Infractiuni si pedepse referat

Universitatea ,,Spiru Haret"

Facultatea de Drept - Bucuresti

Dobre Adrian, anul al II-lea , zi , grupa 203

Despre infractiuni si pedepse

de Cesare Beccaria

(1738-1794)

Cartea lui Cesare Beccaria care afirma ridicarea omului impotriva violentei

si sistemului inchizitorial, care deschidea caile catre o lume noua, a ramas

pana astazi o lucrare vie, atragatoare, patrunsa de o calda umanitate,

orientata de o meditatie generoasa si nobila, cu virulenta de pamflet in

demascarea tarelor trecutului.

Cesare Beccaria si-a scris opera principala in a doua jumatate a secolului

al XVIII-lea, in conditiile dezvoltarii iluminismului italian.

In cartea sa, Cesare Beccaria ar vrea ca legile sa-si gaseasca originea in

ratiune. Scopul prim al legilor este de a asigura ,,cea mai mare fericire

raspandita la cei mai multi" (la massima felicità nel maggior numero).

Acela care, in finalul cuvantului Catre cititor, se autodefineste ca ,,un

pasnic iubitor al adevarului", nu considera ratiunea de stat ca fiind

superioara intereselor individuale ale persoanei umane. Pentru Beccaria,

statul este totalitatea indivizilor si binele statului trebuie sa coincida cu

binele cetatenilor care il alcatuiesc. Aceste concluzii se desprind cu

claritate din citatul urmator si care sintetizeaza scopul lucrarii: ,,Moartea este

oare o pedeapsa cu adevarat utila si necesara pentru siguranta si buna

ordine a societatii? Tortura, chinurile sunt oare juste, si ating ele scopul pe

care si-l propun legile? Care este cel mai bun mijloc de prevenire a
infractiunilor? Aceleasi pedepse unt oare deopotriva utile in toate

timpurile? Ce influenta au ele asupra moravurilor? Aceste probleme merita sa

fie dezlegate cu acea precizie geometrica, careia nu-i pot rezista ceata

sofismelor, elocventa seducatoare si indoiala sfioasa. Daca n-as avea alt

merit decat acela de a fi cel dintai care a prezentat Italiei, cu o claritate mai

mare si mai convingatoare, ceea ce alte natiuni au indraznit sa scrie si incep

sa practice, ma voi considera fericit; dar daca, sustinand drepturile oamenilor

si ale adevarului de neinvins, as contribui la smulgerea din spasme si din

chinurile mortii a vreunei victime nenorocite a tiraniei sau a ignorantei,

deopotriva de fatale, binecuvantarile si lacrimile unui singur nevinovat,

frematand de bucurie m-ar mangaia de dispretul oamenilor".

In acest act de acuzare a legislatiei existente pe atunci care este cartea lui

Beccaria, se demasca cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrarul

judecatorilor. Dupa Beccaria, determinarea delictelor si a pedepselor

trebuie sa fie codificate cu o precizie geometrica. Stabilirea gravitatii unui

delict trebuie facuta dupa importanta prejudiciului social cauzat. Beccaria se

ridica violent impotriva acelora care confunda ideea de justitie cu asprimea

si cu salbaticia, impotriva sistemului inchizitorial si torturii, cea mai inumana

ramasita a barbariei. Dupa cum el se ridica si impotriva pedepsei cu moartea

de care se serveau adesea si in mod arbitrar stapanitorii timpului pentru

oprimarea libertatilor individuale, argumentand ca ideea inchisorii pe viata,

deci pedeapsa perpetua este mai greu de acceptat si de indurat decat ideea

mortii, pedeapsa intr-adevar capitala, dar instantanee. Dar acest capitol, cel

mai important de altfel al lucrarii lui Beccaria, ii ofera posibilitate autorului de

a construi un extraordinar rationament, imaginandu-se pe el insusi in locul

infractorului.

In paragraful despre Furturi, Beccaria va arata clar ce considera el a fi

izvorul nedreptatii sociale. El scrie: ,,Furtul nu este, de obicei, decat

infractiunea mizeriei si a disperarii, infractiunea savarsita de acea parte

nenorocita a omenirii careia dreptul de proprietate nu i-a lasat decat simpla

existenta".

Lucrarea lui Beccaria anticipeaza cuceririle dreptului modern, aplicand idei

umanitare si rationale, relevand importanta prevenirii delictelor, cerand un

mai mare respect pentru drepturile acuzatului, abolirea torturii si a

pedepsei cu moartea si aratand ca esentiala in aplicarea pedepsei trebuie sa

fie estimarea vatamarii provocata de delincvent societatii si nu atat

individului lezat.

Beccaria creeaza, distrugand; el loveste in temeliile dreptului material si

procesual penal feudal, surpandu-le si, atacand, fixeaza totodata principiile

unui drept nou, asezat pe alte baze.

Dreptul penal feudal, asa cum il aflam in cea de-a doua jumatate a secolului

al XVIII-lea, atunci cand Beccaria isi elaboreaza lucrarea, este produsul unei

lungi evolutii istorice. Sistemul incriminarilor si pedepselor sale, ca si

sistemul procesual corespunzator, fusesera faurite si se dezvoltasera treptat,

in mare masura necodificat, sub influenta obiceiurilor, a dreptului roman si a

celui canonic, a unor acte legislative izolate si, in sfarsit, ca rod al

comentariilor unor juristi din secolele anterioare.

In perioada in care a avut loc dezvoltarea feudalismului, in care seniorii

realizau in intregime toate functiile puterii de stat pe teritoriul domeniului lor,

fiecare mare latifundiar dispunea de un aparat propriu de infaptuire a justitiei

si a administratiei; in aceasta perioada, de maxima dezvoltare a relatiilor

feudale, in care nu existau legaturi economice dezvoltate intre diversele

regiuni ale tarii, iar coeziunea dintre diferitele ducate, comitate, baronate etc.,

era foarte slaba, ca si puterea regala, izvorul principal al dreptului, inclusiv

cel penal, era cutuma, obiceiul.

Pe langa instantele laice, existau separat instantele ecleziastce, cu o larga

competenta jurisdictionala; ele cercetau un mare numar de cauze, nu numai

civile, dar si penale, privind atat pe clerici cat si pe laici.

In secolul al XVI-lea incepe in Europa occidentala descompunerea

feudalismului. In aceasta perioada apare, ca izvor principal al dreptului penal,

legea. In perioadele anterioare au fost adoptate putine legi cu caracter penal.

Exceptie face numai Italia, ale carei orase, bucurandu-se de o situatie

geografica favorabila, cunoscusera, inca din secolele anterioare, o mare

dezvoltare a comertului si a meseriilor, se eliberasera de dominatia seniorilor

feudali si devenisera orase-state, cu o forma de guvernamant republicana;

in aceste orase, centre economice, au fost elaborate importante legi cu

dispozitii penale.