FINANTE – CURS 1
Rolul gestiunii financiare
Geatiunea financiara urmareste maximizarea valorii intreprinderii, urmarind urmatoarele:
Maximizarea profitului si a calitatii intreprinderii;
Maximizarea valorii implica protectia si conservarea patrimoniului, respectiv mentinerea lichiditatii (capacitatea intreprinderii de a-ti plati datoriile la momentul cutrent) si solvabilitatii (capacitatea intreprinderii de a-ti plati datoriile la incheierea exercitiului) firmei;
Gestiunea financiara urmareste aplicarea instrumentelor care sa asigure o protectie adecvata impotriva riscurilor (economice, financiare, de faliment)
V = valoarea firmei
t = 1 ..... n = durata de viata economica
t = profiturile anuale viitoare
k = rata de actualizare
V = valoarea reziduala, adica ceea ce se asteapta sa se obtina la scoaterea din functiune.
Valoarea firmei este influentata in mod pozitiv de profit si de patrimoniul firmei, iar in sens negativ de riscurile manifestate la nivelul intreprinderii.
Analiza financiara urmareste realizare:
diagnosticului pe termen scurt prin utilizarea indicatorilor de echilibru financiar, static si dinamic;
diagnosticul rentabilitatii si al riscului, aici urmarindu-se ratele de rentabilitate, lichiditatea si solvabilitatea, dar si indicatori care se refera la riscurile la nivelul intreprinderii: coeficientul efectului de levier de exploatare, coeficientul efectului de levier financiar, riscul de faliment va fi evaluat pe baza metodei sconturilor, metodei Bancii Centrale a Frantei, modelul Conan-Holden;
urmareste determinarea politicii de finantare pe termen scurt, mediu si lung (decizia de investitii – pe termen lung, determinarea surselor de finantare ale ciclului de exploatare – pe termen scurt).
Analiza indicatorilor de echilibru financiar
Forma bilantului lista:
A. Active imobilizate (necorporale, corporale, financiare)
B. Active ciculante (numite si active curente)
C. Cheltuieli inregistrate in avans (drepturi asupra unor terti)
D. Datorii ce trebuiesc platite intr-o perioada mai mica de un an (pe termen scurt, curente, temporale)
E. Active circulante (curente) nete sau Datorii curente nete: B+C-D-I
F. Total activ – Datorii curente = Capitaluri permanente
G. Datorii ce trebuiesc platite intr-o perioada mai mare de un an
H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli (datorii sau obligatii)
I. Venituri inregistrate in avans
J. Capitaluri si rezerve
Indicatorii:
Situatia neta: adica capitalul propriu
SN = Active totale – Datorii totale
daca SN este pozitiv si crescator, acesta va evidentia o situatie financiara la nivelul intreprinderii, reflectand o gestiune economica sanatoasa, fiind consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulare baneasca; aceasta inseamna ca valoarea firmei creste;
daca SN este negativ firma se poate afla intr-o situatie de prefaliment, datorita incheierii cu pierderi a exercitilor anterioare si acoperirii pierderilor prin utilizarea in totalitate a capitalurilor proprii, partea ramasa neacoperita ramanand in sarcina creditorilor, ca urmare a asumarii riscurilor de insolvabilitate;
daca SN = 0 este o situatie de echilibru perfect intre datorii si active (nu se poate realiza in practica, deoarece ar insemna ca nu mai exista capital propriu).
Fondul de rulment:
FR = Active circulante (curente) – Datorii pe termen scurt
(nevoi temporale) (resurse temporale)
daca FR este pozitiv inseamna ca activele circulante depasesc datoriile curente, adica exista posibilitatea transformarii in lichiditati a activelor circulante pe termen scurt, ceea ce permite rambursarea datoriilor si degajarea unor lichiditati suplimentare; este considerata o situatie favorabila din punct de vedere al solvabilitatii intreprinderii;
daca FR este negativ inseamna ca activele sunt insuficiente pentru a acoperi rambursarea datoriilor pe termen scurt, reprezentand o stare de dezechilibru la nivelul firmei si o situatie nefavorabila din punct de vedere al solvabilitatii intreprinderii;
daca FR = 0 inseamna ca exista echilibru perfect intre activele circulante si datoriile pe termen scurt, fiind o situatie ipotetica.
FR = Capital permanent – Active imobilizate
(resurse permanente) (nevoi permanente)
daca FR este pozitiv inseamna ca, capitalul permanent finanteaza o parte din activele circulante, dupa finantarea in totalitate a activelor imobilizate; aceasta situatie evidentiaza FR ca o expresie a realizarii echilibrului pe termen lung si ca participare la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt;
daca FR este negativ inseamna ca, capitalul permanent este insuficient pentru acoperirea activelor imobilizate, ceea ce reflecta obtinerea unei parti din resursele temporale pentru acoperirea nevoilor permanente; situatia reflecta un dezechilibru financiar si poate fi considerata o situatie alarmanta pentru firmele cu activitate industriala ;
daca FR = 0 inseamna ca, capitalul permanent este egal cu activele imobilizate, aceasta fiind o situatie ipotetica deoarece trebuie sa existe o armonizare perfecta intre activele imobilizate si capitalul permanent.
Din punct de vedere al structurii capitalului permanent, fondul de rulment are 2 componente:
Fr propriu = Capital propriu – Active imobilizate
FR imprumutat (strain) = FR – Fr propriu
Nevoia de fond de rulment: 47732kic39fds8j
NFR = Active circulante (exclusiv activele de trezorerie) – Datorii pe termen scurt (exclusiv pasivele de trezorerie)
Active de trezorerie: disponibilitati, valori mobiliare de plasament (clasa 5)
Pasive de trezorerie: credite (linii de finantare deschise), soldurile creditoare al conturilor la banci
daca NFR este pozitiv inseamna ca activele circulante depasesc datoriile pe termen scurt; este considerata o situatie normala numai daca este rezultatul unei politici de investitii care sa conduca la cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare; in caz contrar va evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si a creantelor si exigibilitatea datoriilor pe termen scurt (relaxarea incasarilor si urgentarea platilor);
daca NFR este negativ avem de-a face cu un surplus de resurse temporale fata de nevoile temporale; poate fi considerata o situatie favorabila daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii unor datoriipe un termen mai lung, adica se urgenteaza incasarile si se relaxeaza platile; NFR se transforma in sursa de finantare deoarece va finanta FR si trezoreria neta; daca nu este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii unor datoriipe un termen mai lung, atunci situatia va fi nefavorabilaexista chiar riscul unor rupturi in activitatea de aprovizionare, de reinnoire a stocurilor si de realizare a productiei.
Trezoreria neta:
TN = FR – NFR
sau TN = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie
CURS 2
daca trezoreria neta este pozitiva atunci se inregistreaza un excedent de finantare datorita desfasurarii unei activitati eficiente, iar imbogatirea trezoreriei arata ca intreprinderea dispune de lichiditati suficiente, care ii vor permite rambursarea datoriilor, dar si realizarea unor plasamente eficiente atat pe piata monetara, cat si pe cea financiara. In acest context intreprinderea se bucura de autonomie financiara pe termen scurt.
daca trezoreria neta este negativa atunci firma se confrunta cu o stare de dezechilibru financiar, apare un deficit monetar, care va fi acoperit pe seama unor noi resurse monetare (credite pe termen scurt sau de trezorerie). Aceasta arata ca intreprinderea depinde de resurse financiare externe. In cazul in care se apeleaza la resurse financiare externe, firma va fi interesata sa aleaga acele surse ce se caracterizeaza prin cel mai mic cost posibil. Ideal ar fi ca acoperirea deficitului sa se realizeze prin utilizarea mai multor tipuri de surse de finantare. Atunci cand trezoreria neta este negativa se limiteaza autonomia financiara pe termen scurt, dar nu apare implicit starea de insolvabilitate.
- tipuri de credite pe termen scurt: credite bancare (?), credite de afacturare, scontare de efecte de comert, avalizare, leasing;
daca trezoreria neta este egala cu 0, aceasta este o situatie ipotetica deoarece reflecta un echilibru perfect intre resurse si nevoi, fondul de rulment permite finantarea integrala a nevoii de fond de rulment, evitandu-se astfel dependenta de surse de finantare externe.
Analiza pe baza echilibrului financiar
Functia de productie
Functia de consum
Functia de personal (resurse umane)
Functia de investire si dezinvestire
- dezinvestire: apare spre sfarsitul duratei de viata a investitiei, atunci cand valoarea aceteia se apropie de 0, dar ea mai poate aduce venituri, si anume valoarea reziduala prin vanzarea sau scoaterea din functie a investitiei (utilaj, etc.)
Functia de finantare
Functia de repartitie.
1+2+3 – functia de exploatare
Ciclul de exploatare – are 4 faze:
achizitia si stocarea (materiilor prime, materialelor, combustibililor, etc.)
productia sau fabricare
stocarea produselor finite si comercializarea lor
incasarea vanzarilor.
Obiectul analizei functionale il reprezinta cunoasterea diferitelor implicatii ale operatiilor realizate de intreprindere asupra trezoreriei, respectiv cunoasterea platilor imediate cu scadente certe si impactul direct asupra trezoreriei, dar si cunoasterea creditelor acordate sau obtinute.
Activ imobilizat ( marime bruta) |
Capital propriu |
Amortizare |
|
Activ circulant |
Datorii financiare |
|
|
Datorii pe termen scrt |
Activului imobilizat (brut) ii corespunde functia de investire si dezinvestire. Functia de investire va grupa elementele de activ imobilizat in functie de caracterul acestora in:
active imobilizate de exploatare
active imobilizate in afara exploatarii (imobilizari financiare, cladiri administrative).
Activului circulant ii corepunde functia de exploatare. Functia de exploatare va grupa activele circulante in:
active circulante de exploatare
active circulante in afara axploatarii
active de trezorerie
Capital propriu + Amortizare + Datorii financiare – le corespunde functia de finantare. Functia de finantare va grupa elementele indiferent de scadenta lor.
Datoriilor pe termen scurt (furnizori, salariati, actionari) le corespunde functia de exploatare. Elementele de datorii pe termen scurt se vor clasifica in:
In acest contex fondul de rulment se poate determina:
FR = ACE + ACAE + AT – DE – DAE - PT
ACE = active circulante de exploatare
ACAE = active circulante in afara exploatarii
AT = active de trezorerie
DE = datorii de exploatare
DAE = datorii in afara exploatarii
PT = pasive de trezoreria
Nevoie de fond de rulment se imparte in:
NFRE = ACE - DE
NFRAE = ACAE - DAE
Tinand cont ca NFR = NFRE + NFRAE, se verifica, ca TN = AT – PT
Analiza rezultatelor intreprinderii
Se realizeaza pe baza elementelor cuprinse in contul de profit si pierdere, grupate pe doua mari categorii (venituri si cheltuieli). Atat cheltuielile, cat si veniturile sunt clasificate in:
cheltuieli si venituri de exploatare
cheltuieli si venituri financiare
cheltuieli si venituri extraordinare.
amortizarea este o cheltuiala nemonetarp, neplatibila, din acest motiv face parte din cheltuielile de exploatare, ea nu influenteaza trezoreria
provizioanele sunt venituri nemonetare, neincasabile, la randul lor ele nu influenteaza trezoreria
venituri din cesiunea elementelor de activ sunt venituri din exploatare, ele se refera la diferentele dintre pretul la care este vandut activul respectiv si valoarea ramasa de amortizat. In cazul in care aceasta difenta este negativa vorbim valoare neta contabila (?).
Pe baza elementelor din contul de profit si pierdere se pot calcula sodurile intermediare de gestiune.
Marja comerciala (MC): caracterizeaza intreprinderile cu activitate de comert, valoarea obtinuta fiind influentata de politica de vanzare promovata de firma in cauza.
MC = venituri din vanzarea marfurilor – costurile de cumparare (obtinere) a marfurilor respective
Productia exercitiului (PE):
PE = productia vanduta (cifra de afaceri - CA) productia stocata productia de imobilizari
Valoarea adaugata (VA):
VA = MC + PE – consumul extern (de la terti)
CURS 3 id732k7439fdds
valoarea adaugata are importanta deoarece prin agregarea la nivel macro se obtine produsul inter brut (PIB);
ea reprezinta un criteriu pentru aprecierea aportului specific al intreprinderii la formarea productiei;
este un indicator mai sintetic decat cifra de afaceri si productia obtinuta;
este un criteriu de apreciere a cresterii valorii intreprinderii, deoarece evidentieaza evaluarea cresterii reale prin luarea in calcul a ratei inflatiei sau a deflatorului;
valoarea adaugata masoara gradul de integrare al intreprinderii, tinandu-se seama de raportul ;
ea evidentiaza structura exploatarii prin utilizarea ratelor de repartizare a valoii adaugate, astfel raportand fiecare element (remunerarea fiecarui participant) la valoarea adaugata vom obtine modalitatea de distribuire a veniturilor globale catre participantii la activitate;
reflecta gradul de utilizare a factorilor de productie, deoarece se poate constata ca pentru acelasi nivel al valorii adaugate, cu o structura de exploatare identica, utilizarea factorilor de productie este diferita;
astfel se poate evidentia randamentul echipamentelor de lucru ca raport intre sau se poate evidentia intensitatea capitalistica : ; cu cat randamentul muncii va fi mai mare, cu atat intensitatea capitalistica va fi mai puternica, iar randamentul imobilizarii va fi mai mare.
Excedentul brut de exploatare (EBE) :
EBE = VA + Subventii de exploatare – Cheltuieli de personal- Impozite, taxe, varsaminte asimilate
excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, luand in calcul operatiile legate strict de productia industriala, activitatea comerciala sau de prestarea unor servicii;
se poate urmari rolul acestui indicator astfel:
este o masura a performantelor economice inregistrate de intreprindere, deoarece poate fi utilizata in cadrul rentabilitatii economice;
este un indicator independent de politica financiara, de politica de dividende, de politica de finantare, de elemente extraordinare;
indicatorul este o resursa importanta pentru intreprindere, deoarece poate fi privit ca o resursa potentiala de trezorerie, respectiv un cash-flow potential de exploatare.
Rezultatul exploatarii (RE) :
RE = EBE + alte venituri de exploatare – alte cheltuieli de exploatare
Rezultatul financiar (RF) :
RF = venituri financiare – cheltuieli financiare
Rezultatul curent (RC) :
RC = RE RF
Rezultatul brut (RB) :
RB = RC Rezultatul extraordinar
Rezultatul net (RN) :
RN = RB – Impozitul pe profit
rezultatul brut este considerat a fi egal cu rezultatul impozabil pentru usurarea calculului; daca apar cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal si venituri neimpozabile se va determina rezultatul impozabil, iar impozitul pe profit se va determina prin aplicarea cotei de impozit aferenta la rezultatul impozabil.
Profitul impozabil (rezultatul impozabil) = RB + cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal – venituri neimpozabile
Pe baza soldurilor intermediare de gestiune vom evidentia capacitatea de autofinantare (CAF). Pentru determinarea capacitatii de autofinantare se vor utiliza doua metode:
Metoda degresiva : evidentiaza calcularea CAF ca diferenta intre veniturile incasabile si cheltuielile platibile.
EBE
+ alte venituri de exploatare (fara venituri din reluarea provizioanelor de exploatare, fara veniturile din cedarea/cesiunea activelor, fara venituri din repartizarea subventiilor de exploatare)
- alte cheltuieli de exploatare (fara amortizari si provizioane constituite, fara valoarea neta contabila a elementelor de activ cedate)
+ venituri financiare (fara venituri din utilizarea provizioanelor financiare)
- cheltuieli financiare (fara cheltuieli pentru constituirea provizioanelor financiare)
+ venituri extraordinare
- cheltuieli extraordinare
- impozit pe profit |
= CAF |
Metoda aditiva: eidentiaza elementele contabile care nu genereaza fluxuri monetare, in acest caz se porneste de le rezultatul net la care vor fi adaugate toate cheltuielile neplatibile sau calculate si se vor scadea veniturile calculate.
RN
+ amortizari si provizioane constituite
+ valoarea net contabila a elementelor de activ cedate
- venituri din utilizarea provizioanelor
- venituri din cesiunea/cedarea activelor
- venituri din repartizarea subventiilor de exploatare |
= CAF |
Capacitatea de autofinantare dupa repartizarea dividendelor poarta denumirea de autofinantare gloobala.
AG = CAF – dividendelor distriuite
relatia de calcul este valabila numai in tarile Uniunii Europene, deoarece repartizarea profitului imbraca forma urmatoarele forme: rezerve si dividende, iar participarea salariatilor la profit este considerata o cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal si nu o forma de repartizare a profitului
autofinantarea are doua forme:
autofinantare de mentinere: include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor cheltuieli pentru mentinerea potentialului productiv a nivelului atins de intreprindere prin reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscurilor de exploatare. Sursele incluse sunt: amortizarea si provizioanele
autofinantare neta: este acea parte din autofinantarea bruta care se formeaza pe seama surselor proprii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite.
capacitatea de autofinantare prezinta importanta deoarece constituie un mijloc sigur de finantare, fiind o sursa independenta si stabila, evidentiaza autonomia intreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiara si permite diminuarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare.
Analiza pragului de rentabilitate (punct mort,critic)
In analiza pragului de rentabilitate trebuie sa tinem seama de cheltuielile fixe si cele variabile, deoarece cheltuielile variabile variaza direct proportional cu cifra de afaceri, pe cand cele fixe nu sunt influentate de modificarea cifrei de afaceri. Analiza pe baza pragului de rentabilitate ne ofera posibilitatea de a da raspunsuri la mai multe intrebari:
Care este cifra de afaceri corespunzatoare pragului de responsabilitate?
Care este cifra de afaceri atunci cand se doreste obtinerea unui anumit profit?
Care este cifra de afaceri necesara pentru a se obtine un anumit profit in conditiile in care costurile fixe cresc?
unde: MCV= marja asupra cheltuielilor variabile in marime procentuala
MCV = CA – CV
Exemplu: O societate comerciala a inegistrat o cifra de afaceri de 4000 milioane lei, cheltuielile variabile reprezentand 80%, iar cheltuielile fixe 200 milioane lei. Determinati:
Cifra de afaceri pentru care profitul este 0.
Profitul ce poate fi realizat la o crestere a cifrei de afaceri cu 10 %.
Cifra de afaceri necesara pentru a se obtine profit de 700 milioane lei.
Cifra de afaceri necesara pentru mentinerea profitului din perioada curenta in conditiile in care cresterea cheltuielilor fixe a fost de 50%.
Indicator |
Perioada curenta |
% |
a |
b |
c |
D |
CA |
4000 |
|
1000 |
4400 |
4500 |
4500 |
- CV |
3200 |
80 |
800 |
3520 |
3600 |
3600 |
= MCV |
800 |
20 |
200 |
880 |
900 |
900 |
- CF |
200 |
|
200 |
200 |
200 |
300 |
= PN |
600 |
|
0 |
680 |
700 |
600 |
milioane lei
la punctul c:
La nivelul firmei vor fi evaluate mai multe categori de riscuri:
Riscul economic: este evaluat prin coeficientul efectului de levier al exploatarii (CELE)
a.
* aceasta relatie se utilizeaza atunci cand se cunosc date privind dinamica activitatii la nivelul firmei.
b.
cu cat coeficientul are o valoare mai mare, iar intreprinderea are cheltuieli fixe mari cu atat ea este mai riscanta si se poate adapta mai greu la modificarile pietei in acest context ea trebuie sa obtina un rezultat suficient de mare, care sa ii permita remunerarea actionarilor, dar sa si includa o prima de risc.
c.
cu cat CA depaseste mai mult CA cu atat firma inregistreaza un risc mai mic, iar flexibilitatea ei creste;
cu cat coeficientul este mai mare decat 1 cu atat cresterea cifrei de afaceri genereaza profit;
este grav daca coeficientul este mai mic decat 1, deoarece rentabilitatea activitatii de exploatare este scazuta.
Riscul financiar: este evaluat pe baza coeficientul efectului de levier financiar (CELF) care masoara modificarea relativa a rezultatului curent inainte de impozitare la o modificare relativa a rezultatului din exploatare, sau dupa caz modificarea cifrei de afaceri.
a.
b.
Cei doi coecicienti pun in evidenta coeficientul efectului de levier combinat (CELC):
Riscul de faliment.
Diagnosticul financiar pe baza ratelor de rentabilitate
La nivelul intreprinderii pot fi puse in evidenta mai multe rate de rentabilitate, de structura sau de rotatie. Ele se pot determina ca raport intre efecte si eforturi si pot fi exprimate in procente, in zile sau in marimi absolute.
Rata de rentabilitate are trei forme:
Rata de reantabilitate comerciala
Rata de reantabilitate economica
Rata de reantabilitate financiara
Ratele de reantabilitate permit compararea perfomantelor industriale si comerciale ale firmelor.
Rata de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii intreprinderii la formarea rezultatelor; se determina ca raport intre diverse marje de acumulare baneasca si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.
CURS 4
Ratele de rentabilitate comerciala
Rentabilitatea economica masoara eficienta mijloacelor financiare si materiale alocate activitatii intreprinderii. Se poate determina:
unde EBIT reprezinta excedentul brut de exploatare inainte de deducerea cheltuielilor cu dobanda si a impozitului pe profit
AE – reprezinta activul economic si se determina dupa formula urmatoare:
unde in calculul NFR se iau in calcul atat activele de trezorerie, cat si pasivele de trezorerie.
AE se poate calcula si dup formula:
in termeni reali rentabilitatea economica trebuie sa depaseasca rata inflatiei, deoarece intreprinderea trebuie sa isi mentina substanta economica, de aceea rata rentabilitatii economice trebuie sa depaseasca rata inflatiei, ea trebuie sa remunereze capitalul investit, cel putin la nivelul ratei medii de randament din economie (rata medie a dobanzii), dar sa acopere si riscul economic si financiar pe care si-i l-au asumat actionarii si creditorii: