SALAR ECHITABIL

SALARIUL ECHITABIL PENTRU O ZI DE

MUNCA ECHITABILA

Salariu echitabil pentru o zi de munca echitabila? Dar ce inseamna

salariu echitabil si ce inseamna o zi de munca echitabila? Cum sunt

ele stabilite de legile a caror imperiu traieste si se dezvolta

societatea moderna ? Pentru a da un raspuns la aceasta intrebare

trebuie sa ne adresam nu stiintei moralei sau a dreptului si nu

notiunilor sentimentale de umanitate,echitate sau caritate.Cea ce este

echitabil din punct de vedere al moralei sau chiar al dreptului poate

fi cu totul inechitabil pe plan social. O singura stiinta poate

stabili ce este echitatea sau inechitatea sociala,si anume stiina care

trateaza despre factori materiali ai productiei si ai schimbului -

stiinta economiei.

Ce intelege economia prin salariu echitabil si prin zi de munca

echitabila? Pur si simplu cuantumul salariului si durata si

intensitatea zilei de munca, care sunt determinate de cocurenta dintre

patron si munciotor pe piata libera . Si ce reprezinta ele daca pornim

de la aceasta definitie?

Salariu echitabil in conditii normale este suma de care e nevoie petru

a asigura muncitorului mijloacele de subzistenta necesare pentru

intretinerea capacitatii sale de munca si perpetuarea sa,

corespunzator nivelului de trai in situatia lui si in tara respectiva.

In conditiile oscilatiilor productiei, cuantumul efectiv al salariului

poate fi cand mai mare, cand mai mic decat aceasta suma; in conditii

normale insa, aceasta suma trebuie sa fie rezultanta medie a tuturor

abaterilor.

Integrarea economiei romanesti in organismele si structurile europene

1. Scurt istoric al Uniunii Economice si Monetare

Uniunea Europeana este rezultatul eforturilor depuse incepand din anii

1950 de catre promotorii Europei Comunitare. Ea reprezinta cea mai

avansata organizatie de integrare multilaterala, avand posibilitatea

de actiune atat in domeniul economic, social si politic, cat si in

domeniul drepturilor omului si al relatiilor externe ale celor 15

state membre.

Tratatul de la Paris din 1951 a intemeiat Comunitatea Europeana a

Carbunelui si Otelului (CECO), iar tratatul de la Roma din 1957

Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a

Energiei Atomice (CEEA), constituind impreuna Comunitatile Europene.

Tratatul de la Roma a fost modificat in 1986, prin semnarea Acordului

Unic European, si in 1991, prin semnarea Tratatului asupra Uniunii,

adoptat la Maastricht.

Toate aceste acte din 1951, 1957, 1986 si 1991 constituie baza

constitutionala a ceea ce numim, in prezent, Uniunea Europeana (UE),

stabilind intre statele membre legaturi juridice care merg dincolo de

relatiile contractuale intre statele suverane.

Potrivit tratatului de la Roma (1957) si a dispozitiilor adoptate

ulterior de catre institutiile sale, Uniunea Europeana urma sa se

realizeze treptat, pe etape, mai intai sub forma unei uniuni vamale si

apoi a unei uniuni economice si monetare, implicand, in prima etapa,

asigurarea liberei circulatii a marfurilor, iar in a doua etapa libera

circulatie a capitalurilor, serviciilor, fortei de munca si adoptarea

monedei unice in teritoriul comunitatii. Intr-o etapa viitoare se

prevedea si realizarea uniunii politice a tarilor membre.

In conceptia Tratatului de la Roma, uniunea economica si monetara

implica pe langa unificarea politicilor economice generale si sociale

ale tarilor membre si o convertibilitate reciproca totala si

ireversibila a monedelor tarilor membre si apoi punerea in circulatie

a unei monede unice. Prevederile referitoare la uniunea economica si

monetara aveau un caracter general, sarcina concretizarii lor revenind

organelor comunitare create ulterior. Se aprecia ca Uniunea vamala

este o realizare prea fragila, singura nefiind in masura sa sustina

edificarea pietei unice si a altor obiective cuprinse in tratat, fapt

ce impunea ca uniunea economica sa treaca printr-o uniune monetara.

Daca pana in 1970 nu s-au intreprins masuri pe linia realizarii

uniunii monetare, deteriorarea situatiei monetare pe plan

international, precum si masurile luate de SUA pe linia intaririi

dolarului american pe piata internationala, au relansat discutiile

tarilor comunitare pentru integrarea monetara in cadrul comunitatii

prin stabilirea unei identitati monetare proprii in raport cu dolarul.

In acest sens, Acordul de la Washington-Smithsonian Agreement - din

1971, restabilea o oarecare ordine in relatiile monetare dintre dolar

si monedele europene, fixand noi raporturi privind ratele de schimb,

sub forma de paritati. S-a convenit ca monedele tarilor din

Comunitatea Europeana sa oscileze in jurul unei marje de 2,25% peste

si sub paritatea dolarului, fata de 9% cat era in acel moment.

Deteriorarea continua a situatiei economice si sociale din tarile

Uniunii Europene, tulburarile monetare produse pe pietele de schimb,

au diminuat, pentru un timp, interesul realizarii Uniunii Monetare.

Deci, Planul Werner (1970) n-a putut fi aplicat, singurele

realizari mai importante fiind crearea la 24 aprilie 1972 a

dispozitivului ,,sarpelui monetar' si infiintarea in aprilie 1973 a

Fondului European de Cooperare Monetara (FECOM) care sa se ocupe de

finantarea europeana.

