Logo referatele carte



Filosofie - cursuri



CURS Nr. I                                                                                                     6.10.2000

ISTORIA FILOSOFIEI

Bibliografie obligatorie

Ioan Banu – “Filosofia greaca pana la Platon”. Ed. Stiintifica 1979

Platon – “Opere”. Ed. Stiintifica 1974 sau

Dialoguri in diferite editii

Aristotel – “Metafizica” . Ed. Academiei 1975 cap. I

Bacu Fr. – Noul organon . Ed. Academiei 1957 cartea I

Decartes R. – “Discurs asupra metodei de a ne conduce bine ratiunea si de

a cauta adevarul in stiinta” . Ed. Stiintifica 1957 cap. I

Kant Im. – “Critica ratiunii pure” . Ed. Stiintifica 1969 cap. I

Hegel – “Stiinta logicii” . Ed. Academiei 1960 cap. I

Bibliografie facultativa

Ghilgames – “Epopee” . Ed. Junimea 1977

Bhose Anita – “Eminescu si Iudia”. Ed. Junimea 1978 cap. 6

“Eminescu si Budismul”

Gh. Vladutescu – “Introducere in istoria filosofiei orientului” Ed. Stiintifica

si Enciclopedica” 1980

Vladutescu Gh. – “Filosofia in Grecia Veche” Ed. Alleatros 1954

Vladutescu Gh. – “Introducere in istoria filosofiei medievale”

Ed. Enciclopedica 1973

Vladutescu Gh. – “Istoria filosofiei moderne si contemporane” vol. I

Ed. Academica 1984

Vladutescu Gh. – “Manualul lui Epictet” Ed. Cultura nationala 1925

Filosofia si istoria filosofiei

Filosofia, statul, obiect, specific

Filosofia si istoria filosofiei, importanta acesteia

Filosofia ste o componenta a culturii, a vietii spirituale, alaturi de stiinta literaturii, arta, religie, acestea formeaza cultura si viata societatii.

Ea se afla in interelatii cu celelalte componente dar nu se confunda cu niciuna dintre ele.

Inca din sec. V i.h. Platon spunea ca filosofia este cel mai frumos dar pe care l-au dat zeii oamenilor.

Hegel spunea ca filosofia este floarea cea mai inalta a culturii. Alti filosofi au spus ca ea este Kiutesenta unei culturi. Daca vrei sa cunosti cultura unui popor te duci la filosofia acestuia.

L. Blaga spunea ca filosofia este unul din modurile umane fundamentale pentru a rezolva “ceea ce este”.

C-tin R. Matru – ea este o conceptie in care adevarurile vechi sunt imbracate intr-o forma noua.

Filosofia a aparut ca raspuns la intrebarile oamenilor, intrebari cum ar fi :

Ce este existenta ?

Care este raportul dintre existenta subiectiva si obiectiva ?

Cum se constituie valoarea de adevar bine, frumos, dreptate ?

Care sunt cauzele nefericirii omului pe pamant ?

Ce este fericirea ?

In jurul acestor probleme s-a constituit filosofia incercand sa dea raspunsuri incat filosofia vizeaza raportul omului cu lumea cu existenta. Filosofia incearca sa explice in ce consta conditia umana, conceptul de conditie umana, deasemenea situatiile obisnuite si limita. In acelasi timp filosofia se preocupa de locul si rolul omului il ajuta pe acesta sa ierarhizeze lumea. Filosofia il ajuta pe om sa opteze in cunostinta de cauza de ce oamenii opteaza pentru anumite realieri.

Filosofia il ajuta pe om sa se cunoasca pe sine sa-si formeze o cunostinta de sine care sunt propriile sale realari dar raportata la realitatea sociala, sa-si formeze constiinta alteritatii care este constiinta respectului pentru ceilalti alaturi de care traiesti.

Filosofia s-a format in antichitate la inceput in obiectul filosofiei erau puse cunostinte din toate domeniile treptat s-a produs o departajare intre discursul filosofic si cel stiintific. Tot pe parcursul istoriei s-au constituit domeniile meditatiei filosofice.

Parti componente

Ontologia (grecescul antos = existenta) si care este teoria existentei ca existenta.

Gnaseologia (cagnas = cunoastere) este teoria filosofica a cunoasterii ca raspuns la intrebarea cum ar fi daca omul poate sa cunoasca sau nu lumea, cum o cunoaste, pana unde este adevarul.

Axiologia (axis = valoare) este teoria filosofica a valorilor arata cum se nasc florile, cum se clasifica si importanta lor pentru om.

Filosofia istoriei care studiaza legile progresului istoric.

Logica – este teoria principiilor gandirii corecte.

Etica – teoria despre morala.

Estetica – teoria filosofica a artei.

Problemele teoretice ale filosofiei sunt in legatura in principal cu raportul dintre existenta obiectiva si existenta subiectivaac. Raport a fost numit ca fiind problema fundamentala a filosofiei. Pentru Kant problema fundamentala a fost : “Cum pot sa gandesc unitar cerul instelat deasupra mea si legea morala din mine.”

Acest raport in linii mari implica 3 aspecte.

1. Problema primordialitatii este existenta de factor primordial sau cea sub

Filosofia se imparte in conceptii filosofice maniste care pot fi materialiste si idealiste si dualiste care pun la baza lumii 2 principii care exista paralel.

2. Concordanta dintre cei 2 factori respectiv posibilitatea cunoasterii lumii.

3. Rolul omului in creatia valorilor si sensul vietii.

Exista mai multe criterii de apreciere a filosofilor.

Specificul filosofiei – chiar din sensul etimologic al termenului care este ingemanarea a 2 cuvinte din limba veche greaca.

philo – iubire pentru intelepciune

sophia – intelepciune

Specificul filosofiei – din specificul interogatiilor – din insati domeniul care-l studiaza. Deoarece filosofia studiaza existenta in general, legile cele mai generale ale existentei, ea reprezinta o conceptie generala despre lume deasemeni cunoasterea filosofiei este o cunoastere generala in sensul ca surprinde trasaturile generale si esentiale ale existenteinationale, sociale si umane.

Cunoasterea filosofiei spre deosebire de cunoasterea stiintifica care este profunda si verificabila cum filosofia este generala ea se sprijina pe cuvant stiintific dar nu numai pe acesta ci I-a in considerare si practica social istorica, experienta umana este cuvantul prin care se raporteaza lumea la om si se afla locul si rolul omului in acea lume. De-a lungul timpului s-a constatat ca stiinta are nevoie de filosofie, de viziunea ei generala despre lume, multi filosofi au fost si oameni de stiinta si in acelasi timp filosofia se sprijina pe datele stiintei dar nu le preia.

Istoria filosofiei

Este stiinta care studiaza sistemele filosofice in succesiunea lor istorica pune in evidenta    ?    s-a realizat progresul in   ?        filososofie in acelasi timp pune in evidenta mari sisteme filosofice. Cu obiectul istoriei filosofice n-au fost de acord toti filosofii. Istoria filosofica nu poate fi confundata cu istoria stiintei literaturii religiei, specificul ei este     ?        de  ?  Obiectul de studiu si de modalitati proprii prin care studiaza lumea.

