CONTABILITATE – CURS 1

Capitolul I: Bazele teoretice si organizatorice ale contabilitatii generale

1. S.C. – sfera de actiune a contabilitatii financiare

2. Sistemul contabil al intreprinderii

3. Normalizarea contabila

4. Planul contabil general

5. Cadrul contabil conceptual

6. Principii contabile general admise

7. Principiile si regulile evaluarii

8. Raportul dintre contabilitate si fiscalitate

9. Utilizatori de sisteme financiare si cerintele lor.

1. S.C.- sfera de actiune a contabilitatii financiare

Contabilitatea apare din necesitatea de a raspunde problemei gestiunii valorilor economice separate patrimonial in cadrul entitatilor. Entitatile patrimoniale constituie sfera de actiune a contabilitatii.

1. Intreprinderi

• obiect: activitati economice in vederea profitului;

• regii autonome, societati comerciale, persoane fizice/juridice care desfasoara activitati cu scop lucrativ.

2. Institutii publice

• obiect: activitati de interes general non-profit;

• invatamant, sanatate, cultura

Criteriile de diferentiere a intreprinderilor sunt: obiectul activitatii, forma juridica de organizare, forma de proprietate.

2. Sistemul contabil al intreprinderii

• reprezinta ansamblul principiilor, normelor, regulilor, instrumentelor, procedeelor si tehnicilor de asigurare a informatiilor necesare conducerii intreprinderii.

Componente:

1. norme, reguli, procedee si metode aplicabile contabilitatii (conceptual);

2. reguli si instrumente utilizate (PDCG, registre contabile, formulare privind activitatea financiar-contabila, bilantul) – de aplicare.

Surse:

1. legale si reglementate:

• surse internationale ale dreptului contabil (directive europene, standarde internationale)

• surse nationale (texte legislative: Legea contabilitatii, Codul Comercial, Legea societatilor comerciale, intreaga legislatie economica).

2. alte surse de drept contabil:

• doctrina contabila (raspunsuri ministeriale in probleme financiar-contabile, recomandari profesionale, literatura contabila).

Concepte de organizare:

1. Monismul contabil: presupune existenta unui singur circuit de influente contabile, adica o singura contabilitate, atat pentru functiile interne, cat si pentru cele externe ale intreprinderii.

2. Dualismul contabil: presupune separarea in doua categorii – una care reda imaginea intreprinderii in exterior (contabilitate financiara) si alta care descrie procesele interne ale intreprinderii (contabilitate de gestiune).

Contabilitatea financiara:

• obiect: circuitul patrimonial al intreprinderii luat in totalitate ca entitate gestionata;

• scop: determinarea la inchiderea exercitiului financiar a situatiei patrimoniului si a rezultatului global al exercitiului;

• asigura informatiile necesare completarii situatiilor financiare;

• are la baza norme unitare, aplicabile tuturor intreprinderilor.

Contabilitatea de gestiune (manageriala):

• obiect: calculatia costurilor, stabilirea rentabilitatii produselor, lucrarilor si serviciilor, precum si intocmirea, executia si controlul;

• scop: determinarea periodic a rezultatelor analitice (pe produse) si furnizarea de date necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea intreprinderii;

• informatiile sunt utilizate numai in interiorul intreprinderii, au caracter confidential si tin de strategia adoptata de fiecare intreprindere;

• este obligatorie, dar nu are la baza norme unitare, ea se organizeaza si se conduce de catre fiecare intreprindere in functie de specificul activitatii si de nevoile proprii.

CURS 2

3. Normalizarea contabila

Este procesul prin care se armonizeaza elaborarea de norme si principii contabile. Procesul de normalizare contabila din diferite tari a condus la 3 tipuri de normalizare contabila:

1. de tip statal – normele sunt elaborate si puse in aplicare de un organism public (Franta, Germania, Romania). La noi organismul care se ocupa de normalizarea contabila este Ministerul Finantelor Publice prin Directia de Reglementari Contabile.

2. de tip pragmatic – normele sunt elaborate de organisme ale profesiei conatbile si sunt puse in aplicare tot de ele (Marea Britanie)

3. de tip mixt – normele sunt elaborate de asociatii profesionale si sunt puse in aplicare prin interventia publica a statului (SUA).

Existenta normalizarii contabile implica existenta unor dispozitive ale normalizarii – la nivel national – Planul Contabil General. Dincolo de acest nivel, fenomenul de dezvoltare, la nivel de grup de tari, au convenit la o normalizare regionala (Comisia Economica europeana elaboreaza norme contabile sub forma directivelor europene).