Tarile participante la ,,sarpele monetar' si-au luat angajamentul la

24 aprilie 1972 de a nu permite fluctuatii ale cursurilor valutare

reciproce mai mari de 2,25% (asa zisa fluctuatie concentrata). Fata de

monedele celorlalte tari, membre sau nemembre ale CEE, cursurile

valutare din sarpele monetar flotau liber. Acest sistem si-a incheiat

activitatea in martie 1979, ca efect al crearii Sistemului Monetar

European, al carui obiectiv declarat era crearea unei zone de

stabilitate monetara in EUROPA Occidentala, care sa protejeze

economiile acestor tari de instabilitatea financiar - monetara

internationala si, in mod deosebit, de fluctuatiile puternice ale

dolarului american in acea perioada, precum si relansarea procesului

de integrare europeana. Sistemul monetar european a insemnat nasterea

unei noi monede - ECU (European Currency Unit)- ca unitate de cont.

Cursul de schimb al ECU se calculeaza ca o medie ponderata a unui cos

valutar alcatuit din monedele statelor comunitare.

ECU - ul constituie un instrument de reglementare a relatiilor

monetare dintre bancile centrale, valoare de rezerva si valoare de

schimb contra numerar, in cadrul noului mecanism de plati si credit.

Reuniunea la nivel inalt a Uniunii Europene, din 10 decembrie 1991,

care a avut loc la Maastricht (Olanda), a decis cea mai importanta

reforma din istoria Uniunii. La aceasta reuniune, sefii de stat si de

guvern ai tarilor membre ale UE au cazut de acord asupra proiectului

de tratat cu privire la Uniunea Economica si Monetara si introducerea

monedei unice - EURO.

Trebuie facuta distinctia ca o moneda comuna nu este acelasi lucru cu

o moneda unica. Prima, subzista impreuna cu celelalte monede

nationale. De exemplu, unitatea de cont ECU creata prin Sistemul

Monetar European este o moneda comuna. Moneda EURO, creata prin

tratatul de la Maastricht, este o moneda unica.

Referitor la importanta Tratatului de la Maastricht, Jacques Delors

aprecia:

,,Paralelismul indispensabil intre economic, social si monetar,

legatura irevocabila in ultima faza dintre monede, gestiunea comuna a

anumitor politici si abandonarea suveranitatii ce decurge din acestea

- toate acestea vor fi realizate prin U.E.M. - ambitie economica

profund politica si totodata embrionul clar al unei veritabile

Comunitati de destin'.

2. ROMANIA SI U.E.M.

2.1. Necesitatea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

La 1 februarie 1995 a intrat in vigoare Acordul European ce instituia

o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si

statele membre pe de alta parte. Prevederile acestui acord stipuleaza

faptul ca Romania a devenit membru asociat si sunt puse bazele pentru

viitoarea aderare, recunoscandu-se ca obiectivul final urmarit de tara

noastra este de a deveni membru cu drepturi depline a U.E. si ca

asocierea are ca scop sa ajute Romania sa realizeze acest deziderat.

Romania a avut contacte si intelegeri cu U.E. inca din deceniile sase

si sapte, cand au fost incheiate acorduri comerciale si tehnice si

acorduri prin care beneficia de preferinte vamale comunitare. De abia

in anul 1990 a fost semnat Acordul comert, cooperare comerciala si

economica intre Romania si U.E., iar din 1991 Romania a devenit

beneficiara a asistentei financiare acordata prin Programul PHARE.

Negocierile privind asocierea Romaniei la U.E. au inceput in anul 1992

si s-au finalizat in acelasi an prin parafarea Acordului de la

Bruxelles. Parlamentul Romaniei a ratificat Acordul European de

asociere la U.E. in 1993.

Asocierea Romaniei la U.E. inseamna pe plan economic crearea unei zone

de liber schimb, cooperarea economica si financiara, in sprijinul

restructurarii economiei romanesti, iar in plan politic crearea unui

cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent

intre parti. In cadrul acordului sunt precizate o serie de principii

care au in vedere:

* stabilirea unei perioade de tranzitie de maximum 10 ani, impartita

in doua etape, trecerea la cea de a doua facandu-se in urma

examinarii Consiliului de asociere a aplicarii pana in acel moment

a prevederilor Acordului;

* asimetria in acordarea de catre parti a concesiilor concretizate

prin faptul ca, in timp ce Uniunea isi va realiza angajamentul in

prima etapa, Romania si-l va pune in aplicare in a doua ;

* angajamentul partilor de a se abtine de la introducerea de

reglementari care sa vina in contradictie cu prevederile Acordului

pana la intrarea in vigoare;

* disponibilitatea partilor ca pe perioada de tranzitie sa procedeze

de comun acord, in functie de conjunctura existenta in sectoarele

vizate, la reducerea periodica si analizarea concesiilor

reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului in aplicarea

acestora.

Acordul European de asociere a Romaniei la U.E. cuprinde prevederi

pentru fiecare sector principal de activitate:

* in domeniul schimburilor comerciale bilaterale se prevede crearea

intre parti a unei zone de comert liber care se va concretiza prin

eliminarea treptata a obstacolelor tarifare si netarifare

existente in acest moment in relatiile comerciale dintre Romania

si U.E.. Acestea privesc produsele industriale, cu exceptia celor

textile si siderurgice, dar si produsele agricole de baza

(neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare si prelucrate). Zona

de comert liber va fi realizata in perioada de tranzitie de

maximum 10 ani, in mod gradual. Perioada de tranzitie este

asimetrica in ceea ce priveste ritmul reducerii si eliminarii

taxelor de catre Romania, oferindu-se astfel tarii noastre o

perioada mai lunga de timp pentru deschiderea pietei sale la

importurile din U.E. Daca U.E. se obliga sa elimine toate taxele

vamale si ingradirile cantitative pana la sfarsitul primei etape a

perioadei, Romania va face acest lucru la sfarsitul celei de-a

doua etape. Pentru o serie de produse considerate sensibile,

acordul cuprinde aranjamente speciale:

* aderarea Romaniei la U.E. necesita un cadru economic care sa fie

compatibil cu functionarea U.E. si cu mecanismele comunitare. Ca

urmare, s-a impus grabirea descentralizarii sectorului de stat si

crearea unui puternic nucleu de intreprinderi mici si mijlocii,

alinierea tuturor standardelor romanesti la normele comunitare,

legarea cursului leului de EURO, precum si realizarea unei

modificari de structura a populatiei ocupate in economie, pentru a

ne apropia de nivelul tarilor din U.E. ( 10% in agricultura, 30%

in industrie si peste 60% in servicii ). Romania va trebui sa

aplice acele cai si mijloace care sa duca la relansarea puternica

a productiei, la stimularea investitiilor, la cresterea

competitivitatii produselor, accelerarea procesului de reforma, la

restructurare si privatizare, de modernizare in vederea asigurarii

unei macrostabilizari durabile si eliminarii actualelor

dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordata mai multa

atentie valorificarii superioare a resurselor, inclusiv cele

umane, cresterii productivitatii muncii, evoluarii si folosirii

eficiente a potentialului competitiv si creativ al firmelor

autohtone.

* pe plan institutional, organismele centrale precum Banca

Nationala, Curtea de Justitie etc. vor trebui sa aiba aceleasi

atributii cu acelea din tarile comunitare;

* in domeniul legislativ vor trebui adoptate acte normative cu

caracter economic si pentru alte sectoare, prin consultarea

obligatorie a legislatiei existente in U.E., fiecare proiect de

lege adoptat trebuind sa cuprinda o precizare, potrivit careia

legea este conforma cu legislatia comunitara.

In cadrul cooperarii financiare dintre Romania si U.E., Romania va

beneficia de asistenta financiara din partea U.E., sub forma de

donatii si imprumuturi, inclusiv imprumuturi de la Banca Europeana de

Investitii, pentru accelerarea si sustinerea proiectului de

transformare economica a tarii si pentru a sprijini reajustarea

structurala. O destinatie importanta a imprumuturilor o reprezinta

diminuarea consecintelor economice si sociale, a costurilor sociale

ale tranzitiei la economia de piata.

Asistenta financiara va fi acoperita din doua surse: programul PHARE,

in cadrul caruia fondurile alocate sunt nerambursabile potrivit

Reglementarii Consiliului U.E.; imprumuturile acordate de Banca

Europeana de Investitii pana la expirarea valabilitatii acestora.

In Acord se stipuleaza faptul ca asistenta financiara din partea U.E.

va fi evaluata periodic in functie de prioritatile stabilite, de

capacitatea de absorbtie a economiei Romaniei, de posibilitatea de

rambursare a creditelor, de progresul inregistrat pe linia economiei

de piata si in ce priveste restructurarea economica. Pentru a se

realiza o utilizare optima a acestor credite se va realiza o

coordonare intre contributiile U.E. si cele din alte surse, cum ar fi:

finantarea din partea statelor membre, alte tari din G-24, F.M.I.,

Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca

Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Acordarea creditelor in cadrul asistentei financiare se va face numai

pe baza unor documentatii prezentate de Romania, din care sa rezulte

oportunitatea, modul de derulare a investitiei, eficienta economica si

efectele sociale defalcate pe diferite etape ale derularii

investitiei.

Toate aceste principii ale asocierii trebuie insa transpuse in

practica in concordanta cu interesele nationale ale Romaniei.

Asocierea si aderarea trebuie sa serveasca promovarii interesului

national si dezvoltarii potentialului economic si patrimoniului

cultural romanesc.

In ceea ce priveste aderarea Romaniei la U.E., cererea oficiala a fost

depusa in anul 1995, fiind a treia tara din cele 10 care si-au depus

oficial cererea de aderare : Ungaria, Polonia, Slovacia, Letonia,

Estonia, Lituania, Bulgaria, Cehia, si Slovacia.

Impreuna cu aceasta cerere de aderare, tara noastra a mai depus doua

documente de sustinere a cererii :

* Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la U.E.;

* Declaratia de la Snagov, semnata de sefii tuturor partidelor

parlamentare.

