3. PARTICIPANºI LA ACTIVITATEA DE COMERº INTERNAºIONAL

Participantii de natioalitate romana

Subiectele de nationalitate romana ale raporturilor juridice din comertul international sunt, comerciantii persoane fizice sI societatile comerciale. La aceste 2 categorii de comercianti se mai adauga sI altele: regiile autonome, organizatiile cooperatiste, asociatiile in participatie, etc.

3.1 COMERCIANTUL - PERSOANÅ FIZICÅ

Dobandesc calitatea de comercianti persoanele care fac acte sI fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita. Actele sI faptele de comert obiective, daca sunt facute de o persoana fizica ca profesiune obisnuita, confera acelei persoane calitatea de comerciant. Capacitatea persoanelor fzice romane de a efectua operatiuni de comertinternational, ca activitate comerciala independenta este recunoscuta de Decretul-lege nr.54/1990 privind organizarea sI desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative. Dobandirea calitatii de comerciant pentru efectuarea de operatiuni de comert international de catre o persoana fizica este legata de exercitarea de catre aceasta de cate sI fapte de comert cu titlul de profesiune obisnuita. Persoanele fizice care executa in mod obisnuit acte de comert international trebuie sa ceara inmatricularea in registrul comertului iar pe durata desfasurarii activitatii sI la incetarea acesteia sa inscrie mentiunile actelor sI faptelor prevazute de lege. Persoanele fizice straine care vor face acte de comert pe teritoriul Romaniei, sunt supuse legilor nationale. ¥N ceea ce priveste calitatea de comerciant in Romania a unei persoane straine, aceasta tine de conditia juridica a strainului, supusa legii romane. Organizarea activitatilor prevazute de acest act normativ, inclusiv cele prestate de persoanele fizice in mod independent se poate face numai de cetatenii care au domiciliul in Romania.

3.2 SOCIETźI COMERCIALE

3.2.1 Generalitati

Sunt societati cu participare straina in Romania, societatile comerciale, filialele sI sucursalele constituite pe teritoriul tarii, cu capital integral strain sau in asociere cu persoane fizice sau juridice romane, indiferent daca acestea s-au constituit de la inceput ca atare sau elementul strain a intervenit ulterior prin dobandirea de plati sociale sau actiuni la societatile deja existente. Regulile privind regimul juridic al SC cu participare straina sunt plasate in sfera de reglementare al contractului de societate sau statutului intrand astfel in domeniul libertatii contractuale. Atunci cand actele normative privind societatile comerciale nu sunt indestulatoare se vor aplica prevederile Codului comercial sI ale Codului Civil. Societatile cu participare strainase pot constitui in Romania in toate domeniile economice prevazute de art.4 din Legea nr.35/1991. ¥n situatia in care o societate straina constituie o societate comerciala pe teritoriul tarii noastre cu capital integral strain sau in asociere cu persoane fizice sau juridice romane, societatea nou infiintata este persoana juridica romana, ea putand efectua acte de comert international permise de legea romana, chiar daca aceste acte ar fi interzise de legea nationala a statului pe teritoriul caruia societatea straina isi are sediul social.

3.2.2. Constituirea sI functionarea SC

Constituirea SC cu participare straina in Romania precum sI a filialelor sI sucursalelor, cu capital integral strain sau in asociere cu persoane fizice sau juridice romane, este supusa dispozitiilor generale, aplicabile pentru toate societatile de nationalitate romana prevazute in Legea nr.31/1991. Constituirea societatilor cu participare straina pargurge mai multe etape in functie de categoria de sociatate la care se refera, cum sunt: de persoane, de capitaluri, sI cu raspundere limitata. Societatile cu participare straina se constituie pe baza de contract sI statut, in functie de situatie sI trebuie sa contina anumite elemente pentru ipoteza internationalitatii sI anume: cetatenia sI domiciliul, pentru persoanele fizice; sediul sI nationalitatea, pentru persoanele juridice straine; denumirea obiectului de activitate in care sa se mentioneze operatiuni de comert international; particularitatile privind subscritia sI varsarea capitalului social; organizarea si functionarea societatii tinand seama de aspectele specifice; localitatile din strainatate unde se vor constitui sucursale sau filiale. Persoana fizica straina trebuie sa prezinte cazierul juridic, precum sI din Romania daca au mai locuit mai mult de 60 de zile in tara noastra. Persoana juridica trebuie sa depuna dovada inregistrarii in registrul comertului din zona de sediu sI o atastare privind bonitatea comerciala a persoanei juridice respective, eliberata de banca unde isi are deschis contul. Agentia Romana de Dezvoltare este obligata sa raspunda in termen de 30 zile de la data inregistrarii cererii, raspuns care se mentioneaza chiar pe cererea tip de examinare. Etapele privind publicarea constituirii societatii in Monitorul Oficial al Romaniei, inscrierea societatii in registrul comertului sI la Administratia financiara, nu reprezinta aspectesemnificative in cazul constituirii societatilor cu participare straina, cu precizarea ca la registrul comertului sI Administratia financiara trebuie prezentata dovada confirmarii investitiei la Agentia Romana de Dezvoltare, iar taxele de inmatriculare sunt mai mari cu 50%decat cele platite de societatile cu capital integral romanesc. ¥N situatia in care are loc majorarea capitalului unei societati romanesti deja existente, prin aportul unui investitor strain, operatiunea juridica ia forma unei subscriptii de actiuni ori parti sociale fara cesiune.

¥N ceea ce priveste contractul de cesiune, acesta prezinta unele particularitati in functie de calitatea cedentului sI cesionarului:

- daca cesiunea are loc de la o persoana romana la una straina, operatiune a se poate efectua in 2 variante:

- cedentul roman retrage din contul bancar in lei al societatii suma reprezentand pretul cesiunii, iar cesionarul strain depune in contul valutar al societatii suma in valuta echivalenta pretului cesiunii, la cursul zilei, pe numele si la dispozitia acesteia;

- daca cesiunea are loc de la un cedent strain catre un cesionar roman sau intre straini, nu este nevoie de prezentarea dovezii bancare de varsamant in valuta sau de provenienta a banilor, intru-cat vanzarea-cumpararea de parti sociale sau actiuni se realizeaza intre parti fara a se afecta capitalul societatii din banca. SC cu participare straina cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane.

Ele nu constituie o categorie aparte de persoane juridice romane. Trasatura esentiala a acestor societati o constituie existenta elementului de extraneitate din care rezulta celelalte aspecte specifice in legatura cu regimul lor juridic. Societatile cu participare straina sunt persoane juridice romane si sunt supuse prevederilor legii romane ca lex societatis. Problema specifica care se ridica in cazul societatilor comerciale cu participare straina este aceea a monedei in care poate fi subscris capitalul lor. La o societate cu participare straina asociatii sunt liberi sa subscrie capitalul social fie total in lei sau in valuta fie in lei. Conform Legii contabilitatii nr.82/1991, “Contabilitatea opreratiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala cat sI in valuta.” Felul monedei in care se face subscriptia produce efecte asupra varsamantului sI al suportarii riscurilor valutare. ¥N asocierea cu persoanele fizice sau juridice romane procentul de participare al asociatului strain este lasat exclusiv la aprecierea partilor. Aportul partenerului strain la constituirea unei SC poate fi: aport in numerar, aport in bunuri, aport in drepturi sI aporturi in alte drepturi si avantaje. Societatile romanesti constituite cu participare straina pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor din tara in conditiile art.30 din Legea nr. 35/1991, cu indeplinirea cumulativa a 2 conditii: aceste societati sa fie constituite in asociere cu capital national; dreptul de proprietate asupra terenului sa constituie aportul la capitalul social al asociatului roman. Articolul 27 din Legea nr. 35/1991 prevede ca operatiunile SC cu participare straina se efectueaza pa baza de contracte comerciale, la preturile convenite de parti in lei sau in valuta. Prin persoane juridice “rezidente” din punct de vedere valutar se intelege printre altele sI “societatile comerciale autorizate sa desfasoare activitati in Romania”, iar persoanele juridice “nerezidente” sunt cele care “nu sunt inregistrate si autorizate sa desfasoare activitati in Romania” . Operatiunile valutate pe teritoriul Romaniei intre rezidenti si nerezidenti, pot fi efectuate si in numerar, in cazurile in care, aceste operatiuni nu se pot realiza prin conturi bancare activitati desfasurate in zonele cu regim vamal special, in porturi, aeroporturi, puncte de trecere al frontierei de stat, vanzari de marfuri la bordul navelor, in trenuri internationale. Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei privind operatiunile valutaer din 1994 privind normele imperative precizeaza ca operatiunile valutare se pot efectua intre rezidenti si nerezidenti numai prin conturi bancare deschise in Romania la societati bancare autorizate de BNR sa efectueze asemenea operatii. Cat priveste personalul societatii comerciale romane acesta poate fi roman sau strain. Personalul strain poate fi angajat numai in posturi de conducere sI de specialitate. Strainii pot sa desfasoare activitati lucrative la SC din tara daca au obtinut licenta de munca de la Ministerul Muncii sI Protectiei Sociale. Salariile personalului roman angajat la societatile romanesti cu participare straina se stabilesc prin conventia partilor. Salariile nu pot fi mai mici dacat salariul de baza minim brut pe tara. Cu privire la problema daca salariile personalului roman la SC pot fi in valuta, Legea salarizarii nr.14/1991 nu prevede nimic in aceasta privinta.  

3.2.3 ¥nfiintarea filialelor sI sucursalelor SC

Filiala reprezinta o SC cu personalitate juridica proprie distincta de societatea mama, care se afla insa sub controlul societatii mama, in sensul ca acesta detine majoritatea capitalului social al filialei sau exercita asupra ei controlul. Filiala are unele trasaturi specifice sI anume: filiala are peronalitate juridica fapt ce o impune ca o SC distincta de societatea mama. ¥N Romania filialele se constituie in conditiile Legii nr. 31/1990. ¥N situatia cand filiala se constituie cu 100% capitalul societatea mama, acesta ia forma unei SC cu raspundere limitata cu limitata cu asociat unic. ¥Nregistrarea filialelor sI sucursalelor comerciantilor care au sediul principal al comertului lor in strainatate, art.24 din Legea nr. 26/1990 prevede ca formalitatilor de inmatriculare sI publicare se vor face la oficiul comertului de la sediul din tara al filialei. De mentionat ca Legea nr. 33/1992 privind activitatea bancara contine dispozitii speciale privind constituirea sI functionarea filialelor bancilor straine in Romania. Filialele societatilor straine sunt subiecte de drept roman spre deosebire de sucursale care sunt subiecte de drept strain, iar functionarea lor urmeaza aceleasi reguli prevazute pentru societatile romanesti. Cat priveste regimul juridic al dreptului de proprietate asupra terenurilor sI a altor imobile din tara, al filialelor societatilor straine este identic cu cel al celorlalte societati romanesti constituite cu participare straina.

Sucursala este o unitate secundara a societatii mama care nu are personalitate juridica si se constituie cu capital 100% al acesteia, dar are totusi o anumita autonomie juridica sI economica fata de societatea mama. Sucursala nu are personalitate juridica proprie sI nici nu poate fi subiect de drept distinct de societatea mama. O alta trasatura caracteristica a sucursalei consta in faptul ca ea este dependenta dpdv juridic sI economic de societatea mama. ¥N raporturile cu tertii sucursala actioneaza pe seama societatii mama, in cadrul relatiei de mandat sau comision. Sucursala are o oarecare autonomie juridica sI economica fata de societatea mama. Pe plan juridic, ea poate fi actionata direct in justitie pentru operatiunile efectuate in tara de resedinta. Sucursala poate fi supusa unei proceduri separate de dizolvare sI lichidatre cu privire la bunurile aflate in tara de resedinta, fara sa fie influentata situatia juridica a societatii mama. Articolul 238 din Codul comercial nu cere ca documentele de constituire ale sucursalei din tara a societatii straine sa fie intocmite conform legii romane. Astfel, daca o societate pe actiuni straina este valabil constituita in tara de sediu numai cu trei asociati, ea poate deschide o sucursala in Romania desi legea romana prevede cinci asociati. Cererea de autorizare trebuie sa fie insotita de actele constitutive ale societatatii din acre sa rezulte existenta ei legala in tara unde s-a infiintat sI o declaratie din partea societatii prin care consimte sa se supuna legilor romane. Capacitatea de folosinta a sucursalei este guvernata de legea nationala a societatii mama, ea fiind o emanatie a personalitatii juridice a acesteia. Sucursala SC straine care isi desfasoara activitatea in Romania este supusa legilor romane privind conditia juridica a strainului, persoana juridica. Deschiderea de catre o societatea straina a unei sucursale in Romania confera acesteia dreptul de a face acte juridice cu caracter permanent.

3.2.4. Dizolvarea sI lichidarea SC

Investitorii straini au dreptul sa transfere in strainatate sumele rezultate din lichidarea investitiilor in conditiilor regimului valutar in Romania. Lichidarea sau restrangerea activitatii desfasurate in jonele libere, persoanele fizice sau juridice straine pot transfera in strainatate capitalul sI profitul dupa achitarea tuturor obligatiilor. Litigiile societatii romanesti constituite cu participare straina pot fi implicate in urmatoarele litigii: litigii in cadrul societatii, intre asociatii romani sI straini sau numai straini, privind calitatea lor de participanti la societate, litigi in afara societatii, dintre societate si alte persoane fizice sau juridice romane sau straine. ¥N cazul in care partile nu au convenit printr-o conventie speciala componenta de solutionare a litigiilor apartine instantelor judecatoresti.

3.2.5. Alte categorii de societati comerciale

SC create prin reorganizarea unitatilor economice de stat, au dreptul sa efectueze in mod direct operatiuni de comert exterior. Ele pot sa incheie contracte de vanzare-cumparare, executare de lucrari sau prestari de servicii, cu intreprinzatorii strainisi cu plata de catre acestia in lei, daca sumele in moneda romaneasca detinute de ei sunt rezultate din exploatarea unor investitii efectuate in Romania. Filialele bancilor straine sunt supuse dispozitiilor prevazute de Normele Bancii Nationale a Romaniei privind amortizarea societatilor bancare. Potrivit normelor respective societatilor bancare romanesti sI implicit filialelor bancilor straine pentru a putea functiona pe teritoriu tarii, trebuie sa realizeze urmatoarele: obtinerea autorizarii de constituire, eliberata de BNR; indeplinirea formalitatilor de constituire a societatii bancare; obtinerea autorizatiei de functionare. Filialele unei banci straine vor putea functiona numai incepand cu data eliberarii autorizatiei de functionare de catre BNR. Societatiel cu participare straina se constituie sI in domeniul asigurarilor. Conform prevederilor art.11 din Legea 15/1990 “in limitele celor stabilite de BNR pentru necesitati urgente, RA poate efectua incasari sI plati in lei si in valuta, prin casierie proprie”. RA prevad in obiectul lor de activitate efectuarea de operatiuni de import export sI de cooperare economica internationala. Cooperativele de consum sI de credit pot organiza activitati cu privire la exportul si importul, cooperarii sI schimburilor de marfuri cu organizatii cooperatiste, intreprinderi sau firme de peste hotare, organizarea de societati mixte cu organizatii cooperatiste sau firme din alte tari.

Participantii de nationalitate straina.

3.3. COMERCIANTUL-PERSOANÅ FIZICA

Pentru ca o persoana fizica sa indeplineasca calitatea de comerciant ea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii, printre care: natura actelor pe care acea persoana la efectueaza. Statutul juridic al comerciantului este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor acestuia. O prima obligatie a comerciantului consta in inscrierea in registrul de comert. Cu toate ca obligatia de inscriere este comuna in sistemele de drept respective, efectele sunt diferite sI anume: in dreptul francez are consecinte pe plan probator creand o prezumtie de comercialitate, pe cand in cel german efectul este constitutiv, ceea ce echivaleaza pe plan probator cu o prezumtia absoluta de comercialitate, ca daca o firma s-a inscris in registrul de comert este imposibil de a proba ca activitatea firmei nu este comerciala. ¥N Anglia inscrierea in registrul de comert este ceruta pentru societatile de capitaluri sI se concretizeaza prin eliberarea certificatului de inmatriculare. ¥Nscrierea in registrele de comert constituie sI o masura de publicitate fata de terti. Registrul de comert este un document public, organizat la nivel local si national.

3.4 SOCIETźILE COMERCIALE

SC in dreptul francez, cu exceptia celor in participatie, sunt reglementate de Legea nr.66-537 din 24 iulie 1966 privind SC. ¥N dreptul german, pentru societatile in nume colectiv, in comandita simpla sI in participatie sunt aplicabile dispozitiile din Codul comercial, pentru cele pe actiuni Legea privind societatile pe actiuni din septembrie 1965. Caracterul comercial al unei societati este determinat de forma sa societara sI de obiectivul de activitate care consta in acte de comert. Cat priveste contractul de societate, elementele de validitate sunt comune ca ale oricarui contract. ¥N legatura cu latura institutionala, in dreptul francez au personalitate juridica toate tipurile de SC cu exceptia celor in participatie; in cel german au personalitate juridica societatile pe actiuni si cu raspundere limitata, in dreptul englez, au personalitate juridica societatile supuse inregistrarii cum ar fi societatile de capitaluri si cele cu raspundere limitata. Contractul sI statutul ca documente constitutive ale societatii cuprind unele elemente oblicatorii ca: forma societatii, durata, denumirea, sediul social, obiectul de activitate sI suma capitalului. ¥N ceea ce priveste tipurile de SC in dreptul german si francez sunt reglementate societatile: in nume colectiv, in comandita simpla, in participatie, pe actiuni, si cu raspundere limitata. ¥N dreptul englez: in nume colectiv, in comandita simpla sI in participatie, de capitaluri.

Societatea in nume colectiv

¥n aceasta societate asociatii raspund solidar si nelimitat. Ei pot fi urmariti de creditorii societatii sI asupra patrimoniului lor propriu in cazul cand acestia nu si-au acoperit creanta din activul social al societatii. Acest tip de societate are un numar redus de asociati iar capitalul lor este mic. Denumirea societatii este compusa din numele tuturor asociatilor sau numai a unuia la care se adauga “societate in nume colectiv”. Aportul la capitalul fix nu poate fi reprezentat prin titluri negociabile sI nu poate fi transmis decat cu consimtamantul tututror asociatilor.

Societatea in comandita simpla

In cadrul acestei societati sunt 2 categorii de asociati: comanditatii care raspund solitar sI nelimitat pentru datoriile societatii, comanditarii care raspund pana la concurenta aportului lor pentru datoriile sotietatii. Firma este compusa din numele comanditatilor. Comanditarii nu pot contribui cu aport in industrie. Ei nu pot fi administratori.

Asociatia in participatie

Acest tip de societate nu exista decat in raporturile dintre asociati. Are la baza contractul de societate. Ea este un caracter ascuns intrucat existenta ei nu este adusa la cunostinta tertilor. Societatea este lipsita de personalitate juridica. Bunurile aduse de asociati nu formeaza un capital social iar drepturile asociatilor nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Societatea nu este supusa inmatricularii in registrul de comert sau altor formalitati de publicitate. Administratorul este numit dintre asociati sI raspunde nelimitat, contractand cu terti in nume propriu. 

Societatea anonima pe actiuni

Societatea este constituita din actionari care au calitatea de comercianti iar capitalul este impartit in parti egale, denumite actiuni. Asociatii raspund in limita actiunilor pe care le detin. Caracterul anonim al societatii este dat de caracterul actiunilor care trec cu usurinta de la un detinator la altul. Societatea se constituie cu o limita minima de asociati sI capital. Cu privire la capital, dreptul francez sI cel german prevad un minim de capital social. ¥N dreptul francez acest capital este mai mare daca societatea s4e constituie prin subscriptie publica iar daca el scade sub minim, societatea trebuie sa-l refaca sau sa se transforme in alt tip de societate. ¥N dreptul englez pentru societatile pe actiuni constituite prin subscriptie publica se prevede un capital minim autorizat. Legea franceza prevede 2 moduri de constituire a societatilor pe actiuni: cu subscriptie publica sI fara subscriptie publica. Legea germana permite numai constituirea fara subscriptie publica. ¥N dreptul englez societatile pe actiuni cu raspundere limitata pot fi de 2 feluri: public limited companies. Legea franceza prevede 2 sisteme de organizare a acestor societati: cel clesic francez sI cel german. In sistemul francez consiliul de administratie este numit de adunarea generala. Cu privire la sistemul german societatea este administrata de un directorat, ai carui membri sunt numiti de consiliul de supraveghere. ¥N ceea ce priveste dreptul englez, organul de conducere al societatii, este adunarea generala a actionarilor, care transfera o parte din atributiile reale unui consiliu de administratie. Adunarile generale sunt de 2 feluri: ordinare sI extraordinare. ¥N documentele privind constituirea societatii trebuie prevazut obiectul sau de activitate care stabileste limitele capacitatii de folosinta. Activitatea societatii este controlata de unul sau mai multi cenzori sau de catre o societate specializata. Cenzorii sunt numiti si revocati de adunarea generala ordinara. Cenzorii controleaza bilantul contabil, contul de profit si pierderi, precum sI alte documente contabile. ¥N legatura cu nulitatea societatii, sistemele de drept francez si german reglementeaza restrictiv regimul nulitatii SC, fie prin reducerea cauzelor de nulitate fata de cele din dreptul comun, fie prin limitatarea efectelor sale sau prevad o serie de posibilitati de repararea viciulului nulitatii.

Societatea in comanda pe actiuni

¥n dreptul anglo-saxon nu existaacest tip de societate. Capitalul societatii este impartit in actiuni, iar asociatii se impart in 2 categorii: comanditatii care au calitatea de comercianti sI raspund nelimitat si solitar pentru datoriile societatii sI comanditarii care au calitatea de actionari sI raspund limitat pana la concurenta actiunilor lor. ¥N legatura cu controlul gestiunii societatii atat in dreptul francez cat sI in dreptul german acesta etse exercitat de catre consiliul de supraveghere.

Societatea cu raspundere limitata

Societatile cu raspundere limitata sunt mai bine adaptate pentru intreprinderile mici sI dispun de capitalurile mijlocii. ¥N dreptl francez sI englez numarul maxim de asociati in cadrul unei societati cu raspundere limitata este de 50, fapt ce o apropie de societatea de persoane. Capitalul social este impartit in parti sociale ale caror valoare nominala minima este fixata de lege. ¥N dreptul german spre deosebire de cel francez partile sociale pot fi inegale. Partile sociale sunt inscrise in certificate care nu au caracter de titluri de credit iar aceste societati nu emit actiuni sau obligatiuni. Adunarea generala ea principalele decizii. Fiecare asociat dispune de un numar de voturi egal cu al partilor sociale pe care le detine. Asociatii pot numii unul sau mai multi cenzori. Dispozitiile cu privire la profit, fondul de rezerva sI lichidare sunt asemanatoare celor aplicabile societatilor pe actiuni. Societatile comerciale pot constitui sucursale sI filiale in tara de se diu dar sI in strainatate. ¥N ceea ce priveste filialele acestea sunt societati comerciasle care beneficiaza de autonomie juridica totala fata de societatea mama avand personalitate juridica.

3.5 FALIMENTUL

Legislatia franceza a folosit ca model pentru noul act normativ romanesc in materie sI anume Legea privind procedura reorganizarii sI lichidarii judiciare. Lichidarea judiciara constituie o procedura juridica speciala, avand caracter colectiv, general, concursual, sI egalitar, al carei obiectiv este executarea asupra bunurilor debitorului aflat in stare de insolventa comerciala, in scopul satisfacerii creditorilor. Pentru ca o persoana sa fie in stare de lichiadre judiciara, trebuie intrunite cumulativ cel putin 2 conditii: debitorul trebuie sa aiba calitatea de comerciant, persoana fizica sau societate, procedura fiind comerciala; debitorul sa se afle in stare de incetare a platilor, insolventa comerciala. Pentru a acorda debitorului cat mai multe sanse de a-si continua activitatea comerciala, legea franceza din 1985 confera lichidarii judiciare un caracter subsidiar, ea putand fi pronuntata de instanta numai daca dupa o perioada de observatie, redresarea judiciara nu este posibila. Redresarea judiciara poate fi pornita la cererea debitorului insusi, a unuia sau mai multor creditori, a a procurorului sau de instanta din oficiu. Debitorii- persoane fizice sau juridice, prin organele lor de conducere executiva sunt obligati ca in cazul cand se afla in stare de insolventa, sa solicite deschiderea procedurii intr-un termen legal de la data incetarii platilor. Competenta de judecare a cererii apartine tribunalului de comert, daca debitorul este comerciant. Hotararea de redresare judiciara produce importante consecinte cu privire la patrimoniul debitoriului si anume: deschide o perioada de observatie, in scopul intocmirii unui bilant economic si social al intreprinderii pentru redresare sau lichidare judiciara. Prin hotarare instanta stabileste data incetarii in fapt a platilor. Instanta desemneaza organele care administreaza procedura de observatie. Tribunalul imputerniceste pe administratori sa supravegheze operatiunile de gestiune sau sa asiste pe debitor pentru toate sau o parte din actele privind gestiunea. Dupa data publicarii hotararii de redresare toti creditorii cu creante anterioare hotararii sunt obligati sa le declare catre reprezentantul creditorilor. Pe baza bilantului economic sI social sI al propunerii administratorilor, inainte de exprarea perioadei de observatie instanta decide asupra planului de redresare sau pronunta lichidarea. ¥N situatia in care lichidarea nu este posibiladebitorul nu si-a executat angajamentele financiare stabilite prin plan, instanta pronunta lichidarea. Efectele patrimoniale produse de hotararea de lichidare sunt:

1. Tribunalul numeste un lichidator care conform legii franceze este o persoana specializata. El este insarcinat cu administrarea operatiunilor de lichidare sI cu incheierea verificarii creantelor sI continuarea actiunilor introduse, inainte de hotarare, de administrator, ale carui atributii inceteaza.

2. Hotararea atrage de la data pronuntarii decaderea debitorului din dreptul de administrare sI de dispozitie asupra bunurilor sale, inclusiv a celor pe care le dobandeste cu orice titlu in timpul procedurii de lichidare.

3. Cat priveste datoriile debitorului afectate de termen ele devin exigibile, pentru a se putea asigura satisfacerea creantelor tuturor creditorilor.

4. Dreptul creditorilor de a urmarii in mod individual, pe debitor este suspendat sau interzis.

5. ¥N cazul in care debitor este o SC prin efectul hotararii de lichidare acesta se dizolva. Lichidarea implica 2 operatiuni principale: realizarea activului sI palta pasivului. Procedura de lichidare a societatii comerciale sau a comerciantului persoana fizica se inchide, prin hotararea instantei judecatoresti, atunci cand numai exista pasiv exigibil sau cand activul este insuficient pentru acoperirea integrala a crantelor.

3.6 CONSTITUIREA DE SC IN STRÅINÅTATE ªI DE REPREZENTANºE STRÅINE ¥N ROMÂNIA

¥n cazul in care se constituie o societate sau o filiala a unei SC romane acestea sunt supuse legii straine care constituie legea lor nationala, lex societatis, avand personalitate juridica straina. Legea lor nationala este cea a statului pe teritoriul caruia isi au sediul dar poate fi sI cea a locului de constituire. Daca se constituie o sucursala romaneasca in strainatate ea este in principiu supusa legii romane ca lege nationala. Dreptul international privat roman prevede ca statul organic al sucursalei infiintate de catre o persoana juridica intr-o alta tara este supus legii nationale a persoanei juridice respective . Legea nationala reglementeaza modul de constituire, organizare, functionare, dizolvare, ca sI capacitatea de folosinta si de executie a societatii respective. Participarea cu capital romanesc in strainatate in cadrul unor forme institutionalizate este prevazuta si in unele acorduri bi sI multilaterale incheiate de Romania privind promovarea si garantarea reciproca a investitiilor de capital, de evitare a dublei impuneri. Pentru constituirea de filiale sI sucursale in strainatate SC romaneasca trebuie sa publice in tara hotararea adunarii generale, in Monitorul Oficial sI inscrierea in registrul comertului sI la Administratia financiara de la sediul societatii mama. Sucursalele sI filialele firmelor romanesti care sunt inregistrate in strainatate ca persoane juridice sunt considerate “nerezindenti dpdv valutar” sI pot deschide conturi in valuta sI in lei la societatile bancare autorizate sa functioneze in Romania. Reprezentanta unei firme straine constituite in Romania reprezinta o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama din strainatate care efectueaza acte si fapte juridice pe seama acesteia actionand in calitate de mandatar al societatii mama. Principalele trasaturi ale reprezentantelor ciomerciale straine in dreptul roman:

-reprezentantele firmelor comerciale nu au personalitate juridica nu au calitate de subiect de drept iar dpdv al dreptului international privat sunt supuse legi nationale a societatii mama;

- reprezentantele efectueaza acte juridice in calitate de reprezentant al societatii mama ca intermediar intre acesta sI partenerii ei comerciali din Romania.;

- reprezentantele nu au capital propriu ci numai bunuri in vederea desfasurarii activitatilor de reprezentare in tara. SC pot fi reprezentate in Romania prin reprezentante dar si prin birouri specializate.

Pentru obtinerea autorizatiei de functionare a reprezentantelor comerciale straine in tara se porneste de la crearea societatilor mama. Cererea de eliberare a autorizatiei va fi insotita de: o atestare in original din partea camerei de comert sau a altui organ competent din tara in care isi are sediul societatea mama care sa confirme existenta legala, obiectul de activitate, si capitalul social al societatii mama; o confirmare asupra bonitatii din partea bancii. Departamentul Comertului Exterior in termen de 30 zile de la data inregistrarii cererii este obligat sa emita autorizatia sau sa o respinga.

Cu privire la functionarea reprezentantelor straine in Romania:

- reprezentantele sunt oblifgate sa plateasca impozite sI taxe;

- operatiunile financiar-bancare ale reprezentantelor se efectueaza prin conturi in valuta deschise la bancile constituite legal pe teritoriul Romaniei;

- reprezentantele pot introduce in tara bunuri pentru dotarea si intretinerea sediilor lor cu plata taxelor vamale prevazute in tariful vamal de import;

- regimul licentelor de export-import in lipsa unor prevederi legale specifice pentru reprezentante apreciem ca ele nu pot primii licente intrucat nu sunt persoane juridice romane;

- reprezentantele pot inchiria spatiul pentru sediu si pot apela la diferite servicii la agentii economici romani;

- vehiculele apartinand reprezentantelor se iau in evidenta la organul financiar sI la serviciul roman de circulatie. Cat priveste personalul reprezentantei acesta poate fi format din cetateni romani cu domiciliul in Romania sau in strainatate si din cetateni straini.

Principalele domenii in care statul apare ca subiect al dreptului comertului international:

- incheierea de acorduri de imprumut cu bancile straine;

- garantia statului roman pentru credite externe acordate unor subiecte de drept roman se concretizeaza in incheierea de acorduri internationale;

-emisiunea de titluri de valoare lansate pe pietele financiare externe;

- incheierea de acorduri de cooperare financiara cu bancile straine;

- Acordarea de credite unor SC romanesti in vederea efectuarii de plati externe;

- participarea la litigiile comerciale internationale.

4. CONTRACTUL COMERCIAL INTERNAºIONAL

4.1 NOºIUNEA DE CONTRACT COMERCIAL

Sunt contracte comerciale internationale acele contracte prin mijlocirea carora se realizeaza, itre partenerii intreprinderi de comert exterior sau unitati autorizate sa realizeze direct operatiuni de comert exterior sI comercianti persoane fizice sau SC straine din tari diferite schimburile economice intre natiuni. ¥N categoria contractelor comerciale internationale intra: contractul de vanzare-cumparare; de reprezentare comerciala; transport sI expeditii internationale, transfer de tehnologie, turism, etc. Nu toate activitatile de comert exteriorse realizeaza prin recurgerea la intrumentul juridic al contractului. Faptele de comert precum si acele operatiuni de tehnica comerciala din care se nasc direct drepturi sI obligatii nu constituie contracte comerciale internationale.

4.2 COMERCIALITATEA ªI INTERNAºIONALITATEA

Un contract comercial international se caracterizeaza prin comercialitate sI internationalitate.

A.Comercialitatea - un contract poate fi comercial sau civil dupa cum constituie sau nu act de comert. Vanzarea poate fi si civila sI comerciala. Un contract poate fi civil pentru una din parti si comercial pentru cealalta. Diversele legislatii mai contin sI prevederi potrivit carora anumite contracte sunt intotdeauna comerciale in timp ce alte contracte sunt intotdeauna civile. Distinctia intre un contract comercial sI unul civil se face prin mijlocirea urmatoarelor idei fundamentale: idea de interpunere in schimb; idea de activitate economica organizata sub forma de intreprindere; idea de conexiune economica a oricarui act juridic cu cele din primele 2 categorii.

Clasificarea unui contract: cu privire la regimul aplicabil formarii, interpretarii sI executarii contractului: - capacitatea de a contracta; - proba contractului; - uzantele comerciale; - efectele contractului; - prescriptia. Dpdv al procedurii de solutionare a litigiilor: - competenta de judecata a tribunalelor; - clauza compromisorie; - procedura falimentara; -constituirea gajurilor. Dpdv al regimului fiscal: - vanzarile imobiliare comerciale; - taxele de judecata in litigiile comerciale difera de cele din litigiile civile.

B. Internationalitatea - acest contract contine elemente de extraneitate. Elementele de extraneitate pot sa confere internationalitate raportului juridic sI sa atraga aplicarea unei legi straine dupa cum pot fi neconcludente. Locul executarii unui contract poate fi considerat un factor relevant pentru a atrage aplicarea legii in vigoare in acea tara, cu conditia ca locul unde s-a incheiat operatiunea respectiva sa nu primeze. Orice contact se considera incheiat in momentul in care oferta se intalneste cu acceptarea. Oferta constittuie propunerea uneia din parti de a incheia contractul. Ea poate fi adresata unei persoane determinate sau poate fi adresata unor persoane nedeterminate. Oferta poate fi cu termen sau fara termen. Oferta trabuie sa constituie o manifestare de vointa serioasa, ferma, precisa sI complexa. Acceptarea constituie manifestarea vointei de a incheia contractul in conditiile din oferta. ¥N dreptul roman oferta poate fi revocata pana in momentul acceptarii.

4.3 ¥NCHEIEREA CONTRACTULUI

Contractul se considera incheiat in momentul in care se realizeaza acordul de vointa intre vanzator sI cumparator. Potrivit dreptului roman momentul incheierii contractului este cel in care acceptarea a ajuns efectiv la ofertant sI acesta a luat cunostinta de continutul ei. Contractul se considera format in momentul in care ofertantul recetptioneaza scrisoarea cuprinzand acceptarea, fara ca sa se fi informat asupra continutului sau. ¥N dreptul uniform, momentul formarii contractului este considerat cel in care acceptarea este receptionata la adresa persoanei ofertantului. Formarea contractului intre absenti in doctrina juridica: - teoria declaratiunii cu varianta expeditiunii. Teoria declaratiuni considera intre absentii contractului incheiat in momentul in care acceptantul, primind oferta, se declara de acord cu acesta. Daca se pune problema dovedirii acestui moment important in actul de comert, dovada este greu de realizat; - teoria receptiunii, cu varianta informatiunii, reglementata de legislatiile moderne, ofera certitudine partenerilor. Conform acestei teorii, contractul intre absenti se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste srisoarea de acceptare. Contractul intrernational se poate forma intre absenti nu numai prin corespondenta, ci si prin intermediul telefonului. Momentul incheierii contractului va fi momentul convorbirii telefonice care aduce acordul de vointa.

4.4 CLASIFICAREA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNAºIONALE

Contractele se impart in:

Dupa natura subiectilor:

- contracte incheiate intre state si persoane fizice sI juridice din alte state. Acestea sunt contracte mixte sau contracte de stat si sunt supuse legii in vigoare in statul parte;

- contracte incheiate intre parteneri, persoane fizice si juridice provenind din diferite state.

Dupa existenta reglementarilor in materie:

- contracte numite;

- contracte nenumite.

Dupa structura contractului:

- contracte clasice simple care cuprind o singura operatiune juridica;

- contracte compexe care cuprind mai multe operatiuni juridice.

Dupa durata:

- contracte de durata scurta incheiate intre parteneri pe un an;

- contracte cu durata medie incheiate intre parteneri pe o perioada de 5-8 ani;

- contracte pe durata lunga intre 20-25 de ani.

Dupa obiectul lor:

- contracte de comert intern;

- contracte de comert international;.

4.5 CLAUZELE CONTRACTULUI DE COMERº INTERNAºIONAL

Obiectul contractului trebuie precizat in detaliu. Durata contractului, trabuie stabilita cu exctitate de catre parti. Pe durata negocierii, partile vor convenii asupra termenilor sI locului de executare a obligatiilor lor, garantiile de calitate, felul si procedura de receptie, modalitatile de decontare, conditiile de plata sI de credit, etc. ¥N contract partile trebuie sa prevada clauze privitoare la rezolvarea eventualelor reclamatii de calitate sau de cantitate. Clauzele asiguratorii sunt destinate sa contracarezefluctuatiile de preturi sI instabilitatea valutara.

Clauze speciale sunt:

- clauze de mentinere a valorii contractului. Aceste clauze au menirea sa asigure echilibrul prestatiilor celor 2 parteneri. Ele pot figura in contracte interne,dar in special in contractele de comert international. Din aceasta categorie fac parte: clauzele de recalculare a pretului, clauza valutara care are ,mai multe forme: clauza monovalutara, clauza plurivalutara, clauza DST, clauza ECU. Clauza aur, clauza de obtiune asupra monedei liberatorii. - clauze de adaptare a contractului sunt prezentate in contractele pe termen lung sau in contractele care se incheie pentru unele bunuri sau servicii unde oferta este mai mica decat cererea sI prin urmare exista un pret fluctuant. Aceste cauze sunt: clauza ofertei concurente; clauza clientului mai favorizat; clauza hardship care cuprinde trei componente: la inceput se arata cauzele justificate ale revizuirii contractului, precum:m variatii foarte importante in conditiile economice sau modificarea conjuncturii economice; se identifica efectele care autorizeaza o cerere de ajustare; sunt specificate remediile convenite prin introducerea in contract a unor corective rezonabile. sI clauza de renegociere a pretului;

- alte clauze contractuante:

- clauza de continuitate are in vedere mentinerea raporturilor traditionale intre parteneri. Ea se prezinta sub 2 forme: clauza primului refuz; clauza primului sI ultimului refuz;

- clauza de forta majora;

- clauza de exclusivitate confera beneficiarului siguranta raporturilor juridice pe o anumita piata;

- clauza de confidentialitate este prevazuta in contractele internationale sI are ca scop pastrarea secretului asupra acelei operatiuni convenite;

- clauze privind modalitatea de plata. Modalitatea de plata se stabileste in functie de vointa partilor sI da acordul de plati incheiat intre statele din care fac parte firmele respective;

- clauzele privind raspunderea partilor. Aceste clauze se refera la raspunderea patrimoniala a partilor pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor asumate prin contract.

Raspunderea se concretizeaza sub forma de penalitati si se percepe pentru: nelivrarea marfurilor sau livrarea acestora cu defectiuni si intarzieri; nerealizarea parametrilor tehnico-economici garantati; netransmiterea in termenul convenit a specificatiilor tehnice pentru introducerea in fabricatie a produselor prevazute in contract; netransmiterea scrisorilor de garantie bancara la timpul stabilit de parti;

- clauze privind solutionarea litigiilor

4.6 LEGEA APLICABILÅ CONTRACTULUI DE COMERº INTERNAºIONAL

Nu exista contract fara lege. Fundamentarea normei lex voluntatis - ea implica o egala cunoastere a sistemelor nationale de drept civil sI comercial, ca expresie a egalitatii suverane a statelor. Nu exista sistem de drept care sa aplice in mod obligatoriu sI nici sistem de drept sa nu se poata aplica niciodata. Desfasurarea normala a relatiilor comerciale internationale reclama uniformizarea normelor conflictuale intr-o masura cat mai mare. Norma lex voluntatis raspunde cel mai bine necesitatilor comertului international. Ea permite partilor contractante sa aleaga ca lex contractus dreptul material al acelei tari care corespunde ce3l mai bine specificului operatiunii in discutie. Semnificatia vointei partilor - Lex voluntatis este o norma de drept sI o norma conflictuala sI are mentinerea de a determina legatura unui contract cu un sistem de drept. Domeniul de aplicare al normei lex voluntatis este limitat de frauda de lege sI de ordinea publica de drept international privat. Frauda de lege presupune 2 elemente, unul obiectiv si unul subiectiv. Elementul obiectiv consta in crearea artificiala a unei legaturi contractului de comert international cu legea unei anumite tari. Elementul subiectiv consta in intentia partilor de a eluda normala aplicare a normei conflictuale lex voluntatis, prin evitatea sistemului juridic sub care sa contractat. O alta limitare a normei lex voluntati o constituie ordinea publica de drept international privat. Aplicarea normei lex voluntatis este limitata sI de normele de drept material uniform adoptate de legiuitorul roman. Limitari in alegerea legii aplicabile - legislatia romana nu conditioneaza alegerea de catre parºi a legii contractului, de existenta vreunei legaturi obiective a contractului cu un stat. Contractul este supus legii alese prin consens de parti, fara a conditiona in vreun fel alegerea partilor. Solutia legala mentionata - legatura unui contract cu un anume sistem de drept nu este intotdeauna vizibila dar partile pot pune in evidenta o legatura interna prin alegerea sistemului de drept respectiv.

Relatia lex voluntatis - libertate contractuala. Principiul libertatii contractuale isi gaseste aplicatia in domeniul contractelor interne dar sI al celor internationale. Lex voluntatis are o natura juridica deosebita: principiul libertatii contractuale este un principiu de drept civil intern.

Excluderea retrimiterii - alegerea legii care carmuieste contractul semnifica numai norma de drept material nu si normele conflictuale ale sistemului de drept respectiv.

Momentul alegerii - legea contractului se alege de catre parti la incheierea contractului. Ea poate fi aleasa in fata instantei judecatoresti pana la intrarea in fond a dezbaterilor.

Modificarea alegerii - legea aleasa nu ami poate fi modificata decat cu unele rezerve.

Completarea alegerii - daca partile au ales o lege care nu reglementeaza o anumita problema aflata in litigiu, legea desemnata initial va fi mentinuta pentru ansamblul contractului, dar va fi complectata cu noua lege desemnata de parti.

Domeniul de aplicare a legii contractului - lex contractus reglementeaza conditiile de validitate sI efectele contractului, executatea obligatiilor sI raspunderea pentru neexecutarea ori pentru executarea lor necorespunzatoare. Caracterul unitar, economic sI juridic al contractului imune necesitaqtea ca raportul dintre parti sa fie carmuit de una din legi. Lex contractus se aplica interpretarii naturii juridice a contractului sI a clauzelor acestuia; executarii obligatiilor din contract; consecintelor neexecutarii totale sau partiale a obligatiilor sI evaluarii prejudiciului pe care le-a creat.

4.7 INTERPRETAREA ªI CONSECINºELE INTERPRETÅRII DINTRE OBLIGAºIILE PÅRºILOR

4.7.1 Principalele reguli de interpretare

Acestea sunt:

- contractele se interpreteaza potrivit principiilor de buna credinta in relatiile internationale, cu excluderea oricarei discriminari intemeiate pe deosebirea dintre tarile in curs de dezvoltare sI cele dezvoltate, sisteme social-economice diferite;

- contractele incheiate pe baza unor norme de drept material se interpreteaza tinand seama de aplicarea lor unitara;

- intentia comuna a partilor. Contractul se interpreteaza potrivit intentiei partilor in momentul incheierii acestora;

- criterii obiective. La interpretarea contractelor se tine seama de toate imprejurarile in care s-au desfasurat nogocieri intre parti;

- interpretarea contractului se face tinand seama de sensul normal al clauzelor, termenilor, al practicilor obisnuite in domeniile de activitate respective; - o clauza contractuala susceptibila de mai multe intelesuri se interpreteaza in sensul in care sa produca oarecare efecte, iar nu in sensul in care nu ar produce nici un efect;

- natura contractului;

- sensul rezultat din intregul act.

4.7.2. Consecinte ale interdependente dintre obligatiile partilor

Contractele comerciale internationale sunt contracte bilaterale. Exceptia de neexecutare a contractului poate fi invocata de catre o persoana contractanta in cazul in care cealalta parte nu si-a executat obligatia prealabila ce-i revenea sau se afla intr-o situatie economica atat de rea incat apare evidenc ca nu si-o va executa. Rezolutiunea pentru neexecutare poate sa intervina in cazul neexecutarii culpabile a unei obligatii sI are ca efect desfintarea retroactiva a contractului. ¥N cazul in care contractul are mai multe termene iar pentru unele termene obligatiile partilor au fost deja executate, creditorul poate cere desfintarea contractului numai pentru viitor lasand neatinse prestatiile executate pana atunci. Transmiterea riscurilor de la vanzator la cumparator se produce in dreptul roman odata cu dreptul de prioritate ca o consecinta a transimterii acestiua. ¥N situatia vanzarii unor bunuri genetic determinate transmiterea riscurilor se produce la predare, cand se face sI individualizarea bunurilor vandute.

5.SOLUºIONAREA LITIGIILOR DE COMERº INTERNAºIONAL

5.1 COMPETENºA INSTANºELOR JUDECÅTOREªTI

Instantele judecatoresti nationale au competenta generala in solutionarea litigiilor de comert international. O problema importanta o constituie determinarea instantei competente sI a raportului de comert international cu element de extraneitate. Procedura de solutionalitate a litigiilor de comert exterior in fata instantelor de judecata este stabilita de legea forului iar procedura executarii silite a hotararilor este stabilita de legea tarii de executare a acestora.

5.2 NOºIUNI GENERALE

Partile contractuante prefera arbitrajul comercial pentru: simplitatea procedurii; caracterul confidential al dezbaterilor, cheltuieli de arbitrare reduse; rapiditatea rezolvarii; specializarea arbitrilor; posibilitati egale de informare pentru ambele parti cu privire la procedura de urmat sI alegerea arbitrilor. Actul final al Conferintei pentru Securitate sI Cooperare in Europa recomanda utilizarea arbitrajului comercial international pentru solutionarea litigiilor dintre partile contractante.

5.2.1 Clasificarea arbitrajului comercial

Arbitrajele internationale se clasifica:

1. In raport cu regulile urmarite de arbitri in solutionarea litigiilor. ¥N cadrul arbitrajului de drept arbitri solutioneaza cauza aplicand normele procedurale legale sI dreptul material competent intocmai judecatorilor. Arbitrajul in echitate nu se situeaza in afara dreptului. Arbitrajul in echitate este specific contractelor complexe de comert international care nu cunosc reglementari proprii in legislatiile nationale sI nici forme uniforme formulate de conventii internationale. 2. Un al 2-lea criteriu de clasificare este acela al existentei in timp a instantei de arbitraj. Instantele de arbitraj sunt: ad-hoc sau ocazionale ssi instante permanente sau institutionalizate. ¥N arbitrajul ad-hoc completul de arbitri I este ales pe durata solutionarii litigiului. Arbitrajul institutionalizat are un caracter permanent sI solutionalizeaza diferite litigii de comert international. Arbitrajele institutionalizate se clasifica in arbitraje cu competenta generala sI arbitraje specializate.

3.Dupa competenta teritoriala - arbitrajele permanente sunt de tip bilateral regional si cu vocatie universala.

5.2.2 Conventii internationale ce reglementeaza arbitrajul comercial international

1.Protocolul de la Geneva din 1923 care a fost adoptat in cadrul Societatii Natiunilor sI la care Romania face parte din 1925. Acest instrument juridic se refera atat la contractele incheiate in materie comerciala cat sI la cele din orice alta materie.

2.Conventia de la Geneva din 1927 pentru executarea sentintelor arbitrare straine. Prin intermediul conventiei statele parti se angajeaza sa recunoasca pe teritoriul lor autoritatea unei instante arbitrale care indeplineste urmatoarele conditii: sa fie pronuntata in temeiul unui compromis ori a unei clauze compromisorii; sa fie pronuintata pe teritoriul unui stat parte la conventie. 3.Conventia de la New York privind recunoasterea sI executarea sentintelor arbitrale straine in cadrul ONU. Aceasta conventie se refera la recunoasterea sI executarea sentintelor arbitrale straine.

4.Conventia europeana privind arbitrajul comercial international incheiat la Geneva in cadrul ONU. Aceasta conventie rezolva problema desemnarii arbitrilor in cazul in care partile la conventia de arbitraj nu se inteleg asupra alegerii acestora.

5.Conventia privind solutionarea pe cale arbitrala a litigiilor de drept civil decurgand din rapoartele de colaborare economica sI tehnico-stiintifica de la Moscova.

5.2.3 Conventia de arbitraj

Investirea instantei de arbitraj se realizeaza prin conventia de arbitraj care are 2 forme: clauza de arbitraj sau clauza compromisorie. Compromisul este conventia intervenita intre partile in litigiu prin care acestea convin sa supuna solutionarii arbitrale, precizand sI instanta de arbitraj competenta. Capacitatea partilor va fi determinata de legea personala pentru persoanele fizice respectiv de legea nationala pentru persoanele juridice. Conditiile de forma ale conventiei de arbitraj sunt precizate in conventii. Completul de arbitrare se constituie din arbitri desemnati de parti. Completul poate fi compus din 3 arbitri sau poate fi constituit dintr-un arbitru unic.

5.2.4 Legea aplicabila procedurii arbitrale.

Completul de arbitri va rezolva cauza aplicand fondului litigiului legea aleasa de parti. Daca partile nu au determinat legea aplicabila contractului, arbitri vor stabili legea competenta potrivit normei conflictuale.

5.2.5. Recunoasterea sI executarea sentintelor arbitrare straine

Recunoasterea sI executarea hotararii arbitrale straine se realizeaza conform regulilor de procedura in vigoare pe teritoriul unde hotararea este invocata sI ca nu vor fi impuse conditii mai riguroase sI nici cheltuieli de judecata mai ridicata fata de recunoasterea sI executarea sentintelor arbitrale nationale.

5.2.6 Arbitrajul comercial in Romania

A. Arbitrajul permanent - institutionalizat in Romania. Este asigurat de Curtea de arbitraj comercial international de pe langa Camera de Comert sI Industrie a Romaniei. Curtea de arbitraj se compune din 35-40 arbitri, numiti de comitetul executiv al Camerei de Comert sI Industrie a Romaniei. Completul de arbitraj este format din 3 membri sau dintr-un arbitru unic. Curtea de arbitraj este compusa din: presedinte, vicepresedinte sI 3 membri. Curtea de arbitraj solutioneaza litigiile patrimoniale care sunt nascute din raporturile de comert exterior sau din alte asemenea raporturi daca una dintre parti sau ambele parti sunt straine. Curtea de arbitraj este competenta sa solutioneze cu acordul partilor sI litigiilor nascute din raporturile contractuale dintre SC constituite in Romania cu participare straina sau cu capital integral strain. Curtea de arbitraj isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu sI hotaraste in acesta privinta. Sentinta se pronunta de completul de arbitraj in numele Curtii de arbitraj sI este considerata ca sentinta acestei Curti. Procedura arbitrala poate lua sfarsit sI prin pronuntarea unei incheieri in cazul in care: reclamatul renunta la cererea sa; - curtea a luat act ca partile s-au impacat; - datorita inactivitatii reclamatului, litigiul ramane in nelucrare mai mult de 6 luni sau in cazul in care lipsesc conditiile pentru examinarea sI solutionarea litigiului in fond.

B.Arbitrajul ad-hoc organizat de Camera de Comert sI Industri a Romaniei este supus prevederilor codului de procedura civila. Potrivit regulilor de procedura arbitrala litigiul comercial este intern cand acesta decurge dintr-un contract intern sI este international cand decurge dintr-un contract de comert exterior. Arbitrajul poate fi incredintat uneia sau mai multor persoane investite de parti sau in conformitate cu acea conventie aleasa de parti sa solutioneze un litigiu determinat sI sa pronunte o hotarare definitiva sI obligatorie pentru parti. Tribunalul arbitral are obligatia sa asigure confidentialitatea arbitrajului. La sedintele de dezbatere pot participa numai partile in litigiu sau reprezentantii acestora. Dosarul litigiului este confidential. Persoanel straine nu au acces la dosar fara acordul scris al partilor. Tribunalul arbitral isi verifica propria sa competenta de a solutiona un litigiu. Arbitri sunt inscrisi intr-o lista intocmita de Camera de Comert sI Industrie sI care cuprinde: numele, ocup[atia, adresa, specialitatea, titlurile sI prezentarea pe scurt a activitatii profesionale a fiecaruia. Hotararea arbitrala este definitiva. ¥Mpotriva ei se poate introduce actiune in anulare pentru urmatoarele motive: - cei care au dat-o nu au primit o asemenea insarcinere de la plati; - arbitri s-au pronuntat dupa expirarea termenului arbitrajului; - hotararea s-a dat asupra unor chestiuni care nu fusesera supuse arbitrilor.

6. INTERMEDIEREA ¥N COMERºUL INTERNAºIONAL

Agentii economici cu activitate de comert exterior pot avea in strainatate delegati permanenti, birouri comerciale, societati propri sau cu participare straina, reprezentanti locali, etc. Acesti reprezentanti au urmatoarele sarcini: sa strabileasca legaturi directe cu conducerile firmelor straine; - sa prospecteze pietele externe; - sa intocmeasca studi conjugale pentru produsele pe care le exporta; - sa urmareasca executarea contractelor de import sI de export.

6.1 CONTRACTUL INTERNAºIONAL DE MANDAT COMERCIAL

Mandatul comercial este contractul prin care o persoana mandatar, se obliga in baza insarcinarii primite de la o alta persoana, mandant, sa trateze actele comerciale. Mandatul comercial are un obiect specific, care consta in tratarea de afaceri comerciale pe seama mandantului. Actele trebuie sa fie comerciale atat pentru terti cat sI pentru mandant. Elementele specifice ale contractului de mandat comercial sunt: mandatul comercial; reprezentarea este de natura contractului sI nu de esenta lui; mandatul comercial este intotdeauna un contract cu titlu oneros. Contractul de mandat comercial se utilizeaza in activitatea de intermediere a agentilor comerciali. Acestia reprezinta temporar sau continuu interesele mandatului in schimbul unei remuneratii. Mandatarul este obligat sa respecte toate instructiunile date de mandat fara a putea sa adopte alte masuri. Mandantul are obligatia prevazuta sI in contract sa plateasca remumeratia convenita sI sa creeze conditiile necesare pentru executarea mandatului. Mandatarul poate fi: agent, reprezentant sau curier.

6.2 CONTRACTUL INTERNAºIONAL DE COMISION

Comisionarul este un contract prin care o persoana se obliga sa trateze acte de comert, in numele sau propriu, dar pe seama altei persoane in schimbul unei remuneratii. Contractul de comision se poate incheia in 2 feluri: comisionarul lucreaza in nume propriu dar in contul comitentului sau comisionarul actioneaza in numele comitentului.

Trasaturi: in raporturile dintre comisionar sI comitent exista relatii de mandat; comisionarul are calitatea de parte in raportul perfectat cu tertul; garantand executarea contractului. Contractul de comision are o larga utilizare in activitatea practica fiind folosit in vanzarea-cumpararea de marfuri, in domeniul transporturilor sI in operatiunile asupra valorilor mobiliare. Comisionarul are obligatia de a indeplini numai acele operatiuni comerciale pentru care a fost imputernicit. Marfurile nu pot fi vandute de catre comisionar, decat in conditiile in care au fost stabilite prin contractul de comision cu comitentul. Cele 2 parti stabilesc limita de pret. Comisionarul poate sa se abata de la infractiunile primite numai daca este in interesul comitentului. Comitentul este obligat sa plateasca remuneratia cuvenita comisionarului, sa restituie comisionarului cheltuielile efectuate cu ocazia executarii contractului sI sa-l despagubeasca pe acesta de eventualele pierderi suferite. Comitentul are obligatia sa plateasca comisionul prevazut in contract care este sub forma unei sume fixe sau a unui procent din valoarea operatiunilor realizate.

6.3 CONTRACTUL INTERNAºIONAL DE AGENCY

Prin agency se intelege rapostul ce se stabileste in temeiul imputernicirii date de o persoana, unei alte persoane, agent, care accepta sa actioneze in numele sau. Raporturile juridice de “agency” se pot realiza sI prin simpla intelegere nu numai neaparat prin contract. Prin contractul de agency o persoana numita agent se obliga sa actioneze in contul unei alte persoane numita patron. Institutia agency se utilizeaza cu precadere in domeniul comertului international. Agentul este cel care indeplineste acte juridice sau p