Istoria filosofica pune in evidenta drumul parcurs de gandirea umana, informarea constiintei filosofice si a constiintei in general. Ne arata cum

s-au format treptat conceptele cu care     filosofic pentru ca este mai usor sa vezi cum se fac lucrurile incetul cu incetul decat daca le ei gata formate. Istoria filosofica ajuta la intelegerea si interpretarea literaturii. Eminescu marturisea cine nu cunoaste filosofia lui Platon.

Istoria filosofica ajuta la formarea unei conceptii adecvate despre lume, il face mai receptiv, mai deschis, sa se cunoasca pe sine.

Istoria filosofica ne ajuta sa raspundem la o serie intreaga de probleme, sa intelegem schimbarile radicale care se produc in stiinta, sa ne creem un echi interior ca sa putem comunica cu exteriorul.

CURS Nr. II                                                                                                    13.10.2000

Filosofia orientului antic

Cu privire la istoria filosofiei orientului antic sunt inca discutii.

Unii spun ca nu ar exista o filosofie propriu-zisa, se subestimeaza cultura orientului, dar altii spun ca fiolsofia din Grecia antica au cam preluat totul de la orient. Si o opinie si alta pune in evidenta simplismul cu care este totodata filosofia antica. Studiile care s-au facut in sec. XX, descoperirile arheologice care s-au realizat precum si aprofundarea oparelor fundamentale ale culturii antichitatii au scos in evidenta ca exista o filosofie originala in cultura orientului antic. Aceste consideratii sunt mai aproape de aevar. Se cunosc astazi culturile Egiptului, India, Mesopotamia, China.

Cultura mesopotamiana a inceput sa se afirme inca din mileniul al-III lea inainte de Cristos, este o cultura originala si prezinta un interes multiplu inclusiv pentru filosofi. Un important monument al culturii  sumeniene este ciclul de legende despre eroul GHILGAMES. Acest ciclu poarta numele de “Epopeea lui Ghilgames” epopee scrisa pe tablita de cronica si care continea initial 3600 de versuri. Ghilgames era rege al orasului URUK astazi se numeste WARKA. Legenda il considera ca fiu muritor al zeitei NINSEN. Opera este incompleta dar are o substasnta spirituala deosebita rar intalnita in literatura antichitatii. Epopeea este strabatuta de un adevarat patos al cunoasterii pentru Ghilgames. A cunoaste inseamna sa strabati valul necunoscutului care-l inconjoara pe om, o lupta impotriva destinului vietii. Atingerea acestui tel reclama sacrificii dureroase, pierderi care trebuie inlaturate. Dupa moartea celui mai bun prieten ENKIDE pleaca indurerat de suferintele aoamenilor dar si de dorinta ca el insusi sa fie nemuritor, pleaca in cautarea nemuririi, drumul lung pe care-l strabate il pune in situatia da a lupta cu forte potrivnice. Aceasta lupta are o semnificatie simbolica, pune in evidenta tragismul credintei umane in fata finetitudinii dar si incercarile morale la care este supusa fiinta umana in aspiratia ei spre cunoastere. Trairea fundamentala a acestui erou este anxietatea, care este o stare existentiala izvorata din setea de cunoastere si care inseamna stare de neliniste de framantare.

In filosofia existentiala conatemporana anxietatea este trairea fundamentala a omului, este interesata des pe care o face intr-o lucrare BLAGA. Cu privire la sentimentul tragicului spunand ca sumenobabilinienii erau atat de insetati de nemurire incat unul din cele mai inalte sentimente, sentimentul tragicului, apare la ei pentru prima oara dar in legatura stransa cu viata terestra. In epopee este redat sentimentul tragismului prin faptul ca omul trebuie se infrunte zeii sa le smulga principala lor insusire, nemurirea. In conceptia timpului respectiv zeii erau fericiti pentru ca erau nemuritori.

Ghilgames porneste in cautarea nemuririi spre gura raurilor , un loc anevoie de strabatut. Drumul este ingrozitor si mai ales apele mortii te opresc sa te apropii. Este ajutat de un corabier ca sa ajunga la o planta care ar avea priprietatea de a da nemurirea. Reuseste sa smulga aceasta planta dar in drum spre Uruk obosit se scalda si la radacina unui arbore adoarme si-I este furata planta de catre sarpe. Ghilgames deznadajduit se intoarce in Uruk printre ai sai pentru a trai si a murii ca ei. El n-a obtinut nemurirea, sufera o infrangere si trebuie sa accepte resemnat destinul. El trebuie sa se supuna acestui destin dar dominand destinul prin intelegere, cunoastere si creatie. De fapt el s-a intors la oameni mai om decat era inainte, pentru ca a calatoria facuta nu este un esec ci una de descoperire. “El a vazut totul pana la marginea pamantului. Ceea ce-I ascuns el a descoperit.” Dupa intoarcere pune sa se scrie tot chinul indurat in drumul cel lung pentru ca si alte generatii sa ia cunostinta, pune sa se construiasca zidul Urukului, altare monumente, infrumuseteaza Urukul cu statui, in felul acesta el dobandeste nemurirea, este nemurirea creatorului.

Nemurirea pe care voia s-o scurga de la zei nu era numai pentru el, ci pentru a o da si oamenilor ca sa fie fericiti ca zeii. Aici strabate unuversul. De fapt Ghilgames aduce un dar pretios oamenilor si anume cunostinta de sine, arata oamenilor ca se poate valorifica prin acte omenesti. In epopee gasim rezonante ale umanismului prometeic. Ca si Prometeu din legendele grecesti Ghilgames va infrunta destinul, zeii, fortele potivnice, afirmand capacitatea potrivnica a omului. Prin creatie omul devine nemuritor, credinta umana dar si ideea prieteniei, iubirii care-l socializeaza pe om.

Filosofia in China antica

In China filosofia incepe in secolul VI i.d.H cel mai de seama filosof cunoscut este LAO-TZI. Acesta a elaborat o conceptie filosofica care s-a transmis timp de 2 secole si in secolul IV a fost redata in scris. Conceptia despre lume a lui LAO-TZI se iitemeeaza pe cunoasterea caracterul material necreat al lumii care are la baza un principiu, o substanta materiala. Conceptul cel mai important este conceptul de TAO care inseamna calea spre concept a fost interpretat diferit, unii ca insemnand calea cereasca altii ca fiind calea opusa. TAO este un concept care desemneaza drumul natural al omului. In opozitie cu ceea ce este supranatural. Tao este un concept a tot cuprinzator, ordinea naturala, viata oamenilor. Interesanta este conceptia despre om, el spune ca cel ce cunoaste oamenii este intelept. Intelepciunea este mai mult decat o stiinta adunata la un loc pentru ca intelept inseamna cunoastere si infaptuire.

Un alt filosof este KONG FU-ZE , a fost latinizat . Conceptia lui este opusa conceptia lui Lao-tzi el s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat codul de norme morale privind comportamentul oamenilor fata de superiori fata de ceilalti. In centrul doctrinei morale se afla ideea arminiei dintre om si cosmos. Pe de alta parte este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune morala ca fericirea depinde de perfectiune. Perfectiunea morala si fericirea depinde de venerarea traditiilor trecutului cu scopul de a se imbunatatii climatul prezent. Printre frumusetiile morale pe care trebuie sa le probeze omul 5 (cinci) erau considerate cele mai importante.