Pentru pregatirea conditiilor si derularea procesului de aderare a

fost necesara crearea unui cadru organizatoric :

a) crearea Comitetului Interministerial de Integrare Europeana, condus

de seful guvernului, a Departamentului pentru Integrare Europeana din

cadrul guvernului, precum si a compartimentelor corespunzatoare

specializate la nivelul ministerului si institutiilor administratiei

publice locale;

b) constituirea Comisiei comune pentru integrare economica a celor

doua Camere ale Parlamentului si crearea unui departament specializat

pentru armonizarea legislativa in cadrul Consiliului Legislativ, care

vegheaza la indeplinirea Programului National de armonizare a

legislatiei romanesti cu legislatia comunitara;

c) desfasurarea dialogului cu tarile membre U.E. si cu institutiile

U.E. structurat pe doua domenii de activitate, ceea ce va permite sa

se abordeze aprofundat toate aspectele majore ale procesului de

integrare in U.E.;

d) infiintarea de centre de informare si documentare in problemele

U.E.;

e) realizarea Programului National de pregatire a specialistilor in

domeniul integrarii si a strategiei de imagine a procesului de

pregatire a aderarii Romaniei la U.E., destinata opiniei publice

autohtone si europene.

Factorii de conducere si decizie in tara noastra trebuie sa precizeze

si sa arate in modul cel mai transparent ca Romania doreste si

urmareste sa se integreze cu cei care vor sa coopereze pe baze egale,

democratice, si nicidecum cu cei care vor sa-i subordoneze pe altii.

Pornind de la stadiul dezvoltarii economiei romanesti ar fi necesara o

perioada de timp in care tara noastra sa beneficieze de un statut

preferential, perioada in care sa fie sprijinita pentru a atinge

standardele europene corespunzatoare. Romania nu trebuie sa admita,

sub pretextul europenismului, subordonarea interesului national fata

de cei puternici, care ar crea o serie de probleme pentru dezvoltarea

si suveranitatea nationala. Integrarea europeana trebuie sa fie

conceputa de tara noastra cu respectarea suveranitatii nationale, a

demnitatii si drepturilor omului.

Conceptia moderna pe care trebuie sa se bazeze Romania in procesul

integrarii economice presupune:

a) constituirea sistemului de legi si reglementari ce definesc

drepturile si obligatiile, fixand cadrul fundamental in care se pot

dezvolta relatiile economice intre parteneri;

b) inlocuirea institutiilor specifice unei economii de comanda cu cele

specifice de economie de piata libera;

c) asigurarea factorilor care sa favorizeze functionarea profitabila a

pietelor prin punerea in valoare a factorilor de productie si a

capacitatii intreprinzatorului;

d) realizarea unei interdependente normale intre politicile

macroeconomice si cele structurale, pe baza extinderii liberei

initiative;

e) conceperea modelelor de cooperare economica si etapizarea

procesului de integrare economica internationala, care nu trebuie sa

se reduca doar la o asimilare economica.

Obiectivul fundamental al Programului Economic de Dezvoltare pe termen

mediu (1997 - 2000) il constituie obtinerea unei cresteri economice

durabile, care pe termen mediu - lung sa reduca decalajul de

dezvoltare economica a Romaniei fata de Uniunea Europeana. Din acest

obiectiv fundamental decurg obiectivele specifice, cum sunt:

valorificarea resurselor proprii si a potentialului economic existent,

in conditiile unei ajustari ample a productiei industriale,

evidentierea conditionarii lor cauzale dintre ramuri si a

posibilitatii de crestere a productiei fiecaruia, in conditiile

volumului de resurse previzibile in acest moment; stimularea

proceselor de privatizare si restructurare cu precadere catre ramurile

si sub ramurile pentru care dezvoltare este direct conditionata de

aportul capitalului strain, de noi piete si de modificarea ofertei si

a structurii de proprietati. Toate aceste obiective specifice vizeaza

trecerea cat mai rapida a Romaniei la economia de piata.

Efectele integrarii Romaniei in U.E. vor fi resimtite atat in perioada

de pre-aderare, cat si dupa aceea, in domeniile politic, economic,

administrativ juridic, precum si prin preluarea obligatiilor pe care

le presupune calitatea de membru al U.E..

2.2. Criteriile si strategia aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Consiliul European reunit la Copenhaga in anul 1993 a definit si

precizat conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tarile

asociate din Europa Centrala si de Est pentru a adera la Uniunea

Europeana, conditii definite sub forma unor criterii:

1) Stabilitatea institutiilor garante ale democratiei statului de

drept, drepturilor omului, respectului si protectiei minoritatilor.

Potrivit prevederilor Constitutiei, minoritatile nationale pot fi

reprezentate in Parlamentul Romaniei si in organele locale.

Reprezentarea in Parlamentul Romaniei se face in conditii speciale,

reprezentantul minoritar national putand fi ales cu numai 5% din

voturile necesare pentru un deputat ales obisnuit. In legatura cu

participarea la viata cultural-artistica si editoriala, Parlamentul

Romaniei a pus la dispozitia minoritatilor nationale din Romania bani

pentru finantarea unor proiecte si programe in cadrul Companiei

Europene pentru Combaterea Rasismului, Xenofobie, Antisemitismului si

Intolerantei.

Din 1993 fiinteaza Consiliul pentru Minoritati Nationale, organism

guvernamental din care fac parte reprezentantii tuturor minoritatilor

nationale din Romania, avand ca scop identificarea si solutionarea

problemelor specifice ale persoanelor apartinand minoritatilor

nationale.

2) Existenta si functionarea economiei de piata. In cadrul economiei

de piata, echilibrul intre cerere si oferta se stabileste prin jocul

liber al fortelor de piata. O economie de piata functioneaza atunci

cand sistemul juridic, inclusiv reglementarea dreptului de

proprietate, este pus la punct si gata sa fie aplicat. Functionarea

economiei de piata este facilitata si de stabilitatea macroeconomica

si de consensul fortelor politice in adoptarea strategiei economice.

