Management - PROIECT Raport de tara - Turcia referat






Universitatea “Al. I. Cuza” IASI

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Specializarea Managementul Firmei

RAPORT DE TARA
        TURCIA


                                                                        Autor:                                                                                                                        

                                                                        Achihaei Andrei Sebastian

                                                                        Duma Dan

                                                                     Disciplina : Managementu International  

                                                                     Anul III.  Grupa 3      

2003

CUPRINS

CAP.I  PREZENTAREA GENERALA A TARII

1.1Date generale.. 3

1.1.1Localizare geografica. 3

1.1.2Vecinatate. 3

1.1.3Suprafata si regiuni geografice..  4

1. 1.4Liniile de coasta.. 5

1.1.5 Istoricul tarii. 5

1.1.6 Populatia 6

1.1.7 Economia .. 6

1.1.8 Momeda nationala. Valuta . 6

1.1.9 Conditii de intrare in tara. Reprezentanta 6

1.1.10 Transport . 6

1.1.11 Rrteaua electrica . 7

1.1.12 Cumparaturi ..7

1.1.13 Mancarea si bautura . 7

1.1.14 Imbracamintea . 7

1.1.15 Clima .. 7

1.2.2 Date adminisrative ..  8

1.3 Infrastructura .. 9

CAP. II    IMPACTUL CULTURII ASUPRA MANAGEMENTULUI

2.1. Definitia si caracteristicile culturii. Impactul acesteia asupra managementului..11

2.2. Influenta limbii .  13

2.3.Influenta religiei . 14

CAP. III.   COMUNICAREA SI MANAGEMENTUL

3.1. Procesul general de comunicare .. 16

3.2. Comunicarea internationala .. 17

3.3 Variabile nationale 18

3.3.1.Mediul economic . 18

3.4. Stiluri de management .. 21

CAP. IV.    DATE DESPRE RISCURILE IN AFACERILE IN AFACERILE  ECONOMICE

4.1. Economia pe scurt . 24

4.2.Comertul exterior 27

4.3. Facilitati de creditare .. 29

4.4. Investitia straina directa 29

4.4.1. Investitiile straine in Turcia 30

4.4.2 Stimulente investitionale 30

4.5.Concesiuni de impozite de baza acordate investitorilor . 34

4.5.1. Reduceri pentru investitii . 34

4.5.2. Deprecierea 34

4.5.3. Reevaluarea activelor fixe 35

4.5.4. Fond de reinnoire .. 35

4.5.5. Modificarea costurilor 36

44.5.6. Taxa corporatista 36

4.5.7.  Stimulente pentru investitiile in regiunile cu prioritate 36

4.5.8. Stimulente in zonele libere 36

4.5.9. Acorduri de impozitare bilaterale pentru evitarea dublei impuneri . 36

4.6. Privatizarea .37

CAP. V .NEGOCIEREA INTERNATIONALA

5.1.Epidemia falimentului bancilor turcesti? . 40

5.2.Cazul concret al unei negocieri. 42

5.3. Sistemul bancar si finantele . 43

CAP.VI . MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

6.1. Clasificarea managerilor internationali .. 44

6.2. Selectarea personalului international 44

6.2.1. Factori care influenteaza selectarea personalului international 45

6.2.2. Criterii de selectie a personalului.  45                                  6 .2.3. Metode de selectare a personalului international.. 46

CAP.I

PREZENTAREA GENERALA A TARII

1.1DATE GENERALE

1.1.1Localizare geografica:


Pamanturile Turciei sunt situate in locul in care trei continente alcatuiesc lumea veche. Asia, Africa si Europa sunt mai aproape una de alta si constituie punctul unde se intalnesc Europa si Asia.
Din punct de vedere geografic, tara este situata in jumatatea nordica a emisferei intr-un punct care este la aproximativ jumatatea drumului intre ecuator si polul nord, de la o longitudine de 36 grade N la 42 grade N si la o latitudine de la 26 grade E pana la 45 grade E. Turcia are o forma aproximativ dreptunghiulara si 1,660 km.

Marea majoritate a tarii este acoperita de munti: la nord - masivul Ponti, in centru - regiunea muntoasa Anatolia, la sud - masivul Taurus. In partea de sud a Anatoliei se inalta vulcani inactivi, in a caror roca moale s-au construit cunoscutele si bizarele orase subterane din Cappadocchia. Din Azerbaidjan se intinde la sud marele lac sarat Van si regiunea muntoasa Hakari (4168 m). Frecventele cutremure, gheizerele si activitatea post-vulcanica ne indica faptul ca toata suprafata este activa tectonic. Partea europeana este acoperita de masive muntoase inconjurate de campii roditoare. Cu toate ca Turcia este situata geografic intr-un loc in care conditiile climaterice sunt mai de graba temperate, natura diversa a reliefului, in special muntii care se intind de-a lungul coastelor, duce la diferente semnificative intre conditiile climaterice ale diferitelor regiuni. In vreme ce zonele de coasta se bucura de un climat mai bland, platoul interior al Anatoliei are parte de extreme: veri toride si ierni reci, cu precipitatii scazute. Peisajul este colorat si divers, cu forme variind de la munti acoperiti de zapada, pana la paduri de stejar si pini; de la intinse campii verzi, pana la lacuri mari.

1.1.2Vecinatate:


Frontiera de uscat a Turciei are 2,573 kilometri in total, iar linia de coasta (inclusiv insulele) au alti 8,333

asiatice de-a lungul 

granitelor sale de uscat.

Comunitatea Statelor Independente (la NE), Iran, Irak (la est) si Siria (SE). Granitele Turciei pe continentul european sunt constituite de o frontiera de 212 kilometri cu Grecia si o frontiera de 269 kilometri cu Bulgaria.

1.1.3Suprafata si regiuni geografice:

 
Suprafata actuala a Turciei incluzand lacurile este de 814.578 kilometri patrati, din care 790.200 sunt in Asia si 24.378 sunt situati in Europa.

Turcia este in mare impartita in sapte regiuni: regiunea Marii Negre, regiunea Marmara si regiunile Egeeana, Mediteraneana, Anatolia Centrala, Anatolia de Est si Anatolia de Sud-Est. Terenul accidentat din Anatolia de nord situat de-a lungul Marii Negrii seamana cu o centura ingusta si lunga. Pamantul din aceasta regiune este aproximativ 1/6 din suprafata de pamant a Turciei.

Regiunea Marmara cuprinde suprafata care incercuieste Marea Marmara, si include intreaga parte europeana a Turciei, ca si nord-vestul Campiei Anatoliei. In timp ce este cea mai mica dintre regiunile Turciei dupa regiunea Anatoliei de Sud-Est, are cea mai mare densitate a populatiei dintre toate regiunile.

Cel mai important varf in regiune este Uludag (2,543 metri). In partea dinspre Anatolia a regiunii sunt campii fertile mergand de la est la vest.

Regiunea egeeana se intinde de la coasta egeeana la partile dinspre continent ale Anatoliei de vest. Exista diferente semnificative intre zonele de coasta si cele de pe continent, atat in termeni de caracteristici geografice cat si de aspecte economice si sociale.

In general, muntii din regiune cad perpendicular in mare iar campiile se intind de la est la vest.

In regiunea mediteraneeana, localizata in sudul Turciei, Muntii Taurus de vest si centrali se ridica brusc din spatele liniei de coasta.

Regiunea central anatoliana este exact in centrul Turciei si da aparenta ca ar fi mai putin muntoasa comparativ cu alte regiuni.

Regiunea Anatolia de est este cea mai mare si mai inalta regiune a Turciei. Aproximativ trei sferturi din ea se situeaza la o altitudine de 1,500-2,000 metri. Anatolia de est este compusa din munti izolati ca si din lanturi intregi de munti, cu platouri si campii vaste.

1.1.4Liniile de coasta


Turcia este inconjurata de mare pe trei laturi, si anume de Marea Neagra in nord, de Mediterana la sud si de Marea Egee in vest. In partea de nord-vest mai exista de asemenea o importanta mare interioara, Marea Marmara, intre stramtorile Dardanele si Bosfor, importante canale care conecteaza Marea Neagra de restul lumii.

Lungimea coastei Marii Negre in Turcia este de 1,595 kilometri, iar salinitatea apei este de 17%. Coasta mediteraneeana se intinde pe 1,577 kilometri.

Gradul de salinitate al Mediteranei este aproape dublu fata de cel al Marii Negre.

Coasta egeeana este o continuare a celei mediteraneene. Lungimea coastei de la Marea Egee este de peste 2,800 kilometri. In lungul coastei se afla multe insule.

1.1.5 Istoricul tarii

Tinuturile Anatoliei au fost martorele multor civilizatii, ale caror urme se afla peste tot, inca de la inceputurile omenirii. Primele constatari ale vietii omenesti dateaza inca din Paleolitic, cu aproximativ 500.000 de ani in urma, descoperirile fiind facute de catre arheologi in Antalya. Intre anii 8000 - 5000 i.Ch au aparut primele comunitati. Urmeaza epoca de bronz, intre anii 2500 - 2000 i.Ch, in care s-a dezvoltat cultura hatti, apoi hititii, intre anii 1800 - 1200 i.Ch. In decursul acestor doua perioade Anatolia a fost martora a unor sisteme sociale mai evoluate si a constructiei de mari monumente. Cateva secole mai tarziu, in jurul anului 800 i.Ch, s-au infiintat imperiile Carian, Lician, Lidian si Frigian, dar si coloniile grecesti. Urmele culturale ale acestei perioade se mai gasesc inca de-a lungul intregii coaste a Marii Egee. In sec. 3 i.Ch grecii au cucerit statele persiene fondate in sec. 6 i.Ch si Imperiul Elen a pus stapanire pe teritoriu. Din acea perioada au ramas ziduri ale oraselor, gimnazii, teatre si arene.
In anul 230 i.Ch romanii au trecut Marea Egee, indreptandu-se spre Anatolia si, de atunci incolo, acestia au influentat stilul de viata anatolian. In aceasta perioada, in Turcia au avut loc multe schimbari, regiunea Cappadocchia purtand pana in zilele noastre amprenta Romei. Dupa aparitia crestinismului, Imperiul Roman a fost impartit in doua: cel de Apus s-a destramat in cele din urma, iar cel de Rasarit a devenit Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopole (Istanbul), oras cucerit in anul 1204 de invazia latina. In acest timp, islamismul a fost adus in Anatolia odata cu invazia arabilor din anul 654. Ei si-au transmis credinta turcilor selgiuc, care au ocupat majoritatea teritoriului iar Konya a devenit in aceasta perioada capitala selgiuc-ilor. Dupa anul 1243, Anatolia a fost invadata de mongoli si, curand dupa aceea, turcii otomani au fondat Imperiul Otoman (1299). Odata cu cucerirea Constantinopolelui in 1453, Imperiul Otoman si-a largit granitele in Europa, Africa si Orientul Mijlociu. Pana la caderea sa oficiala din 1918, acest imperiu a fost martorul multor perioade de expansiune, micsorare si inflorire, lasandu-si peste tot mostenirea si comorile. In anul 1923, Mustafa Kemal Ataturk, eroul national al Turciei a fondat Turcia republicana. Dupa ce a fost martora unei atat de vaste parade a civilizatiilor pe pamantul sau, Turcia de astazi este o tara moderna, deschisa integrarii in plan mondial. Sub presedintia generalului Evren, tara a devenit preponderent democratica, viitorul sau economic fiind conectat la Comunitatea Europeana.

1.1.6 Populatia

Majoritatea populatiei este turca, etnic si lingvistic, de religie musulmana. Una dintre minoritatile semnificative este reprezentata de kurzi, care se afla in regiunea sud-estica. Desi sunt musulmani, kurzii au propria limba si stranse legaturi tribale si familiale. Ei se lupta pentru independenta statala. Alte minoritati sunt reprezentate de greci, armeni, asirieni si evrei. Comunitatea evreiasca din Turcia este o ramasita a marelui influx care a avut loc in anii 1500, cand evreii din Spania au fost fortati de Inchizitie sa fuga din casele lor. Ei au fost bine primiti in Imperiul Otoman si au adus cu ei cunostinte despre marile descoperiri in domeniul stiintei si economiei din Europa acelor timpuri. Zonele cu populatia cea mai densa sunt cele din partea occindentala si pe malul marii. Majoritatea locuitorilor (60%) se concentreaza in orase. Zonele interioare si uscate sunt mai putin populate. Limba oficiala este turca, dar in zonele turistice si in hoteluri se vorbeste engleza si germana. Peste 90% din populatie este musulmana, restul fiind crestini si evrei.

1.1.7 Economia

Cresterea rapida a industriei este franata in mare parte de lipsa de combustibil. Ponderea cea mai mare in economie o are agricultura, deoarece 45% din populatie este implicata in acest sector. Predominante sunt culturile de cereale si sfecla rosie. Principalele produse exportate sunt: citricele, vinurile, maslinele, bumbacul. In zonele centrale se cresc oi si capre. Turismul a devenit o ramura importanta a economiei. Reteaua de drumuri si terenuri este foarte dezvoltata. Cel mai mare port este Istanbul, alte porturi importante fiind Mersin, Izmit, Izmir, Iskenderun si Samsun, din Marea Neagra. Exista 4 aeroporturi internationale si 20 interne. Obligatiile sociale includ asigurarile medicale si pe cele de pensie. Invatamantul primar si cel mediu este gratuit.

1.1.8 Moneda nationala. Valuta

Moneda oficiala este lira turceasca (LT). Din cauza inflatiei mari, preturile se schimba mereu, iar folosirea banilor marunti este nesemnificativa. Banii se pot schimba la banca si pe aeroport, la plecare. In unele banci, magazine si hoteluri sunt acceptate si cartile de credit sau cecurile de calatorie.

     1.1.9 Conditii de intrare in tara. Reprezentanta.

Pentru cetatenii romani nu este nevoie de viza, ci doar de pasaport valabil cel putin 6 luni dupa intoarcere.
Ambasada Republicii Turcia: Calea Dorobantilor nr. 72, Bucuresti, tel: 01-2100279, fax: 01-2100407.
Ambasada Romaniei: Bukres SOK 4 - Cankaya, Ankara, tel: +90 312 4663706, fax: +90 312 4271530.

1.1.10 Transport

In privinta transportului aerian, agentia noastra are avioane charter pe ruta Budapesta - Antalya - Budapesta, sau Budapesta - Dalaman - Budapesta. Transferul aeroport - hotel - aeroport se face cu autocare climatizate. Transportul in comun se efectueaza cu autobuse (biletele sunt ieftine) si taxiuri locale (cca 2 euro/km). La cele mai bune hoteluri si in multe orase se pot inchiria masini, pretul fiind de cca 50 USD/zi, cu asigurarea inclusa. Pretul depinde de marca masinii si de perioada de inchiriere. Conducatorul auto trebuie sa aibe permis de conducere international si o vechime de minim 2 ani.

1.1.11 Reteaua electrica

Tensiunea curentului pe intreg teritoriul Turciei este de 220 V. In majoritatea hotelurilor sunt prize normale insa, la nevoie, se pot procura adaptoare.

1.1.12 Cumparaturi

In Turcia ne intalnim la fiecare colt de strada cu oameni deschisi si prietenosi, care isi manifesta ospitalitatea invitand turistii la o ceasca de ceai. Cumparaturile se pot face fie pe stradutele pietelor, unde preturile sunt mai mici si se poate negocia, fie in centrele comerciale, unde marfurile sunt mai scumpe si de o mai buna calitate. Patronii magazinelor nu se grabesc niciodata si sunt gata sa indeplineasca toate dorintele turistilor. Manufactura are o traditie importanta in Turcia, cele mai cunoscute fiind covoarele tesute manual, a caror durabilitate se datoreaza bunei calitati si care poate ajunge chiar si la 80 de ani. Cele mai frecvente modele de covoare sunt cele islamice - asa-numitul model fara sfarsit; culorile si modelele au simbolurile lor. Fiecare covor in parte este o creatie unica si, conform traditiei, in fiecare camera a casei, se gasesc covoare. Daca doriti sa scoateti din tara covoare, trebuie sa pastrati chitanta de cumparare. Nu in ultimul rand, sunt importante si magazinele aurarilor, unde se confectioneaza bijuterii din aur de 14 carate. Produsele si accesoriile din piele sunt relativ ieftine.

1.1.13 Mancarea si bautura

Bucataria turceasca este considerata a fi una dintre cele mai bune si sanatoase, deoarece este influentata de mai multe culturi si natiuni. Datorita pozitiei geografice si a climei avantajoase, Turcia dispune de piscicultura si fructe proprii. Salatele de legume sunt cele mai gustoase daca se condimenteaza cu ulei de masline, lamaie si iaurt cu usturoi; din gama carnurilor, cea mai caracteristica pentru bucataria turceasca este carnea de oaie, care nu este la fel de grasa ca si cea de la noi, intrucat in Turcia, oile sunt crescute pentru carne, nu pentru lana.
In bucataria turceasca este frecventa carnea macinata. Chiar daca atunci cand spunem Turcia ne gandim la cafea, aici se bea mai frecvent ceaiul. Portia zilnica este de 10 cesti.

Daca sunteti foarte obositi, puteti consuma 'ayran'. Aceasta bautura usor sarata, revigoranta, se prepara prin combinarea iaurtului alb cu apa. Dintre bauturile alcoolice, cea mai des intalnita este 'raki', preparata din struguri asezonati cu anason. Va sfatuim sa il beti rece, combinat cu apa. Mesele servite la hoteluri sunt bufet suedez sau meniu, functie de categoria hotelului sau sezon. In Turcia bufetul suedez inseamna, la hotelurile de categorie mai mare, o varietate mai mare de mancaruri: 2 - 4 feluri principale, garnituri, salate, fructe, legume si deserturi. La hotelurile de categorii mai mici, exista doar 1 - 2 feluri principale, garnitura si salata. Bauturile racoritoare si alcoolice se gasesc la restaurante si in magazine. Din cauza caldurii, este bine sa beti multe lichide.

1.1.14 Imbracaminte

Temperatura medie in timpul iernii este 11°C, iar in timpul verii de 28°C. Este indicat sa purtati imbracaminte din bumbac, iar pentru seara sa aveti o jacheta. Trebuie sa va ganditi si la incaltamintea comoda folosita in timpul excursiilor, sa aveti capul acoperit, ochelari de soare si crema de soare cu factor UV ridicat. In incinta moscheelor, femeile trebuie sa isi acopere umerii si capul. Nu este permisa intrarea in moschee in pantaloni scurti.

1.1.15 CClima

Marea Marmara este situata in intregime intre frontierele nationale si ocupa o suprafata de 11,350 kilometri patrati. Linia de coasta a Marii Marmara are peste 1,000 kilometri lungime; este legata la Marea Neagra prin Bosfor si la Mediterana prin Dardanele.
Desi Turcia este situata intr-o zona geografica unde conditiile climatice sunt destul de temperate, diversitatea naturii peisajului, si existenta in particular a muntilor care merg paralel cu coasta au ca rezultat diferente semnificative in conditiile climaterice de la o regiune la alta. In timp ce zonele de coasta beneficiaza de climate mai blande, platoul anatolian din interior are parte de extreme de temperatura in verile fierbinti si iernile reci cu precipitatii reduse.

1.2 DATE ADMINISTRATIVE

Populatie: 62,9 milioane (1997). Un procent de 60 % din populatia Turciei au sub 25 de ani.
Densitatea medie a populatiei Turciei este de 81 persoane/kmp. Densitatea este mai mare in partea de vest a tarii.41 % din populatie traieste in zonele rurale.

Capitala: ANKARA (3,7 milioane locuitori)

Orase principale: Istanbul (9,1 milioane), Izmir (3,1 milioane), Adana (1,7 milioane), Bursa, (1,9 milioane), Konya (1,9 milioane), Antalya (1,5 milioane).

Provincii administrative: Turcia este impartita in 7 regiuni geografice si 80 provincii administrative.

Structura politica si de stat:Statul turc este o republica. Parlamentul - Adunarea Nationala Generala Turca (ANGT) are 550 membrii alesi prin sufragiu universal.

Presedintele republicii: Ahnet Necdet SEZER

Seful guvernului: Bulent ECEVIT

Limba oficiala: turca

Moneda: lira turceasca (TL)
 

Ora locala:

·         GMT + 3 ore (aprilie - septembrie)

·         GMT + 2 ore (octombrie - martie)

Sarbatori nationale:

·         1 ianuarie - Anul Nou

·         23 aprilie - Suveranitatea Nationala si Ziua Copiilor

·         19 mai - Comemorarea lui Atatürk si Ziua Tineretului& Sportului

·         30 august- Ziua Victoriei

·         29 octombrie - Ziua Republicii

·         Trei zile pentru Ramadan si patru zile pentru sarbatorile Kurban in functie de calendarul musulman.

Unitati de masura si greutate:Este in vigoare sistemul metric.

Religia: 99 % musulmani. 1 % evrei si membri ai diverse biserici crestine.

 

   1.3 INFRASTRUCTURA

Aeroporturi

Terminale nternationale:

 

Terminale interne:

 

 

 

·         Istanbul (Atatürk and Sabiha Gökcen)

·         Ankara (Esenboga)

·         Izmir (Adnan Menderes)

·         Adana

·         Trabzon

·         Van

·         Erzurum

·         Bursa

                                             

·         Samsun

·         Antalya                 

·         Dalaman

·         Milas-Bodrum

 

·         Bursa

·         Tekirdag - Çorlu

·         Erzurum

·         Gaziantep

·         Kars

·         Sinop

·         Mardin

·         Kayseri

·         Denizli-Cardak

·         Van

Transportul maritim: Turcia are 8 430 Km de coasta 15 porturi principale in proprietatea statului.
Porturi principale: Samsun, Haydarpasa (Istanbul), Izmir, Izmit, Trabzon, Mersin, Iskenderun.

Cai ferate: Lungimea totala a cailor ferate este de 10 933 Km din care 2 133 sunt in prezent electrificate

Autostrazi si sosele: Lungimea retelei nationale a drumurilor a atins 62 000 Km din care 1 726 Km sunt autostrazi si 55 000 Km drumuri asfaltate. 95 % din transportul de pasageri si 90 % din transportul de marfuri este realizat prin transportul rutier si pe sosele.

Telecomunicatii:

1.       20,4 milioane de linii de acces instalate din care 18,3 milioane sunt in functiune. (28 linii/100 locuitori)

2.       84,5 % rata de digitalizare

3.       3 operatori GSM (TURKCELL, TELSIM, ARIA)

4.       3 sateliti de telecomunicatii (TURKSAT-1B, TURKSAT-1C, TURKSAT-2A)

CAP. II

IMPACTUL CULTURII ASUPRA MANAGEMENTULUI

2.1. Definitia si caracteristicile culturii. Impactul acesteia asupra managementului.

Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale dobindite de un popor si transmise din generatie in generatie. Ea are urmatoarele caracteristici:

1.                 Este invatata. Cultura este dobandita prin invatare si experienta.Ea nu este mostenita biologic.

2.                 Este impartasita. Oamenii apartinand aceluiasi grup, organizatii sau societati impartasesc cultura. Ea nu este specifica unei singure persoane.

3.                 Este transmisa din generatie in generatie.Cultura este acumulata in timp si transmisa din generatie in generatie.

4.                 Este simbolica. Cultura se bazeaza pe capacitatea umana de a simboliza sau de a folosi unele lucruri pentru a le reprezenta pe altele.

5.                 Este adaptiva. Cultura se bazeaza pe capacitatea umana de a se schimba si adapta.

Deoarece in lume exista difernte culturale intelegerea impactului culturii asupra comportamentului este deosebit de importanta .Cultura poate influenta atitudinea manageriala, ideologia manageriala si chear relatia dintre intrepinderi si guvern. Poate ca cel mai important lucru este influenta culturii asupra modului cum gandesc si se comporta oamenii.

In termeni generali, impactul culturii  asupra managementului international este reflectat de cerintele si comportamentul oamenilor.

Sensibilitatea la diferentele culturale creaza posibilitatea analizei evenimentelor din perspectiva culturala. Ceea ce la suprafata poate parea similar este posibil sa fie foarte diferit in alte contexte culturale.

Cultura ca nucleu si origine aetnicului si intr-un anume sens,etnocentrismului,se apara incercand sa reziste in fata ofensei globalizate a economicului realizate prin integrarea industriala,comerciala,financiara si aafacerilor in general,dar si la nivel politic si social.Afirmarea unor modele de management sau comportamentale,ca si asumarealor in alte zone,regiuni,tari sau intrepinderi sunt la origine manifestari ale etnocentrismului si abia apoi pot fi recunoscute ca puncte de sprijin sau consecinte ale globalizarii.De fapt etnocentrismul ajunge sa produca o “expansiune” culturala atunci cand apare o constientizare a unei superioritati, admise inconstient de cei spre care aceasta se produce.Prin comercializarea produselor se realizeaza de fapt un export de cultura.

  Exista o “irationalitate culturala”(E.T.Hall) sau un “inconstient cultural” (Jung) care se manifesta prin si in fiecare dintre noi, prin aparenta la o anumita cultura si care limiteaza perceptia si viziunea asupra realitatii, aducandu-ne de fiecare data la ceea ce stim, avem dat, dorim sau voim.analiza unei culturi, ca si actiune intr-un anumit mediu cultural depind in proportii importante de ceea ce este prevazut voluntar sau involuntar in noi si determina obtinerea de rezultate mai degraba marcate de acest gen desubiectivism decat de obiectivitatea pe care n e place sa o afisam si ne-ar conveni sa o inducem altora ca imagine despre noi.

Managementul international trebuie sa recunoasca influienta etnocentrismului si sa ofere raspunsuri la problemele ridicate de acestea sub mai multe aspecte.Practic, managementul international trebuie sa propuna solutii adecvate in raport cu opozitia de principiu a etnocentrismului in ceea ce priveste cel putin cateva elemente importante .

 Managementul nu poate fi exportat nici ca stil  nici ca modalitate de aplicare.El trebuie adoptat la specificitatea culturala a tarii in care se initiaza sau dezvolta afacerea si anume la specificitatea culturala a Turciei.

Mondializarea lumii afacerilor a dus la aparitia fenomenului diversitatii culturale in interiorul organizatiilor (nu numai al firmelor multinationale, ci si acelor nationale in care lucreaza persoane de diferite nationalitati):manageri si salariati apartinand unor culturi diferite interactioneaza in procesul muncii.Are acest lucru un impact asupra organizatiei si daca da , el este pozitiv sau negativ?Multiculturalitatea poate aduce foloase, poate crea probleme sau si una si alta?Cum ar trebui gestionata diversitatea culturala?

   Exista doua abordari gresite in ceea ce priveste aceasta diversitate.Prima dintre ele consta in ignorarea diferentelor culturale pornind de la rationamentul ca natura umana este aceeasi,  oamenii avand aceleasi nevoi si dorinte.Managerul ii va percepe pe salariati ca simple proiectii ale propriei sale persoane;el va avea ochi doar pentru asemanarile dintre indivizisi nu va observa sau nu va vrea sa observe disimilaritatile.Fiecare angajat este apreciatstrict in functie de calitatile sale personale si profesionale.In consecinta, vor fi utilizate abordari si metode de management considerate universal valabile,fara a se lua in seama comportamentele salariatilor apartinand diferitelor pattern-uri culturale si impactul interactiunilor transculturale asupra intreprinderii.Specialisti in managementul multicultural au aratat faptul ca ignoranta culturala esteatat o chestiune de perceptie cat si una de conceptie.

Ignoranta culturala este sustinuta si incurajata in multe organizatii si multe tari,explicatia fiind  teama de a nu cadea in cea de-a adoua greseala legata de abordarea diferentelor culturale si anume judecarea morala sau profesionala a indivizilor numai prin prisma apartenentei la o natiune sau alta , la o cultura sau alta ;apare astfel riscul devierii spre etnocentrism sau rasism.Confuzia dintre simpla acceptare a diferentelor culturale (recunoasterea faptului ca ele exista)si aceasta judecata I-a facut pe multi manageri sa creada si sa afirme ca preocuparile pentru studierea acestor diferente au un caracter ofensator, fiind manifestarea unei gandiri primitive si imorale. Solutia la aceasta situatieeste admiterea deosebirilor culturale acolo unde ele exista, insa fara a porni de la prejudecata ca unele culturi sunt “bune” si altele “rele”.

Problemele legate de interactiunea persoanelor de diverse culturi in cadrul organizatiilor fac obiectul unei categorii aparte de cercetari de management comparat,si anume cercetarile sinergetice .   

Scopul acestor studii este de a determina in ce situatii pot fi folosite mijloace si instrumente de management universale, avind in vedere similaritatile dintre diverse culturi, si in ce situatii sunt necesare abordari specifice, adaptate pluralitatii culturale existente in interiorul organizatiei.Studiile sinergetice urmaresc intelegerea manifestarilor care apar la contactul dintre culturi si elaborarea unor metode de actiune care sa permita utilizarea asemanarilor si diferentelor culturale in folosul organizatiei, ca sursa a dezvoltarii acesteia. Managerii care resping recunoasterea diferentelor culturale se lipsesc deci de o serie de instrumente care le-ar permite sa fructifice avantajele de a lucra intr-un mediu multicultural.

Se disting trei tipuri majore de culturi:

·         culturi liniar-active, unde se acorda mare atentie planificarii, organizarii, respectarii programului.Acestei culturi ii apartin in primul rind popoarele germanice(Germania, Elvetia, Austria), dar si anglo-saxsonii(Statele Unite, Marea Britanie), scandinavii (exeptind Finlanda) si sud-africanii;

·         culturi multiactive, in care indivizii sunt volubili, energici, mobili, activi, facind dese ori mai multe lucruri deodata.Aici se inscriu tarile latine, atit cele europene, cit si sud-americane (dintre tarile latine europene, in special cele sudice: Italia,Spania,Portugalia),precum si tarile arabe;

·         culturi reactive.Reprezentantii acestor culturi acorda deosebita consideratie partenerilor            de discutie, ascultand cu atentie propunerile lor si luind decizii in consecinta. Sunt caracterizate de acest tip de cultura tarileAsiei de Sud-est si Japonia, precum si Finlanda.

Aparenta unui angajat la un tip de cultura sau alyul va determina caracteristicile acelui angajat in ceea ce priveste disponibilitatea spre comunicare; stilul de lucru, atitudinea fata de ierarhie si birocratie si asa mai departe.

2.2. Influenta limbii

Limba  este componenta principala a culturii unui popor intrucat cea mai mare parte a culturii unei societati se regaseste in limbajul vorbit. Ea reflecta natura si valorile culturii.

In managementul international, limba are patru semnificatii distincte. In primul rand, ea aste un mijloc important de culegere si evaluare  a informatiilor.Cele mai viabile informatii se obtin atunci cand esti o parte a mediului si nu doar un observator din afara.In al doilea rand , limba permite accesul la societatea locala. Vorbirea  unei limbi de circulatie universala nu este suficienta pentru cunoasterea in profunzime a acelei societati. In al treilea rand, limba contribuie intr-o masura semnificativ la cresterea gradului de comunicare cu partenerii locali sau membrii canalelor de distributi. In sfirsit, limba se extinde dincolo de capacitatea de comunicare, dincolo de mecanismul traducerii si interpretarii unui text.

Pentru depasirea baierelor lingvistice, managerii au la dispozitie trei posibilitati: traducerea directa a materialelor scrise, folosirea de interpreti si invatarea limbii straine.

Comunicarea simbolica este la fel de importanta. A fi punctual este o norma de comportament in S.U.A., in schimb in alte culturi a intarzia este o obisnuinta.Strans corelata cu folclorul si religia, comunicarea simbolica este un factor primordial in comunicarea non verbala.Unicitatea unei culturi poate fi usor identificata in simbolurile sale, cu semnificatiile ei distincte.

Alaturi de simboluri, in comunicare un rol deosebit de important il au miscarile corporale, gesturile, modul de a adresa solicitarile, semnificatia numerelor.

2.3.Influenta religiei

Pentru intelegerea deplina a culturii, este necesara si cunoasterea  comportamentului mental, interior care da nastere manifestatiilor externe. In general, religia unei culturi este aceea care ne da cea mai buna patrundere psihologica a acestui comportament.Prin urmare, desi firma internationala este interesata in cunoasterea modului  cum se comporta oamenii ca muncitori sau consumatori, sarcina conducerii va fi facilitata de intelegerea motivatiei unui anumit comportament.

Religia este unul din elementele cele mai sensibile ale culturii.Religia presupune existentei unei forte supranaturale care ne guerneaza  vietile.Ea defineste idealurile de viata, care sunt reflectate  la randul lor in atitudinile si valorile societatii si indivizilor.

Religia sta la baza similaritatilor cultuale in tarile care impartasesc aceleasi cerinte si comportamente. Impactulacestor similaritati poate fi evaluat prin studierea religiilor dominante din lume: crestinismul, islamismul, hinduismul, budismul, confucianismul, animismul.

TURCIA are 99% din populatie musulmani, deci sunt islamici. Islamismul este o religie monoteista, fondata de profetul Mahomed si este bazata pe perceptele Coranului –carte sfanta la musulmani. Un element important al credintei musulmane il constituie faptul ca ceea ce se intimpla, bun sau rau, se datoreaza vointei divine si este dinainte scris.

Musulmanii nu consuma carne de porc si alcool. Este interzisa si camata, insa in practicile moderne de afeceri interdictia aceasta este adeseea ignorata.Citeva implicatii ale islamismului  asupra managementului sunt redate in tabelul de mai jos:

Implicatiile islamismului asupra managementului international

                          Elemente

     Implicatii asupra managementului

 I. Concepte fundamental islamice

 1. Unitatea

 Standardizarea produselor si apromovarii, loialitatea fata de marca

 2. Legitimitatea

 Garantii ale produsului mai putin formale, profit satisfacator,nu maxim

 3. Zakat (2,5% taxa obligatorie la reclamele   “bogate” )

 Publicitate institutionala, folosirea profitului pentru scopuri caritabile

 4. Interzicerea luarii de camata

 Creditul nu se poate folosi ca instrument de marketing, ci doar reducerile de pret in numerar

 5. Suprematia vietii umane

 Alimentele pentru animalele de casa sunt mai putin importante, reclama trebuie sa reflecte inaltele valori umane

 6. Comunitatea

 Dezvoltarea serviciilor comunitare, pachete de alimente “kosher”

 7. Abstinenta

 Produse nutritive si usor digestibile la inceputul si sfirsitul postului, dezvoltarea de bauturi nealcoolice, alimente cu caracter vegetal

 8. Environmentalism

 Acceptarea echipamentelor antipoluante

 9. Rugaciunea zilnica

 Program de lucru, traficul consumatorului, etc

 II. Cultura islamica

 1.  Obligatii familialesi de casa

 Comunicarea din om in om, utilizarea grupurilor de referinta

 2. Obligatia sacra fata de parinti

 Reliefarea sfatului sau aprobarii parintilor in reclama

 3. Obligatia ospialitatii

 Elaborarea de produse simbol al ospitalitatii

 4. Conformarea cerintelir codului de conduita sexuala si interactiune sociala. Imbracarea modesta a femeilor in public                   

 b. separarea audientei masculine de cea feminina

 Magazine speciale pentru femei, cu promovarea mai personala a produselor

Accesul la femeile consumator se poate face prin femei vanzatori, cataloage, magazine pentru femei, demonstratii la domiciliu

 5. Obligatia respectarii sarbatorilor religioase

 Oferirea de cadouri

Sursa: dupa Jeannet, P.R,Hennessey, H.D., International Marketing Management, Houghtm, Mifflin Company, Boston, 1998, p. 79-80.

CAP. III.

COMUNICAREA SI MANAGEMENTUL

 3.1. Procesul general de comunicare

 Comunicarea reprezinta procesol de transmitere a unui mesaj de catre emitator, printr-un canal de comunicatii, unui receptor de informatii.

Elementele procesului de comunicare sunt: emitatorul, mesajul, canalul de comunicatie, receptorul si reactia. (fig.3.1.)


                                  

                                              Fig. 3.1. Modelul comunicarii

Emitatorul. Expedierea unui mesaj se poate face pe cale scrisa sau orala. Pentru aceasta se aleg simboluri – de regula cuvinte sau imagini – care trebuie sa exprime in mod corect mesajul, in asa fel incat receptorul sa il inteleaga si sa reactioneze la acesta . Codificarea si expedierea mesajului sunt influentate atat de stimulii externi cat si de cei interni.

Stimulii externi (o tranzitie de afaceri, o intilnire, un interviu, o facturare intirziata etc.) determina expedierea unui mesaj. In timp ce se cauta o modalitate de formulare  a mesajului, emitatorul rectioneaza si la diferite conditii ale mediului extern – zgomot, disconfort, obiceiuri culturale.

Stimulii interni au si ei o influenta complexa asupra modului de transformare a ideii in mesaj. In codificare, alegerea simbolurilor este afectata de experienta personala  - mentala, fizica, psihologica, semantica.Modul de transmitere a ideilor poate fi influentat si de atitudini, opinii, educatie, statut social, abilitati de comunicare. De o deosebita importanta sunt si perceperea de catre emitator a punctului de vedere, a nevoilor, deprinderilor, statutului, abilitatii mentale si experientei receptorului. Pe scurt, emitatorul decide care sunt cele mai potrivite simboluri pentru transmiterea mesajului si ce mecanism de expediere este mai corespunzator – cel scris sau oral.

Mesajul. Mesajul este format din simboluri verbale (scrise sau nescrise) si nonverbale folosite pentru transmiterea ideilor de la emitator la receptor.

In conceperea mesajului trebuie luat in considerare continutul lui, modul de interpretare  a acestuia de catre receptor si modul in care va afecta relatia emitatorului cu receptorul.

Canalul. Canalul reprezinta mijlocul prin care mesajul este transmis de la emitator la receptor. Se poate folosi astfel un canal scris – prin cuvinte sau simboluri grafice transpuse pe hartie – sau printr-un canal oral – cuvinte transmise oral.

Ca si continutul mesajului, alegerea canalului este influentata de relatia dintre emitator si receptor.Caracterul mesajului – simplu sau complex si locul unde se afla receptorul – in interiorul sau exteriorul organizatiei – sunt alti factori care influenteaza alegerea canalului.

Receptorul. Receptorul este cititorul sau ascultatorul, adica decodorul mesajului. Ca si emitatorii, receptorii sunt influentati de mediul extern si de stimulii interni. Ei primesc mesajele prin ochi sau urechi si uneori prin atingeri si le decodeaza – interpreteaza – prin prisma propriei lor experiente. Nu toti oamenii au aceleasi experiente. Atitudinile, abilitatile, opiniile, deprinderile de comunicare si obiceiurile culturale variaza si de aceea interpretarile vor fi diferite sau gresite in raport de ceea ce a dorit emitatorul.

Reactia.Receptorul reactioneaza in cele din urma printr-un raspuns corect datorita interpretarii corecte  a mesajului sau printr-un mesaj incorect cauzat de interpretarea eronata a acestuia. Succesul sau esecul comunicarii este reflectat de reactia obtinuta la mesaj.

 3.2. Comunicarea internationala

 Comunicarea are o importanta deosebita in managementul international datorita dificultatilor in transmiterea semnificatiilor dintre emitatorii si receptorii din diferite tari.

Asa cum se observa din fig. 3.1.. atat emitatorul cat si receptorul sunt influentata atat de

Stimuli externi si interni. In comunicarea internationala acesti stimuli sunt influentati de  diferentele nationale caat si de cele individuale dintre tari. In fig. 3.2. sunt prezentate barierele si variabilele de comunicare cu carese confrunta emitatorii si receptorii mesajelor pe arena internationala.


                        Fig. 3.2. Variabilele care influenteaza comunicarea internationala

 3.3 Variabile nationale

  Variabilele nationale care influenteaza comunicarea: mediul economic, mediul cultural,  mediul politic si mediul legal.

 3.3.1.Mediul economic . Comunicarea este influentata de urmatorii factori: protectionism, liberalism, infrastructura, alte caracteristici ale economiei.

A.      Protectionismul.

  Comertul, prin natura sa, presupune un schimb voluntar de bunuri intre doua tari. Lipsind elementul coercitiv, schimbul trebuie realizat in avantajul ambelor parteneri. Ca orice activitate competitiva, comertul are avantajele si dezavantajele sale. Prin cresterea concurentei, preturile produselor importate se vor micsora si va creste cererea la export de produse autohtone mai eficiente. In ambele cazuri vinzarile cresc, profiturile se maresc, si pretul actiunilor va urca. Consumatorii de produse importate si realizatorii de produse pentru export vor beneficia de aceste noi conditii.

 Este o realitate  faptul ca exista beneficiari si victime in comertul liber, asa cum exista, virtual, in orice schimb. Tocmai in aceasta realitate rezida principalul motiv al legislatiei protectioniste. Victimele comertului liber sunt foarte vizibile, iar pierderile lor cuantificabile. Guvernele folosesc protectionismul ca pe un mijloc de a diminua pierderile din activitatile de comert.  

Desigur, exista o multitudine de motive care determina aceste masuri protectioniste.Ele pot fi grupate astfel:

·    Protejarea pietii interne

·    Protejarea ramurilor tinere

·    Necesitatea pastrarii banilor in tara

·    Incurajarea acumularii capitalului

·    Mentinere standardului de viata si a salariilor reale

·    conservarea resurselor naturale

·    industrializarea natiunilor cu salarii mici

·    mentinerea ocuparii si reducerea somajului

·    apararea nationala

·    cresterea marimii afacerilor  

·    represalii si tranzactii avantajoase

Un exemplu concludent este acela de creare a zonelor libere.

     

   ZONELE LIBERE

   Stimulente in zonele libere

Zonele libere sunt considerate zone speciale in care interventia statului in economie este minimizata. Companiile care activeaza in zonele libere sunt scutite de la taxe vamale, impozite pe venit si corporatiste, TVA si alte impozite, plati si taxe.

  Aceasta sectiune este bazata pe publicatiile Subsecretariatului

Zonele Libere sunt suprafete speciale in care reglementarile referitoare la comert, economie si sistemul financiar nu sunt aplicabile sau sunt aplicabile partial. Zonele libere sunt de asemenea suprafete unde sunt in vigoare stimulente suplimentare si unde este oferit un climat mai favorabil pentru afaceri, pentru a promova activitatile industriale si comerciale.

Dupa ce legislatia respectiva a intrat in vigoare in 1985, au fost stabilite 17 zone libere cu obiectivul de a promova investitiile orientate spre export si productie in Turcia, acelerand intrarea de capital strain si tehnologie, si crescand utlizarea finantarii externe si a posibilitatilor de comert.

Mersin (1987)

 

Antalya (1987)

Aegean (1990)

 

Aeroportul Istanbul Atatürk (1990)

Trabzon (1992)

 

Istanbul-Leather (1995)

Eastern Anatolia (1995)

 

Mardin (1995)

Bursa de valori ISE (1997)

 



Izmir Menemen-Leather (1998)

Rize (1998)

 

Samsun (1998)

Istanbul Thrace (1998)

 

Kayseri (1998)

Europa (1999)

 

Gaziantep (1999)

Adana-Yumurtalik (1999)

 

 

Productia, depozitarea, ambalarea, comertul in general, serviciile bancare, de leasing si asigurari sunt cateva din activitatile care pot fi desfasurate in zonele speciale. Investitorii sunt liberi sa-si construiasca propriile sedii, in timp ce autoritatile din zona ofera spatii pentru birouri, ateliere, sau depozite pe baza de inchiriere in conditii atractive. Toate activitatile care sunt deschise sectorului privat turc sunt deschise de asemenea si pentru joint-ventures ale companiilor straine.

Localizarea geografica a Turciei furnizeaza avantaje semnificative pentru Zonele Libere turce. In general, acestea sunt adiacente porturilor majore de la marile Mediterana, Egee si Marea Neagra. In plus, sunt situate in aria de acces facil de la aeroporturile si autostrazile internationale. Nu exista reglementari privind pretul, standardele, cantitatea sau calitatea bunurilor produse sau privind folosirea monedei straine.

Volumul de comert din zonele libere a atins 7,7 miliarde USD la sfarsitul anului 1998 si 7.8 miliarde USD la sfarsitul anului 1999.

STIMULENTE OFERITE

·         Zonele Libere sunt zone unde nu se aplica impozite. Veniturile si incasarile generate in Zonele Libere sunt scutate de la impozitare, inclusiv de impozitele pe venit, impozitul total aplicat intreprinderii si taxa pe valoarea adaugata.

·         Perioada de valabilitate a unei licente de operare este de maxim 10 ani pentru utilizatorii care inchiriaza terenul, si de 20 de ani pentru cei care isi construiesc propriile birouri in Zona. Daca licenta de operare este pentru productie, aceste termene se ridica la 15 si 30 de ani pentru cei care inchiriaza si respectiv pentru investitori. Perioada licentei de operare poate fi extinsa in urma cererii la 99 de ani, potrivit tipului de investitie.

·         Castigurile si veniturile pot fi transferate in orice tara, inclusiv Turcia, in mod liber fara nici o permisiune prealabila si nu sunt supuse nici unui fel de taxe, impozite sau alte impuneri.

·         Nu exista o limitare a proportiei participarii cu capital strain la investitie.

·         Spre deosebire de cele mai multe Zone Libere din alte parti, in Zonele Libere turce sunt premise vanzari pe piata interna. (Vanzarile pe piata interna sunt supuse unei taxe de 0.5 % din valoarea tranzactiei.) Monedele utilizate in zona sunt valute straine convertibile acceptate de Banca Centrala a Turciei.

·         Infrastructura Zonelor Libere Turce este comparabila cu standardele internationale.

·         Demersurile preliminare si birocratia au fost minimizate in timpul fazelor de aplicare si operationale, prin autorizarea unei singure agentii care sa se ocupe de aceste proceduri.

·         Pentru o perioada de 10 ani care a urmat inceperii operatiunilor in Zonele Libere, grevele si incetarea lucrului nu sunt admise. Totusi, orice dispute care apar in timpul negocierii colective in perioada mentionata vor fi reglementate de Consiliul Superior de Arbitraj.

·         Legea Municipalitatii, Legea Pasapoartelor, Legea Investitiilor Straine, Legea de Incurajare a Investitiilor Straine si alte prevederi ale legilor contrare Legii Zonelor Libere nu vor fi aplicabile.

Pentru a se angaja in operatiuni in Zonele Libere, trebuie obtinuta o licenta de operare de la Directoratul General al Zonelor Libere din Subsecretariatul pentru Comert Exterior.

VOLUMUL ANUAL DE COMERT DIN ZONELE LIBERE(1000 US $)

ZONES

1997

1998

% 98/97

1999

% 99/98

MERSIN

1.792.600

1.697.068

-5,3

1.504.442

-11,4

ANTALYA

180.592

168.084

-6,9

176.153

4,8

AEGEAN

1.429.659

1.446.380

1,2

1.188.896

-17,8

IST-ATATURK AIRPORT

866.232

1.778.062

105,3

2.196.891

23,6

TRABZON

96.196

57.482

-40,2

26.662

-53,6

IST-LEATHER

1.127.785

2.354.483

108,8

2.486.357

5,6

EAST ANATOLIAN

1.001

476

-52,5

614

28,9

MARDIN

13.808

13.698

-0,8

5.270

-61,5

MENEMEN

 

178.578

 

180.678

1,2

SAMSUN

 

1.958

 

4.384

123,9

RIZE

 

1.726

 

11.987

594,6

IST.THRACE

 

19.769

 

72.784

268,2

AVRUPA

 

 

 

12.834

 

GAZIANTEP

 

 

 

15.750

 

KAYSERI

 

 

 

656

 

ADANA-YUMURTALIK

 

 

 

2.202

 

TOTAL

5.507.874

7.717.764

40,1

7.886.560

2,2

Sursa: Directoratul General al Zonelor Libere din Subsecretariatul pentru Comert Exterior.

 

 Pentru incurajarea dezoltarii ramurilor autohtone  si protejarea ramurilor existente, guvernele pot stabiliunele bariere in calea comertului, cum sunt:Tarifele vamale,contingentarile, restrictiile voluntare la export, boicotul, barierele monetare, standardele, barierele de oiata.

Tarifele vamale.

Tariful vamal reprezinta o taxa impusa de guvern asupra produselor importate din alte tari.

Zonele libere sunt considerate zone speciale in care interventia statului in economie este minimizata. Companiile care activeaza in zonele libere sunt scutite de la taxe vamale, impozite pe venit si corporatiste, TVA si alte impozite, plati si taxe.

 3.4. Stiluri de management

 Stilul de management poate fi definit ca procesul de influentare a oamenilor pentru realizarea anumitor obiective. In managementul international cunoasterea stilurilor de conducere este foarte importanta.

In abordarea stilurilor de management in arena internationala trebuie analizate doua stiluri comparative:  

1.     Modul cum ii vad managerii pe subordonati;

2.     Abordarea stilurilor de conducere prin caracteristicile de comportament autocrat-participative ale managerilor

1.     Modul cum ii vad managerii pe subordonati

La baza stilurilor de management stau opiniile managerilor privind modul de comportament al salariatilor. Intr-un mod vor conduce managerii care considera salariatii lenesi, lucacrand doar pentru bani si in altul cei care considera ca subordonatii isi asuma initative si responsabilitati. Din acest punct de vedere are o deoseobita relevanta teoria X si Y.

       Managerul adept al teoriei X crede ca oamenii sunt in esenta lenesi si pentru ai pune la lucru trebuie amenintati sau  impinsi din urma. Caracteristicile teoriei X sunt sintetizate astfel:

·       Oamenilor, prin natura, nu le place sa munceasca si vor evita munca ori de cate ori este posibil;

·       Muncitorii au ambitii mici, incearca sa evite responsabilitatile si prefera sa fie indrumati;

·       Nevoia principala m salariatilor reprezinta siguranta muncii

·       Pentru m face oamenii sa-si indeplineasca obiectivele sunt necesare controlul, corectia, amenintarile si pedepsile.

Managerul adept al teoriei Y crede ca in conditii normale, oamenii nu numai muncesc din greu, dar cauta sa-si asume responsabilitati, sa fie creativi. Caracteristicile acestei teorii sunt sintetizate astfel:

·       Realizarea efortului fizic si mental la serviciu este tot atat de naturala ca si odihna sau jocul;

·       Controlul si pedepsele nu sunt singurele modalitati de convingere m salariatlior sa-si atinga obiectivele. Daca oamenii sunt orientati spre obiective, se vor controla si dirija singuri;

·       Angajarea in realizarea  anumitor obiective este determinata de rasplata pentru munca lor

·       In conditii normale de lucru fiinta umana medie nu numai ca accepta responsabilitatile, dar le si asuma.

·       Capacitatia de imaginatie, originalitate si creativitate in solutionarea problemelor este uniform distribuita printre salariati;

·       In viata industriala modrena potentialul intelectual modern al fiintei umane medii este doar partial exploatata.

2.     Abordarea stilurilor de management

Stilurile de management pot fi rezumate in trei categorii: autoritar, paternalistic si participativ

Stilul autoritar este specific managerilor care nu accepta sugestii din partea subalternilor. Acesti manageri sunt adeptii teoriei X. Ei sunt preocupati de realizarea atributiilor si controlul realizarii sarcinilor. Stilul este eficient in conditii de criza, dar este folosit de unii manageri indifirent de situatie. Acest stil micsoreaza interesul subordonatilor, iar in absenta managerului randamentul subordonatilor scade simtitor.

            Stilul paternalistic combina concentrarea asupra muncii cu cea a protectiei subordonatilor. Ea poate fi sintetizata in expresia: “munceste din greu si firma va avea grija de tine”. Managerii cu acest stil sunt adeptii teoriei X “indulcite” deoarece se bazeaza pe un control strict, combinat cu preocuparea pentru bunastare. Acest stil este specific managerilor japonezi.

            Stilul participativ este orientat atat spre realizarea sarcinilor de munca cat si asupra oamenilor. acesti manageri incurajeaza subordonatii sa asume autoriatea si controlul muncii. managerii cu acest stil sunt adeptii teoriei Y.

Cercetarea atitudinilor managerilor europeni fata de stilurile de conducere s-a axat pe procesul de luare a deciziilor, asumarea riscurilor, planificarea strategica si proiectarea organizarii. cei francezi si germani prefera stilul mai autoritar. Managerii scandinavi au un stil mai participativ. In general, managerii europeni tind sa aiba un stil mai participativ

            Managerii  din Turcia au  o mare capacitate de conducere si intiativa. Totusi, participarea si controlul intern sunt mai reduse decat in alte tari. Unele diferenta dintre managerii sunt redate in tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. - Diferenta intre managerii din Turcia si cei din Occident

Dimensiune

Manageri din Turcia

Manageri din Occident

Stil de conducere

Foarte autoritar. Prea multe directive.

Mai mic accent pe personalitatea managerului si mai mult pe stilul si performanta acestuia.

Structura organizatorica

Foarte birocratica, supercentralizata. Relatii vagi. Mediu imprevizibil si ambiguu.

Mai putin birocratica, mai multa delegare. Structura relativ centralizata.

Luarea deciziilor

Planificare ad-hoc. Deciziile se iau la nivel superior. Evitarea riscurilor mari.

Tehnici sofisticate de planificare. Instrumente moderne de luare a deciziilor.

Evaluarea si controlul performantelor

Mecanism de control informal, rutina. Lipsa sistemelor puternice de evaluare a performantelor.

Sistem de control modern, cu accent pe reducerea costurilor si eficienta organizatiei.

Politici de personal

Accent mare pe persoanele si angajarea persoanelor de “origine sociala sanatoase”.

Politici solide de personal. Pregatirea salariatilor este de regula criteriul esential in selectie.

Comunicare

Tonul depinde de pozitia sociala, putere si influenta familiei. Lantul de comanda trebuie respectat strict. Prieteniile sunt puternice.

Accent pe egalitate si reducerea diferentelor. Prietenia nu este atat de puternica

                             

CAP. IV.

DATE DESPRE RISCURILE IN AFACERILE ECONOMICE

 

4.1. Economia pe scurt

DATE CHEIE

Populatia

 

62.8 milioane(1999)

Rata de crestere a populatiei

 

1.58 % (1990-97)

Orase principale

 

·         Ankara (Capitala - 3.6 milioane)

·         Istanbul (9.1 milioane)

·         Izmir (3.1 milioane)

·         Bursa (1.9 milioane)

·         Adana (1.7 milioane)

Moneda

 

Lira Turceasca

            

                                 PRINCIPALI INDICATORI ECONOMICI

 

1999

2000

2001

2002

PNB (mld. USD)

184.6

194.1

205.8

187.3

PNB pe cap de locuitor (USD)

2,928

3,079

3,213

2,878

Cresterea PNB (%)

7.1

8.3

3.9

-6.4

Exporturi (FOB) (mld. USD)

23.2

26.2

26.9

26.5

Importuri (CIF) (mld. USD)

43.6

48.5

45.9

40.6

Balanta comertului exterior

-20.4

-22.4

-19.0

-14.1

Balanta de conturi actuala (mil. USD)

-2,437

-2,638

1,984

-1,364

Datoria externa importanta (mld. USD)

83.9

91.0

106

111

Datoria externa importanta / PNB (%)

54.9

47.0

51.3

60.1

Deficit bugetar / PNB (%)

8.3

7.6

7.0

11.8

Inflatia in preturi cu ridicata

75.9

81.8

71.8

53.1

Sursa: Organizatia de Planificare a Statului

Economia turca a fost re-modelata si a devenit mai deschisa spre exterior odata cu programul de ajustare structurala lanasat in anii '80. Infiintarea pietelor monetare si de capital, liberalizarea schimburilor si ratele dobanzilor si alte tipuri de preturi au intensificat eficienta politicilor monetare, fiscale si de venituri. Regimul de import liberalizat, noile investitii straine si politicile de promovare a exporturilor au permis Turciei sa-si ocupe locul sau in economia globala. In acest context, cresterea economica constanta a fost insotita de o schimbare semnificativa in structura PNB; cota industriei, si in special a serviciilor, au marcat cresteri importante.

 

De cand a inceput sa aplice principiile economiei de piata in anii '80, rata de crestere anuala a PNB-ului Turciei a fost in medie de 5% facand ca tara sa fie una dintre cele mai mari economii din regiune.

Totusi, recesiunea economica din Asia de Sud-Est urmata de criza din Rusia din august 1998 au afectat economia Turciei in mod nefavorabil in anul 1999. Dificultatile s-au inrautatit din cauza cutremurelor devastatoare din august si noiembrie. Pierderile economice cauzate de aceste dezastre naturale s-au ridicat la aproximativ 5% din PNB-ul Turciei. Drept rezultat, a existat o scadere de 6.4% a PNB-ului in 1999.

Spre sfarsitul anului 1999, guvernul a lansat un program de stabilizare economica pentru a realiza o crestere economica stabila prin reducerea deficitului bugetar si a ratei inflatiei. Programul consta in politici monetare si fiscale stricte, sprijinite de reforme structurale.

Principalele puncte ale Programului de Stabilitate si Sistematizare sunt;

·         Reforme constitutionale structurale permitand arbitrarea internationala

·         Reforme sociale structurale pentru a reduce deficitul de asigurari sociale

·         Reforme in agricultura

·         Politici financiare si de management pentru a reduce deficitul bugetar

·         Accelerarea procesului de privatizare

·         Restructurarea sectorului bancar prin control si supraveghere stricta

·         Adoptarea de noi regimuri de schimb care sa corespunda ratei inflatiei

Ca urmare a acestor schimbari promitatoare si a angajamentelor guvernului, FMI a fost de acord sa semneze un acord stand-by pe trei ani in valoare de 4 miliarde dolari. Guvernul a obtinut de asemenea un imprumut de 3 miliarde dolari de la Banca Mondiala ca sprijin pentru implementarea reformelor structurale.

Dovada candidaturii Turciei ca membru deplin al Uniunii Europene la summit-ul de la Helsinki din decembrie 1999 a fost un alt eveniment important al anului.

Turcia este:

* membru al :

·         Natiunilor Unite

·         Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC)

·         Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE)

·         Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca Mondiala- BIRD)

·         Fondului Monetar International (FMI)

·         Agentiei de Garantare Multilaterala a Investitiilor (AGMI)

·         Bancii Islamice de Dezvoltare

·         Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD)

·         Bancii Asiatice de Dezvoltare

·         Cooperarii Economice a Marii Negre (CEMN)
(Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Greece, Moldova, Romania, Russian Federation, Turkey and Ukraine)

·         Organizatiei de Cooperare Economica (OCE)
(Afghanistan, Azerbaijan, Iran, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Pakistan, Tajikistan, Turkey, Turkmenistan and Uzbekistan)

·         Celor 8 tari in Dezvoltare (D-8)
(Bangladesh, Egypt, Indonasia, Iran, Malaysia, Nigeria, Pakistan and Turkey)

 4.2.Comertul exterior

Exporturile Turciei constau din 89,4% produse prelucrate, 9% produse agricole si 1,4% materii prime minerale. Importurile Turciei constau in mare din produse prelucrate, cu 85,3%, urmate de produse agricole cu 10,5% si materii prime minerale cu 4,1%. Potrivit clasificarii BEC, bunurile de consum au o pondere de 52,2% in exporturile totale ale Turciei; in timp ce bunurile intermediare au 40,8% iar bunurile de capital au o pondere de 6,8%. In contextul BEC, importurile Turciei constau din 65,3% bunuri intermediare, 21,5% bunuri de capital si 12,4% bunuri de consum.


COMERTUL EXTERIOR PE REGIUNI

 

1999

2002

 

Export

Import

Export

Import

Tarile OCDE

16.979

33.472

18.039

28.326

Tarile UE

13.498

24.075

14.333

21.419

Germania

5.460

7.316

5.470

5.881

UK

1.740

2.683

1.830

2.190

Italia

1.557

4.222

1.685

3.192

Franta

1.305

3.034

1.570

3.128

Olanda

889

1.446

932

1.316





Spania

513

1.276

751

1.262

SUA

2.233

4.054

2.437

3.081

Japonia

113

2.046

122

1.393

Tarile AELS

357

1.169

362

926

Alte tari OCDE

3.125

8.228

3.345

5.981

Tari non OCDE

9.164

12.032

7.768

11.858

Europa

3.980

4.673

2.749

4.670

Federatia Rusa

1.348

2.155

587

2.372

Africa

1.819

1.758

1.659

1.690

America

234

725

243

495

Orientul Mijlociu

2.191

1.943

2.205

1.988

Alte tari asiatice

636

2.626

696

2.392

Alte tari

304

307

216

624

Cooperarea Marii Negre*

3.238

4.331,6

2.169,6

4.295

Tarile CSI*

2.667

3.724

1.531

3.732

Total

26.974

45.921

26.588

40.692

*Grupe de tari selectate

Sursa: SIS

Cel mai mare partener comercial al Turciei este Germania, urmata de SUA, UK, Italia, Franta si Rusia. Primele opt tari au totalizat 57,5 % din total exporturi si 55,5 din total importuri in 1999.

4.3. Facilitati de creditare

Ca urmare a angajamentului Turciei de a elimina subventiile la export in concordanta cu prevederile Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) si eliminarea in consecinta a subventiilor directe la export, creditele pentru export impreuna cu programele de asigurare/garantare extinse prin Banca Eximbank a Turciei au jucat un rol crucial in asigurarea cresterii stabile a exporturilor. Ca sa poata garanta, finanta si in acelasi timp asigura proiectele de investitii ca si exporturile companiilor turce, Banca Eximbank a Turciei a semnat Acorduri de Cooperare sau Asigurare Multilaterala cu partenerii sai din Franta (COFACE), Belgia (OND-DUCROIRE), SUA (US Eximbank), Germania (HERMES), Israel (IFTRIC), Canada (EDC), Japonia (EID/MITI), China (Eximbank China), Malaezia (Eximbank Malaezia) si Egipt (ECGE).

In indeplinirea acestor obligatii, Eximbank Turcia mai coopereaza cu institutii financiare internationale ca BERD, Banca Asiei de Dezvoltare si AGMI pentru acoperirea garantiilor bunurilor si serviciilor din tarile lumii a treia in Turcia ca si exporturile si proiectele de investitii ale firmelor turcesti in aceste tari. Printre programele oferite de Eximbank Turcia sunt: Creditele de Export pentru Pre-expediere, Credite de Cumparare, scheme de Asigurari pe termen scurt si Asigurari pentru credite la export.

 

 

4.4. Investitia straina directa

Liberalizarea si cresterea rapida a economiei in ultimii ani au facut din Turcia o piata atractiva pentru investitorii straini. A investi in Turcia inseamna de asemenea a se baza pe legi care sa protejeze capitalul strain, a lucra intr-un mediu total liberalizat, a avea posibilitatea de a recruta forta de munca calificata, si a beneficia de o moneda turceasca convertibila ca si de repatrierea libera a profitului a capitalului.

10 MOTIVE BUNE PENTRU A INVESTI IN TURCIA:

1.       Localizare geografica unica - Turcia beneficiaza de o asezare foarte speciala la intersectia Occidentului cu Orientul, acoperind Asia si Europa din punct de vedere geografic. Apropierea de noile piete emergente din Orientul Mijlociu si Asia Centrala creeaza oportunitati de afaceri unice.

2.       Un puternic istoric de investitii internationale -Experienta a mai mult de 4000 investitii cu capital strain, incluzand 104 din Top Fortune 500 al companiilor, confirma Turcia ca o localizare predominanta a investitiilor.

3.       O economie in rapida dezvoltare - Rata medie de crestere de 6,8 % pentru ultimii trei ani inainte de 1999, care se situeaza bine asupra ratei multor tari OCDE, presupune o economie dinamica si in crestere. Rapoartele OMC declara de asemenea ca Turcia este printre cele mai dinamice 20 de tari din comertul mondial.

4.       O piata interna uriasa - Cu o populatie de 63 milioane si o putere de cumparare a consumatorului in crestere, Turcia ofera o piata interna uriasa si dinamica pentru investitori.

5.       Forta de munca competitiva, inalt calificata - Forta de munca turca este binecunoscuta pentru aptitudinile sale si capacitatea sa de a invata, iar ratele competitive ale fortei de munca ofera avantaje de varf pentru ramurile industriale.

6.       Inalte standarde de calitate - Noua generatie orientata spre calitate atat in sectoarele de productie cat si de servicii asigura nivele inalte ale calitatii. Companiile turce si-au dovedit standardele inalte de calitate prin castigarea Premiului European al Calitatii consecutiv 1996 si 1997 ca si prin castigarea Premiului European al Calitatii pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii..

7.       Poarta de intrare pentru resursele de energie - Turcia este situata la poarta de intrare a Orientului Mijlociu la petrolul Caspic si la gazele naturale din Asia Centrala, vare sunt considerate ca viitoarele rezerve de energie ale lumii.

8.       O retea de telecomunicatii bine dezvoltata - Turcia are o retea de telecomunicatii relativ 'tanara' cu ultima tehnologie, care poate usor concura cu tarile dezvoltate.

9.       Stabilitate politica si economica - Turcia este identificata cu regimul sau parlamentar democratic si cu o economie stabila in crestere in regiunea sa.

10.    Legaturi puternice cu Caucazia si Asia Centrala - Turcia este investitorul majoritar in republicile Caucaziene si din Asia Centrala. Datorita legaturilor sale culturale si istorice puternice, Turcia furnizeaza un acces privilegiat si o baza perfecta pentru dezvoltarea de afaceri in aceste tari.

4.4.1. Investitiile straine in TURCIA(milioane USD)

Anul

Nr. de firme
(cumulat)

Total investitie
actuala

Total investitie
cumulata

Autorizatii Capital Strain

1994

1172

488

1,583

821

1995

1525

855

2,438

1,512

1996

1856

1,005

3,443

1,861

1997

2123

1,041

4,484

1,967

1998

2330

1,242

5,726

1,820

1999

2554

1,016

6,742

2,125

2000

2830

830

7,572

1,485

2001

3161

1,127

8,699

2,938

2002

3582

964

9,663

4.4.2 Stimulente investitionale

Sistemul stimulentelor poate fi clasificat in trei mari parti:

·         Regimul general al stimulentelor,

·         Stimulentele acordate intreprinderilor mici si mijlocii (IMM),

·         Stimulente acordate regiunilor mai putin dezvoltate.

In principiu, companiile cu capital strain pot beneficia de toate stimulentele si toate reducerile acordate companiilor locale. Acest tratament egal este garantat de lege si de tratatele 'Protectiei Reciproce si Promovarii Investitiilor'. Pentru a se califica pentru stimulente investitotinale, investitorii straini trebuie sa primeasca un certificat de stimulente din partea Directiei Generale pentru Investitii Straine (DGIS)

Regimul general al stimulentelor

·         Scutirea de la taxe vamale si contributii la fonduri
Masinile si echipamentul importat pentru investitii poate fi adus in tara cu scutire de la plata taxelor vamale si contributii la fonduri.

·         Reduceri pentru investitii
Reducerile pentru investitii sunt o scutire de la plata taxelor comune aplicate platitorilor de taxe. Din cheltuielile efectuate in cadrul certificatului de stimulare investitionala, acelea legate de cladiri, masini, echipament, cheltuielile de transport si instalare au dreptul sa beneficieze de reducerile pentru investitii. Rata actuala a reducerilor este de 100 %, care inseamna ca o suma egala cu costul investitiilor fixe poate fi dedusa din viitoarele profituri supuse taxelor.

·         Scutire de TVA pentru masinile si echipamentele importate si cumparate de pe piata locala
Taxa pe Valoarea Adaugata, care trebuie sa fie platita atat pentru masinile si echipamentele importate cat si pentru cele cumparate de pe piata locala, va fi scutita de la aceste masuri de stimulare.

·         Scutire de la anumite impozite, taxe si plati

Investitorilor carora le-au fost acordate certificate cu stimulente sunt scutiti de taxe de timbru si alte plati legate de;

·         Infiintarea unei companii,

·         Cresterea capitalului in perioada de investitie,

·         Primirea de credite pentru investitii cu scadente de cel putin un an,

·         Inregistrarea pamanturilor si proprietatilor drept capital in natura.

Regimul general al stimulentelor este aplicat in functie de localizare, marimea si obiectul investitiei. In termeni de aplicare a stimulentelor generale, Turcia este impartita in trei tipuri de regiuni:

·         Regiuni dezvoltate: intinderile urbane ale Istanbulului si Kocaeli; intinderile municipiilor Ankara, Izmir, Bursa, Adana si Antalya

·         Regiuni de prima prioritate: 50 orase care sunt determinate de Consiliul de Ministri

·         Regiuni normale: partea care ramane a tarii

Masurile stimulative de mai sus sunt aplicabile la toate tipurile de investitii in regiunile normale si de prima prioritate, dar numai urmatoarele investitii se pot califica drept stimulente in regiunile dezvoltate:

·         Productia de electricitate (incusiv autoproducatorii)

·         Investitii in infrastructura

·         Investitii conform schemelor BOT si /sau BOO,

·         Investitii legate de R&D, proiectarea si dezvoltarea de noi produse sau modele,

·         Investitii pentru protectia mediului,

·         Investitii de prioritate tehnologica determinate de Inaltul Consiliu de Stiinta si Tehnologie,

·         Investitii in sectorul electronic,

·         Constructia de ambarcatiuni si yachturi,

·         Investitii in santiere navale,

·         Parcuri tehnologice, investitii in tehnologia informatiei, educatie, sanatate, turism si telecomunicatii,

·         Cresteri ale capacitatii, modernizari, imbunatatiri ale calitatii si investitii de integrare,

·         Proiectele de peste 50 milioane USD intrunind cel putin una din urmatoarele cerinte: High-tech, crestere a locurilor de munca, nivel crescut al valorii adaugate si cresterea in veniturile din impozite,

·         Anumite investitii in sectorul de servicii cum ar fi transportul de marfa si de pasageri, facilitati de intretinere, centre de congrese, targuri si expozitii, supermarketuri

·         Instalatii de pompare si depozitare pentru petrol si produse chimice

·         Studiouri de film,

·         Facilitati de depozitare si ambalare,

·         Harti fotogrametrice,

·         Investitii in automatizare,

·         Industria presei si tipografiei,

·         Complexe sportive,

·         Distributia de ziare si periodice,

·         Investitii in sectorul public,

·         Scriere de CD-uri,

Pentru a fi eligibil pentru aceste masuri de stimulare, suma minima a investitiei fixe trebuie sa fie de 50 miliarde TL pentru regiunile normale si dezvoltate, si 25 miliarde TL pentru regiunile de prima prioritate, impreuna cu urmatoarele rate ale drepturilor de dividende:

- Investitii in regiunile de prima prioritate

20 %

- Investitii in regiunile normale si cele dezvoltate

40 %

- Ro-Ro si transporturi aeriene de marfa

25 %

- Constructii de ambarcatiuni si yachturi si importuri de ambarcatiuni si avioane

15 %

- Investitii detinute de companiile de leasing

10 %

Stimulente acordate Intreprinderilor Mici si Mijlocii (IMM)

 

IMM este definit ca o intreprindere operand in sectorul de productie, care are maxim 150 de muncitori, si utilizeaza bunuri de capital (masini, echipamente, vehicule si echipamente de birou) de nu mai mult de 50 miliarde TL inregistrate in registrele contabile.

Stimulentele aplicabile IMM-urilor includ masuri standard ca scutirea de la taxele vamale si alte contributii la fonduri, reduceri pentru investitii, scutire de la anumite impozite, taxe si plati.

