Contabilltatea amortizarii fi fiscalltatea -Conceptia si calculul amortizàrii reprezintà o problemà cu implicatii fiscole, Termenii Tn care este rezolvatà T~i gàsesc expresie Tn duratele normale de utilizare. Tn regimurile de omortizare opozabile agentilor economici. implicit Tn gradul de deductibilitate 01 amortizàrii la determinarea profitului impozabil ~i valoarea luat6 Tn calculul amortizàrii In principiu, duratele normale de utilizare care corespund cu duratele de amortizare sunt estimate, nu màsurate, in functie de experienta furnizatà de practica privind categoriile de imobilizàri amortizabile. Tradusà in termeni economici o asemenea duratà exprimà perioada de timp in care activele amortizabile aduc servicii unei intreprinderii. Ea este diferità de durata de viatà fizicà a activelor. Factorii care determinà durata normalà de utilizare sunt: deteriorarea fizicà care stabile~te limita maximà pentru durata de serviciu; uzura mora là sau desuetitudinea activelor imobilizate datorità noilor tehnoJogii care scurteazà durata de utilizare a acestor active inainte de epuizarea vietii fizice ~i neadecvarea unor active in raport cu modificàrile intervenite in profilul ~i cre~terea capacitàtii intreprinderii. Duratele normale de utilizare pot fi stabilite in mod descentralizat ~i central~at. Desigur, fiecare optiune are motivatia sa. Astfel, stabilirea descentralizatà porne~te de la realitatea cà mijloacele fixe identice au diferite durate de serviciu in functie de conditiile utilizate in intreprinderi, concretizate in gradele diferite de deteriorare fizicà, programe diferite de reparatii ~i mediu diferit de exploatare. La acestea se adaugà opiniile diferite despre desuetitudinea mijloacelor fixe ~i conceptia potrlvit càreia amortizarea este o problemà de alocare ~i in consecintà durata normalà de utilizare trebuie sà fie egalà cu durata economicà de utilizare. Din punct de vedere fiscal, descentralizarea in stabilirea duratelor de utilizare impune un control abilitat care sà tempereze politica intreprinderilor pentru stabilirea unor durate leduse de utilizare, implicit de amortizare a imobilizàrilor. De aceea, duratele apreciate de intreprinderi trebuie sà fie aprobate din punct de vedere fiscal. Pentru a deconecta aceastà problemà, duratele de amortizare aprobate de organele fiscale sunt in cele mai multe cazuri durate fiscale, care diferà de duratele contabile. Exemplu, in SUA sistemul actual de amortizare fiscalà se distinge de amortizarea contabilà in ceea ce prive~te lungimea duratelor de serviciu (mai scurte). Forma centralizatà este o rezolvare prin hotàrare de guvern la nivel mocroeconomic a problemei duratelor normale de utilizare. Aceste durate sunt eSfimate in functie de mediul normal, mediul agresiv , mediul neutru, mediul u~or corosiv ~i mediul puternic corosiv. Potrivit experientei din tara noastrà, incadrarea mijloacelor fixe in una dintre conditiile speciale prezentate mai sus se face de càtre comisiile tehnice de specialitate ~i se aprobà de consiliul de administratie al agentilor economici. Componenta comisiilor tehnice de specialitate este stabilità de consiliul de odministartie al agentilor economici. Stabilirea centralizatà a duratelor normale de utilizare circumscrie controlul fiscal numai la simpla constatare a respectàrii acestor durate ca durate de amortizare implicit in determinarea amortizàrii contabile ~i fiscale. In tara noastrà, a~a cum s-a anticipat, duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe sunt stabilite in mOd centralizat prin hotàrare de Guvern, fiind revizuite periodic, dar nu mai tarziu de cinci ani. Ele coincid cu duratele de amortizare in ani, aferente regimului de amortizare liniar. In ceea ce prive~te regimul de amortizare este cunoscut faptul cà se pot folosi metoda amortizàrii liniare. metoda amortizàrii degresive ~i metoda amortizàrii accelerate. Di'ntre aceste metode se apreciazà cà metoda amortizàrii liniare asigurà calculul unei màrimi ration ale ~i economice a amortizàrii alocate inscrisà in principiile ~i regulile imaginii fidele.