Un sistem financiar bine dezvoltat si structurat si absenta barierelor

la intrarea si iesirea de pe piata a agentilor economici contribuie si

ele la functionarea eficienta a economiei de piata.

Romania face eforturi insemnate pentru realizarea economiei de piata.

Au fost liberalizate preturile, principalele bariere comerciale au

fost inlaturate, s-a trecut la privatizarea intreprinderilor si la

restructurarea activitatilor, insa se mai mentine intr-o masura

importanta implicarea guvernului in viata economica. Drepturile de

proprietate nu sunt pe deplin asigurate, mai ales asupra fondului

funciar, iar organismele de control nu sunt complet instalate si nu au

capacitatea de a asigura respectul si aplicarea legii.

Deciziile privind strategia dezvoltarii economiei sufera din lipsa de

coerenta si drept urmare realizarile in domeniul macrostabilizarii

sunt inegale; performantele in domeniul cresterii economice sunt

fluctuante, inflatia si somajul au ajuns la cote alarmante. Agentii

economici considera ca actualul mediu economic nu este suficient de

stabil incat sa stimuleze economiile si investitiile interne si

externe.

Se apreciaza ca programul de rentabilizare a activitatilor economice

si de restructurare va mai dura inca multi ani, la care se adauga

drumul sinuos al reformei si instabilitatea macroeconomica care

determina agentii economici sa nu accepte in totalitate reforma.

Instabilitatea politica din Romania nu este in masura sa asigure

consolidarea mecanismelor de piata instaurate si sa functioneze

suficient. Administratia publica nu este deocamdata in masura sa

asigure o aplicare a legilor dupa adoptarea lor. Sectorul financiar

s-a dovedit pana in prezent incapabil sa-si asume riscul de

intermediere financiara. Pentru a deveni pe deplin viabil este

necesara continuarea privatizarii si realizarea unui sistem de control

mai eficace. Sectorul bancar va trebui in mai mare masura sa asigure

disciplina financiara a intreprinderilor.

3) Capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor

pietei. Se poate aprecia ca inca de pe acum pot fi identificate cateva

elemente care ofera indicatii in legatura cu capacitatea economiei

nationale de a face fata concurentei agentilor economici comunitari.

Este necesar un cadru juridic national in care agentii economici sa

actioneze, asemanator cerintelor functionarii Pietei Interne Unice. In

industrie se mai mentin inca sectoare energointensive care sunt

dependente de importul de materii prime; costurile salariale si cu

forta de munca sunt inca ridicate, restructurarea marilor combinate se

face greoi.

Desi cadrul legislativ pune accent pe dezvoltarea intreprinderilor

mici si mijlocii, lipsa fondurilor si incapacitatea de a elabora

studii pentru sustinerea financiara straina au facut ca acest sector

sa nu cunoasca amploarea prognozata.

Investitiile straine in economia Romaniei se considera ca sunt

modeste, din mai multe motive: cadrul judiciar insuficient dezvoltat

si instabil, presiunile fiscale ridicate si sinuoase de la o perioada

la alta, instabilitatea politica si sociala care determina concesii

succesive din partea guvernului cu efecte negative asupra mersului

reformei.

Actuala structura a economiei si a proprietatii, capacitatea de care

dispun agentii economici, ne arata ca nivelul de integrare economica a

Romaniei in viata U.E. este relativ scazut si drept urmare o expunere

prematura a economiei romanesti la exigentele si presiunile

concurentiale ale pietei unice ar reprezenta un soc pentru agentii

economici si populatie, cu consecinte extrem de grave pentru situatia

economica a tarii.

4) Capacitatea asumarii obligatiilor ce ii revin unui membru al

Uniunii Europene. Aderarea unei tari la Uniunea Europeana implica in

mod necesar si asumarea unor obligatii ce deriva din criteriile ce

stau la baza aderarii:

* tranzitia la economia de piata si la democratie trebuie sa tina

pasul sau chiar sa devanseze momentele cheie ale perioadei de

tranzitie in calitate de asociat al U.E.;

* elaborarea cadrului legislativ intern pentru democratie si

economie de piata trebuie sa dea prioritate acelor aspecte si

elemente care fac posibila functionarea Acordului European conform

calendarului convenit;

* reformele legislative si institutionale trebuie sa coboare in

profunzimea structurii societatii, ca o conditie a valorificarii

avantajelor Acordului European;

* colaborarea politica cu U.E. deschisa de prevederile Acordului

European trebuie permanent consolidata cu actiuni concrete de

cooperare comerciala, economica si financiara, de natura sa

accelereze facilitatile economiei;

* grabirea procesului de macrostabilizare economica;

* dezvoltarea cooperarii cu celelalte tari asociate ca o conditie a

constituirii unei structuri compatibile cu cele existente in U.E.

Scurta prezentare a cerintelor si exigentelor procesului de asociere

si aderare a Romaniei la U.E. demonstreaza complexitatea acestui

proces, eforturile pe care tara noastra trebuie sa le faca pe drumul

dezvoltarii democratiei si vietii economice pentru a atinge

standardele vietii europene. De aceea este greu de precizat un orizont

de timp pentru admiterea Romaniei in U.E. Dorinta noastra depinde de

masura in care vor fi indeplinite cerintele cuprinse in Acordul de

Asociere si a prevederilor criteriilor de aderare la U.E.

Strategia aderarii Romaniei la U.E.