IMM-urile au un stimulent aditional numit facilitate de credit subventionat care este un credit din diverse fonduri pentru a finanta masinile, echipamentele si materiile prime pentru proiectul de investitii. Termenii si conditiile facilitatilor de credit pot fi rezumate dupa cum urmeaza:

 

Regiuni cu sprijin prioritar

Regiuni de prima prioritate

Regiuni normale si dezvoltate

Valoarea maxima a creditului investit

30 miliarde TL

20 miliarde TL

15 miliarde TL

Valoarea maxima a creditului operational

10 miliarde TL

10 miliarde TL

10 miliarde TL

Dobanzi la credite

20 %

20 %

30 %

Taxe de dividend minime

10 %

20 %

30 %

Termeni maximi ai creditelor de investitii

4

4

4

Termeni maximi ai creditelor operationale

2

2

2

Regiuni cu sprijin prioritar

Adiyaman

Bitlis

Gümüshane

Malatya

Sivas

Hatay

Agri

Diyarbakir

Hakkari

Mardin

Sanliurfa

Ordu

Ardahan

Elazig

Igdir

Mus

Sirnak

Yozgat

Batman

Erzincan

K. Maras

Rize

Tunceli

 

Bayburt

Erzurum

Kars

Siirt

Van

 

Bingöl

Giresun

Kilis

Sinop

Gaziantep

 

Stimulente acordate regiunilor cel mai putin dezvoltate

Pentru a echilibra discrepantele regionale si a creea forta de munca in regiunile mai putin dezvoltate, au fost luate cateva masuri de supra stimulente.

 

·         Stimulente pentru energie
Aceasta masura permite investitorilor sa beneficieze de o reducere de 50 % in cheltuielile lor cu electricitatea in urmatoarele zone urbane: Van, Diyarbakýr, Siirt, Tunceli, Týrnak si Hakkari.

·         Scutire de la impozitele pe venit si taxele corporationale
Scutirea de taxe se face pentru noile afaceri initiate intre 1 ianuarie 1998 si 31 decembrie 2000 in urmatoarele centre: Batman, Bingöl, Bitlis, Diyarbakýr, Hakkari, Mardin, Mut, Siirt, Týrnak, Tunceli, Van, Adýyaman, Aðrý, Ardahan, Bayburt, Erzurum.

Aceste firme nou infiintate sunt scutite de la plata impozitului pe venit si a taxelor corporatiste pe o perioada de 5 ani de la inceputul activitatii cu conditia sa angajeze cel puitn 10 muncitori. Acest stimulent nu presupune un certificat de stimulent.

·         Repartizare gratuita de pamant
Acest stimulent presupune sa fie create cel putin 10 locuri de munca si sa fie luat un certificat de stimulent. Cererile pentru repartizarea de pamant vor fi evaluate potrivit disponibilitatii pamanturilor in proprietatea statului in zona de investitie.

 

4.5.Concesiuni de impozite de baza acordate investitorilor

Acest capitol este pregatit de Pricewaterhouse Coopers

Reduceri pentru investitii

Reducerea pentru investitii este unul din stimulentele majore pentru investitii acordate investitiilor directe in Turcia. Valoarea cheltuielilor de investitii care este determinata prin multiplicarea cu rata de reducere pentru investitii acordata de Trezorerie este deductibila in determinarea venitului intreprinderii supus impozitelor pe intreprindere.

Consiliul de Stat a oprit recent executarea privind taxa de retinere asupra reducerilor pentru investitii, aplicata la o rata de 16,5%, indiferent de distributia profitului. Totusi, decizia Consiliului de Stat din data de 3.5.2000 este supusa reglementarii la Curtea de Apel iar Ministerul de Finante intentioneaza sa introduca un nou amendament legii, de a impune taxa de retinere pentru noul an fiscal.

In conditiile legislatiei actuale, investitorii care detin certificate de stimulente investitionale (CSI) emise dupa 1.1.1999 pot sa calculeze reducerea pentru investitii pentru cheltuielile investitionale care sunt proiectate a fi facute in anul urmator. Reducerea anuala pentru investitii va fi calculata pe baza cheltuielilor relevante de investitii facute in anul curent si prevazute pentru anul urmator. Cheltuiala realizata este obligatorie dar cea prevazuta este la alegerea companiei. Cu alte cuvinte, beneficiile fiscale de la reducerea pentru investitii pot fi disponibile in functie de cheltuielile bugetate. Totusi, pot fi aplicate dobanzi intarziate daca cheltuielile de investitii care sunt facute de fapt in anul urmator raman cu mai mult de 10% sub previziuni.

Trebuie sa se foloseasca reducerea pentru investitii cand companiile au suficient venit taxabil. Reducerea pentru investitii ramasa neconsumata este supusa indexarii in urmatorii ani pana cand este utilizata total. Rata folosita in indexare este rata de reevaluare care este, in general, usor sub rata inflatiei. Totusi, aceasta reglementare este aplicabila pentru cheltuielile de investitii care s-au produs sub CSI-urile obtinute dupa 1.1.1998. Pentru certificatele de investitii obtinute intre 1.1.1995 si 1.1.1998, reducerea pentru investitii care nu poate fi dedusa in anul respectiv poate fi reevaluata numai pentru trei ani folosind rata de reevaluare anuntata de Ministerul de Finante.

Ultimul amendament la lege a crescut rata minima a reducerii pentru investitii de la 30 % la 40 %. Aceasta rata va fi de 100 % pentru investitiile in regiunile cu prioritate si zonele industriale organizate. In ultimul rand, pentru investitiile industriale depasind 250 milioane USD, rata de reducere a investitiei va fi de 200%.

4.5.2. Deprecierea

Deprecierea poate fi calculata fir prin metoda liniei drepte sau prin metoda de dubla declinare, la alegerea platitorului de taxe. Ratele maxime de depreciere pentru activele fixe sunt stabilite de Ministerul Finantelor. Rata maxima determinata de legislatie este de 20 % pentru metoda liniei drepte sau de 40 % pentru metoda dublei declinari. Totusi, in oricare dintre metode, activele nu vor fi prescrise in mai putin de cinci ani. Rata de depreciere pentru anumite active cum ar fi bunuri a caror valoare a scazut sau a devenit invechita datorita progresului tehnologic poate fi determinata de Ministerul Finantelor.

Platitorii de taxe care au optat pentru deprecierea activelor lor fixe potrivit metodei liniei drepte, nu pot schimba metoda in amortizare accelerata, totusi invers este posibil, adica schimbarea de la amortizarea accelerata la metoda amortizarii liniare.

4.5.3. Reevaluarea activelor fixe

Reevaluarea activelor fixe este permisa in Turcia. O rata de reevaluare statutara, care este egala aproximativ cu rata inflatiei, poate fi aplicata atat pentru activele fixe cat si pentru deprecierea accelerata. Cu incepere de la 1.1.1999, este posibil sa se supuna reevaluarii imbunatatirile in situatia terenurilor inchiriate.

In concordanta cu prevederile Legii privind Impozitul Corporatist, daca se aplica reevaluarea, o parte din cheltuielile financiare trebuie sa fie tratate drept cheltuieli respinse datorita implementarilor 'limitarii cheltuielilor financiare'. Companiile de concesionare nu pot sa-si reevalueze activele. Diferenta intre cresterea in activele fixe si deprecierea lor cumulata este inregistrata ca surplus din reevaluare ca parte din rezerva de capital, care poate fi inclusa in capitalul nominal. Rezerva de reevaluare nu poate fi retrasa din companie sau folosita in oricare alt cont. Daca acesta este cazul, atunci suma va fi supusa taxelor corporatiste.

Scutirea de TVA pentru achizitiile de masini si echipamente sub certificatul de stimulente de investitii (CSI)

 

Achizitiile de masini si echipamente de la furnizori locali sau externi sunt supuse TVA la o rata de 17%. TVA platita la achizitionarea de bunuri si servicii, cunoscuta de asemenea ca 'TVA intrat' este compensat numai fata de TVA colectat si calculat la vanzari, care mai este denumit 'TVA iesit'. In cazul in care TVA intrat depaseste TVA iesit, balanta este reportata pe urmatoarele luni pentru a fi compensata fata de viitoarea iesire de TVA. Nici o rambursare in cash nu este disponibila pentru TVA de intrare cu exceptia TVA obtinut de platitorii de taxe care activeaza in activitati de export.

Sub legislatia actuala privind stimulentele de investitii, investitorilor nu li se percepe TVA pentru achizitiile de masini si echipamente atat din Turcia cat si din exterior sub CSI. Cum este probabil sa apara TVA de intrare in timpul perioadei de investitii si sa se reporteze un astfel de TVA pana la inceperea activitatii datorita lipsei de TVA de iesire, companiile sunt confruntate cu o sarcina financiara de TVA de iesire din faza de investitii. In acord cu aceste stimulente, investitorii nu vor suporta sarcina financiara a TVA pentru aceste bunuri in special in anii de dinaintea inceperii activitatii.

4.5.4. Fond de reinnoire

Companiilor le este permis sa creeze o rezerva de fond de dezvoltare din castigurile de capital obtinute din cedarea de active fixe daca decid sa-si reinnoiasca activele vandute in trei ani. Sarcina de depreciere a noilor active trebuie sa fie compensata fata de rezerva creata. Daca activele nu sunt reinnoite in trei ani atunci rezerva trebuie sa fie inclusa in suma supusa taxarii din cel de-al treilea an.

4.5.5. Modificarea costurilor

In determinarea profiturilor din cedarea activelor depreciabile care au fost detinute de companie cel putin doi ani este posibila reevaluarea costurilor activelor fixe prin ratele de reevaluare anuntate de Ministerul Finantelor. Profiturile care rezulta din modificarea costurilor nu sunt profituri taxabile. In schimb ele sunt considerate ca rezerve speciale si pot fi folosite numai pentru cresterea capitalului subscris. In cazul in care sunt distribuite sau transferate in alt cont, sunt supuse taxarii in anul in care are loc distributia sau transferul. Diferenta dintre costul de vanzare si costurile ajustate este inclusa in venitul corporatist supus impozitarii.

4.5.6. Taxa corporatista

Impozitul pe venit pentru corporatii este calculat in doua etape. Conform legislatiei in vigoare, impozitul pe venitul corporatiei este de 33% (30% taxa corporatista si 10% fond privind taxele). In plus, o taxa de retinere divizata este alicabila numai dividendelor distribuite. De aceea, castigurile retinute nu sunt supuse taxei de retinere.

Veniturile distribuite ajustate pentru anumite deduceri si scutiri sunt supuse taxei de retinere a dividendelor la o ratd de; 5,5% (incluzand 10% contributii la fond) pentru companiile de stat, 16,5% (incluzand 10% contributii la fond) pentru celelalte companii.

4.5.7. Stimulente pentru investitiile in regiunile cu prioritate

In scopul de a creste numarul populatiei ocupata si investitiile in regiunile cu prioritate si mai putin dezvoltate, scutirea de la taxa corporatista (incluzand taxa de retinere pentru dividend) este oferita investitorilor care investesc in regiunile mentionate intre 1.1.1998 si 31.12.2000 si care au cel putin 10 angajati pentru 5 ani fiscali. Celelalte stimulente majore furnizate sunt amanarea platilor impozitelor pe salariati pentru 2 ani, furnizare de energie electrica, furnizarea de teren, scutirea de la plata asigurarilor sociale pentru salariati. Totusi, trebuie remarcat ca scutirea trebuie aplicata numai veniturilor obtinute in regiunile mentionate mai sus cu conditia indepliniiri conditiilor minime de angajare, pentru fiecare perioada intreaga de taxare. In plus; dupa expirarea perioadei de scutire, investitorii pot beneficia de o reducere de la impozitul pe venit sau corporatist, cu conditia indepliniiri conditiilor minime de angajare pana la 31.12.2007. Ratele de deducere bazate pe numarul de salariati sunt dupa cum urmeaza:

- Pentru numar de angajati sub 10

 

40%

- Pentru numar de angajati intre 11-50

 

40%+0.5 puncte pe angajat

- Pentru numar de angajati 51 si peste

 

60%

Aceste deduceri sunt aplicabile pentu acei investitori care activeaza deja in afaceri in regiunile mentionate si incep sa angajeze in plus 10 angajati peste numarul de angajati declarat in ultimele 4 luni in documentele Stat de plata de prime de asigurari sociale trimise inainte de 31.10.1997.

4.5.8. Stimulente in zonele libere

Zonele libere sunt considerate zone speciale in care interventia statului in economie este minimizata. Companiile care activeaza in zonele libere sunt scutite de la taxe vamale, impozite pe venit si corporatiste, TVA si alte impozite, plati si taxe.

4.5.9. Acorduri de impozitare bilaterale pentru evitarea dublei impuneri

Tarile cu care Turcia are acorduri de impozitare bilaterale care au intrat in vigoare pana la data de 8.8.2000 sunt urmatoarele:

Albania

 

Japonia

 

Tunisia

Algeria

 

Iordania

 

Regiunea turca a Ciprului de Nord

Austria

 

Kazakhstan

 

Turkmenistan

Azerbaijan

 

Republica Coreea de Sud

 

Ucraina

Belarus

 

Kuweit

 

Emiratele Arabe Unite

Belgium

 

Lituania

 

Marea Britanie

Bulgaria

 

Macedonia

 

Statele Unite ale Americii

Croatia

 

Malaezia

 

Uzbekistan

Republica Populara a Chinei

 

Republica Moldova

 

 

Danemarca

 

Mongolia

 

 

Egipt

 

Olanda

 

 



Finlanda

 

Norvegia

 

 

Franta

 

Pakistan

 

 

Germania

 

Polonia

 

 

Ungaria

 

Romania

 

 

India

 

Rusia

 

 

Indonezia

 

Arabia Saudita

 

 

Israel

 

Slovacia

 

 

Italia

 

Suedia

 

 

 

4.6. PRIVATIZAREA

Aceasta sectiune este bazata pe publicatiile Administratiei Privatizarii

Privatizarea a fost pe agenda Turciei din 1985. In plus fata de reducerea implicarii statului in activitatile economice, privatizarea are drept scop usurarea greutatii financiare provocate de Intreprinderile de Stat care au avut pierderi asupra bugetului de stat. Ajuta de asemenea la dezvoltarea pietelor de capital. Din 1985, au fost incluse in portofoliul de privatizare actiunile statului la 209 companii, 4 centrale electrice, 21 fabrici in curs de constructie si 5 agentii imobiliare.

Din 1985, valoarea totala de vanzare a rezultatelor din privatizare a fost de aproximativ 7.3 miliarde USD. Cateva din aceste active si actiuni din vanzare au fost platite esalonat si in baza tranzactiilor cu valuta, astfel ca la data de 31 iulie 2000, au fost realizate incasari din privatizare de 6.8 miliarde USD. Diferenta dintre valoarea vanzarilor si veniturile nete rezulta din dobanzile platite la platile esalonate si din variatiile ratei de schimb in cazul platilor realizate in valuta.