Fenomenul de mondializare – normalizarea internationala facuta de un Comitet al Standardelor Internationale de Contabilitate, ale caror standarde au caracter de recomandari si sunt puse in aplicare dupa legiferarea de fiecare tara.

4. Planul Contabil General

Este cadrul si instrumentul normalizarii contabile la nivel national.

El constituie o teorie care ghideaza practica contabila la nivelul unei tari. Ca instrument al normalizarii contabile, poate fi recomandat sau impus celor vizati.

Trebuie sa aiba un continut adecvat. Este formata din:

• ansamblul de principii si reguli contabile

• lista de conturi si recomandari pentru utilizarea lor

• vocabular contabil

• metode si proceduri pentru organizarea contabila.

Nota: Planul Contabil General nu se confunda cu Planul de Conturi General, care este o parte a lui.

5. Cadrul contabil conceptual

Se numeste in prezent cadrul general de intocmire si prezentare a situatiei financiare. Este definit ca un sistem coerent de obiective si principii fundamentale legate intre ele, susceptibile sa conduca la formarea de norme si sa indice natura, rolul si limitele contabilitatii finaciare si ale situatiilor finaciare.

Cadrul general trateaza urmtoarele probleme:

1. obiectivul situatiei financiare;

2. elementele ce compun situatia financiara;

3. recunoasterea elementelor situatiei financiare;

4. evaluarea elementelor;

5. conceptele de capital si mentinerea de capital.

1. Obiectivul situatiei financiare este acela de a furniza o informare cu privire la situatia financiara a intreprinderii, perfomanta activitatii, evaluarea situatiei financiare. Pentru a raspunde acestui obiectiv cadrul general face urmatoarele precizari:

• intocmirea conturilor anuale presupune:

1. aplicarea unei contabilitati de angajamente;

2. afirmarea starii de continuitate a activitatii.

• informatiile situatiei financiare trebuie sa prezinta anumite caracteristice:

1. sa fie inteligibile – intelese usor de utilizator, cu conditia ca acestia sa cunoasca activitatea desfasurata de intreprindere si sa aiba cunostinte contabile;

2. informatiile sa fie pertinente (relevante) – influenteaza deciziile economice ale utilizatorului. Pertinenta informatiilor se apreciaza prin: marimea semnificatiei informatiilor sau impartialitatea lor;

3. sa fie credibile (fiabile) – utilizatorul trebuie sa aiba incredere in ele, sa fie convins ca informatiile sunt corecte, nu duc la interpretari eronate;

4. sa fie comparabile in timp la aceeasi intreprindere si in spatiu intre intreprinderi similare

2. Elementele ce compun situatia financiara sunt:

• bilantul contabil;

• notele la situatia financiara;

• situatia fluxului de numerar;

• situatia modificarii capitalului propriu.

3. si 4. vezi capitolul situatii finaciare.

5. Aici sunt cunoscute doua concepte:

a. capital financiar = activul net = capital propriu al intreprinderii

b. capital fizic = capacitatea productiva a intreprinderii, bazata pe productia fizica (unitati produse zilnic).

Celor doua tipuri de capital le corespund doua tipuri de mentinere:

1. mentinerea capitalului financiar – profitul este obtinut atunci cand valoarea financiara a activelor nete de la sfarsitul perioadei este mai mare decat cea de la inceputul perioadei (dupa excluderea contributiilor proprietarului la cresterea de capital si a distributiei de capital in favoarea actionarilor).

2. mentinerea capitalului fizic – profitul este obtinut atunci cand fondurile necesare pentru a realiza o capacitate de productie la sfarsitul perioadei este mai mare decat cele de la inceputul perioadei (dupa excluderea contributiilor proprietarului la cresterea de capital si a distributiei de capital in favoarea actionarilor).

Alegerea unui concept trebuie sa aiba la baza necesitatea utilizarii de informatii contabile. Predomina capitalul financiar.

6. Principiile contabile general admise

Sunt ipoteze si conventii contabile ce au aparut ca rezultat al observatiilor si experientelor practice, plecand de la cazuri practice repetate s-a ajuns la generalizari. Aceste principii evolueaza in timp – unele se perfectioneaza, altele apar sau dispar.

In prezent pe plan international exista un consens cu privire la denumirea acestora si la structura lor.