In conformitate cu obiectivul major stabilit de Romania pentru actuala

etapa de dezvoltare, crearea conditiilor pentru aderarea, intr-o

perspectiva apropiata , la U.E., principiile fundamentale ce stau la

baza dezvoltarii economiei si infaptuirii reformei sunt: reforma

societatii romanesti pentru recunoasterea si afirmarea valorilor

morale si democratice, asezarea dreptului de proprietate la temelia

societatii romanesti, accelerarea reformei institutionale incepand cu

Guvernul Romaniei pentru crearea unui stat modern, restructurarea si

modernizarea industriei romanesti in sensul redimensionarii si

privatizarii acesteia in vederea asigurarii unei cresteri economice

durabile, reorientarea si dezvoltarea agriculturii in directia

cerintelor economiei de piata prin sprijinirea sistemelor de productie

si valorificare, reforma sistemului finantelor publice potrivit

principiului finantarii obiectivelor viabile economic, distribuirea

echitabila a costurilor tranzitiei in sprijinul solidaritatii sociale,

asezarea Romaniei cu demnitate in lumea democratica si dezvoltata a

Europei.

Asezand la baza dezvoltarii economico-sociale aceste principii,

strategia aderarii Romaniei la U.E. cuprinde o serie de obiective

sintetizate in urmatoarele politici : politica macroeconomica,

politica de restructurare a economiei, politici privind drepturile

omului, culte si minoritati si politici privind capitalul uman.

Politica macroeconomica a guvernului isi propune in domeniul

valutar-monetar urmatoarele:

* reducerea inflatiei, infaptuirea stabilitatii interne si externe a

monedei nationale, respectiv introducerea unor masuri de politica

economica menite sa asigure previziunea evolutiei cursului

monedei;

* recastigarea increderii in moneda nationala si cresterea vitezei

de rotatie a banilor;

* limitarea deficitului bugetar in vederea diminuarii ponderii

statului in utilizarea resurselor financiare ale economiei;

* mentinerea ratelor dobanzii la niveluri pozitive, in termeni

reali, pentru a asigura cresterea si utilizarea eficienta a

resurselor de capital financiar;

* asigurarea unui nivel competitiv si realist al cursului de schimb

valutar;

* asigurarea deplinei convertibilitati a contului curent si

pregatirea conditiilor de trecere graduala la convertibilitatea

contului de capital;

* administrarea cu prudenta sporita si intr-o maniera transparenta a

datoriei publice interne si externe;

* practicarea unor dobanzi pentru depozite bancare ale bancilor

comerciale la Banca Nationala a Romaniei sub nivelul dobanzii pe

piata interbancara;

* diversificarea emiterii de obligatiuni de stat pe termen mediu, ca

instrument al Bancii Nationale a Romaniei de reglare a masei

monetare si pentru finantarea deficitului bugetar.

Politicile de restructurare a economiei isi propun mai intai masuri de

consolidare a mecanismelor concurentiale care sa permita Romaniei

indeplinirea conditiilor necesare semnarii Acordului European de

evaluare a conformitatii. Va fi incurajata activitatea Consiliului

Concurentei pentru a intari capacitatea acestuia de a pune in aplicare

legislatia protectiei concurentei.

In prezent, actiunile privind crearea conditiilor de aderare a

Romaniei la U.E. vizeaza: includerea permanenta a problematicii

specifice a integrarii pe agenda contactelor politice bilaterale si

multilaterale; pregatirea temeinica a fiecarei etape de negociere in

formarea unui corp de negociatori competenti; consolidarea coordonarii

de catre Departamentul pentru Integrare Europeana a procesului,

alaturi de alte institutii cu responsabilitati in domeniu, prin

alocarea unor resurse suplimentare (umane si materiale) capabile sa

gestioneze in mod adecvat acest proces; utilizarea cu eficienta maxima

a programelor comunitare de asistenta si colaborare; obtinerea unui

acces mai larg, in conditii echitabile, la sursele de finantare si

investitii; ameliorarea regimului de libera circulatie in spatiul

comunitar a cetatenilor romani.

Tara noastra va trebui sa puna cat mai curand in aplicare prevederile

Programului de pre-aderare pentru a pregati cat mai bine conditiile

pentru inceperea negocierilor in vederea aderarii ca membru cu

drepturi depline la U.E.

Dintre masurile cele mai importante a caror punere in aplicare a

inceput deja mentionam:

* realizarea programului national de armonizare legislativa vizand

indeosebi crearea unui cadru adecvat de participare la piata unica

a U.E.;

* pregatirea conditiilor pentru punerea in aplicare a prevederilor

din acordul de asociere referitoare la libera circulatie a fortei

de munca si a capitalului si elemente complementare dezvoltarii

comertului si investitiilor;

* dezvoltarea de proiecte specifice pentru valorificarea intregului

pachet de asistenta europeana in domeniul restructurarii si

privatizarii, pentru desavarsirea procesului de ajustare

structurala, al protectiei sociale, al dezvoltarii infrastructurii

si al edificarii societatii civile;

* dezvoltarea cooperarii si incheierii de acorduri de liber schimb

cu tarile asociate la U.E., ca baza a revigorarii comertului

dintre ele.

Derularea contemporana a procesului de integrare a tarilor din U.E.,

caracterizat de adancirea acestuia si marcat de incheierea procesului

de formare a pietei unice si pregatirea uniunii monetare, ridica

probleme noi si deloc usoare pentru niste candidati cu economiile in

transformari profunde, care doar de cativa ani au trecut la

convertibilitatea de cont curent a monedei nationale, liberalizarea

comertului exterior, crearea si consolidarea mecanismelor de piata

concurentiala etc.

