Comunicare sau manipulare
Fragmentul ales drept referinta este din Insemnari politice de Armand Calinescu, editie ingrijita si prefatata de Al. Gh. Savu, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990. Nu este propriu-zis un discurs politic, ci un discurs despre practica politica vazuta de un observator precum Armand Calinescu. El incearca sa fondeze si sa precizeze o maniera de a elabora politicul. Textul este destul de lung si de aceea analiza s-a constituit intr-o pendulare constanta asupra ansamblului textului si o serie de reajustari intre reprezentarea globala a textului si analiza detaliata a catorva paragrafe.
Fragmentul este analizat incepand cu insemnarea din 3 martie, cand in sedinta Delegatiei Permanente Mihalache isi da demisia din presedintia partidului.Obiectul se contituie astfel in presedintia partidului, iar subiectul cautator, Mihalache, pirde acest obiect. Intr-o prima faza este pus in centru obiectul, apoi in prim-plan este pus subiectul care se hotaraste sa amane demisia pana la 4 aprilie, cand se aduna Congresul. Exista o virtualizare a relatiei dintre subiect si obiect in care destinatorul este regele. Este descrisa o lipsa sau o stre de deceptie, marcata prin disjunctia intre subiect si obiect.
adevarat minciuna
être paraitre
"presedinte"
secret fals
non paraitre non être
"demisia"
Din certitudinea ocuparii functiei de presedinte al partidului, Mihalache se vede pus in situatia de a-si dezvalui dorinta secreta: depunerea demisiei trebuie sa conduca la obtinerea unui raspuns din partea regelui. Pentru ca operatiunea devine indispensabila, el devine "violent contra manistilor". Dintr-un vouloir faire, demisia trece intr-un vouloir non faire. Transmiterea obiectului il face sa-si manifeste vointa negativa si astfel devine violent. Mihalache ii acuza pe manisi de complicitate (n.n.) si de aceea reactioneaza violent, dandu-le astfel un avertisment.
seductie "blestem"
faire faire savoir + faire faire savoir -
avertisment complicitate
faire non faire savoir - faire non faire savoir +
"iesire violenta" "manistii"
Produsul, demisia, nu este finit si in randurile urmatoare asistam la restaurarea unei relatii perturbate si la mentinerea unei conjunctii intre subiect si obiect: amanarea demisiei. De la practica, de la un /faire/ se trece la o amanare. Mihalache "se hotaraste" (/vouloir faire) sa amane deposedarea. Din subiect devine destinator, hotaraste data de 4 aprilie ca fiind ziua in care va lua o decizie. Subiect devine Congresul, iar destinatar sunt membrii de partid care vor hotari in posesia cui va ramane obiectul.
Sunt doua momente ale comunicarii narative:
a) procesul de achizitie al obiectului, e vorba de un /faire/, deci se pune in joc o competenta. Cat este inca presedinte, Mihalache are inca competenta.
b) comunicarea cu obiectul: obiectul achizitionat este transmis destinatarilor, membrii partidului, ai Congresului, pe 4 aprilie.
Obiectul, presedintia, se defineste dublu: in functie de un faire producator, ca termen al unui program de achizitie si in raport cu destinatarii. Mihalache realizeaza un transfer de competenta de la Delegatie la Congres. Plecand de la comunicarea obiectului cu destinatarii, se poate stabili in oarecare masura valoarea presedintiei pentru subiect: nu este inca dispus sa renunte la el fara a reactiona. Programul narativ se construieste pe organizare polemica. Apare un anti-subiect: manistii. Subiectul reactioneaza "violent" contra unei victorii a anti-subiectului: demisia lui.
Din subiect, Mihalache devine un anti-subiect care contesta legitimitatea deciziei. Se hotaraste sa amane demisia, fapt ce dovedeste ca el considera decizia anterioara ca fiind gresita. Exista asadar o transformare a obiectului si a subiectului. Obiectul, din dispensabil, devine apoi indispensabil subiectului. Exista un program de refuz a demisiei: in fata anti-subiectului pentru care demisia era necesara, /devoir être/, (manistii), Mihalache devine anti-subiect al propriilor lui decizii: demisia este nenecesara /non devoir être/.Delegatia Permanenta apare astfel lipsita de /pouvoir faire/, ii lipseste lantul de operatii pentru ca este in final deposedata de competenta care sa conduca la obtinerea obiectului.
necesitate imposibilitate
devoir être devoir non être
"sedinta Delegatei Permanente" "sa amane"
(3 martie)
legitimitate nenecesitate
non devoir non être non devoir être
"iesire violenta" "4 aprilie cind se aduna Congresul"
"se hotaraste"
Daca Mihalache crede ca in sedinta Delegatiei Permanente demisia lui e necesara, se gandeste apoi daca aceasta demisie este legitima. Se gandeste ca aceasta demisie nu trebuie sa fie acum, o amana; demisia este chiar nenecesara,m cel putin pana pe 4 aprilie, cand se aduna Congresul. Isi da demisia, considera ca a fost expropriat, dar la staruintele unanime obiectul ii este atribuit, drept pentru care Mihalache isi insuseste obiectul:
insusire expropriere
vouloir faire vouloir non faire
"se hotaraste sa amane "iesire violenta contra
prezentarea demisiei" manistilor"
renuntare atribuire
non vouloir non faire non vouloir faire
"isi da demisia din presedintie" "staruinte unanime"
"efect dezastruos
asupra partidului"
Prin demisia lui, Mihalache vrea sa-l determine pe rege sa-i ofere sustinere, dar apoi se hotaraste sa amane demisia si sa stea in expectativa. Se asteapa ca regele sa-i ofere incurajare, /faire faire/, dar regele recurge la nonpersuasiune, /non faire faire/, "cu toate demersurile facute, nu i-a dat nici un raspuns favorabil." In locul interventiei dorite, /faire faire/, are camp liber /non faire faire/.
tentatie intimidare
amenintare prudenta
"sa exercite o presiune asupra "sa amane prezentarea
regelui" demisiei"
Se presupune ca libertatea (/pouvoir faire/) lui Mihalache e ingradita de incapacitatea (/non pouvoir faire/) datorata lipsei unui raspuns din partea regelui.De la tentatie trece la amenintare, la prudenta, considerandu-se totusi ca este intimidat de Garda de Fier.
tentatie intimidare
"vrea sa exercite presiune "s-ar teme de un atentat al
asupra regelui" Garzii de Fier"
amenintare prudenta
"iesire violenta contra "se hotaraste sa amane"
manistilor"
Plecand de la manifestarile reperate ([regele] nu i-a dat nici un raspuns favorabil), subiectul, faire interpretativ, reconstituie acel faire producator presupus regelui. Lui Mihalache ii lipseste savoir asupra obiectului, dar si savoir asupra lui faitre si de aici rezulta indecizia lui. Anti-subiectul,manistii si lupistii, au descoperit aceste elemente care il fac in-competent si de aceea are o "iesire violenta contra manistilor". Anti-programul este inoperant pentru ca domina indecizia: :;"Lupu se socoteste vizat", "altii vorbesc ca [Mihalache] s-ar teme", "in orice caz, dupa staruinte ramane". Totul ramane in planul lui /paraitre/, fara a avea putinta de a accede la /être/. Un /faire/ e descalificat (demisia) pentru a permite punerea in scena a unui alt /faire/.
être paraitre"[regele] nu i-a dat "[Mihalache] s-ar teme
un raspuns favorabil" de un atentat al Garzii de Fier"
non paraitre non être
"efect dezastruos
asupra partidului"
être paraitre"iesire violenta"
non paraitre non être
"Lupu se socoteste vizat"
Discutind doar despre Mihalache, Armand Calinescu face distinctia, in discutia cu Condeescu, intre stratul profund: demisia lui Mihalache si stratul de suprafata: numirea lui Marinescu. Lipsa oricarei mentiuni asupra numirii, este o sanctiune aplicata de narator lui Marinescu. Condeescu precizeaza conditia lui Goga: opozant a lui Mihalache. Atat Goga, cat si Mihalache asteapta din partea destinatorului, regele, o incurajare ([Mihalache] ar trebui sa primeasca un semn), o interventie, (oferirea unei audiente). Mihalache este capacitat cu faire faire primind o audienta ("i s-a acordat in sase zile"). Actul lui Mihalache primeste o semnificare ("un semn"), un /devoir être/ : audienta i-a fost acordata si "ar trebui sa primeasca un semn". Goga insa beneficiaza de un /non devoir être/, de un non-sens: "a cerut audienta de doua luni si nu i s-a fixat inca". Pentru Goga, obiectul cautat este audienta la regele - destinator. Mihalache este vazut ca un anti-subiect ce are aceeasi dorinta ca si el, obtinerea unei audiente. Audienta primita de Mihalache este pentru Goga un anti-obiect. Acest /pouvoir faire/ al lui ii apare lui Goga drept o ciudatenie si de aceea "protesteaza si ameninta."
Daca Mihalache beneficiaza din partea regelui de o permisiune, Goga beneficiaza de o interdictie
prescriptie interdictie
"Goga a cerut si . nu i s-a fixat"
permisiune facultativ
"lui Mihalache i s-a
acordat in sase zile"
Enuntatorul, Armand Calinescu, devine subiectul care atesta necesitatea obiectului ("un semn"), lui /devoir être/: "ar trebui sa primeasca un semn", dat fiind ca Mihalache are si legitimitatea: a demisionat.
necesitate
nelegitimitate
"ar trebui sa primeasca
un semn"
legitimitate contingenta
non devoir non être non devoir être
"a demisionat" "pana la Congres"
Curiozitatii lui Goga, lui/vouloir faire/ de a afla parerea regelui i se opune indiferenta acestuia, /non vouloir faire/.
curiozitate
vointa negativa
"Goga a cerut audienta"
indiferenta necuriozitate
non vouloir non faire non vouloir faire
"nu i s-a fixat inca
Pe 8 martie Armand Calinescu tine un discurs de angajare /connaitre devoir faire/ prin care precizeaza care este inlocuitorul lui Mihalache _ in cazul in care demisia lui Mihalache este admisa (n.n.) _ "a doua personalitate in partid este Costachescu". Calinescu, subiect interpretativ, aduce in scena un nou subiect in cautarea obiectului - presedintie: Costachescu. Anti-subiectii cunoscuti, Manistii si Lupistii "sunt furiosi".
necesitate imposibilitate
"a doua personalitate "Manistii si Lupistii
in partid este Costachescu" sunt furiosi"
posibilitate contingenta
pouvoir être pouvoir non être
Destinatorul, partidul, il descurajeaza pe Armand Calinescu sa tina discursul pe 9 martie din cauza celor intamplate la Iasi. Au revenit apoi asupra deciziei si l-au lasat sa tina discursul despre ministrii straini, discurs in urma caruia a fost felicitat.
incurajare descurajare
"au fost nevoiti "fusese vorba sa nu mi se dea
sa revina la mine" aceasta insarcinare"
nonpersuasiune nondisuasiune
non faire faire non faire non faire
Partidul isi recunoaste neputinta, isi da seama de capacitatea lui Calinescu si ii da voie sa tina discursul.
putinta independenta
"aceasta insarcinare"
obedienta neputinta
no faire non pouvoir faire
"sa revina la mine" "au fost nevoiti"
"au vazut ca nu ar putea pune cum
trebuie chestiunea"
Pe 15 martie Maniu devine destinatar, Mihalache renunta pentru a-i atribui obiectul, presedintia, lui Maniu. Mihalache exercita asupra membrilor partidului un faire croire: "s-a anuntat la Badacin". Esecul lui Mihalache constituie victoria lui Maniu, renuntarea lui Mihalache echivaleaza cu atribuirea obiectului lui Maniu, la fel ca si pe 2 aprilie. Intre 2-5 aprilie raportul se inverseaza: aproprierea lui Mihalache inseamna exproprierea lui Maniu.
apropriere expropriere
2 aprilie_ "Maniu seara, 2 aprilie _"in acest moment [seara, n.n.]
tarziu, se hotaraste sa Mihalache se hotaraste sa revina.
accepte si comunica _ Maniu = expropriat
presei" La Maniu "persoane.veneau sa-i ceara
3 aprilie_ "a fi vorba sa renunte"
ca pe 15 iunie 3 aprilie_ "Maniu, profund jignit"
sa fie adus Mihalache"
atribuire renuntare
3 martie_"[Mihalache] Mihalache a declarat categoric ca demisia sa
va obliga pe Maniu sa-si e irevocabila"
ia raspunderea". 2 aprilie_"La Comitet, Mihalache
2 aprilie_"[Mihalache] demisioneaza``irevocabil`` "
recomanda pe Maniu"
"demersuri pe langa
Maniu sa primeasca."
"persoane.alergau
sa-l convinga".
In stadiul virtual, Maniu devine constient de existenta obiectului: "[ Mihalache] va obliga pe Maniu sa-si ia raspunderea". Cand Mihalache "recomanda pe Maniu", Maniu trece de la virtualizare la actualizare, de la vouloir la pouvoir. In stadiul realizat, Maniu se afla in conjunctie cu obiectul si "seara, tarziu, se hotaraste sa accepte". Competenta lui Maniu e dovedita: Mihalache "recomanda pe Maniu", persoane "alergau sa convinga pe Maniu sa accepte", deci Maniu are atat pouvoir cat si savoir faire. Maniu isi comunica performanta: "comunica presei", "comunicase presei acceptarea lui." Dar in proba de recunoastere, in loc de rasplata primeste o sanctiune: obiectul ii este luat. Astfel de la prudenta, "seara, tarziu, se hotaraste", de la /faire non faire savoir + / trece la amenintare, /faire non faire savoir - /: "Maniu, profund jignit". Sanctiunea lui Maniu vine chiar si din partea adjuvantilor care printr-o schimbare de conjunctura devin opozanti: "Aceleasi persoane care alergau sa convinga pe Maniu sa accepte, veneau acum sa-i ceara sa renunte (dupa mirosul fripturii)!" In schimb, Mihalache trece de la prescriptie la facultativ, dat fiind ca ardelenii ii dau interdictie in ceea ce priveste modificarea statutelor.
prescriptie interdictie
"modificarile de statut "modificarile. nu sunt admise de
pe care le ceruse in ardeleni"
schimbul revenirii"
permisiune facultativ
non devoir non faire non devoir faire
statutelor".
Pe 22 noiembrie, demisia lui Mihalache este definitiva si Maniu devine presedinte al partidului. Mihalache renunta si obiectul ii este atribuit lui Maniu: "Mihalache demisioneaza. E ales Maniu."
Presa joaca rolul de anti-destinator in relatia cu destinatorul-"partidul nostru". Pentru fiecare subiect din partid ea are un anti-subiect: Gafencu vs. Visoianu, Ghelmegeanu vs. Madgearu. Unui obiect, presa ii opune un anti-obiect: "discurs frumos" (Gafencu) vs. portofoliul de Externe (presa il prezinta pe Visoianu ca viitor Ministru de Externe), "discurs frumos la buget" (Ghelmegeanu) vs. "o nota la ziare tot defavorabila", "succes serios la Camera in chestia conflictului diplomatic" (Armand Calinescu) vs. tacerea ("se sugereaza gazetelor sa nu se faca zgomot ".) Daca Maniu primeste confirmarea performantei in presa ("comunica presei"), Gafencu, Ghelmegeanu, Armand Calinescu, dupa ce-si dovedesc competenta ("discurs frumos", "succes serios"), in loc sa li se recunoasca performanta li se arata o anti-performanta si li se aplica o sanctiune: tacerea.
Cel care are acces la destinator, regele, este Valer Pop care devine destinatar in relatia cu subiectul Armand Calinescu. Discutia cu Valer Pop este dovedirea unei competente care ii permite atingerea unei performante: obtinerea unei audiente la rege. Audienta la rege (8 aprilie) actioneaza ca o initiere (pouvoir faire).
necesitate imposibilitate
"actiunea noastra centrista
e socotita folositoare"
"trebuie sa o continuam"
legitimitate contingenta
non devoir non être non devoir être
"avem autoritatea morala"
"regele l-a autorizat"
(pe Valer Pop)
Armand Calinescu observa curiozitatea regelui (/vouloir faire/ _ "vrea sa ne vada"), dar el doreste garantii si de aceea cauta un adjuvant, Urdareanu, "spre a verifica".
adevar indoiala
fals verosimil
non être vrai non paraitre vrai non être vrai paraitre vrai
Adevar:
"demersul. lui Mihalache are drept scop sustinerea noastra, centristii";
"avea informatia ca avem majoritatea";
"crede ca Maniu ne va face mizerii";
"efectul deplorabil al cartelului";
"Spun: e bine sa primeasca Vaida sefia";
"E de acord.";
"inteleg ca nu e apreciat Madgearu";
formula Vaida-Mihalache impusa in 24 de ore.
Indoiala:
"are impresia ca. noi am iesit bine la Congres";
"am impresia ca formula nu e definitiv fixata";
acceptarea lui Mihalache si incadrarea lui cu tinerii;
"sunt rezerve in ce priveste programul statului taranist";
"am impresia ca fost si demersul lui Mihalache o manevra spre a castiga timp";
"in orice caz, ma indoiesc sa existe o formula precisa".
Fals:
"Vaida, singur ca sef" [nu e posibil];
"criza de conducere a tuturor din generatia batrana";
"Solutia e .".
Verosimil:
Urdareanu "crede verosimil";
"ii surade gruparea cu Vaida";
"ma intreba daca e posibila gruparea cu Vaida";
"ma intreaba daca Mihalache ar primi sefia lui Vaida";
formula Vaida- Mihalache pregatita;
"insemna ca-i surade"(impunerea formulei).
Destinatorul "Rex" il transforma pe Condeescu in destinatar si pe Goga in obiect. Armand Calinescu este subiectul care trebuie sa obtina obiectul in folosul destinatorului, adica sa-l convinga pe Goga sa fie prim-ministru. Mai intai Goga beneficiaza de incurajare din partea regelui, a lui Urdareanu, a lui Armand Calinescu, apoi primeste disuasiune si in final nonpersuasiune, dat fiind ca pierde portofoliul de prim-ministru. Regele, destinatorul, se transforma pentru subiectul-Goga in anti-subiect, iar obiectul, portofoliul de prim-ministru are drept opozitie anti-obiectul, demisia acceptata de rege.
incurajare disuasiune
faire faire faire non faire
23 decembrie 6 februarie
24 decembrie 7, 8 februarie
25 decembrie
26 decembrie
nonpersuasiune nondisuasiune
non faire faire non faire non faire
10 februarie
Incurajare:
23 decembrie _ [de catre Rex] "s-a hotarat un guvern Goga cu concursul meu";
24 decembrie [Urdareanu]: "ar urma ca constituirea noului guvern sa se faca la 29 decembrie";
25 decembrie _ "Lunga intrevedere cu Goga";
26 decembrie _ "Ne intalnim la el [Urdareanu] Goga si eu."
Disuasiune:
6 februarie _ Armand Calinescu: "Inteleg ca deja se pregateste alta forma de guvern";
7, 8 februarie _ "Goga i-a cerut sa nu-i implante cutitul prin spate".
Nonpersuasiune:
10 februarie _ "Goga e chemat in audienta";
"Goga isi da demisia".
La inceput Goga este neimplicat, de aceea e nevoie de concursul lui Armand Calinescu si Condeescu spre a-l convinge. Se angajeaza, accepta portofoliul, realizeaza un program. Cand simte ca portofoliul ii este in pericol (cutit in spate), isi vede interesul si cere o audienta la rege. In urma audientei se detaseaza, dandu-si demisia.
angajare detasare
program demisia
interes indiferenta
non croir non devoir faire non croir devoir faire
audienta
In programul narativ al lui Goga, proba de calificare este realizarea unui program politic. Proba decisiva lipseste pentru ca, asa cum subliniaza Armand Calinescu, Goga nu are partid, guvernul improvizeaza, exista divergente intre Goga si Cuza. In proba finala i se aplica sanctiunea si i se cere demisia.
Armand Calinescu se crede un observator, dar in realitate este si el manipulat. Regele tine secret programul sau de manipulatie. In stadiul virtual regele doreste obtinerea obiectului, dictatura personala, in stadiul actual constata lipsa si Armand Calinescu propune solutia, dat fiind ca "tara e bolnava", iar pe data de 2 martie se realizeaza conjunctia subiectului, regele, cu obiectul, dictatura. Ca destinator, regele actioneaza printr-un faire croire asupra lui Goga si Armand Calinescu, dar si printr-un faire faire (el il determina pe Armand Calinescu sa-si ofere "concursul"). Pentru rege, proba de calificare consta in schimbarea presedintilor P.N.T. si a guvernelor, in proba decisiva organizeaza, sprijinit de Armand Calinescu, un plebiscit, iar in faza de recunoastere obtine dictatura personala. Prin chiar faptul ca Armand Calinescu nu are direct cu regele, ci exista mereu o terta persoana care ii comunica intentiile lui Rex: Condeescu, Inculet, Valer Pop, Urdareanu, el este manipulat. Chiar audienta la rege, nu o obtine decat prin concursul altor persoane: "10 ianuarie. Lunga convorbire cu Urdareanu. Imi spune ca am capatat increderea regelui"; "Seara, Urdareanu imi spune ca Rex i-a comunicat ca nu mai sunt asa pesimist cum ii spusese el. Chiar Armand Calinescu este constient de manipulare caci isi da seama ca risca: "risc", "am riscat pentru tara si pentru rege". Foloseste cuvinte-soc pentru a arata atasamentul la idee si pentru a-l determina pe rege sa actioneze in lupta pentru cucerirea legitimitatii dictaturii.