Venitul total al organizatiilor din programul de privatizare in perioada 1985-iulie 2000, impreuna cu venitul din dividende de 1.9 miliarde USD si cu alte venituri de 0.8 miliarde USD, a ajuns la 9.5 miliarde USD. In aceeasi perioada, cheltuielile totale din privatizare au fost de 8.8 miliarde USD. Cea mai mare parte din cheltuielile de privatizare (aproximativ 90%) a reprezentat finantarea companiilor din portofoliul de privatizare sub forma cresterilor de capital si a imprumuturilor.

Dezvoltari majore recente

·         Vanzarea in masa a 51% actiuni din POAS, cea mai mare companie de distributie si vanzare de petrol si gaze naturale din Turcia, a fost finalizata cu succes cu o valoare a vanzarilor de 1,3 miliarde dolari.

·         Actiunile celei mai mari companii de rafinare a petrolului din Turcia, Tüpras, au fost introduse mai intai in USA, si ca rezultat al acelei metode 'Green Shoes', cererea pentru actiunile Tüpras a atins 1,660 milioane USD; 1,300 milioane USD de la investitorii locali si 360 milioane de la investitorii internationali.

VENITURI BRUTE DIN PRIVATIZARE

 

1986-1998
($)

1999
($)

2000
($)

TOTAL
($)

Vanzare in masa

2,031,702,613

0

1,469,015,865

3,500,718,478

Vanzare de active

622,312,085

37,807,103

81,221,138

741,340,573

Oferta publica

673,899,791

0

876,985,752

1,550,885,543

Oferta internationala

721,949,083

0

266,456,935

988,406,018

Vanzare I.S.E.

526,587,764

0

0

526,587,764

Vanzare partiala de active

3,847,242

521,550

0

4,368,792

TOTAL

4,580,298,578

38,328,653

2,693,679,690

7,312,307,168

 

 

REZULTATELE PRIVATIZARII PE ANI
(Milioane $)

 

 

 

 

 

PROGRAMUL ADMINISTRATIEI PRIVATIZARII PE ANUL 2000
(Graficul de finalizare)

1. TRIMESTRU

2. TRIMESTRU

3. TRIMESTRU

4. TRIMESTRU

DENIZ NAKLIYAT
(Transport maritim)
ORUS (active)
(Silvicultura)

PETROL OFISI
(Distilerie petroliera)
TÜPRAS (IPO)
(Rafinarea petrolului)

ATAKÖY MARINA-HOTEL
QUOTED SHARES
PARTICIPATIONS
THY (In masa)

ERDEMIR (IPO)
PARTICIPATIONS
TÜPRAS (In masa/IPO)
(Rafinarea petrolului)

ANKARA INSURANCE
GÜVEN INSURANCE

PETKIM YARIMCA
(Petrochimice)

TÜGSAS
(Linii aerine)

PETKIM (In masa/IPO)
(Petrochimice)

ASIL ÇELIK
(Fier si otel)
EBAS (Active)

ISDEMIR
(Fier si otel)
PARTICIPATIONS

IGSAS
(Ingrasaminte)

ATAKÖY TOURISM

(Prelucrarea carnii)
KBI (Active)

KBI (In masa)
(Cupru)

 

 

(Cupru)
TAKSAN
(Industria de masini)

SEKA (Active)
(Hartie si carton)
SUMER HOLDING

 

 

TURBAN (Active)
(Turism)

(Textile)
TRABZON PORT

 

 

TZDK (Active)
(Maritime)

 

 

 

(Agricultura)
ETAG
(Produse din lemn)

TUMOSAN
(Masini si echipamente)

 

 

 

2000 Sub total al realizarilor din privatizare (milioane $)

5.200

2000 Sub total al sumelor in numerar care urmeaza sa fie primite (milioane $)

3.100

Sursa: Administratia Privatizarii

 Zonele libere sunt considerate zone speciale in care interventia statului in economie este minimizata. Companiile care activeaza in zonele libere sunt scutite de la taxe vamale, impozite pe venit si corporatiste, TVA si alte impozite, plati si taxe.

                       

CAP. V

NEGOCIEREA INTERNATIONALA

 

   5.1.Epidemia falimentului bancilor turcesti?

Un tip de virus foarte agresiv a lovit din plin, la inceput cateva banci turcesti, apoi, intregul sistem bancar din Turcia. Epidemia lipsei de lichiditati s-a declansat cu circa trei saptamani in urma, iar tratamentele efectuate se pare ca nu au reusit inca sa invinga boala.

Cea mai puternica criza bancara din istoria Turciei isi scrie cu fiecare zi pagini de disperare.

Focul mocnea demult. Valvataia a izbucnit pe fondul unor zvonuri intretinute de anchetele desfasurate la cele zece banci turcesti, aflate de mai mult timp in regim de supraveghere speciala. Scandaluri de coruptie devenite tipice pentru zona balcanica, in care sunt amestecate figuri politice, oameni de afaceri si retele mafiote, au pus in garda zecile de banci - in Turcia functioneaza 81 de banci - care au recurs, aproape spontan, la doua masuri firesti in astfel de situatii: au restrans critic sistemul tranzactiilor interbancare si au redus drastic platile. Masurile disperate au blocat practic functionarea sistemului bancar si i-a afectat grav pe depunatori si pe investitori. Lipsa de lichiditati a devenit peste noapte acuta, iar pretul creditelor de orice fel a explodat. In numai cateva zile, ratele dobanzilor au crescut la 1000 (o mie!!!) la suta, apoi la 2000 (doua mii!!!) la suta, cu pusee ale disperarii de pana la 10.000 (zece mii !!!) la suta.

Socul de pe piata bancara s-a transmis fulgerator si pe piata bursiera, in numai o saptamana pretul actiunilor prabusindu-se la 50 la suta.

Nu intamplator, in fata acestor semnale grave de instabilitate a sistemului bancar turcesc, reactia de aparare a investitorilor straini a fost cea normala: prudenta maxima si retragerea lor in masa.

In sfarsit, reactia sociala, a sindicatelor din Turcia se anunta de cateva zile a fi foarte vehementa. Intentia guvernului de a limita si de a controla sever cresterile salariale pe fondul unor varfuri inflationiste ametitoare este respinsa categoric de sindicate, care ameninta cu ample manifestari de strada. Aceasta reactie sociala nu poate fi ignorata, ea ramanand imprevizibila.

Doua aspecte de fond credem ca s-ar cuveni a fi abordate din perspectiva crizei fara precedent din sistemul bancar turcesc: reactia Fondului Monetar International si impactul acestei crize asupra Romaniei.

Cat priveste reactia F.M.I., nu putem sa nu relevam promptitudinea si generozitatea surprinzatoare ale prestigioasei institutii financiare fata de Turcia. Nici in fata opiniei publice din Turcia, F.M.I. nu se bucura de prea multa simpatie. Tatonarile obositoare, negocierile lungi, intarzierile in acordarea transelor de imprumut, conditionarile stricte sunt practici atat de bine cunoscute si din realitatile romanesti. Ele au generat o pronuntata ostilitate a populatiei fata de institutiile finantatoare mondiale. Multe dintre conditiile impuse Turciei de F.M.I. si Banca Mondiala - reducerea inflatiei, privatizarea (in special 'TurkTelecom' si 'Turkish Airlines'), asigurarea unei anumite rate de crestere economica, calmarea cursului dintre moneda turceasca si dolar sau euro, controlul politicilor salariale, o politica pozitiva in domeniul rezervelor valutare (Banca Nationala a Turciei a alocat, intr-o singura saptamana, 7 miliarde de dolari din rezerva valutara pentru sustinerea bancilor aflate in criza) s.a. - au ramas, dupa indelungi negocieri, simple obiective repozitionate cu prilejul fiecarei noi analize, fiind greu de onorat intocmai.

Iata ca acum, in fata crizei severe care a lovit sistemul bancar turcesc, F.M.I. s-a dovedit a fi subit extrem de binevoitor si grijuliu. Astfel, la jumatatea saptamanii trecute, insusi directorul general al F.M.I., Horst Koehler, a anuntat ca va propune un program de asistenta financiara in valoare de peste 10 miliarde dolari pentru Turcia: 7,5 miliarde un imprumut pe termen scurt (Supplemental Reserve Facility) si 2,9 miliarde dolari din fondurile incluse in acordul stand-by in vigoare.

Atat! Fix 10,4 miliarde dolari promise Turciei de F.M.I., bani care, dupa toate probabilitatile, vor fi expediati cel tarziu pana la data de 21 decembrie 2000.

Ce a determinat aceasta marinimie a F.M.I. fata de Turcia? Se stie, doar, asa cum am aratat, ca Turcia este departe de a fi un model de constiinciozitate si sarguinta in facerea temelor date de F.M.I. Atunci? Evident ca reactia de tutore grijuliu a F.M.I. in acest caz isi are explicatiile logice, nu atat in domeniul economic, cat in cel al firescului politic international.

Se stie bine ca, din punctul de vedere al SUA si al NATO, Turcia are o pozitie strategica speciala. Razboiul din Golf a dovedit-o cu prisosinta, cum la fel a dovedit-o si conflictul din Kosovo. Nici macar nu-si fac vreun secret americanii din sustinerea ferma a Turciei pe plan economic si financiar, invocand, ori de cate ori este cazul, sprijinul de aliat eficient pe care il are aceasta tara in lumea islamica. Aici, in acest punct se gasesc toate explicatiile posibile - de altfel foarte simple - ale reactiei prompte a F.M.I. la criza bancara din Turcia. Si pentru a parea cat mai credibil in decizia sa, F.M.I., prin reprezentantul sau de frunte, Horst Koehler, a tinut sa sublinieze: 'Apreciez, in special, angajamentul ferm al guvernului de la Ankara de a implementa un set curajos de masuri pentru consolidarea sistemului bancar, menit sa atace concret cauzele situatiei actuale. Acest program merita un sprijin international puternic'.

Nu ne ramane decat sa privim cu admiratie (dar si cu o doza de invidie!) inteligenta si pragmatismul dovedite in plan politic international de autoritatile Turciei. Un fapt este cert: fara mana intinsa prompt de F.M.I. sistemul bancar turcesc sarea in aer in cateva zile, iar economia Turciei se afunda, probabil, in cea mai neagra criza.

Interesant si, in acelasi timp, util ni se pare a aborda socul bancar turcesc si din perspectiva implicatiilor posibile pe care le poate avea in Romania. Abordare absolut oportuna daca avem in vedere cel putin patru factori: 1) Aproape o sesime din bancile care functioneaza in Romania sunt banci cu capital majoritar turcesc - Banca Turco-Romana, Demirbank, U.G.B.I. (United Garanti Bank International), Finansbank, Robank s.a.; 2) O criza de proportii in randul bancilor turcesti care opereaza in Romania ar afecta, prin proportiile mediatice, increderea, si asa fragila, a romanilor in sistemul bancar, in ansamblul sau, declansand o psihoza greu de stavilit a retragerii depunerilor; 3) Grav afectate ar fi si relatiile economice si comerciale dintre cele doua tari, Turcia numarandu-se printre partenerii importanti ai Romaniei (numai in acest an volumul exporturilor romanesti in Turcia au crescut cu peste 50% fata de anul trecut, balanta comerciala cu aceasta tara fiind excedentara); 4) In sfarsit, o lovitura de gratie s-ar da si investitiilor straine in Romania, pe de o parte, ca urmare a degradarii conditiilor mediului de afaceri regional (in Balcani) si, pe de alta parte, prin retragerea investitorilor turci importanti, care, in ultimii ani, s-au situat constant intre primii zece investitori straini in Romania.

Chiar si in fata acestor temeri, iata ca vocea bancherilor romani ramane calma. Presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, Radu Ghetea, considera ca 'expunerile bancilor romanesti, cu sau fara capital turcesc, nu sunt de natura sa ne ingrijoreze. Nu cred ca se poate vorbi de afectarea sistemului bancar romanesc'.

Sa dea Domnul sa fie asa! Numai ca zguduirile din ultimii ani din lumea bancilor romanesti - cazurile intens mediatizate 'Credit Bank', 'Dacia Felix', 'Bankcoop', 'Albina', 'Bancorex', 'Banca Internationala a Religiilor' s.a. - au clatinat serios increderea romanilor in soliditatea sistemului bancar. Si la noi, ca si in Turcia, zvonurile sunt adevarate bombe pentru banci, pentru ca ele tintesc intr-o populatie insuficient formata pentru a intelege subtilitatile relatiilor din sistemul bancar si intr-un mediu de afaceri reticent si ezitant in conlucrarea profund motivata cu bancile.

Pana la urma, inclinam, totusi, sa-i dam crezare presedintelui Asociatiei Romane a Bancilor: este putin probabil ca sistemul bancar romanesc sa fie afectat simtitor de criza turca.

Argumentele noastre vin dinspre principalele evolutii generale din economia Romaniei din ultima vreme si cele specifice sistemului bancar: stoparea caderii economiei si asigurarea unei cresteri a P.I.B. de aproape 3%; cresterea cu 24% a exporturilor fata de anul trecut si atenuarea simtitoare a deficitului balantei de plati; incadrarea in deficitul bugetar prognozat; calmarea inflatiei, comparativ cu anul precedent; incheierea, in linii mari, a sistemului de asanare a sistemului bancar romanesc (costul acestei asanari se ridica la 10% din P.I.B., comparativ cu Bulgaria - 14%, Cehia si Ungaria - 12%, Indonezia 50% s.a.); creditele neperformante reprezentau la sfarsitul lunii septembrie doar 3,5% din totalul creditelor acordate de bancile romanesti (in martie 2000 - 6,17%), iar raportate la total active ponderea lor a coborat la 1,34% (fata de 14,54% in 1998); solvabilitatea agregata a bancilor din sistem era de 22,13% la sfarsitul lunii septembrie 2000, fata de 7,55% in 1999 si 10,25% in 1998); bancile cu capital privat sau majoritar privat detineau la jumatatea acestui an 55,66% din totalul activelor bancilor, fata de 29% in anul 1998.

Sunt toate aceste semne ale unei evolutii pozitive inregistrate in ultima vreme in economie si in sistemul bancar romanesc, fara insa ca aceste evolutii sa ne scuteasca de precautia necesara pentru a feri bancile de socuri.

Poate ca nu intamplator, aceasta realitate incurajatoare din sistemul bancar romanesc explica de ce, in mod constant, in ultimii doi ani, in cazul Romaniei ratingul bancar a fost superior ratingului de tara. Astfel, daca in privinta ratingului de tara Romania se afla alaturi de Zimbawue, Papua Noua Guinee, Guatemala s.a., in schimb, din perspectiva ratingului bancar se afla alaturi de China, Coreea de Sud, India, Taiwan si mult inaintea Bulgariei.

Socul bancar din Turcia trebuie sa ne invete un lucru major: prudenta si credibilitatea in viata bancilor sunt ca apa si aerul pentru om. Acum, la schimbarea puterii, va fi un act de intelepciune politica daca mediul bancar romanesc nu va fi supus ajustarilor politice la nivel managerial sau unor interventii dirijate fortate din partea statului, asa cum se zvoneste.

Viorel SÅLÅGEAN

5.2.Cazul concret al unei negocieri

Una din cauzele principale ale producerii  crize economice din Turcia a fost supradimensionarea artificiala a sistemului bancar. In programul de iesire din criza este prevazuta, ca obiectiv pe termen mediu, reducerea numarului bancilor de la 80, cate sunt in prezent, la doar 20 de banci puternice. Ca urmare a acestei situatii, bancile private au inceput un proces de comasare sau de cautare a unor parteneri straini. In acest context, anuntul facut recent de conducerea FIBA HOLDING este considerat unul dintre cele mai importante evenimente economice pozitive desfasurate in Turcia de la debutul crizei. FINANSBANK, avand active de 4 miliarde USD, membra a FIBA HOLDING, a semnat un acord de principiu pentru inceperea negocierilor privind achizitionarea majoritatii actiunilor sale de catre puternicul grup financiar european de origine franceza, BNP PARIBAS. Prin aceasta actiune, FIBA HOLDING isi realizeaza obiectivul principal, si anume acela de a transforma FINANSBANK, pana in anul 2005, intr-una dintre primele trei mari banci ale Turciei.

   5.3.  Sistemul bancar

Sistemul bancar turc se bazeaza pe un model universal. Bancile opereaza in conformitate cu regulile internationale si majoritatea serviciilor legate de pietele de bani si capital sunt realizate de catre banci.

La sfarsitul anului 1999, erau 81 de banci care functionau in Turcia cu aproximativ 7691 sucursale, excluzand Banca Centrala, din care 62 erau banci comerciale si 17 banci de investitii si dezvoltare. Din cele 58 de banci comerciale private, 39 sunt private cu capital intern si 19 sunt detinute de straini sau sunt sucursale ale bancilor straine.

In 1999, activele totale din sistemul bancar au crescut cu 14% ajungand la 113.5 miliarde USD. Ponderea activelor totale in PNB a crescut de la 69% la 92%. In activele totale, ponderea bancilor detinute de stat a fost de 35% si ponderea bancilor cu capital privat de 49%. Cota depozitelor de lichiditati a fost de 67% pentru sector. Datorita cresterii imprumuturilor externe ponderea fondurilor imprumutate din afara in bilantul total a crescut de asemenea. Pierderea totala din sistemul bancar in 1999 a fost de 566 milioane USD. Pierderea totala pe anul curent a bancilor a crescut la 4.7 miliarde USD.

Legea Bancara a fost amendata de doua ori in iunie si decembrie 1999 si a fost adaptata reglementarilor internationale, recomandarilor BIS si directivelor bancare ale Uniunii Europene. Noile modificari aveau ca scop cresterea eficientei supravegherii sistemului bancar:

·         Cerintele pentru infiintarea unei banci au fost mai solicitante.

·         Reglementarile incorecte care diferentiau bancile private de cele publice au fost abolite.

·         Definirea imprumutului s-a facut mai aproape de definitia directivelor Uniunii Europene, si participatiile la capital au fost supuse acelorasi limite ca si imprumuturile.

·         Intre timp a fost introdusa definitia unei expuneri mai largi, iar relatia dintre imprumuturile respective si capital a fost redefinita si limitata.

·         Stabilirea unui sistem de management al riscului si pregatirea documentelor financiare pe o baza consolidata au devenit obligatorii pentru prima data.

·         A fost introdusa supravegherea potrivit documentelor financiare consolidate. Puterile autoritatilor de supraveghere in gestionarea problemelor bancilor au fost largite.

·         Au fost crescute responsabilitatile personale ale managerilor si actionarilor bancii.

·         Au fost introduse amenzi administrative pentru nerespectarea reglementarilor, iar amenzile juridice au fost mult crescute.

·         A fost infiintata o Agentie de Reglementare si Supraveghere Bancara, autorizata sa reglementeze si sa auditeze operatiunile bancare, si sa ia masurile necesare asupra bancilor.

 

 

 

Cap.VI

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

6.1. Clasificarea managerilor internationali

      

Managerii care isi desfasoara activitatea pe arena internationala pot fi clasificati din mai multe puncte de vedere.

Din punct de vedere a nationalitatii managerilor angajati de firme internationale acestia se grupeaza in trei categorii:

1.           Manageri  din tara de origine (expatriati). Expatriatii sunt manageri din tara de origine a firmei internationale si care traiesc  / lucreaza in strainatate. Ei sunt de regula manageri de nivel mediu si superior.

2.           Manageri din tara gazda (locali). Managerii locali sunt angajati din tara gazda a filialei firmei internationale. Ei sunt de regula manageri de nivel mediu si inferior.

3.           Manageri din terte tari. Acesti manageri nu apartin nici tarii de origine si nici celei gazda. Ei sunt folositi de firmele multinationale care se afla intr-un stadiu avansat de internationalizare.

In prezent a apraut o noua categorie de manageri numiti manageri “globali”. Acestia cunosc mai mult limbi si au o experienta bogata. Ei nu sunt neaparat din terte tari.

Din punct de vedere istoric, expatriatii au fost prima categorie de manageri folositi de firmele internationale. Firmele multinationale americane si europene au folosit expatriatii in tarlie subdezvoltate si mangeri locali in tarile dezvoltate.

6.2. Selectarea personalului international se face diferit fata de a celui intern datorita unor factori mai complecsi care actioneaza pe arena internationala si a numeroaselo dificultati intampinate de salariati in strainatate. Unele dintre acestea sunt prezentate in tabelul 6.1.

Tabelul 6.1. Dificultati  intampinate de salariatii din terte tari

Dificultati

Explicatii

Blocarea promovarii

Firmele au tendinta de m promova personal din tara de origine

Incertitudinea transferului

Nu se stie cu siguranta durata transferului urmator, tara in care va fi transferat, pozitia pe care o va avea si autonomia pe care o va avea

Diferenta de venituri

Salariatii din terte tari sunt mai slab platiti decat cei din tara de origine

Dificultati de adaptare si familiarizare

Tandinta naturala m noului venit este de a face greseli

Evitarea proiectelor pe termen lung

Tara de origine se concentreaza in special pe proiecte pe termen scurt, fara riscuri

Delegarea insuficienta de autoritate

In decizii importante nu se deleaga autoritatea personalului din terte tari

Lipsa de angajare in continuarea organizatiei tarii gazda

Managerii din tarile gazda sunt convinsi ca personalul din terte tari este mai putin angajat in continuarea activitatii organizatiei din tara gazda

Stil de conducere neadecvat

Tandinta de limitare a stiului de conducere a personalului din tara de origine

6.2.1. Factori care influenteaza selectarea personalului international

      

Factori care influenteaza selectarea personalului international

Pot fi grupati in trei categorii: caracteristicile firmei, caracteristicile persoanelor individuale si caracteristicile tarii straine.

  1. Caracterisiticile firmei care influenteaza selectarea personalului sunt:
    • Ramura din care face parte intreprinderea: industria, servicii, etc;
    • Nivelul tehnologic al firmei;
    • Caracterul pietei: nationala sau internationala;
    • Vechimea firmei;
    • Structura firmei: globala, matricala, etc;
    • Gradul de angajare in afacerile internationale;
    • Stilul managerial;
    • Costurile.
  2. Caracteristicile persoanei individuale disponibile mai relevante sunt:

·       Motivatia ;

·       Sanatatea;

·       Capacitatea de a invata limbi straine;

·       Considerentele familiale;

·       Iventivitatea si initiativa;

·       Adaptibilitatea;

·       Planificarea carierei;

·       Aspectele financiare.

  1. Caracteristicile tarii straine ce influenteaza selectia sunt:

·       Nivelul dezvoltarii tehnologice si economice;

·       Stabilirea politica si sentimentele nationaliste;

·       Gradul de control al investitiilor straine si politicile de imigrare;

·       Disponibilitatea personalului calificat si cu experienta manageriala si nevoia de a promova managerii locali;

·       Mediul socio-cultural.

6.2.2. Criterii de selectie a personalului

Criteriile de selectie a personalului din tara nu sunt suficiente si pentru alegerea persoanelor care vor lucra in strainatate. Pe langa caracteristicile generale ale individului si experienta in munca, trebuie luati in considerare si unii factori de mediu asa cum rezulta din tabelul 6.2.

Tabelul 6.2.

Caracteristici generale

Carcatertici privind experienta

Factori de mediu

Sarguinta in munca

Competenta tehnica

Cunoasterea activitatii internationale a firmei

Abilitatea de a se intelege cu altii

Experienta profesionala de afaceri

Cunoasterea limbii locale

Persuasiune

Performante trecute

Cunoasterea pietii straine unde va fi asignat

Inventivitate

Cunoastere pietelor produselor si politicilor firmei

Contracte pe piata straina

Initiativa si imaginatie

Expunerea anterioara la culturi straine

Factori personali

Independenta

Eficienta

Motivare

Usurinta in luarea deciziilor

Cunoasterea muncii de efectuat

Varsta

Perspicacitate

Abilitatea de a delega

Sanatate

Prevedere

Abilitatea de a angaja salariati competenti

Situatia familiara

Capacitatea de a judeca oamenii

Abilitatea de evaluare a activitatii altora

Numarul si varsta copiilor

Curiozitate intelectuala

Abilitatea de a se exprima usor oral si in scris

Carisma

Responsabilitate

Orientare spre profit

Modul de a se imbraca

Obiectivitate

Receptivitate la idei noi

Demnitate si integritate

Flexibilitate

Atitudine nexenofoba

Stabilitate emotionala

Tehnica de a vinde

Lipsa de prejudecati

Sociabilitate

Autodisciplina

Loialitate fata de firma

Simtul umorului

Onestitate

Spirit cooperant

Capacitatea de a asimila noul

Capacitatea de a invata limbi straine

Adaptabilitatea

6.2.3. Metode de selectare a personalului international

            Odata terminat procesul de recrutare, urmeaza examinarea candidatilor alesi. Cele mai obisnuite metode de selectie a personalului international sunt tstele si interviurile.

  1. Testele.

Folosirea testelor in procesul de selctie pare sa fie o abordare aproape “demodata” in special pentru pozitiile de nivel superior. Chiar si determinarea abilitatilor de comunicare, testele sunt folosite din ce in ce mai putin.

            Firmele americane prefera testarea, folosind in special testele de management si testele psihologica. Testele psihologice par sa aiba insa o valoare indoielnica, dand o indicatie vaga asupra sensibilitatii la mediile culturale diferite. Mai relevant pare sa fie Testul California, care masoara gradul de etnocentrism, un nivel ridicat al acestui prefigurnad esecul muncii in strainatate. De asemenea, folosirea perceptiilor tematice, care masoara prejudecatile, stereotipiile si viziunea ingusta asupra lucrurilor par sa aiba o uitlitate practica mai mare.

  1. Interviurile

Interviurile detaliate ale candidatilor si partenerilor lor de viata sunt considerate cea mai buna metoda de selctie in managementul international. Ele au o relevanta speciala  pentru candidatii care pot esua  in activitalie internationale.

Problemele care trebuie verficate prin interviu sunt similare cu cele din tarelul 6.3. Acest tabel poate fi servit la ierarhizarea candidatilor deoarece pentru fiecare candidat se mentioneaza la fiecare pozitie daca este corespunzator sau nu pentru asigurarea externa.

 

Tabel 6.3.Lista cu probleme ce trebuie verificate prin interviu

Motivatia

  • Motivele si gradul de interes  pentru activitatea respectiva
  • Dorinta de a lucra in strainatate, verificata de preocuparile anterioare, ca limbi cunoscute, calatorii in strainatate, lectura etc
  • Intelegerea reala a modului de lucru si viata in strainatate,
  • Atitudinea partenerului fata de plecarea in strainatate

Sanatatea

  • Probleme de sanatate ale candidatilor

Capacitatea de a invata limbl straine

  • Potentialul de invatare a limbilor straine
  • Cunostintele de linbi straine in raport de necesitatea asignarii

Considerente familiale

  • Numarul de plecari in strainatate si frecventa acestora
  • Probleme pe care le-a avut in aceste deplasari
  • Numarul de copii si varsta acestora
  • Divorturi anterioare, moartea unor membri din familie, soliditatea familiei
  • Reactia membrilor de familie la plecarea in strainatate
  • Existenta unor probleme de educatie in familie

Inventivitate si initiativa

  • Gradul de independenta a candidatului
  • Capacitatea de a realiza unele actiuni simultan
  • Posibilitatea de a depasi limitele si barierele ce pot aparea
  • Posibilitatea de a activa fara o definire clara a responsabilitatilor si autoritatii in asignarea straina
  • Capacitatea de a explica scopul si filozofia firmei muncitorilor si managerilor locali
  • Posibilitatea de a lucra fara supraveghere, fara un sistem de comunicatii normal si fara servicii de sprijin adecvat

Adaptabilitate

  • Sensibilitatea fat de altii, gradul de cooperare si ascultare a opiniilor altora si capacitatea de a face compromisuri
  • Reactia la noile situatii si efortul de a intelege si aprecia diferentele
  • Sensibilitatea la cultura locala, capacitatea de a face conexiuni intre culturi
  • Reactia la critica
  • Capacitatea de a stabili contracte cu corespondentii sai din strainatate
  • Rabdarea de a rezolva problemele
  • Flexibilitatea

Planificarea carierei

  • Corespondenta dintre asignare si ascensiunea candidatului fata de companie

Aspecte financiare

  • Probleme finaciare si/sau legale ce pot afecta asignarea

BIBLIOGRAFIE

1.    Petrescu Ion – Management  - Editura Holding Reporter  1981

2.    Prodan Aurelia – Managementul Resurselor Umane – Editura Altius Academy 2002

3.    Revista Tribuna Economica nr. 8/2002

4.    Sasu Constantin, Andries Radu Managementul International  Editura Gheorgheni 2003

5.    Zait Dumitru - Managementul Intercultural. Valorizarea diferentelor culturale – Editura Economica 2002

Saituri internet

·       www.romturkonline.com

·       www.romstud.cjb.myx.net

·       www.ecoindex.com

·       www.bnr.com

·       www.enciclopedia.com

·       www.eturism.com

·       www.geographic.com

·       www.mops.com

·       www.encarte.com









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani