Cap XI Conceptul statului 1. DEFINITIA STATULUI Statul este organizatia politica care detine monopolul fortei de constrangere, al elaborarii si aplicarii dreptului, exercitata intr-o comunitate umana de pe un anumit teritoriu. 2. CARACTERISTICILE DEFINITORII ALE STATULUI Caracteristicile definitorii ale statului sunt: 33915uon74tvg2j PUTEREA POLITICA care este o caracteristica esentiala a statului, constand in existenta puterii publice, care nu coincide nemijlocit cu populatia. Specificul acestei puteri consta in posibilitatea de a-si impune vointa altora, de a determina supunerea sau subordonarea altora. Puterea statului este organizata si intruchipata intr-un aparat format dintr-un grup special de oameni. Aceasta detine monopolul constrangerii fizice si dispune de mijloace necesare in vederea exercitarii unei asemenea coercitiuni. Puterea statului se manifesta prin diverse forme ale activitatii statului( activitatea legislativa, executiv-dispozitiva, justitiei), iar la dispozitia acestea stau diverse unitati, precum politia, jandarmeria, ect., care detin monopolul constrangerii in stat. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALA A POPULATIEI In urma organizarii administrativ teritoriala a populatiei apare o legatura intre stat si cei care locuiesc pe teritoriul statului, denumita ca apartenenta la statul respectiv, avand ca criteriu domiciliu. ov915u3374tvvg In doctrina politico-juridica este cunoscuta conceptia ca statul ar fi o unitate a trei elemente: populatia, teritoriu (premise necesare existentei statului) si puterea politica. Conceptul de stat este prin excelenta un concept politic, in timp ce conceptul de tara este un concept social-geografic. Populatia asupra careia se exercita autoritatea de stat nu este alcatuita din indivizi uniti intamplator, ci din peroane care constituit o comunitate istorica umana. PERCEPEREA DE LA POPULATIE DE IMPOZITE, BIRURI, TAXE Acest lucru realizandu-se pentru ca exercitarea puterii de stat presupunea suportarea de cheltuiri pentru intretinea aparatului de stat. ELABORAREA SI APLICAREA DREPTULUI Dreptul este mijlocul organizarii aparatului de stat, prin intermediul caruia statul si realizeaza functia sociala. Vointa statului este exprimata prin legi sau acte normative, care le asigura caracterul general obligatoriu, dar si prin acte politice sau prin actiuni nemijlocite ale statului. Chiar daca intre stat si drept exista o legatura stransa, ele se diferentiaza prin faptul ca statul este un instrument politic care exercita conducerea societatii, care dispune de mijloace coercisive pe care le poate folosi la nevoie, in timp ce dreptul reprezinta modalitatea prin intermediul careia se pune la dispozitia societatii un sistem de norme de conduita obligatorie pentru toti membrii societatii. Dreptul este creat de stat, care de asemenea are un rol esential in elaborarea reglementarilor juridice. SUVERANITATEA DE STAT Legatura dintre stat si cetateni, dintre stat si organizatii, dintre stat si alte state este exprimata in suveranitatea puterii de stat. Suveranitatea exprima faptul ca puterea de stat isi extinde autoritatea sa superioara si ne atarnata asupra unui anumit teritoriu si populatii si nu admite ca o alta autoritate sa exercite atributiile specifice puterii statele asupra aceluiasi teritoriu si populatii aflate pe el. In continutul notiunii de suveranitate distingem SUPREMATIA, care se refera la latura interna, ea exprimand integritatea teritoriului si inviolabilitatea frontierelor statului, precum si faptul ca puterea de stat este superioara oricarei alte puteri, si INDEPENDENTA care se refera la latura externa , si prin care statul duce o politica externa pe care si-o stabileste fara sa depinda de un alt stat.
