Capitol 1
Rolul si importanta IMM-urilor
Definirea interprinderilor mici si mijlocii
In ultimul deceniu s-a inregistrat o dezvoltare importanta a micilor afaceri care au luat amploare in statele din S-E Asiei. Ca urmare a dezvoltarii acestui sector a crescut prosperitatea, cresterea nivelului de trai si o dezvoltare importanta atat a acestor state cat si a celor industrializate.
P. Drucker spunea ca “micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii economice.” Aceste mici afaceri contribuie in buna masura la realizarea unor obiective fundamentale ale oricarei economii nationale. IMM-urile joaca un rol insemnat in economie din urmatoarele motive:
Supletea structurilor care le confera o capacitate ridicata de adaptare la fluctuatiile mediului economic;
Intreprinderile mici si mijlocii se pot integra relativ usor intr-o retea industriala regionala, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economica a regiunii respective, iar pe de alta parte la reducerea somajului si cresterea nivelului de trai, pentru ca ofera locuri de munca;
Dimensiunea lor redusa, care contribuie la evitarea birocratiei excesive si la evitarea dezumanizarii;
IMM-urile formeaza la nivelul individual un ansamblu mult mai usor de controlat/condus.
Nu exista o definitie unanim recunoscuta a IMM-urilor. Pentru a fi considerata mica/mijlocie o afacere trebuie sa indeplineasca anumite conditii.
Definirea IMM-urilor, are in vedere urmatoarele aspecte:
dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numarul de personal, profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numarului de personal).
unitatea de conducere: Confederatia generala a intreprinderilor mici si mijlocii (Confederation General PME) afirma ca IMM este o intreprindere stapanita si condusa de 1 persoana. Statisticile arata ca 45% au fost create si conduse de una si aceiasi persoana.
Definitia IMM-urilor: sunt organisme cu vocatie industriala sau comerciala cu un centru de profit si cu o singura activitate.
In aprecierea marimii unei intreprinderi se au in vedere criterii cantitative si calitative:
cantitative: volumul vanzarilor, numarul salariatilor, profit
calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivitatii muncii, atingerea unui anumit grad al unitatii in mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de comportament.
In SUA intreprinderile sunt considerate mici si mijlocii daca numarul proprietarilor (persoanelor) este intre 1-20; au o localizare geografica bine determinata, managementul este independent, separat de proprietar, iar cifrele de afaceri se invart in jurul a catorva milioane de $ (comert cu amanuntul: 8 mil $; comert cu ridicata 22 mil $).
In UE criteriul principal este cel al numarului de salariati clasificat pe 3 categorii:
micro-intreprindere: 1-9 salariati
intreprinderi mici: 10-99 salariati
intreprinderi mijlocii: 100-499 salariati.
Romania a preluat partial acest criteriu de clasificare:
micro-intreprindere: 1-9 salariati
intreprinderi mici: 10-49 salariati
intreprinderi mijlocii: 50-249 salariati.
Cadrul legal de functionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile isi desfasoara activitatea in sfera: productiei de bunuri materiale si servicii.
Aceste intreprinderi pot infiintate in orice domeniu de activitate, in general servicii, constructii generale, comert cu amanuntul sau ridicata. In servicii ele ofera servicii specializate cu un pronuntat caracter tehnic (exemplu: saloane de coafura si cosmetica, atelier de reparatii a incaltamintelor, spalatorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atat consumatorilor individuali cat si intreprinderilor.
In comertul cu amanuntul IMM-urile ofera marfuri spre vanzare direct consumatorilor si ele se pot clasifica in: lanturi de magazine sau unitati independente.
In comertul cu ridicata sunt de regula intermediari intre productie si comertul cu amanuntul. De regula in constructii si industria prelucratoare exista putine IMM-uri datorita costurilor ridicate si datorita ciclurilor de productie relativ lungi.
Organizarea interna a IMM-urilor este influentata in mod fundamental de doua aspecte:
In 80% din cazuri conducerea este asigurata de proprietar ceea ce impiedica intr-o anumita masura aparitia si manifestarea disocierii de autoritate
Salariatii sunt slab sau putin sindicalizati ceea ce contribuie la formarea unor relatii privilegiate intre salariati si proprietari. Aceasta relatie este influentata de personalitatea conducatorului.
Organizarea si structura IMM-urilor depind de interactiunea dintre intreprindere si familia proprietarului, apare necesitatea obiectiva de a gestiona cu mare grija aceasta interactiune.
Aceasta situatie indica mai multe probleme:
mentinerea concentrata (eficace) a puterii la nivelul fiecarei generatii,
succesiunea si transpunerea (transmiterea) puterii,
gestionarea unei politici de personal care sa permita coexistenta relatiilor familiale si nefamiliale,
compatibilitatea evolutiei intreprinderii cu evolutia familiei.
In general se contureaza in viata economica doua tipuri de IMM:
Mica intreprindere traditionala care de regula nu are o strategie pe termen lung, are o piata restransa de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor si eventuala linie de dezvoltare sunt transmise prin experienta din generatie in generatie.
Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun in aplicare o tehnologie de varf, cauta piete noi, se orienteaza spre gasirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate destinatiei lor, produse de calitate superioara insotite de un service superior mai ales in ceea ce priveste fiabilitatea, rezistenta si finisajele. IMM-urile moderne de regula prezinta competenta in realizarea unui produs complex, competenta dobandita fie prin studii de specialitate ale angajatilor fie prin aptitudini deosebite si experienta acestora.
Rolul si importanta IMM-urilor
Rolul si importanta IMM-urilor decurg din urmatoarele trasaturi ale acestora:
Ofera noi locuri de munca
Favorizeaza inovarea si flexibilitatea
Se constituie practic in locuri unde personalul se perfectioneaza si de unde se poate indrepta apoi spre intreprinderile mari
Stimuleaza concurenta
Ajuta la buna functionare a intreprinderilor mari pentru care presteaza diferite servicii sau produc diferite subamsamble
Fabrica produse si presteaza servicii in conditii de eficienta.
Perspectivele IMM-urilor
Desi in ultimul timp acest sector a inregistrat un recul in economia romaneasca, se va accentua importanta IMM-urilor cel putin din urmatoarele considerente:
Exista o tendinta de modificare a ponderilor intre ramurile economiei nationale in favoarea serviciilor (a revenit la moda activitatea de servicii)
S-au creat asociatii care reprezinta si apara interesele IMM-urilor (acestea dau semne ca functioneaza). Exemplu: Agentia Nationala a Intreprinderilor Mici si Mijlocii (organizatie guvernamentala); Centrul Roman pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (organizatie neguvernamentala) etc.
Au aparut si apar publicatii de specialitate pentru IMM-uri
Au inceput sa apara specialisti pregatiti in mod deosebit pentru activitatea in IMM-uri
Legea 133/1999 precum si celelalte acte normative si legi sau ordonante au oferit o serie de facilitati pentru IMM-uri (finantare de programe pentru pregatire profesionala, facilitati la acordarea de credite, alte facilitati economico-financiare in special impozitul pe profit).
Pot aparea probleme (neajunsuri) in activitatea IMM-urilor cum ar fi:
Managerii (conducatorii) nu au pregatirea necesara
Lipsa resurselor financiare
Deficientele activitatii de marketing
Pot aparea dificultati in recrutarea personalului,
Pachet salarial (nemotivant) fata de firmele mari,
Sunt mai instabile (rata mare de aparitie (creare) si dispartie (faliment)).
Consecintele unui faliment sunt prezente:
in plan material
in plan psihologic: de regula un patron care a dat faliment nu se apuca prea repede de o alta afacere.
Poate avea si efecte sociale: reducerea locurilor de munca, disparitia anumitor produse de pe piata.
Cauzele falimentului pot fi multiple, unele au caracter obiectiv altele subiectiv.
Printre cauzele falimentului unui IMM amintim urmatoarele:
Caracteristicile intreprinzatorului: lipsa abilitatilor sale atat in plan organizatoric cat si in plan profesional;
Incapacitatea de a gestiona resursele de care dispune precum si incapacitatea de a previziona nivelul acestora;
Mediul extern al firmei care isi manifesta prezenta prin factorii sai perturbatori.
Procesul de reforma si dezvoltare a IMM-urilor
In Romania procesul de reforma s-a desfasurat pe doua coordonate:
Din pacate nu s-a inregistrat nici un succes deosebit pe aceste coordonate, dar s-a obtinut o anumita coerenta. In acest proces de reforma au aparut probleme legate de ponderea mica a IMM-urilor in industrie (risc mai mare), probleme de restructurare, de lipsa subventiilor sau insuficienta acestora precum si de slaba dezvoltare sau lipsa unor instrumente de sustinere a IMM-urilor.
Instrumente de sustinere a IMM-urilor:
Incubatoarele de afaceri. Este un laborator economic care ofera asistenta IMM-urilor si care contribuie la stimularea si cultivarea talentului de intreprinzator. Pun la dispozitie asistenta si spatiu pentru schimbul de idei, cursuri de pregatire si perfectionare, programe de pregatire pentru manageri si salariati, ofera consultanta gratuita si usureaza contactele cu banci si parteneri.
Agentiile de consultanta care ofera sprijin IMM-urilor in:
testarea aptitudinilor intreprinzatorului,
elaborarea planului de afaceri,
cursuri de pregatire in domeniul afacerilor,
ofera informatii necesare pentru inceperea afacerilor
Capitol 2
Modalitati de creare a IMM-urilor
Formele juridice pentru desfasurarea unei afaceri.
Cand un intreprinzator s-a decis sa initieze o afacere el trebuie sa aleaga cea mai potrivita forma de societate comerciala. Aceasta societate este o persoana juridica ce ia fiinta pe baza unui contract de societate, prin care doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice convin sa isi aduca aportul in bani sau natura pentru a constitui un capital social care sa serveasca la realizarea unor activitati profitabile.
Pentru alegerea formei juridice ideale orice intreprinzator trebuie sa analizeze conditiile specifice ale situatiei sale si sa gaseasca raspuns la o serie de probleme, cum ar fi:
Natura activitatii pe care doreste sa o desfasoare
Volumul activitatii sau al afacerii si posibilitatile de extindere a acestora
Suma de bani necesara
Cum poate obtine acesti bani
Care ar fi profitul estimat
Sa fie realist cu privire la calificarea si competenta sa in domeniu; experienta sa in domeniu
Partenerii de afaceri
Responsabilitati in caz de faliment
Care sunt taxele pentru initierea afacerii si infiintarea firmei.
Principalele forme in care poate fi lansata o afacere sunt urmatoarele:
Societate comerciala
Societatile comerciale desfasoara activitati in nume propriu (sunt persoane distincte de proprietar), au conducere si sedii proprii. Cele mai cunoscute forme sunt: SNC, SCS, SCA, SRL.
SNC – presupune asocierea unor persoane care s-au acceptat reciproc si isi recunosc diferite calitati individuale, aportul la capitalul social se face sub forma partilor sociale si obligatiile sunt garantate cu patrimoniul firmei si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor.
SCS – se infiinteaza prin contract de societate, aportul la capitalul social se face sub forma partilor sociale, a comandita inseamna a participa cu o suma de bani la o intreprindere, a-ti asuma raspunderea fata de creditori pentru eventualele pierderi. Persoana care comanditeaza (finanteaza) afacerea raspunde in limita capitalului adus si se numeste comanditar. Cel care se asociaza la castig si pierdere cu comanditarul se numeste comanditat si raspunde nelimitat pentru patrimoniul societatii. Obligatiile sunt garantate cu patromoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor comanditati.
SCA – capitalul social trebuie sa fie minim 25.000.000 lei, iar numarul actionarilor minim 5. Se infiinteaza pe baza de contract de societate si statut, obligatiile sunt similare ca la SCS.
SRL – este o societate de capitaluri cu numar limitat de membrii, capitalul este divizat in parti sociale si este de minim 2.000.000 lei. Se infiinteaza pe baza de contract de societate si statut cu exceptia SRL-urilor cu asociat unic unde este de ajuns statutul. Aceasta forma este cea mai raspandita.
Avantaje in cazul SRL-lor:
Marimea capitalului social
Numarul de asociati (maxim 50)
Aportul in natura (maxim 60% din capitalul social)
Obligatiile sunt garantate numai cu patrimoniul societatii iar raspunderea asociatilor este limitata la valoarea aportului.
Intreprinzatori individuali
Asociatii familiale: pot fi constituite din membrii unor familii cu gospodarie comuna iar in cazul unor activitati este necesara atestarea profesionala, a persoanelor respective.
Aceasta forma are urmatoarele avantaje:
Autorizarea si procedura de autorizare sunt nai simple
Taxele (de autorizare) sunt mai reduse
Impozitele sunt mai mici decat cele ale societatilor comerciale
Dezavantaje:
Nu se poate folosi personal salariat
Posibilitatile de finantare (credit) sunt mai reduse
Posibilitati limitate de extindere a afacerii
Liber-profesionisti: cea mai simpla forma de manifestare a initiativei particulare. Conditii: sa fie cetateni romani cu domiciliul in Romania.
Etapele necesare pentru autorizarea IMM-urilor.
Aceste etape difera in functie de forma juridica si sunt reglementate prin lege (Legea 31/1990).
Etape:
Evaluarea afacerii (elaborarea unui plan de afaceri, de fezabilitate)
Alegerea formei juridice
Intocmirea documentelor necesare
Studiile de fezabilitate: ofera o baza tehnica; economico-financiara pentru investitie. Evaluarea afacerii este un proiect care stabileste necesitatea, oportunitatea, eficienta realizarii unei investitii.
Pentru IMM-uri este suficient un studiu de pre-fezabilitate, care sa mentioneze:
Activitatile ce formeaza obiectul de activitate al noii intreprinderi si structura acestora
Resursele de care dispune intreprinderea
Rezultatele prognozate ale activitatii pe termen scurt si mediu (pana la 5 ani)
Factorii de risc
Punctele tari si punctele slabe ale agentului economic in mediul sau concurential (analiza SWOT)
Continutul studiului de pre-fezabilitate este apoximativ acelasi insa forma si anexele difera in functie de cel care il solicita. Ministerul Finantelor a dat Ordinul 32/1993 prin care se legifereaza continutul cadru (minimal) al unui studiu de fezabilitate. In baza acestui ordin continutul unui studiu de fezabilitate cuprinde:
Date generale ale agentului economic: denumirea societatii, sediu, actionariat, obiective de activitate, beneficiari, amplasarea, necesitatea si oportunitatea investitiei.
Date tehnice: terenul, constructiile, utiliajele, suprafata, modalitatile de asigurare a utilitatilor (apa, gaz, curent etc.).
Evaluarea costului investitiilor: cheltuieli de proiectare, valoarea lucrarilor de constructie-montaj, utilaje, probe etc.
Indicatori tehnico-economici: volumul investitiei totale, esalonarea investitiei (printr-un grafic de tip GANT), durata investitiei, capacitatea noului obiectiv, rata profitului, cheltuieli etc.
Sursele de finantare + Anexe
Crearea prin forte proprii a unui IMM. Planul de afaceri.
Intreprinzatorul are mai multe optiuni:
poate initia o afacere proprie,
va cumpara o afacere existenta,
va incheia un contract de franciza.
Initierea unei afaceri proprii trebuie sa aiba la baza o analiza atenta a avantajelor si dezavantajelor:
Avantaje:
Satisfactia de actiona in maniera proprie
Evita reputatia fostului proprietar
Aplicarea neangradita a ideilor noi (novatoare)
Dezavantaje:
Saturarea pietei
Costul ridicat al dotarii tehnice
Dificultatea cuceririi unui renume pe piata
Necesitatea apelarii la consultanta etc.
Motivele pentru care un intreprinzator apeleaza pentru aceasta varianta sunt:
Intalnite in cazurile in care respectivul a conceput sau produs un serviciu nou care impune existenta unui nou tip de intreprindere, a unei noi metode etc.
Doreste sa evite o serie de procedee si practici folosite de intreprinderile existente
Doreste sa aiba libertate deplina de decizie in privinta amplasarii, dotarii tehnice, angajatilor, furnizorilor etc.
Beneficiaza de resurse financiare pentru crearea unei noi intreprinderi.
Crearea unui IMM are la baza un fond de idei, un fundament psiho-socio-profesional care vizeaza urmatoarele elemente:
Experienta in munca a persoanei respective
Cercetarile orientate spre un anumit produs sau crearea unei
Hobby-urile persoanei respective
Orice afacere trebuie pregatita in prealabil si de aici apare necesitatea elaborarii unui plan de afaceri. Aceasta realizeaza o prognoza a afacerii pe termen mediu (5 ani). Planul de afaceri este un instrument prin care se prezinta sub forma scrisa obiectivele care se doresc a fi realizate, etapele si resursele necesare pentru realizarea acestor obiective.
Elaborarea unui plan de afaceri este absolut necesara in urmatoarele situatii:
In cazul unei intreprinderi in curs de infiintare (date tehnice etc.) mai ales daca se apeleaza la credite bancare
Cand se doreste dezvoltarea unei intreprinderi sau modernizarea prin realizarea de investitii
Ori de cate ori se modifica strategia conducerii
Se vinde intreprinderea
Planul de afaceri prezinta urmatoarele avantaje:
Asigurarea unei imagini de ansamblu asupra activitatii
Ajuta la evaluarea mai corecta si mai realista a unor idei de afaceri
Este un instrument care daca este folosit corespunzator asigura o conducere eficienta,
Permite comunicarea ideilor de afaceri persoanelor din exteriorul firmei.
Pentru intocmirea unui plan de afaceri este nevoie sa se parcurga urmatoarele etape:
Culegerea informatiilor necesare
Organizarea si analiza informatiilor obtinute
Redactarea propriu-zisa a planului de afaceri
Cumpararea unei intreprinderi existente
Principalele motive:
Sunt diminuate riscurile date de infiintarea unei noi intreprinderi
Se preiau utilajele, angajatii, stocurile de materii prime si materiale, furnizorii, beneficiarii sau/si creditorii;
Pretul mai mic dacat la crearea prin forte proprii.
Avantaje:
Posibilitatea continuarii succesului afacerii existente
Amplasarea foarte buna a intreprinderii existente
Stabilitatea salariatilor, furnizorilor, clientilor
Preia si starea utilajelor si echipamentelor
Reducerea riscurilor
Pastrarea bunelor relatii cu partenerii de afaceri.
Dezavantaje:
Afacerea sa nu fie profitabila
Personal slab pregatit (incompetent)
Echipamente necorespunzatoare, utilaje uzate fizic si/sau moral
Stocuri invechite
Reputatia proasta
Supraevaluarea afacerii
Dificultatea schimbarii.
Franchisingul (franciza)
Franchisingul reprezinta o modalitate de a crea o intreprindere mica si mijlocie. Este o intelegere intre doua parti conform caruia una din parti (francizat) dobandeste dreptul de a conduce o intreprindere ca proprietar dar i se cere sa actioneze potrivit unor metode si conditii precizate (impuse) de cealalta parte (francizor).
Valoarea potentiala a contractului de franciza depinde de drepturile stipulate in acest contract. Rezultatul acestui contract de franciza e reprezentat de crearea unei intreprinderi in care proprietarul angajeaza personalul si raspunde pentru intreaga activitate. Cadrul legal pentru acest tip de contract este dat de legea 79/1998.
Exista mai multe forme de franciza:
Franchisingul distribuirii produselor, care imbraca trei tipuri de manifestare:
Intre producator si vanzatorul cu ridicata: vanzatorului i se ofera posibilitatea de a desfasura activitati de ambalare si distributie a produselor.
Intre vanzatorul cu ridicata si comerciantul: comerciantului i se poate oferi exclusivitate pentru anumite produse intr-un teritoriu.
Intre producator si vanzatorii cu amanuntul: vanzatorului i se ofera dreptul de a vinde in exclusivitate un produs, dar i se limiteaza zona si cantitatea de produse.
Franchisingul marcii comercializate care ofera francizatului dreptul de a se identifica cu marca sau serviciile firmei pentru a produce si/sau vinde sub acest nume.
Franchisingul complet al afacerii care pe langa dreptul de a se identifica cu marca sau numele firmei si celelalte drepturi de mai sus cuprinde urmatoarele: strategii de desfasurare a activitatii, planul de marketing, standarde de control ale produselor, planuri de pregatire a conducatorilor si salariatilor si sisteme de conducere. Toate acestea sunt oferite de francizor in baza contractului de franciza.
Elementele caracteristice ale franchisingului sunt urmatoarele:
Ofera derptul de a folosi o marca bine-cunoscuta pe piata
Ofera o serie de avantaje din reclama francizorului
Exista posibilitatea restrictionarii zonei de vanzari
Pot fi impuse restrictii privind extinderea si dezvoltarea afacerii
Faciliteaza obtinerea capitalului, a resurselor financiare necesare pornirii afacerii
Deseori francizorul precizeaza dotarea tehnica si precizeaza furnizorii la care trebuie sa apeleze francizatul.
Avantaje:
Ofera sprijin financiar
Ofera o serie de avantaje privind activitatea de management si marketing a francizatului
Ofera pregatire in domeniu (atat latura tehnica cat si pe latura manageriala), aceasta pregatire are doua etape:
Pregatire initiala: in cadrul careia sunt prezentate metodele si tehnicile folosite pentru desfasurarea cu succes a afacerii precum si elemente privind conducerea si controlul stocurilor si a evidentei contabile.
Pregatire permanenta: reciclarea periodica a personalului
Dezavantaje:
Pierderea independentei absolute de catre francizat
Restrictiile de extindere si dezvoltare a afacerii
Costul contractului de franciza, care are doua elemente:
Cost initial: consta in plata privilegiului de a functiona sub numele francizorului la care se adauga costul dotarilor tehnice;
Cost anual: care apare dintr-o taxa anuala al carei marime este intre 1-15% din profit.
Sursele de finantare a afacerii
Aceste surse pot fi:
Proprii (economii personale ale intreprinzatorului; sumele primite de la prieteni, rude etc.)
Imprumutate (bancare)
Atrase (apar mai tarziu pa masura aparitiei activitatii)
Capitol 3 58732vgu63oci7g
Organizarea si functionarea IMM-urilor
Particularitatile manageriale ale IMM-urilor
IMM-urile formeaza un “univers” caracterizat prin diversitate, dinamism si flexibilitate. Starea de sanatate a oricarei economii depinde de nr de IMM-uri create in fiecare an. Mobilitatea IMM-urilor si adaptarea la cerintele, dinamica pietei induc o serie de elemente specifice in abordarea teoretica si in modalitatile de practicare a managementului in cadrul acestora.
Formele proprii de manifestare a procesului managerial din IMM-uri impun tratarea lor ca un domeniu distinct insa integrat managementului general.
Existenta si activitatea IMM-lor se desfasoara pe coordonate trasate sau determinate de caracteristicile distinctive ale acestora:
Dimensiunea redusa: determina un potential redus al intreprinderii, conduce la limitarea cotei de piata, determina imposibilitatea unor reduceri substantiale ale costurilor unitare si aduce intreprinderea in situatia de a face fata unei concurente puternice din partea intreprinderilor mari. O cale de a evita aceasta concurenta pentru IMM-uri poate fi aceea de a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru aceste inteprinderi mari.
Un ritm ridicat de creare si faliment: este un factor care determina starea de sanatate a unei economii, motor de dezvoltare a oricarei economii.
Specializarea: e determinata de dimensiunea lor redusa.
Ponderea redusa pe piata: prezinta avantaje si dezavantaje. Printre avantaje amintim cunoasterea mai buna a cererii si o flexibilitate mai ridicata la modificarile care se pot manifesta pe piata.
Dificultati la intrarea si iesirea de pe o piata: pentru IMM-uri piata cea mai buna si convenabila e aceea cu bariere mai ridicate la intrare si mai reduse la iesire. Aceasta piata ofera obtinerea unor castiguri mai stabile.
Activitatea IMM-lor se desfasoara sub influenta conjugata a unor factori de mediu atat de ordin general cat si specifici, acestea constituindu-se in constrangeri care-si pun amprenta asupra proceselor manageriale. Intr-o economie de tranzitie aflata in plin proces de dezvoltare si consolidare a IMM-lor numarul si natura constrangerilor sunt diferite.
Constrangerile privind cadrul legislativ se concretizeaza in reglementari fiscale disipate, confuze si intr-o lipsa a codificarii si clasificarii coerente a impozitelor directe pe categorii de venituri. Sistemul de calcul a impozitului pe profit e nestimulativ.
In plan financiar constrangerile rezida in faptul ca resursele disponibile sunt insuficiente si nu asigura intreg necesarul. Gama serviciilor financiare oferite de banci si de catre societatile de asigurare e limitata iar personalul este insuficient instruit pentru a lucra cu IMM-urile.
Tabloul acesta al conditiilor de mediu e completat de o infrastructura fizica neadecvata si de o furnizare deficitara a unor servicii de baza (transport, asigurarea utilitatilor, planificarea urbana pentru amplasari de spatii etc.).
Managementul IMM-lor e influentat de o serie de coordonate micro-economice:
Principala piata de desfacere e zona sau localitatea unde e amplasata IMM-ul
Numarul mare de IMM-uri si dimensiunea redusa a acestora confera pietelor o configuratie puternic atomizata si un caracter concurential
Majoritatea IMM-lor sunt constituite din micro-intreprinderi sau eventual intreprinderi mici dar care ofera o varietate mare de bunuri insa intr-o pondere mare bunuri identice (similare)
IMM-le datorita numarului lor mare fac greu distinctia intre concurentii principali si ceilalti concurenti. Ca rezultat nu stiu cum sa rectioneze la acesti concurenti
IMM-le sunt puternic influentate de preturile concurentei.
Particularitatile procesului managerial in cadrul IMM-lor sunt determinate si de un alt element:
Eficienta procesului de conducere favorizeaza cresterea (dezvoltarea) dimensiunilor firmei sau trecerea intr-un stadiu superior de dezvoltare. Intre stadiul de dezvoltare al firmei si managementul ei se stabilesc interconditionari si interconexiuni.
In cazul IMM-lor se pot intalni urmatoarele etape de viata ale ciclului:
Etapa lansarii
Aceasta faza are doua momente:
Faza de supravietuire: se formeaza intreprinderea, se folosesc resursele proprii si imprumutate, se cauta clientii si se testeaza cotele de adaos si pragul de rentabilitate. Faza e caracterizata prin faptul ca “patronul e afacerea” deoarece s-a observat ca patronul se implica in toate activitatile si controleaza direct angajatii. Activitatile sunt numeroase dar reduse ca volum. Organizarea este simpla iar factorul critic il constituie capacitatea operationala.
Faza de consolidare: se inregistreaza cresteri usoare si se amplifica necesarul de mijloace circulante. Factorii cheie sunt capacitatea manageriala si resursele financiare.
Etapa cresterii (decolarii)
E constituit din doua faze:
Faza controlului si a planificarii in cadrul careia se urmareste demonstrarea capacitatii de a concura pe piata prin penetrarea pietii. Se inregistreaza eforturi de marire a capitalului, un control financiar mai intens, apare necesitatea de personal suplimentar, se deleaga sarcini si se fac eforturi in directia unei planificari strategice a activitatii.
Faza extinderii: in care se trece de la intreprinderea mica la cea mijlocie; are loc o expansiune majora; creste competitivitatea; apar managerii profesionisti; creste gradul de delegare iar factorii critici (cheie) sunt:
Etapa de incetinire a cresterii
Etapa de maturitate: stagneaza volumul de activitate si profitul;
Etapa declinului
Cauzele esecului pe langa cele mentionate in Capitolul precedent cuprind si urmatoarele elemente:
Aceste etape sunt greu de identificat in timp dar fiecare din aceste etape in mod normal se intind pe o perioada de cel putin 1 an. Trecerea de la o perioada la alta e precedat de regula de o criza la nivelul intreprinderii care daca este corect rezolvata se trece la o faza superioara.
Dimensiunea redusa a IMM-lor induce in plan managerial o serie de elemente distinctive. Dincolo de acestea, principiile, metodele si tehnicile de baza raman aceleasi indiferent de marimea intreprinderii, forma de proprietate sau mediul in care actioneaza.
Elementele distinctive ale IMM-lor:
Cumularea calitatii de proprietar si a celui de manager
Se intalneste in majoritatea IMM-lor. Factorii favorizanti sunt urmarorii:
Gama restransa de activitati
Complexitatea restransa (redusa)
Diversitatea redusa a problemelor manageriale
Avantaje:
Nivel maxim de motivare a managerului proprietar
Concentrarea informatiilor si a proceselor decizionale la nivelul unei singure persoane
Reducerea riscului aparitiei unor distorsiuni inerente in cadrul delegarilor de autoritate
Economisirea de resurse financiare pentru plata unui manager.
Dezavantaje:
Functia de previziune e slab reprezentata
Slaba reprezentare a functiei de previziune se refera la faptul ca orizontul de timp vizat e redus iar strategiile adoptate sunt preponderent cele de mentinere si/sau supravietuire.
Continutul functiei de organizare e diferit fata de intreprinderile mari
Pentru IMM-uri tipul de structura organizatorica predominant e cel organic caracterizat printr-un numar redus de reguli si proceduri, prin obiective si sarcini difinite vag precum si prin criterii subiective de selectie a personalului.
Specializarea (pe post) functiilor e relativ scazuta ceea ce prezinta totusi si avantajul ca favorizeaza diversificarea activitatilor fiecarui salariat.
Felxibilitatea organizatorica favorizeaza adaptabilitatea ridicata la modificarea pietei si la modificarile survenite in comportamentul consumatorilor. Sistemul informational joaca un rol vital, el conditioneaza rationalizarea distributiei marfurilor, configuratia lui e simpla cu circuite scurte si foarte scurte, fluxurile informationale oscileaza ca volum si continut in functie de nevoile curente si concrete.
In cazul IMM-urilor e mult mai adevarat ca: “E mai avantajos si mai ieftin sa se miste informatii decat marfuri.”
Functia de antrenare gaseste in IMM-uri un mediu favorabil de manifestare.
Dimensiunea redusa a IMM precum si specificul activitatii favorizeaza si determina o serie de inter-relationari frecvente, stranse in special in ceea ce priveste relatia dintre manager-angajat. Aceasta personalizare a relatiilor creeaza premisele unei evaluari eficiente a personalului subordonat in stransa corelatie cu gradul de implicare si cu contributia reala a fiecaruia la atingerea obiectivelor propuse.
Problematica resurselor umane e deosebit de importanta in cadrul IMM-urilor pentru ca acestea nu-si pot permite erori in privinta numarului si a pregatirii angajatilor, cheltuielile cu salariile avand o pondere insemnata.
Sunt create conditii favorabile de exercitare a functiei de coordonare
Managerul doreste armonizarea intereselor individuale cu cele generale ale intreprinderii. Comunicarea se realizeaza intens in toate directiile, atat in plan formal cat si informal ceea ce contribuie la cresterea vitezei de reactie cand apar modificari de mediu.
Comunicarea poate intalni anumite bariere concretizate in:
Se manifesta particularitati ale functiei de control specifice IMM-lor
Incheie ciclul managerial si prezinta particularitati in cazul IMM-urilor. Volumul redus, dimensiunile acesteia faciliteaza controlul care in acest fel se realizeaza nemijlocit de manageri fara intermediari si se evita deformarea realitatii. Controlul poate sa devina riguros, permanent, managerul avand posibiltatea sa intervina operativ pentru corectarea abaterilor. Cunoasterea si intelegerea corecta a particularitatilor manageriale din cadrul IMM-urilor are o contributie esentiala in optimizarea activitatii.
Intreprinzatorul. Definire, profil, trasaturi, rol si responsabilitati.
Este cel care-si creeaza propria lui afacere, un “om obisnuit” dar care poseda caracter si motivatii personale si care se afla concomitent sub influenta mediului si a educatiei primite.
Definitie: intreprinzatorul este acea persoana care initiaza singura sau in asociere o afacere, asumandu-si riscul de a investi capital si anumite responsabilitati de a conduce firma.
Rezultatul acestei activitati poate fi pozitiva sau negativa (mai putin pozitiva).
Performantele activitatii manageriale depind si sunt determinate de abilitatea si caracteristicile profesionale si umane ale intreprinzatorului:
Energie si putere de munca
Abilitati mentale: gandire creativa, capacitatea de analiza, de sinteza etc.
Cunostinte de specialitate in domeniul in care isi desfasoara activitatea
Capacitate decizionala
Abilitati de comunicare
In timp s-a incercat sa se defineasca un profil al intreprinzatorului. Acest profil cunoaste modificari de la an la an (creste numarul femeilor, scade varsta etc.).
De regula intreprinzatorii dispun de experienta profesionala, dar in prezent majoritatea ignora cunoasterea manageriala. Intreprinzatorii cred in competenta si capacitatile lor, manifesta abilitate in a-i convinge pe altii, insa tolereaza prea mult incertitudinea si situatiile mai putin clare.
Profilul unui intreprinzator este definit de urmatoarele trasaturi:
Un simt dezvoltat de independenta
Dorinta de a-si asuma o responsabilitate si de a conduce o afacere
Capacitate crescuta la efort intens si de durata
Preferinta pentru afaceri cu grad mediu de risc
Reactie rapida, decizii prompte in activitatea curenta
Organizare eficienta a timpului de munca
Obstacole:
S-a observat ca principalul obstacol este educatia primita, mediul familial din care provine. Un individ care a crescut intr-un mediu care i-a oferit securitate, ordine, va avea tine sanse de reusita in a-si comduce cu succes afacerea proprie.
Lipsa de cunostinte manageriale
Lipsa capitalului
Teama de risc
Izolarea
Toate aceste obstacole pot fi depasite printr-o activitate de perfectionare si prin apelarea la consultanta. Pentru a incerca sa definim rolul intreprinzatorului trebuie sa pornim de la rolul IMM-lor in economie.
Primele studii dedicate acestor intreprinzatori au aparut la inceputul secolului trecut cand s-a conturat un prim concept privind rolul pe care-l joaca intreprinzatorul privat.
Concept 1: pentru a fi sigur de reusita, acesta trebuie sa fie un organizator, un foarte bun negociator, cuceritor.
Sa posede concomitent vivacitate de spirit, gandire perseverenta, capacitate de a distinge momentele favorabile si elementele principale ale activitatii, sa fie o persoana inteligenta, sa aiba imaginatie constructiva si sa produca idei, proiecte de activitate etc. Trebuie sa manifeste perspicacitate, sa cunoasca oamenii, sa poata aprecia colaboratorii si sa beneficieze de suplete in gandire si de o anumita forta de sugestie.
In viziunea acestui concept tipurile clasice de intreprinzatori sunt:
Proprietarul funciar
Birocratul
Speculatorul
Negociatorul
Manufacturierul
Concept 2: jumatatea secolului trecut; intreprinzatorul are rolul de a realiza combinatii noi, el trebuie sa fie adeptul schimbarilor economice. Limita acestei conceptii consta in faptul ca aceste schimbari economice trebuie facute numai ca rezultat al inovatiei.
In viziunea acestui concept un intreprinzator identifica intai nevoia, apoi combina manopera, materiile prime si capitalul pentru satisfacerea acestei nevoi. Intreprinzatorul este considerat un promotor al schimbarilor, pe care ar trebui sa le considere ca ceva obisnuit. In mod normal intreprinzatorii nu fac ei insisi schimbarile ci doar le cerceteaza si le exploateaza ca o ocazie favorabila.
Concept 3: pune accent pe motivarea individuala, din perspectiva acestui concept mobilurile (motivatiile) individuale constituie elementele esentiale al oricarei activitati de a intreprinde ceva. Motivivatiile pot fi diverse plecand de la bani pana la dorinta de responsabilitate, preferinta pentru un anumit grad de risc, independenta, siguranta, castigarea unei aprecieri din partea societatii.
Exista trei tipuri de intreprinzatori:
Intreprinzatori conducatori al caror obiectiv principal il constituie siguranta
Intreprinzatori inovativi al caror obiectiv principal este dorinta de a avea senzatii
Intreprinzatori controlori care urmaresc castigarea si mentinerea puterii.
Evolutia rolului intreprinzatorilor a fost puternic influentata de principiile si tehnicile manageriale, fiind in stransa legatura cu mediul social din care provine intreprinzatorul. El trebuie sa fie constient ca isi asuma responsabilitati de natura economica, etica, sociala fata de angajat, furnizor, clienti.
Este greu sau imposibil de delimitat acestea deoarece ele se intrepatrund si se interconditioneaza. Nerespectarea ordinii economice va determina responsabilitati de natura sociala si etica.
Particularitati organizatorice ale IMM-urilor
Organizarea presupune determinarea activitatilor care trebuie desfasurate pentru realizarea obiectivelor intreprinderii si repartizarea acestor activitati pe persoane. Aceasta activitate de organizare se supune unor principii (concepte) organizatorice:
Unitatile de comanda sau subordonarea unui singur sef, trebuie sa existe o compatibilitate intre responsabilitate si autoritate
Delegarea de autoritate: inseamna acordarea autoritatii necesare unui subordonat pentru a duce la sfarsit o activitate.
Descrierea corecta si completa a activitatilor, a sarcinilor de munca, in privinta precizarii oblig