Prin Directiva IV CEE s-a adoptat o denumire conuna a principiilor contabile generale. Exista un numar mare de principii. La noi, prin reglementare armonizata s-au adoptat 9 principii:

1. Principiul prudentei: nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a venitului, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior. Prudenta consta in contabilizarea oricaror pierderi probalile si necontabilizarea profiturilor sperabile.

• principiul este legat de evaluarea patrimoniului si opereaza la finele oricarui exercitiu, cand pentru fiecare element din patrimoniu se compara valoarea contabila cu valoarea de inventar (actuala, de piata). Diferenta rezultata are semnificatii diferite si se contabilizeaza diferit pentru elementele de activ si cele de pasiv:

• pentru activ: cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar rezulta o diferenta negativa, un minus de valoare care, daca minusul are caracter definitiv se contabilizeaza pe seama analizei (cheltuieli = analiza), daca minusul nu are caracter definitiv se contabilizeaza pe seama provizioanelor pentru depreciere (cheltuieli = provizioane); cand valoarea contabila este mai mica decat valoarea de inventar, rezulta o diferenta pozitiva, un plus de valoare contabila care nu se contabilizeaza.

• pentru pasiv: cand valoarea contabila este mai mica decat valorea de inventar rezulta o diferenta pozitiva, un plus de valoare, care daca are caracter ireversibil este un plus de datorie si se contabilizeaza ca atare, daca are caracter reversibil se contabilizeaza ca provizion; cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar, rezulta un minus de valoare contabila, care daca este ireversibil se contabilizeaza ca o reducere de datorii, iar daca este reversibila nu se contabilizeaza.

2. Principiul permanentei metodelor: consta in continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor de patrimoniu si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

• nerespectarea acestui principiu are diferite implicatii, in final in plan financiar si fiscal

• nu trebuie inteles rigid (metodele odata alese nu pot fi schimbate – nu). Schimbarea metodelor se face de la un exercitiu la altul daca ea este determinata de cauze obiective (exemplu: schimbul de metoda contabila decisa in intreprinderile in privinta prezentarii situatiei financiare, inclusiv a metodelor de evaluare, datorita schimbarii reglementarilor contabile, fiscale, a corectarii de erori ce provin din exercitiul precedent). Conditia este ca orice schimbare de metoda sa faca obiectul unei informari in notele situatiei financiare, unde trebuie calculati si indicatorii influentati, in principal rezultatele finale.

3. Principiul continuitatii activitatii: se considera ca intreprinderea isi continua in mod normal functiile, intr-un viitor previzibil, fara a intra in starea de lichidare sau de reducere a activitatii.

• Continuitatea/ Necontinuitatea se stabileste la sfarsitul exercitiului si are 2 consecinte pentru intreprindere:

• metoda de evaluare: in cazul continuitatii evaluarea bunurilor in bilant se face la valoarea lor actuala ?, iar in cazul necontinuitatii pentru evaluarea bilantiera se folosesc alte valor (valori lichidative).

• aplicarea practicilor contabile: decuparea veniturilor intreprinderii in exercitii?, elaborarea unor cheltuili pe mai multe exercitii, utilizarea costurilor istorice(?) in evaluarea patrimoniului. Pentru continuitate se opereaza cu aceste practici. Pentru necontinuitate intervin particularitati:

• durata exercitiului financiar poate fi mai mica de 1 an;

• diferitele cheltuieli ce urmau a fi etalate pe mai multe exercitii viitor, sunt contabilizate in exercitiul curent;

• se renunta la aplicarea costurilor istorice, etc.

 

4. Principiul independentei exercitiului

5. Principiul intangibilitatii

6. Principiul necompensarii

7. Principiul pragului de semnificatie

8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

 

9. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv.

 

 

 

CURS 3

4. Principiul independentei exercitiului : presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera. Rezulta ca aplicarea acestui principiu este legata de impartirea activitatii intreprinderii pe perioade contabile denumite exercitii financiare. In mod normal, exercitiul financiar are o perioada de un an, dar pot fi intalnite si cazuri cand perioada este mai mica de un an, cazurile de inceput a activitatii si de sfarsit. Aplicarea principiului are ca rezultat urmatoareale consecinte:

• practicarea unei contabilitati de angajamente, care implica inregistrarea veniturilor in momentul vanzarii bunurilor, executarii lucrarilor si prestarii serviciilor si al cheltuielilor in momentul primirii acestora. Exemplu: vanzarea unui bun in exercitiul n se constata ca venit al exercitiului n, chiar daca incasarea se face in n+1; cumpararea unor stocuri in exercitiul n se contabilizeaza in exercitiul n, chiar daca plata se face in exercitiul n+1.

Nota: in practica romaneasca, cheltuielile cu stocurile nu in momentul cumpararii stocurilor, ci in momentul consumului acestora, rezultatele financiare fiind identice cu cele calculate in varianta contabilizarii stocurilor ca cheltuieli.

• utilizarea conturilor de regularizare. Conturile de regularizare imbraca doua forme:

5. cheltuieli si venituri constatate in avans (conturile 471, 472)

6. cheltuieli de platit si venituri de primit. Cheltuielile de platit sunt consecinta datoriilor pentru imprumuturile primite, pentru bunurile primite in anumite conditii (fara factura) si pentru datoriile diverse (fata de buget, de personal). Exemple: contul 168 – datorii aferente si datorii asimilate, 408 – furnizori, facturi de primit, 5186 – datorii de platit. Daca o intreprindere a contractat un imprumut in anul n, cu rambursarea in rate anuale, la finele fiecarui an, ea calculeaza dobanda pentru perioada de folosire a imprumutului. Dobanda se contabilizeaza prin operatia: 666 = 168 (cheltuieli privind dobanzile – dobanzi aferente imprumuturilor). Veniturile de primit sunt consecintele creantelor pentru creditele acordate, pentru bunurile vandute fara facturi si pentru creantele diverse. Exemple: contul 2678 – dobanzi aferente creantelor imobilizate, 418 –clienti, facturi de intocmit, 5187 – dobanzi de incasat. Daca presupunem ca la finele exercitiului o intreprindere vinde produse fara factura, vanzarea se contabilizeaza prin operatiunea: 418 = 701 ( clienti, facturi de intocmit – venituri din vanzarea produselor).

• necesitatea calcularii amortizarii si provizioanelor la sfarsitul fiecarui exercitiu. In tarile din occident, perioada de gestiune este considerata anul financiar, la noi perioada de gestiune sunt considerate lunile de gestiune si apoi exercitiul fianciar – amortizarea se calculeaza si se contabilizeaza luna de luna, provizioanele se calculeaza si se contabilizeaza la finele anului.

• mentionarea in notele la situatiile financiare a cheltuielilor si veniturilor privind exercitile anterioare

• contabilizarea unor evenimente posterioare inchiderii exercitiului, dar anterioare inchiderii conturilor.

Capitolul II – Contabilitatea capitalurilor

 

 

 

1. Delimitarea si structurile privind capitalurile

2. Cantabilitatea capitalurilor proprii

3. Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli

4. Contabilitatea datoriilor pe termen lung

 

1. capitalurile exprima sursele de finantare cu caracter stabil ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al intreprinderii (?). determinativul „stabil” marcheaza prezenta acestor surse la dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mare de un an, se mai numesc si capitaluri permanente. Luand in considerare modul de constituire financiara, se grupeaza in:

1. capitaluri proprii – se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinantare si din alte surse financiare nerambursabile. Structura capitalurilor proprii este redata in conturile din clasele 10 – 12.

2. provizioane pentru riscuri si cheltuieli – sunt fonduri constituite la inchiderea exercitiului financiar pe seama cheltuielilor (prin autofinantarea si sunt destinate finantarii pierderilor si cheltuielilor probabile si exigibile in viitor, certe, dar nedeterminate ca volum). Componentele sunt redate in grupa 15.

3. datoriile pe termen lung –exprima resurse financiare straine puse la dispozitia intreprinderii de terte persoane pe termen mediu (1-5 ani) si pe termen lung (peste 5 ani). Componentele sunt redate in grupa 16.

Nota: Cele trei categorii de capital mentionate formeaza la un loc capitalul permanent al intreprinderii. Capitalul permanent nu se confunda cu pasivul bilantului. Pasivul este mai cuprinzator, in sensul ca include si alte elemente cum ar fi – datoriile pe termen scurt, pasivele de regularizare si asimilate.

2. Contabilitatea capitalurilor proprii

1. Contabilitatea capitalului social

2. Contabilitatea primelor de capital

3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

4. Contabilitatea rezervelor

5. Contabilitatea rezultatului reportat

6. Contabilitatea subventiilor pentru investitii

Nota: Subventiile pentru investitii (131) figureaza in planul de conturi in categoria conturilor de capital. Ele au fost raportate pani acum drep capitaluri proprii. Potrivit standardelor internationale, tinand cont de natura lor, ele sunt raportate in bilant ca venituri in avans.

1. Contabilitatea capitalului social : este partea principala a capitalului propriu. Se constituie la infiintarea intreprinderii, ca o conditie a existentei si functionarii acesteia, constitutia fiind realizata prin aportul propietarilor. Fiind un capital investit, reprezinta creante reziduale – la lichidarea intreprinderii sunt achitate mai intai obligatiile fata de creditori si numai ceea ce ramane revine actionarilor. Initial capitalul social se determina ca marime la infiintarea intreprinderii, si apoi se modifica in sensul cresterii capitalului sau reducerii capitallui, fiecare modificare facandu-se pe diferite cai.

In principiu capitalul social se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea nominala inscrisa pe actiunile sau pe partile sociale in calitate lor de titluri de valoare. Evaluarea capitalului social la valoarea nominala impune calculul si evidenta distinctiva a primelor de capital. Intrucat actionarii sunt titulari de valori negociabile, in sistemul de gestionare a intreprinderii, valorii nominale i se asociaza si alte categorii de valori:

7. valoarea de piata = este valoarea de vanzare-cumprare a actiuniilor, stabilita de regula rpin negociere la bursa de valori. In stransa legatura cu valoarea de piata si valoarea nominala este pretul de emisiune al actiunilor – trebuie platit de persoanele care subscriu actiunile in momentul emiterii lor, poate fi egal, mai mare sau mai mic decat valoarea nominala.

8. Valoarea de rentabilitate = este valoarea bazata pe rezultatele financiare ale intreprinderii si care imbraca doua forme:

3. valoarea financiara – exprima echivalentul corespondent capitalizarii dividentului anual pe actiune la o rata medie a dobanzii de plata. Se calculeaza ca raport intre dividentul distribuit pe o actiune si rats medie a dobanzii pe piata. Exepmlu: divident/actiune= 1000 lei

r medie= 20%

val. financiara = 1000 lei/ 20%= 5000 lei

• valoarea de randament – valoarea dividentului + a profitului net pe o actiune, care se pot capitaliza la o rata medie a dobanzii de piata.

Exemplu: divident= 1000 lei

pr.net/act.= 2000 lei

dobanda medie= 20%

valoarea de randament= (1000 lei+2000lei)/ 20% = 6000 lei.

3. valorea patrimoniala = este valoarea calculata pornind de la situatia patrimoniala evidentiata in bilant. Se disting 3 forme:

• valoarea contabila (valoarea bilantiera) – raportul intre activul net contabil si numarul de actiuni, in care activul net contabil este egal cu A real – datoriile.

• valoarea intrinseca – se calculeaza intre activul net intrinsec si numarul de actiuni, unde activul net intrinsec este egal cu activul net contabil minus provizioanele pentru riscuri si cheltuieli nejustificate minus capitalul subscris nevarsat.

• valoarea de lichidare - cea care rezulta din vanzarea fortata a intreprinderii intr-un interval limitat.

Contituirea capitalului social se face la infiintarea intreprinderii, cand, prin legislatie, prin statutul societatii si prin contractul de societate trebuie indeplinite anumite conditii. Principalele prevederi legale (legea 31/1990 republicata, privind societatile comerciale) sunt:

• marimea capitalului social

• numarul de actionari sau asociati

• valoarea nominala minima a actiunilor sau partilor sociale

• felul si structura aporturilor

• dat constituirii si datele varsarii ulterioare a capitalului subscris.

Toate aceste prevederi se diferentiaza dupa forma juridica a intreprinderii (SA, SRL).

Conturile specifice utilizate la constituire – 101, 456.

Exemplu: La 01.01.n se constituie societatea pe actiuni X prin subsciptie publica, capitalul subscris 6 milioane, divizat in 6000 de actiuni cu valoare nominala de 1000 de lei (considerata egala cu pretul de emisiune). Structura capitalului subscris: aport in numerar = 4000 actiuni, aport in natura = 2000 de actiuni, din care 1500 de actiuni pentru constructii si 500 de actiuni pentru marfuri. Incasarea aportului, aportul in numerar se incaseaza:50% la subscriere si 50% la 01.06.n. aportul in natura se aduge integral la subsciere.

Operatiunile contabile la 01.01.n:

1. subscrierea capitalului

456= 1011 6 milioane (6000 actiuni*1000 lei/actiune= 6000000)

2. a. Incasarea primei transe in numerar

5121= 456 2 milioane (4000 actiuni* 1000 lei/actiune* 50%=2000000)

b. inregistrarea aportului adus in natura

% =456 2000000

212 1500000

371 500000

3. schimbarea formei capitalului (nevarsat in varsat)

1011= 1012 4000000

4. 01.06.n – se incaseaza transa a II-a pentru restul actiunilor subscrise in numerar

5121= 456 2000000

5. schimbarea formei capitalui

1011= 1012 2000000

456 – creanta fata de actionari, se lichideaza in doua momente (01.01 si 01.06), creanta dispare.

1011 – se transforma in doua momente in capital varsat

Bilant

Caz general de constituire a capitalului social

La constituirea capitalului se intalnesc doua cazuri practice:

1. actionarii efectueaza varsamantul transelor urmatoare cu antarziere

2. actionarii se afla in stare de dificultate financiara.

CURS 4

1. Actionarii efectueaza varsaminte cu intarziere: legea prevede ca pentru perioada de intarziere ei sa suporte dobanda calculata de intreprindere si daunele produse de nedepunerea capitalului. Dobanda se calculeaza in functie de valoarea capitalului nedepus, de numarul de zile de intarziere si de procentul de dobanda practicat de banca comerciala unde intreprindere are deschis contul. Dobanda se constituie pentru intreprindere ca venit financiar, contabilizat in contul 768 (alte venituri financiare.....). Daunele se calculeaza in functie de indici adoptati de fiecare intreprindere, cel mai des utilizat fiind rentabilitatea capitalului social. Daunele calculate se contabilizeaza ca venit din exploatare, in contul 758 (alt venituri din exploatare).

Continuare aplicatia din cursul 3: Consideram ca toti actionarii care au subscris actiuni noi, efectueaza al doilea varsamant la 1.09.n, cu o intarziere de 3 luni si ca pentru aceasta s-au calculat dobanzi de 100000 lei si daune de 50000 lei.

La 1.09.n incasarea celei de-a doua transe se contabilizeaza prin operatiile:

a. 5121 = % 2150000

456 2000000 (4000 actiuni*1000lei/actiune*50%)

768 100000

758 50000

b. 1011 = 1012 2000000

2. Actionarii se afla in stare de dificultate financiara, adica nu maui pot efectua varsarea transelor urmatoare. Legea 31/1990 prevede ca mai intai ei trebuie sa fie somati public, prin intermediul unei publicatii de mare audienta si daca nu depun capitalul actiunile lor sa fie anulate si sa se emita spre vanzare actiuni noi, in acelasi numar, fiecare purtand numarul actiunii vechi. Ele vor fi emise la un pret de emisie egal, mai mic sau mai mare decat valoarea nominala. Diferenta dintre valoarea actiunilor noi incasate si retinerile reprezentand varsamintele neefectuate de vechii actionari, dobanzile calculate si cheltuielile de publicitate si de reclama la care se adauga daunele societatii se restituie vechilor actionari. Si in acest caz dobanzile si cheltuielile de publicitate se contabilizeaza ca venituri financiare, respectiv din exploatare.

Continuare aplicatia din cursul 3: Cosideram ca la 1.06.n toti actionarii care au subscris actiuni noi in numerar se afla in stare de dificultate financiara. Actiunile lor sunt anulate si sunt emise actiuni noi: pretu de emisie=1020 lei, care s-au incasat la 1.09.n. dobanda este de 100000 lei si cheltuielile de publicitate+daune=50000 lei

Operatiunile la 1.09.n:

9. incasare pret de emisie

5121 = 456 4080000 (4000 actiuni*1020)

b. modificarea formei capitalului social

1011 = 1012 2000000 (4000 actiuni*1000lei/actiune*50%)

c. regularizare cu vechii actionari

• incasari din noile actiuni: 4080000

• retineri

- varsaminte neefectuate: 2000000

- dobanzi: 100000

- cheltuieli publicitate+daune: 5000

total 2150000

• diferenta de restituit vechilor actionari:

4080000-21500000=1930000

* 456 = % 150000

768 100000

758 50000

* retituire catre vechii actionari:

456 = 5121 1930000

Vechii actionari au depus la 1.01.n 2 milioane de lei si au incast la 1.09.n 1930000 lei, deci au pierdut 70000 de lei.

Cresterea de capital social

Considerente: obtinerea de resurse noi pentru finatarea investitiilor si pentru consolidarea situatiei financiare a intreprinderii.

Exista 3 cai de creste:

10. emiterea de actiuni noi pentru aporturi in numerar sau in natura;

11. incorporarea sau capitalizarea rezervelor, primelor de capital sau a profitului in masa capitalului social;

12. conversia unui angajament financiar in capital social.

1. emiterea de actiuni noi pentru aporturi:

1. in numerar: Actiunile noi pentru crsterea de capital in numerar se emit la un pret de vanzare – pret de emisie situat de regula intre valoarea nominala si valoarea contabila a actiunilor.

Valoarea nominala: partea din capitalul social corepunzatoare unei actiuni, calculata ca raport intre valoarea capitalului social si numarul actiunilor.

Valoarea contabila: partea din capitalul propriu corespunzatoare unei actiuni, calculata ca raport intre valoarea capitalului propriu si numarul actiunilor.

Intotdeauna valoarea contabila a unei actiuni este mai mare decat valoarea nominala, deoarece capitalul propriu este mai mare decat capitalul social.

Situarea pretului de emisie intre aceste doua valori are 2 motivatii:

• necesitatea incasarii de catre intreprindere cel putin a sumelor care sa acopere dreptul de proprietate conferit cumparatorului.

• atragerea deponentilor pentru cresterea de capital, utilizand un pret de vanzare inferior valorii contabile

Diferenta dintre pretul de emisie si valoarea nominala a actiunii poarta denumirea de prima de emisiune, care prezinta urmatoarele particularitati:

• apartine in mod nediferentiat tuturor actionarilor;

• se incaseaza in intregime cu ocazia primului varsamant sau la subscriere.

La contabilizarea cresterii de capital prin emisiune de actiuni noi cu aport in numerar avem 2 cazuri:

• pretul de emisie este egal cu valoarea nominala, caz in caze operatiile contabile sunt similare constituirii capitalului social.

Continuare aplicatia din cursul 3: Are loc o crestere de capital prin emisiunea unei actiuni, avand pretul de emisiune de 1200 lei si valoarea nominala de 1000 de lei, prima de emisiune este 200 de lei. Incasarea se face in doua transe: 50% la subscriere si 50% transa a doua.

Transa I:

- subscrierea 456 = % 1200

1011 1000

1041 200

- incasarea a 50% din valoarea nominala + 100% prima de emisiune

5121 = 456 700

- modificarea formai capitalului

1011 = 1012 500

Transa II

- incasarea ultimilor 50%

5121 = 456 500

- modificarea formai capitalului

1011 = 1012 500

Problema principala este cea a protectiei vechilor actionari. Aceasta se realizeaza prin atribuirea acestora unor titluri de valoare – drepturi preferentiale de subscriere (DS), care se ataseaza actiunilor. DS-ul exprima pierderea de valoare a unei actiuni, datorata cresterii numarului de actiuni. Pierderea se explica prin faptul ca noile actiuni se emit la un pret inferior valorii contabile a vechilor actiuni. Pentru compensarea acestei piederi vechii actionari primesc pentru fiecare actiune posedata un DS. Astfel ei nu realizeaza nici un castig, nici o pierdere. Ei beneficiaza totusi de un capital social mai mare, care le poate aduce dividente mai mari in cazul obtinerii de profit.

DS= valoarea nominala – valoarea contabila

Nota: valoarea calculata pentru un DS are un carcter teoretic, deoarece aceste titluri de valoare, fiind negociabile, sunt tranzactionate la bursa de marfuri, astfel incat nivelul DS-ului este dat de raportul cerere-oferta.

Odata cu DS-ul se calculeaza si paritatea de emisiune, calculata ca raport intre numarul de actiuni noi si numarul de actiuni vechi, ea exprimand cate actiuni vechi revin la una noua.

Exemplu: Societatea X isi creste capitalul social prin emisiunea a 1500 de actiuni noi, valoarea de emisie fiind egala cu valoarea nominala, adica 1000lei/actiune. Inainte de majorarea societatea avea capitalul social de 6 milioane de lei, rezerve de 1200000 lei si un numar de 6000 de actiuni. Situatia capitalului si valoarea contabila a actiunilor inainte si dupa majorare se prezinta astfel: