla in casa Emiliei, oactrita mediocra pe plan profesional si o semi- prostituata pe plan moral. Cu aceasta ocazie el citeste un maldar de scrisori expediate de Ladima, acestei actrite mediocre, dar foarte cinica, cu acest barbat atat de sincer si curat la suflet. Continutul scrisorii de dragoste, il fac pe Fred Vasilescu sa-si puna marea intrebare: “Cum a putut o celebritate, de talia lui G.D. Ladima sa se coboare la dimensiunile acestei femei mediocre si vulgare ? ”. Il pasioneaza cunoasterea continutului fiecarei scrisori, pentru ca el citind se regaseste pe sine. Asa dupa cum stim din scrisorile Doamnei T catre scriitor, Fred Vasilescu s-a retras din viata erotica a acestei femei distincte, fara sa se explice si fara sa-si faca cunoscuta atitudinea lui. kv971g4475xvvn

Poetul celebru a fost cum d-nul Fred cu ani in urma. Deci pe planul timpului, romanul este construit din prezent spre trecut, pentru ca Ladima, asa cum am afirmat odinioara, este un personaj absent, construit din scrisori si amintiri.

Se stie ca Ladima s-a sinucis, iar cel care cauta sa dezlege enigma este Fred Vasilescu,care s-a declarat un bun cunoscator al lui Ladima. El stia despre poet ca traia intr-o mizerie de neconceput, ca era mort de foame, ca a fost scos de la diverse ziare cu care colabora, practic nu avea din ce trai. L-a cunoscut si pe plan sentimental, fie din scrisorile expediate Emiliei sau din interventiile Emiliei la completarea parerilor si insemnarile facute de Fred Vasilescu in jurnalul sau. De aceea Fred Vasi- lescu, pleaca cu certitudinea absoluta, ca el descopera cauza sinuciderii lui Ladima. Prima banuiala e de ordin material: eroul s-a sinucis pentru ca nu a mai avut strictul necesar, presupunerea aceasta este spulberata prin gasirea in buzunarul sinucigasului a unei sume, ceea ce l-a facut sa renunte la aceasta prima banuiala. Nu cedeaza si inchina spre a doua varianta: din cauza esecului in dragostea cu Emilia, femeia pe care-a iubit-o sincer dar aceasta si-a batut joc de el. Nici a doua banuiala nu rezista, deoarece descopera pe masa de lucru a lui Ladima, o scrisoare de dragoste, expediata Doamnei T.

Din acest moment epilogul lui Fred Vasilescu ia sfarsit iar cel de-al doilea epilog apartine scriitorului. Scriitorul urma sa-i smulga lui Fred Vasilescu de ce s-a retras din viata Doameni T, fiindca scrisoarea lui Ladima era expediata catre aceasta iar Doamna T in scrisorile ei, facea marturisirea unei mari iubiri pentru Domnul X si nu a inteles de ce acesta s-a retras din viata ei.

Jurnalul este predat scriitorului de catre Fred in care este consemnata afirmatia ca si el a iubit-o tot atat de mult pe Doamna T, dar cauza retragerii din viata erotica a acestei femei nu a mai putut fi explicata deoarece Fred moare din cauza unui accident de aviatie. In consecinta, ramane un mister, iar misterul acestor personaje, cum se exprima scriitorul in final “ se scurge cu timpul in marele mister oceanic “. Aceeasi sintagma “ Spatiu al nepotrivirii ”, poate fi aplicata si in atitudinea celui mai important erou al romanului G.D.Ladima, fata de societatea timpului contemporana lui. Este un intelectual desavarsit, un scriitor cu o forta creatoare impunatoare, cu un talent genial. Patronii ziarelor se luptau din rasputeri pentru a-l atrage la revista lor, fiind constienti ca articolele scrise de el, erau dezgustate de marele puglic.

Dar toate aceste interventii erau facute in momentul unei crize in redactia ziarului. Dupa aceasta perioada critica, scriitorului I se impunea sa conceapa articole dupa interesele patronului. Ladima nu poate accepta ofertele facute, pentru ca tot ce a csris el, a fost dictat de constiinta. In acest roman Camil Petrescu sintetizeaza cel mai bine idealismul subiectiv a lui Bercson si Husserl din care si-a creat si el modul propriu de a gandi: “ Descriu ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce simt,ceea ce gandesc. Aceasta-I realitatea constiintei mele, din mine insumi nu pot iesi ”.

Ladima s-a infruptat din tainele cartilor si si-a extras seva pentru a se plasa intr-o lume pura. Cand I s-a cerut sa se amestece cu lumea profana, eroul respinge si in final se prabuseste, fiind marginalizat. Acest moment dramatic din viata lui Ladima este surprins de autor in comparatia cu Albatrosul, care zace pe marginea puntii unui vapor, pe o scandura murdara, spre surprinderea marinarilor, care stiau ca aripile lui sunt numai pentru zbor.

In esenta romanul lui Camil Petrescu, trateaza ca si-n primul roman doua probleme, una erotica si cealalta sociala, ambele alimentandu-se reciproc prin destinul siactiunile personajelor.