Analiza costurilor si beneficiilor extinderii U.E. prezinta o masura

importanta pentru Romania. Studiile efectuate releva ca riscurile

potentiale ale neextinderii sunt mai mari pentru tarile U.E. decat

pentru cele candidate, pe cand beneficiile extinderii sunt mai mari

decat costurile pentru tarile U.E.

Efectele pe termen lung ale integrarii si implicatiile cantitative ale

acestora constituie un puternic stimulent pentru impulsionarea

eforturilor de integrare.

Se poate aprecia ca procesul de indeplinire a criteriilor de aderare

la U.E. de catre tarile candidate se va desfasura in mod continuu, pe

parcursul mai multor ani. Dialogul institutionalizat cu U.E. va

stabili nu cand o tara doreste sa adere la U.E., ci cand este

pregatita sa faca acest demers in conformitate cu strategia de la

Essen (decembrie 1994) si cu hotararile Consililui European de la

Luxemburg (1997) si Conferintei Europene de la Londra (1998).

Romania considera ca indeplinirea criteriilor stabilite de U.E.

implica o redresare economica cat mai puternica si accelerata a tarii,

prin mobilizarea factorilor interni, potentati de cooperarea cat mai

stransa cu tarile comunitare, al caror sprijin indeosebi financiar si

tehnico-economic trebuie sa fie mai substantial, dar si de o

colaborare multilaterala cu celelalte tari aderente la U.E.

Perspectivele integrarii rapide in U.E. vor trebui sa determine

autoritatile romane sa analizeze cu seriozitate costurile acestui

proces in raport cu beneficiile scontate, termenul necesar armonizarii

legislative si cat de benefic este procesul pentru reforma in curs de

desfasurare in tara noastra.

2.3. Impactul EURO asupra economiei romanesti

In contextul in care pentru majoritatea tarilor vest -europene este

aproape unanim acceptat avantajul utilizarii monedei unice, se

apreciaza ca si pentru Romania, al carei comert exterior este orientat

in proportie de aproximativ 2/3 catre aceasta piata, adoptarea monedei

unice va aduce reale beneficii.

Pentru a deveni stat membru al U.E., Romania va trebui sa-si cladeasca

un sistem de referinta, in care moneda de referinta sa fie EURO, si nu

dolarul american. Noua moneda va fi un factor de stabilitate care va

reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita

fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

Avand in vedere perspectivele monedei euro, interesul Romaniei de

aderare la structurile europene si semnalele pozitive pe care le-am

primit in acest sens, bancile autohtone isi manifesta interesul sa

construiasca si sa dezvolte depozite in moneda europeana (EURO),

folosind astfel o singura moneda fata de cele 15 utilizate in prezent,

valabila pentru toate operatiunile financiare, bancare si comerciale.

In prezent, agentii economici pot alege pentru derularea tranzactiilor

fie euro, fie moneda nationala. Se asteapta ca marile companii

multinationale sa fie deschizatorii de drumuri in utilizarea euro.

Acestea vor incepe sa opereze in euro si vor influenta clientii sa

procedeze la fel.

Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comertului exterior

al Romaniei, avand in vedere ca 2/3 este orientat catre tarile U.E.

Noua moneda va stimula importurile si exporturile firmelor romanesti.

Pana in prezent, majoritatea contractelor comerciale erau exprimate in

dolari SUA. Doar contractele cu Germania, Franta, Marea Britanie erau

exprimate in moneda nationala a acestora. In tranzactiile cu tarile a

caror moneda este mai slaba (Italia, Portugalia) se folosea dolarul.

Pe viitor, pentru aceste tranzactii se foloseste euro. Acest lucru va

avea ca efect reducerea influentelor de curs datorate fluctuatiilor

dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

Romania a pierdut sume mai de bani datorita faptului ca pana acum erau

alese ca moneda de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor tari

din U.E. al caror curs fluctua.

Introducerea euro va fi un factor de stabilitate care va reduce mult

pierderile agentilor comerciali autohtoni cauzate de riscurile de curs

valutar.

Pentru inceput, agentii economici ar trebui ca, pentru a se

familiariza cu euro, sa foloseasca in tranzactiile pe care le

efectueaza atat euro, ca moneda de plata, cat si dolarul SUA, ca

moneda de consolidare, spunea Mihai Ionescu - secretar general al

Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din Romania.

Euro va reduce costurile pe care firmele le suporta ca urmare a

schimburilor valutare. Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din

valoarea tranzactiei. Tot datorita euro se economiseste timp pretios

in activitatea de gestiune, disparand necesitatea analizei riscului si

a raportului cheltuieli - profit pentru fiecare in parte, efectuata de

firma.

De asemenea, se simplifica evaluarea rezultatelor comerciale efectuate

din punct de vedere al intreprinderii, nemaifiind necesar sa se tina

cont de volatilitatea monedei.

O data eliminate barierele monetare din cadrul U.E., exportatorii vor

beneficia de un acces mult mai facil pe pietele oricareia dintre

tarile membre. Astfel se va reduce numarul de intermediari,

intreprinderile marindu-si veniturile ca urmare a exporturilor

directe.

Un alt avantaj important oferit de moneda unica este transparenta.

Exprimarea tuturor preturilor in euro va ajuta firmele romanesti sa

isi aleaga furnizorii care sa le asigure cele mai mici cheltuieli si

sa exporte in tarile de unde pot obtine veniturile cele mai mari.

Alaturi de moneda euro, o importanta deosebita pentru Romania o are si

Banca Centrala Europeana, care si-a inceput activitatea la Frankfurt

si a preluat o serie de atributii ale F.M.I. privind finantarea si

urmarirea unor politici consecvente de stabilitate a preturilor.

Jacques Delors - Discurs in fata Parlamentului European, Buletin

C.E.E., 12 februarie 1992

O zi de munca echitabila reprezinta durata zilei de munca si

intensitatea muncii efective, in conditiile carora muncitorul isi

cheltuieste complet forta de munca in cursul unei zile, dar si-o

cheltuieste in asa fel, incat sa nu-si prejudicieze capacitatea de a

presta aceiasi cantitate de munca si adoua zi, si in zilele urmatoare.

Asadar, tranzactia consta in urmatoarele: muncitorul ofera

capitalistului intreaga sa forta de munca pe o zi, adica cantitatea pe

care o poate oferi fara a face imposibila reinnoirea continua a

tranzactiei.

El primeste in schimb exact atatea, si nu mai multe, obiecte necesare

traiului de cate are nevoie ca aceasta tranzactie sa se poata repeta

zilnic.Muncitorul da atat de mult,iar capitalistul da atat de putin

cat permite natura tranzactiei. Iata care este aceasta echitate extrem

de originala.

Dar sa analizam mai in amanunt. Intrucat, potrivit economiei politice,

salariul si ziua de munca sunt determinate de concurenta, echitatea

cere, evident, ca ambele parti sa fie puse de la bun inceput in

conditii egale. Or,nu asa se petrec lucrurile in realitate. Daca

capitalistul nu ajunge la o intelegerecu muncitorul, el poate astepta,

traind din capitalul sau.Mucitorul nu are aceasta posibilitate.In

afara salariului el n-are alte mijloace de trai, si de aceia e silit

sa ia de lucru atunci, acolo si in alte conditii in care il poate

primi. Muncitrul se afla de la bun inceput in conditii de lupta

nefavorabile. Foamea il pune intr-o situatie extrem de dezavantajoasa.

Potrivit economiei a clasei capitalistilor, tocmai aceasta constituie

culmea echitatii.

Dar asta nu-i nimic. Introducerea fortei mecanice si a masinilor in

noi intreprinderi, precum si perfectionarea masinilor si extinderea

folosirii lor in intreprinderile unde erau deja folosite, lasa fara

lucru un numar din ce in ce mai mare de 'brate', si asta se produce cu

mult mai repede de cat pot fi absorbite si pot gasi de lucru in

fabricile din tara 'bratele' inlaturate. Aceste 'brate'concediate

formeaza o adevarata armata industriala de rezera, de care se

foloseste capitalul. Daca in industrie situatia este proasta,

muncitorii pot sa moara de foame, sa cerseaca, sa fure sau sa intre in

casele de munca; daca situatia in industrie este buna, ei se afla

oricand la indemana pentru extinderea productiei; si atata timp cat

pana si ultimul dintre barbatii, femeile si copii formeaza aceasta

armata de rezeva isi gaseste de lucru-ceea ce se intampla numai in

perioade de supraproductie excesive, concurenta acestei armate de

rezerva va face sa scada salariul si insasi existenta ei va face sa se

intareasca puterea capitalului in lupta lui impotriva muncii. In

competitia cu capitalul, munca nu numai ca e pusa intr-o situatie

dezavantajoasa, dar trebuie sa tarasca dupa ea ghiuleaua de fier

care-i atarna de picioare.Totusi, potrivit economiei politice a

capitalistilor, acest lucru este echitabil.

Dar sa vedem din ce fond plateste capitalul salariul atat de

echitabil. Fireste ca din capital. Dar capitalul nu produce valoare.

Munca este, in afara de pamant,singura sursa de avutie; caitalul

insusi nu este altceva decat produsul acumulat al mucii. Asadar, munca

este retribuita din insasi munca si muncitorul este platit din

propriul sau produs. In conformitate cu ceea ce noi numim in mod

obisnuit echitate, salariul munciorului ar trebui sa corespunda

produsului muncii sale. Dar, potrivit economiei , n-ar fi echitabil.

Dinpotriva, produsul muncii muncitorului revine capitalistului, iar

muncitorul nu primeste mai mult decat ai este absolut necesar pentru

trai. Astfel, ca urmare a acestei competitii deosebit de

'echitabile',produsul celor ce muncesc se acumuleaza inevitabil in

mainile celor care nu muncesc si devine mainile lor cea mai puternica

arma de introbire chiar a celor care l-au produs.

Salariul echitabil pentru o zi de munca echitabila! Multe ar fi de

spus si despre ziua de munca echitabila, a carei echitate e aidoma

echitatii salariului. Dar lasam ata pentru alta data. Din cele aratate

rezullta clar ca aceasta veche loznica s-a pierdut si nu mai e catusi

de putin valabila in zilele noastre. Echitatea economiei, in masura in

care acesta formuleaza just legile cre guverneaza societatea actuala,

aceasta echitate este in intregime de o singura parte-de partea

capitalului.

Bibliografie : Opere vol.19 Editura Politica Bucuresti 1980 FRIDERICH

ENGELS