1.     Sa fii generos dar nu risipitor.

2.     Sa fii mandru dar nu trufas.

3.     Sa ai dorinte dar nu pofte.

4.     Sa arati inocenta dar nu asprime.

5.     Sa faci sa sr lucreze fara a crea resentimente

Aceste frumuseti de comportament au valabilitate ti astazi.

Filosofia in India Antica

In India antica se considera ca filosofia incepe o data cu Uponisoe care sunt comentarii la Vede. Vedele sunt carti stravechi ale religiei brahmanice si consta in culegeri de imnuri, rugaciuni, vrai. Ele sunt  documentare inestimabile ale culturii universale. Uponisodele pun in evidenta existenta a doua orientari filosofice. O tendinta spiritualista dupa care realul este determinat de un principiu spiritual suprem principiul lui BRAHMAN si o tendinta realista dupa care realitatea este determinata de elementele de natura materiala, reprezentarea acestei tendinte este filosofia Hardalake, carew este primul filozof al lumii.

Uponisodele contin elemente importante de filosofie, una din filosofiile importante din secolul IV – V este Budismul (Buddha). Budismul este o filosofie dar si o religie, a fost adesea contestat ca scoala filosofica sau atestat. Din argumentele pro si contra a dus o dubla ipostaza mai intai ca religie iar apoi ca filosofie. Budismul este legat de numele printului SIDDHARTHA din familia SOKYA, a primit numele de BUDDHA care inseamna iluminatul. Siddhartha era un print dintr-o familie nobila care  impresionat de suferintele oamenilor la varsta de 29 de ani a parasit familia, bogatia si s-a retras in pustiu unde a stat timp de 7 ani ducand o viata de ascet consacrata meditatiei.

In jurul acestei personalitati s-au creat legende. Budda a descoperit sensul profund al vietii. Descopera ca trasatura fundamentala a existentei umane este suferinta. Ajunge la descoperirea celor 4 adevaruri. Adevarul despre existenta suferintei, despre nasterea suferintei, despre nimicirea suferintei, despre calea ce duce la nimicirea suferintei. Din acel moment BUDDHA incepe sa-si propovaduiasca filosofia sa dar abia dupa 300 de ani regele ASOKA ii recunoaste statutul oficial al acestei filosofii, ridica temple si monumente in locurile legate de viata si activitatea lui BUDDHA. Cea mai importanta carte a budismului se numeste TRIPITAKA care guverneaza lantul reincarnarilor. Orice fiinta umana este condusa de la o renastere la alta prin nesfarsite suferinte. Moartea nu-l elibereaza pe om de suferinte pentru ca dupa moarte urmeaza o alta nastere. Reincarnarea este in functie de faptele omului, incat oamenii pot trece dupa moarte in existenta ca animale, plant, spirite si chiar zeitati. Cea mai inalta treapta a reincarnarii o reprezinta existenta de tip uman pentru ca numai in aceasta existenta este posibila aflarea adevarului si atingerea treptei de iluminat. Importanta este ideea ca omul poate rupe lantul reincarnarilor chinuitoare prin propriile sale eforturi constiente si poate dobandi nirvana, acea stare de beatitudine opusa instabilitatii. Omul ajungand la adevar isi anihileaza dorintele, pasiunile si dobandeste o stare echivalenta cu nirvana, stare de liniste.

Pentru budism lumea inconjuratoare este o permanenta curgere de forme, lumea nu-i ordonata, ci o lume care se formeaza mereu, este miscare, ea devine, nu exista, totul se modifica necontenit, trece de la starea de nonexistenta la existenta. Ceea ce se modifica nu este lumea ca atare, nu sunt lucrurile reale, budistii vad miscarea lumii si nu lumea in miscare, budistii participa emotiv la acea miscare, ei o deplang, o simt ca o inconstanta, ca o nesiguranta, de aicea reiese conceptia pesimista asupra lumii. Visul budistului este de a se situa deasupra evolutiei in care se gaseste, sa depaseasca aceasta transformare, iar idealul este dobandirea nirvanei.

Conceptia despre nirvana ca si filosofia budista in general a influentat intreaga cultura europeana. Influentele se resimt la marii poeti, artisti. Conceptia pesimista o regasim in filosofia lui SCHOPENHAUER. Marele poet Eminescu a cunoscut filosofia budista direct prin incercarea de a traduce lucrari budiste iar indirect citind prelucrari din filosofia budista. Astfel in opera eminesciana gasim adesea numele lui Buddha fata de care se exprima cu admiratie. Gasim termeni din filosofia budista, gasim idei foarte apropiate de filosofia budista.

Cercetatoarea Amita Bhose care si-a dat doctoratul cu lucrarea “Eminescu si India” in capitolul VI al acestei lucrari face analiza aproape a tuturor poeziilor lui Eminescu de inspiratie budista.

In afara de ceea ce afirma autoarea exagerand lucrurile cert este ca sunt poezii in care gasim aceste influente.

Ex.: poezia “Komodewa”. “Eu nu cred nici in Iehova”.

Cea mai budista poezie a lui Eminescu este “Glossa”.

Filosofie                                                                                                         20.10.2000

curs nr. III

Aparitia si dezvoltarea filosofiei in Grecia Antica

Etapa preclasica a filosofiei grecesti

Parerea celor mai multi cercetatori este ca in Grecia Antica a existat o filosofie riguroasa, originala si nu se confirma opinia dupa care grecii au dat putin si au luat mult.

Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie scavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai putin in mitologie, dar ea incearca sa se desprinda treptat de mitologie. Asfel in Iliada si Odiseea a lui Homed gasim primele incercari de interpretare filosofica a lumii, primele intrebari si primele raspunsuri cu privire la lume.

In poemul lui Hesiod “Teogonia, muntii si zilele” gasim elemente de filosofie, Hesiod fiind poet.Acesta trece dincolo de originea zeilor si se intreaba cum s-a trecut de la haos la cosmos. Aceasta intrebare este filosofica si este o prezentare a filosofiei de mai tarziu. Trecerea de la poemele hesiodice la filosofia greaca propriu-zisa este considerata un adevarat miracol dar un miracol realizat de oameni pentru ca primii filosofi erau stans legati de indeletnicirile, problemele societatii si au ajuns la filosofie pe cale omeneasca. Ei contemplau cerul, natura, dar nu o contemplatie pura ci pentru a gasi solutii pentru problemele cetatii.

Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este secolul VI i.h. si secolul V d.h.(529), cand printr-un decret al unui imparat roman este desfiintata scoala de la Atena. Acest interval de timp a fost impartit in mai multe etape:

1.     Etapa preclasica considerata o etapa cosmologica, intre secolul VI si inceputul secolului V i.h.

2.     Etapa clasica considerata o etapa antropologica, intre secolul V si IV i.h.

3.     Etapa elenistica sfarsitul sec.IV si inceputul sec. I i.h.

4.     Etapa romana sec I sec V d.h.

Etapele 3 si 4 sunt considerate eticizante.

Etapa preclasica a filosofiei Grecesti

In aceasta etapa sunt mai multe scoli filosofice cum ar fi :

1.     scoala milesiana de la Milet

2.     scoala Pythagoriciana

3.     scoala Eleata

4.     scoala Heraclit din Efes

In Grecia filosofia a aparut mai tarziu in cetatile periferice (Milet, Efes), acestea se gaseau pe coastele Mediteraneene, in regiunea numita Ionia. In aceste cetati exista populatie multa, navigatori, negustori care calatoreau pe mare si uscat, se intrebau si incercau sa si raspunda.Parintele istoriei, Herodot, a numit Miletul podoaba Ioniei.

1. Scoala din Milet – deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei pentru ca pentru prima data reprezentantii ei i-si puneau probleme filosofice si cautau si raspunsuri la acestea. Ei se intrebau daca nu exista o natura comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest temei se naste diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica, daca nu este si o unitate in diversitate. Aceste intrebari sunt problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea, entitatea lumii, etc.).

Reprezentantii scolii din Milet au fost :

-        Thales din Milet,

-        Anaximandru,

-        Anaximene.

Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut parte din toate topurile privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate domeniile (economie, hidrotehnica, militara,etc.), dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea cunostinte din toate domeniile ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si se intorc la apa.

Apa vorbind din punct de vedere antologic este inceputul, natura comuna a tuturor lucrulilor, de aici si posibilitatea transformarii lucrurilor. Apa este inceputul, natura comuna, principiul.

Thales este primul filosof ce ajunge la natura principiului, pune la baza lumii un element concret, dar interpretat acest element concret prin prisma filosofica are rezonanta filosofica si anume este cauza tuturor lucrurilor.

Anaximandru este un urmas al lui Thales. Va face un pas inainte in calea abstractizarii. Pentru el temeiul (principiul) este o sinteza a mai multor elemente originare si anume : apa, aer, foc, pamant. Aceasta sinteza o numeste apeiron care in traducere ar insemna nelimitatul, indefinitul, sau chiar infinotul. La el gasim folosit si termenul de principiu.

Anaximene pune la baza existentei aerul. S-ar parea ca s-a intors la Thales. In realitate este un pas inainte chiar fata de Anaximandru. Se mentine la inatimea abstractiilor pentru ca el vorbeste de noutatea principiului. Aerul se afla in miscare ce presupune comprimare si rarefiere astfel anticipandul pe Heraclit din Efes cu ideea dedublarii viitorului.

2. Scoala Pythagoriciana intemeitorul ei a fost filosoful si matematicianul Pythagora. Aceasta se mai numeste si scoala italica. Pythagora s-a nascut in Insula Sames in largul Coastelor Ioniei. La varsta de 40 de ani s-a mutat in Italia in localitatea Crotona unde va fi intemeiata o scoala filosofica. La batranete este nevoit sa se refugieze si de aici si va muri la 90 de ani in Metapont.Biografia contine inexitati chiar din cauza acestuia pentru ca el se credea de origine divina, fiul lui Hermes. A calatorit mult ajungand in Caldeea, Egipt, Persia.

Scoal filosofica intemeiata de Pythagora este apreciata ca un moment de seama al filosofiei, dar nu era numai o scoala filosofica , stiintifica, ci si o secta relogioasa si grupare politica de orientare filo-aristocratica. A avut o evolutie sinuoasa si contradictorie.

Cu aceasta scoala avem de a face cu prima forma de invatamant organizat. Era organizata dupa principiile unei organizatii religioase. Aici se faceau practici complete de intruniri, existau interdictii severe, disciplina mistica. O marturie antica ne spune ca tinerii ce veneau la aceasta scoala erau mai intai cercetati la fizionomie, deducandu-le caracterul si temperamentul. Cei ce erau admisi li se fixa un timp de tacere. In aceasta perioada se numeau auditori. In aceasta etapa lucrurile cele mai grele erau tacerea si ascultarea. Dupa aceea vorbeau punand intrebari si spunandu-si parerea si se numeau matematici (geometrie, muzica si alte discipline superioare). Cei care i-si insuseau aceste discipline ale stiintei treceau mai departe la cercetarea universului si principiului naturii, numindu-se fizicieni. Din cele aratate mai sus reiese ca nui vorba numai de o initiere mistica ci de principii pedagogice in ordinea invatarii si educatiei, apoi spunem de tacere si ascultare deci reflectie. Era si o educatie a vorbirii pentru a se putea exprima filosofico-stiintific.

Initierea in invatatura secreta a scolii nu era numai religioasa ci stiintifica si filosofica. Pastrarea secretului era o cerinta categorica.

In plan filosofic Pythagora avea o adevarata admiratie si pretuire pentru filosofie. De altfel el a pus in circulatie termenul de filosof si filosofie. Intr-un text pastrat si care se crede cai apartine, el spune “Viata este asemeni jocurilor olimpice unde unii cauta glorie si cununi, altii avantaje, iar a treia  categorie adevaratii filosofi sau pretuitori ai intelepciunii vor sa se delecteze cu cel mai minunat spectacol cu imaginea lui”

In filosofia lui Pythagora se gasesc continute si teze de antologie, cosmologie care contin o serie de elemente miabile. Asa cum remarca Aristotel , pytagoricienii au fost primii care sau ocupat de matematica si au cultivato . Ei au scos ideea dupa care principiile matematice ar fi principiul lucrurilor, dar dupa cum in matematica numerele sunt elemente primordiale ei au crezut ca celelalte lucruri sunt modele ale numerelor. Numarul fiind considerat substanta a lucrurilor, rezulta ca numarul este principiul lumii. Asa cum este apa la Thalles, apeironul la Anaximandru, aerul la Anaximene. Au elaborat o adevarata simbolistica a numerelor. Ei identifica lucrurile cu cate un numar.

Astfel: - cifra 1 este considerata unitatea primordiala, esenta din care au iesit celelalte numere

-        cifra 2 este primul numar par – esenta sufletului

-        cifra 3 este primul numa nepereche dar care este perfect pentru ca are inceput, mijloc si sfarsit

-        cifra 4 este substanta justitiei

-        cifra 5 este substanta casatoriei

-        ……..

-        cifra 10 este simbolul intruchiparii perfectiunii supreme. Aceasta cifra va avea adanci rezultate in filosofia Greaca.

Pythagora cunostea 9 corpuri ceresti. El mai inventeaza un corp ceresc numit antiterra ca sa fie zece (10) .

Din filosofia lui Pythagora se desprinde ideea valoroasa dupa care lucrurile rezulta din armonia fortelor contrare care s-ar elibera. Universul nu este un haos de fenomene ci o armonie, un cosmos guvernat de legi , de necesitate matematica.

Scoala are o contributie importanta in domeniul filosofiei si retinem:

-        are meritul de a fi sistematizat cunostintele de matematica aduse din trecut

-        respinge geocentrismul

3. Scoala Eleata

Numele scolii vine de la orasul Elea la nord de Napoli, si astazi se numeste Velia. Aceasta era o colonie greceasca.

Intemeietorul scolii este considerat XENOFON din COLOPHON, dar alte surse printre care si DIOGENES LAERTIOS care este un invatat grec ce a trait in secolul III d.h. si care a cules texte, date, despre filosofii care au trait in perioada preclasica.

In lucrarea “Vietile si doctrinele filosofilor” arata ca un elev al lui Xenofon pe nume PARMEIDES este adevaratul fondator al scolii.

Parmeides este un filosof care prin gandirea sa uimeste pe cei contemporani lui, sui cei din zilele noastre. Problema pe care si-o pune este cu privire la posibilitatea si modalitatea fiintei noastre de a conceptualiza, de a exprima rolul prin ideal , abstractie. El incepe sa se intrebe de ceea ce este si merge mai departe cu intrebarea : “Ce este ceea ce este? si Ce este?”

Raspunsul pe care i-l da este numai existentul, prin care intelege principiul, ceea ce intemeiaza. Dupa el exista numai existentul, iar non existentrul nu exista. El pune si problema raportului dintre existenta si gandire. Spune ca existenta este si poate fi gandita, non existenta nu este si nu poate fi gandita. Prin raspunsurile pe care le da el adauga noi caracteristici principiale si anume: - principiul este nenascut, nelimitat. De la el s-a pastrat un poem cu un titlu aproximativ ” Despre natura “ . In prima parte a acestui poem vorbeste despre lucrurile absolut sigure, si anume despre adevar. In a doua parte trateaza aspectele schimbatoare ale lumii. Aspecte ce nu pot oferi decat cunostinte probabile, adica opinii. Dupa el aspecte de transformare , de diversitate, nu reprezinta decat produsul unor pareri inselatoare, subiective, proprii muritorilor de rand ce sunt incapabile sa se ridice prin cunoastere deasupra la ceia ce este sensibil. Dupa el adevarul consta in faptul ca existenta este imuabila, continua nenascuta si perfect unitara.

Ideile sale vor fi continuate si dezvoltate de un elev al sau si anume ZENON din ELEA. Acesta a devenit celebru prin nu mai putinele celebre aporii care se mai numesc si argumente sau chiar paradoxuri.

Aporia = inseamna dificultate – problema grea sau imposibil de rezolvat.

Paradox = enunt contradictoriu si totodata determinabil.

Zenon dei Elea a elaborat 40 de aporii.

I. Prima aporie este impotriva miscarii : “Pentru ca un corp sa ajunga la tinta el trebuie mai intai sa ajunga la jumatatea drumului. Dar pentru aceasta trebuie sa parcurga jumatatea primei jumatati, si asa mai departe pana la infinit” – inseamna ca mobilul sta pe loc.

Aristotel cauta care este greseala rationamentului si anume ca nu admite ca intr-un timp finit se pot stabili puncte spatiale infinite.

II. A doua aporie se intituleaza Ahilesi broasca testoasa : “Zabavnicul nu va fi ajuns nicicand in fuga de altul mai iute de picior, deoarece cel ce urmareste trebuie sa ajunga mai intai in mod obligatoriu acolo de unde a aparut cel ce fuge. Asa ca in mod obligatoriu zabavnicul se va gasi de fiecare data inainte” . Aristotel arata greseala acestui rationament si anume – gasim o fractionare la infinit a spatiului si timpului si sunt vazute numai sub raportul divizarii, discontinuitatii nu si al continuitatii.

Aceste aporii au starnit mare interes la vremea respectiva. Zenon n-a vrut sa demonstreze ca nu este miscare ci el a vrut sa arate cat de greu este sa conceptualizezi miscarea, ca se intampina numeroase greutati.

HERACLIT din EFES – numit si obscurul, datorita faptului ca el traia izolat era melancolic, dar este filosoful ce a trait pentru filosofie. Avea incredere nemarginita in ratiune.

Diogene Laertios – spune ca ar fi scris o carte in mod intentionat neclara ca sa fie citite numai de cei capabili.

Hraclit sub forma metaforica pune in circulatie idei fundamentale pentru dedublarea viitorului. El exprima o intreaga conceptie despre lume si anume 'Aceasta lume, aceeasi pentru toti n-a fost creata nici de vreunul dintre zei , nici de vreunul din oameni. Ea a fost intotdeauna, este si va fi un foc vesnic in care dupa masura se aprinde si dupa masura se stinge” . Prin urmare la el focul este principiul intemeietor . Heraclit sustine ideia unitatii principiului. Lumea este aceiasi pentru toti. Stingandu-se focul trece in aer, din aer in apa, din apa in pamant, dar el nu se transforma ca principii ci ramane foc vesnic viu.

Prin urmare apa, aerul, pamantul nu sunt forme de instrainare a focului ci modalitati de manifestare a lui. El se aprinde si se stinge dupa masura. Aceasta masura poarta numele de LOGOS (TAO, DAO) – un concept crerat de Heraclit in care el denumeste contradictia. In acest sens el spune ca din cele mai diferite tonuri rezulta cea mai frumoasa melodie, ca razboiul este comun tuturor lucrurilor, dreptatea este lupta, ca nu te poti scalda de doua ori in apele aceluiasi rau.

Prin logos el intelege ca exista o ordine in natura, intelege ca natura nu se desfasoara haotiuc ci dupa o anumita ordine care-I este proprie, si logosul este tocmai aceasta ordine. Ordinea are caracter universal si necesar. Prin creatia s-a Heraclit a ramas in istoria filisofiei pana in zilele noastre.

Etapa preclasica a filosofiei se incheie cu activitatea si creatia a doi filosofi, si anume: EMPERACLE din AGRICENTE si ANAXAGORA din CLAZANEME, care nu aduc tenme noi in filosofie, ci le redimensioneaza pe cele vechi, filosofia lor fiind un fel de compendiu. 

Filosofie                                                                                                         27.10.2000

curs nr.IV

Etapa clasica a filosofiei grecesti

In etapa clasica activeaza mari creatori de culturi conducand la o adevarata inflorire a culturii. Centrul principal il reprezinta Atena.Spre Atena se indreapta spiritele elevate care vor uimi si astazi cultura. In aceasta perioada traiesc filosofii sofisti, Eschil, Sofocle, Euripide.Traiesc si creaza arhitectii si sculptorii Fidias si Polycleitos. Se dezvolta si medicina si matematica.

Secolul V este numit si secolul lui Pericle, care a condus Atena tomp de 15 ani, in care si-a pus in practica conceptia s-a asupra democratiei. El a pus in practica statul democrat Atenian . Tot acum apare si umanismul, acel atribut al conceptiei filosofice care porneste de la om, militeaza pentru demnitatea omului si asa cum spunea Kant “Trateaza pe om ca scop si nu ca mijloc”.

Secolul V este considerat un adevarat miracol, culminand cu Platon, nascut in acest secol dar care il face posibil pe Aristotel, nascut in secolul IV.

Filosofii sofisti

Termenul vine din greaca (sophisles = intelept).

Sec. V debuteaza cu un numar mare de filosofi numiti sofisti care aveau conceptii diferite, dar erau uniti printr-o activitate comuna. Ei predau cunostinte politice, filosofice, oratorice, pentru ca tinerii sa poata participa la viata publica, contra cost.

Meritul sofistilor a fost acela de a sesiza ca pentru a conduce trebuie sa stii. Faptul ca grupul acesta se marea la un moment dat sofistica s-a degradat. Aceasta l-a facut pe Platon sa dea un sens peiorativ incat sofistii au fost numiti “vanzatori de iluzii”, oameni pusi pe inselaciune. Sofistica a fost o stiinta iluzorie.

Platon si Aristotel aveau dreptate cand se refereau la partea degradata a sofistilor, dar printre acestia au fost si oameni importanti despre care Platon vorbea cu deferenta (respect) – protagoras.

Protagoras s-a nascut in Abdeea, in nordul greciei, a facut multe calatorii stabilindu-se la Atena, bucurandu-se de aprecierea lui Pericle. A scris “Arta conversatiei”, “Despre zei”, “Aparatori sau daramatori”. Dintre aceste lucrari s-a pastrat putin. S-a pastrat un fragment care contine o intreaga filosofie : “Dintre toate cele ce sunt, omul este masura, existenta celor ce exista si nonexistenta celor ce nu exista”. Fragmentul acesta a fost interpretat de foarte multi filosofi de-a lungul timpului inca din Antichitate.

Platon interpreteaza acest fragment spunand ca Protagoras atunci cand a spus ca “Omul este masura tuturor lucrurilor” a avut in vedere omul individual si de aici decurge faptul ca :”Asa cum i-mi pare mie aceste lucruri asa sunt ele pentru mine; cum i-ti par tie asa sunt ele pentru tine”.In acest caz se poate ajunge la stiinta. Interpretarea aceasta simplifica sensurile in acest fragment.

In sec.XIX, Theodore Gomperz, da o alta interpretare. Protagoras s-a referit la umanitate in general, dar si aceasta interpretare este unilaterala, deoarece il transforma pe om in constiinta generica.

In sec. XX critica filosofica este echidistanta intre interpretarea lui Platon si cea a lui Theodore Gomperz si cauta sensurile termenului de masura (metron). A masura = a lua in stapanire, a masura lucrurile si a le cunoaste.

In sec. XX, teza omului masura este interpretata din perspectiva gnosiologica. Sub acest aspect omul masura reprezinta raportul dintre subiect si obiect. Omul masura cu adevarat si eroarea. Notiunea de adevar si eroare este o notiune a gnosiologiei. Omul masura este existenta celor ce sunt si nonexistenta celor ce nu sunt. Omul este in stare sa domine, sa fie criticul realitatii. In acest timp omul valoriteaza, i-si formeaza critica de ierarhizare.Omul are la ce se raporta, este in stare sa se raporteze, el masoara cu mijloacele sale idealul, el i-a cunostinta de sine, omul capata o cunostinta de sine. Protagoras pune in centru omul.

Intrbat Protagoras daca aplica aceasta masura si zeilor, el se abtine de la un raspuns, dar motiveaza apelind la factori obiectivi. Protagoras a fost condamnat la moarte, dar a reusit sa evadeze. Nu dupa mult timp a murit intr-un naufragiu.

Prodicos (din Ceos) este o minte luminata si el va da noi valente tezei omului masura aducand ca argument principal o noua teza : “Problema libertatii unanime” – are o forma alegorica.

“Scrierea despre Heracles” – Heracles este pus in situatia de a alege calea pe care trebuie sa o urmeze. Heracles se retrage in pustiu meditand indelung “cum vedea astfel doua femei de statura inalta, una era frumoasa la vedere, singura ei podoaba era curatenia, era modestia…”,”cea din urma alearga spre tanar si-i zice : daca ma i-ei de prietena te voi duce pe drumul cel mai usor, vei gusta din toate placerile vietii”.

Virtutea nu-i face nici o promisiune, ea il indeamna sa urmeze calea binelui. Fara munca nici zeii nu harazesc nimic oamenilor. Daca vrei ca toata  Grecia sa-ti admire virtutea, trebuie sa te pui in slujba ei. Daca vrei sa te imbogatesti de pe urma turmelor tale, munceste, ingrijestele.

Daca omul urmeaza calea virtutii inseamna ca este o fiinta care se determina. Omul i-si asuma libertatea numai intelegand ceea ce este pe masura sa. Libertatea umana se realizeaza prin alegera caii de urmat. Libertatea presupune alegere, optiune, dar si actiune.

Democrit s-a nascut la Abdeeras, a facut multe calatorii in tari foarte indepartate, apoi vine la Atena unde se stabileste si va duce o viata cu multe privatiuni, dar de meditatie profunda. A scris o opera filosofica vasta.Chiar daca nu toate titlurile de lucrari ce i se atribuie ii apartin el are in operele sale cunostinte foarte variate. El este filosoful care a gandit despre toate. Are un prestigiu care rezulta din atitudinea fata de adversar (Platon).

Platon a vrut sa-i arda cartile. L-a oprit doi pitagoriceni. Platon se foloseste de ideile lui Democrit. Democrit a depasit 90 de ani, a orbit, dar nu a renuntat l-a filosofie.

Cicero spunea :”Nemaiputand sa deosebeasca albul de negru el deosebea binele de rau”. Diogenes Laertios spunea ca Democrit a fost un spirit enciclopedist. A scris lucrari de etica, de filosofie naturala, de matematica, literatura, muzicala, de stiinte speciale (medicina, pictura), o serie de comentari.

Cu Democrit cercetarea naturala atinge cel mai inalt stadiu. Principala teorie a scolii din Abdera este “ Teoria atomilor”. Pentru Democrit tot ce exista in lume ar fi alcatuit din elemente ireductibile, necompuse – atomos (atomi).Democrit prin teoria atomului se inscrie intr-o problema filosofica careia ii da si solutii – problema naturala a principiului intemeietor.

a = m                                                   tomos = imparte

Pentru ca atomii sa formeze lucruri trebuie sa se uneasca, sa se miste, iar pentru actiune trebuie sa existe un spatiu liber. Astfel realitatea se compune din plin si gol. Plinul si golul exista ca atare astfel incat ele se implica. Pentru el exista si existenta si nonexistenta. Conceptia miscarii ca existand in mod real poate fi conceptualizata si pe baza miscarii se explica diversitatea lumii. Principiul care sta la baza existentei implica si miscare, astfel se defineste dupa forma, pozitie, miscare.

Dupa Democrit si sufletul uman este format din atomi, dar ei sunt atomi sui generis (de un fel diferit). Ei sunt mai dinamici, mai subtili, mai rotunzi.

La el se intuieste ideea ca a inteles ca intre suflet si corp sunt deosebiri, sufletul are o alta functionalitate decat corpul; este efortul lui democrit de a intelege deosebirea dintre ideal si real.

Socrate (469-393) – o personalitate marcanta a filosofiei. A fost foarte controversat astfel incat s-a considerat ca fiind o inovatie, dar a fost si sustinut de multi. Azi el se prezinta cu enigma rezolvarilor. S-a nascut la Atena. Tata era sculptor, mama moasa. Asa cum marturisesc contemporanii Socrate n-a scris nimic. Sunt izvoare puternice care atesta existenta filosofiei sale. Aristofan, Platon in dialogurile sale din tinerete il au pe Socrate ca personaj, prezentand viata si filosofia lui Socrate. In dialogul de maturitate ale lui Platon i-si transmite propria sa conceptie.

O alta sursa este chiar Aristotel. La 70 de ani Socrate a fost acuzat de coruperea tineretului, nerespectarea zeilor cetatii. A fost deferit tribunalului poporului, denuntul a fost dat de un poet numit Meleton, un poet obscur Anitos si retorul Lycon.Socrate a refuzat sa evadeze, s-a aparat singur, a atacat cu ironiile sale pe judecatori si acuzatori.Diogene Lertios ne spune ca atenienii au regretat ca l-au condamnat la moarte, au inchis terenurile de exercitare si gimnaziile.

Socrate cu demnitate, bea apa cu otrava care i-a adus moartea.

Opare socratica inseamna o orientare noua in dezvoltarea filosofiei grecesti. Filosofia lui Socrate i-si indreapta interesul principal spre morala.Principalele preocupari sunt : stiinta vietii interioare. Socrate spunea ca “Cea mai demna si utila este cunoasterea omunlui”.Deviza sa era ceea ce era scris pe frontispiciul templului Delphi – “Cunoaste-te pe tine insu-ti!”. A te cunoaste pe tine insu-ti nu inseamna sa-ti cunosti doar numele, sa intelegi ce reprezinti tu in raport cu realitatea, inseamna a cunoaste adevarul, pentru ca adevarul se gaseste in fiecare om. El nu este constient de acest lucru, dar trebuie sa se foloseasca de orice mijloc pentru a aduce la suprafata adevarul. Arta de a cunoaste adevarul, de a aduce la suprafata adevarul se numeste maieutica.

“Cunoaste-te pe tine insu-ti!” este o chemare adresata celor care se complac in cultul valorii externe. Externul inseamna si superficial.Cum socratica este o cunostinta etica, inseparabila de planul actiunii, este o cunostinta in care vorba si fapta formeaza o unitate. Forma de legatura intre oameni este dialogul. El este o forma de comunicare, dar nu pentru a transmite o suma de cunostinte deja existente ci pentru a indemna pe cel cu care dialogul supune adevarul.

Socrate folosea autoironia , “stiu ca nu stiu nimic”.El ii determina pe tineri sa participe la dialog pe picior de egalitate :”Eu nu stiu”, “Tu nu stii”, “impreuna vom stii”.

Socrate a fost vestit prin ironiile sale cu ajutorul carora denunta prejudecarile contribuind la purificarea interioara.Spunea ca filozofia ironizeaza, dar nu cu scopul de a-l aduce la neputinta pe celalalt, ci pentru a-l stimula. A folosit indoiala metodica si nu sceptica. A folosit procedeul inductiv, practic – general. El este acela ce a controlat continutul unor notiuni de baza ale moralei : bine, drept, frumos, datorie.

Platon spune ca socrate a cultivat dreapta rationala, a fost un adevarat cavaler al dreptului, a fost un adevarat intelept al greciei.Cicero spunea : “S-a coborat filosofia din cer inspre pamant”, a impins-o in agora.S-au infiintat scoli filosofice dupa ideile sale asa numita “scoala micilor socratici”.  Filosofia sa a lasat urme adanci in filosofia din Grecia antica. 

Filosofie                                                                                                         03.11.2000

Curs Nr. V

Platon

Platon Este unul din cei mai mari filosofi, la care gasim un sistem filosofic, o filosofie originala si profunda. S-a nascut in 427 – 347, dintr-o familie de aristocrati, ajunge pana la neamul  carinilor, iar in latura matriala putea sa-si urmareasca ascendenta pana la Salon. S-a bucurat de o educatie aleasa : muzica, pictura, poezie.Spre poezie avea inclinatii reale si spre viata politica. A facut multe calatorii : Egipt, Sicilia, cu scopul de asi imbogati cunostintele dar si pentru a intari legatura cu partidele politice.

In acest sene sunt edificatoare 3 calatorii :

-        pentru al convinge pe tiranul Dianisos cel Batran, in acest scop incearca sa se imprieteneasca cu Dion (cumnatul lui Dionisos) si incercarea nu-I reuseste, este nevoit sa se intoarca in Grecia dar in drum este vandut ca prizonier intr-o piata din Egina. Noroc ca a fost recunoscut, a fost rascumparat.

-        O face tot in Siragusa unde ajunge la domnie Dionisis cel Tanar (nu-I reuseste)

-        Ii pune in primejdie viata.Intors la Atena in 387 intemeiaza prima scoala filosofica in gradina eroului Akademos. Va deveni o scoala aleasa si academie.

Cum s-a format filosofia lui Platon

-        n-a aparut pe teren gol, i-si trage seva din marile curente ale ideii ce se manifesta in spiritualitatea Greciei. Dupa cum arata studiul, Platon este cunoscut lui Heraclit, a eliatilor, pitagoricenilor si lui Socrate intrucat I-a fost si elev.

Diogenes Laertios ne precizeaza ca Platon a imbinat doctrinele lui Heraclit, Socrate si Pitagoricienilor. Filosofia lui Platon nu este o suma a ideilor de pana atunci, nu este o sinteza a mrilor filosofi pentru ca Platon n-a fost egiptean, iar filosofia lui nu poate fi explicata numai prin traditie.

In secolul XIX Platon este cel mai mare nume a filosofiei. Se considera ca platonismul este o prelungire a institutiilor anterioare este o creatie neintrerupta si dramatica. Majoritatea scrierilor se prezinta sub forma unor dialoguri, un gen literar care a crescut din metoda Maieutica a lui Socrate. A scris 28 –29 de dialoguri. In afara de acestea a scris multe scrisori si alte scrieri.

De ce Platon a optat pentru forma de dialog ? Exista 2 motive :

-        era un mare admirator al dramei si a nascut in dialog o forma dramatica de expunere si pedagogica a filosofiei sale

-        el a vazut in dialog posibilitatea de a ajunge la adevar pentru ca unul aduce niste argumente iar celalalt le rastoarna.

De-a lungul istoriei s-a facut incercarea de a clasifica dialogurile. Criteriul acceptat este criteriul varstei pe care o avea filosoful cand a scris. Dialogurile se impart in :

1.     dialoguri de tinerete

Ø     Hipias minor – despre minciuna

Ø     Albiciade – despre natura omului

Ø     Apararea lui Socrate – la noi in tara Apolofia lui Socrate

Ø     Euthipyron – despre evlavie

Ø     Lisis – despre prietenie

Ø     Menon – despre virtute

2.     dialoguri de maturitate

Ø     Symposion - banchetul

Ø     Phaidon – despre suflet

Ø     Phaidros – despre dragoste

Ø     Republica - statul

3.     dialoguri de batranete

Ø     Parmenides

Ø     Timaios

Ø     Legile

Ø     Sofistul.

Personificarile din dialoguri sunt oamenii si filosofii contemporani cu el sau filosofii care au trait inainte, dar in aproape toate dialogurile nu lipseste ca persoana Socrate. In filosofie Platon merge pe urma vietii grecesti (Heraclit, Pitagora, Parmenides). In acela-si timp el prelucreaza natura, religia, mituri stravechi, cu ajutorul carora i-si argumenteaza unele idei. La inceput foloseste ideile lui Socrate dar trece repede la o constructie proprie.

Dialogul Euthiphron prin care se despart de Socrate. De la Socrate a preluat tehnica dialogurilor si predilectia pentru morala.Sub titlurile dialogurilor de tinerete ne arata dimensiunea morala. In dialogul Euthfron el incepe sa vorbeasca de filosofia unei esente pure .”Oare pietatea nu e in orice imprejurare asemeni siesi la fel si impietatea nu e asemeni siesi avand mereu acelasi chip.Datorita unui caracter unic faptele nelegioase sunt nelegi, iar cele pioase sunt pioase”.Raspunsul la aceasta intrebare este dat de Platon prefigurand expresia viitoarei sale doctrine a ideilor sau formelor. Observand ca faptele pioase au un caracter unic, acest caracter consta in accea ca si unele si alte practici duc la ideea in sine. In Menon Platon contureaza mai bine cele 2 planuri ale filosofiei :

1.     pe de o parte este filosofia ideilor in sine

2.     pe de alta parte sunt lucrurile sensibile pe care le percepem direct.

Prin urmare la Platon exista 2 planuri :

A.      planul inteligibilului format din ideea in sine (forme), sau esente, prototipuri.

B.      Planul sensibilului format din lucrurile percepute direct prin intermediul organelor de simt.

Intre aceste doua planuri Platon spune ca filosofia are un scop si anume raportul de participare in sensul ca lucrurile participa la ideea de sine in lucru. In cele 2 planuri Platon vrea sa arate capacitatea omului de abstractizare, de a gandi universalul. In acelasi timp el arata ca la baza filosofiei sta un principiu intemeietor si anume ideea in sine.

In dialogul Symposion gasim prima definitie a ideiei in sine (forma). Este adevarat ca Platon se refera la ideea in sine de frumos dar daca lasam la o parte termenul frumos avem o definitie a ideii in sine.

“E vorba de acel frumos catre care se indreptau mai inainte toate straduintele noastre un frumos ce traieste de-a pururea, ce nu se naste si piere, nu creste si nu scade, ce nu e in sfera dintre privinta si frumos, ce nu se infatiseaza cu fata sau cu alte intruchipari trupesti, frumos ce nu-i cu stiinta, ce nu salasluieste in alta fiinta, pururea identic in sine, ca fiind de un singur chip frumos in care se impartaseste tot ce-I frumos, fara ca prin aparenta obiectul sa se micsoreze ori sa indure o cat de mica stirbire”.

Din acest fragment reiese ca ideea in sine nu este altceva decat universalul in sine, reiese ca ideea in sine este modelul antologic al tuturor lucrurilor sensibile, rezultand deci ca toate lucrurile din ordinea fizica a filosofiei sunt adica exista. Cu privire la conceptul de participare Platon spune ca lucrurile sensibile participa la ideea in sine de lucru. Acest concept chiar platon il va supune unei critice sensibile in dialogurile de batranete.

Dialogul Phideon este cel mai filosofic, mai profund. La prima vedere ni se pare ca Platon vorbeste despre nemurirea sufletului. In realitate el incearca sa legitimeze existenta inteligibilului, regimul de a fi al lucrurilor.

Platon spune ca sufletul este nemuritor, foloseste rationamente. Este o esenta pura, sufletul se intoarce, se intruchipeaza in alt om. Din acest circuit rezulta ca exista o lume a esentelor pure, o lume in sine si dovada o face sufletul prin teza reamintirii. Sufletele vin dintr-o lume diferita de cea a corpurilor si trebuie sa se intoarca acolo, deci exista o lume in sine. Daca ne reamintim acum ceva inseamna ca sufletul nostru a existat intr-un fel mai inainte de a fi aparut intr-o intruchipare omeneasca. (ex. “vazand lemne, pietre si alte lucruri egale in suflet, rasare ideea egalului in sine care este altceva decat lemnul, piatra si celelalte lucruri.Asta inseamna ca sufletul i-si aminteste de ceea ce a vazut in alta lume.”)

Platon precizeaza ca in mintea noastra apare armonia in sine si nu lucrurile armonioase, pentru ca ne reamintim de esentele pure pe care le-a contemplat sufletul.

Platon in dialogul Phiton si alte dialoguri ne prezinta o viziune asupra lumii, numai ca isi da seama ca lucrurile participa la ideea in sin, ca lucrurile sunt altfel decat ideile. Ideile sunt vesnice iar lucrurile trecatoare, lucrurile nu sunt identice cu sine, lucrurile sunt compuse, cunosc miscarea, prin urmare lumea lucrurilor sensibile este aprecierea ideilor in sine. Incep astfel marile interogative platoniene. Platon traieste o drama care-si vede opera realizata dar pusa sub semnul intrebarii. El isi critica sistemul filosofic, este sever cu el. Filosofia lui Platon s-a facut cu fiecare dialog. Platon avanseaza ipoteze, da raspunsuri, argumenteaza, verifica argumentele si asa cu fiecare dialog se creeaza filosofia sa.  Platon incepe sa se intrebe cum participa lucrurile la ideea in sine, daca ideile sunt localizate, lucrul copiaza ideea de sine, se intreaba daca lucrurile participa si reproduc formele. Aceste indoieli sunt problemele care le ridica in fata filosofiei cu care a ajuns la o aforie. Aceasta intrebare face filosofia lui Platon autentica, sa fie prezenta in toate scolile de filosofie contemporana.

Ideea scolii politice in “Republica” : este vorba de felul in care trebuie organizata si condusa societatea. Punctul de plecare al unei organizari este dupa Platon natiunea, intemeiata pe principiul dreptatii. Platon considera ca formele de stat din timpul sau nu sunt bune si propune crearea unui stat ideal. Acesta poate fi initiat “chiar de un singur om” cu conditia ca acesta sa mediteze cat mai rational asupra principiului ce trebuie sa stea la baza. Initiatorul nu poate fi decit un filosof, iar acesta nu poate proveni decit din randurile aristocratiei. Oamenii sunt ilegali de la natura, unii sunt dotati de natura cu insusiri psihice superioare altii sunt inferiori.

Bulbul celor ce muncesc se caracterizeaza prin vulgaritatea dorintelor, felul greoi de a gandi, saracie spirituala si morala. In concluzie Platon cu filosofia sa reprezinta un moment extrem de important net superior fata de filosofiile anterioare. Prin filosofia lui se dovedeste capacitatea de abstractizare si posibilitatea omului de a gandi universal, de a exprima concepte si idei, se degaja indemnul ca omul trebuie sa aspire catre o lume a realitatii supreme. A ramas indemnul pentru posteritate  de a se ridica prin contemplarea sufletului, la contemplarea ideilor externe, ca omul sa-si indrepte conduita sa pe calea intelepciunii. Prin aceste indemnuri filosofia lui platon este actuala, nedogmatica prin faptul ca el singur revine la ce a sustinut inainte.

FILOSOFIE                                                                                   10.11.2000

CURS NR VI

Aristotel

S-a nascut in 384 in Grecia in Stagira. Tatal lui era medic la curtea lui Filip II al Macedoniei. Preocuparile familiei sale sunt realiste. La 17 ani revine la Atena ajungand la Akademia lui Platon. Va sta 20 de ani elev si profesor a tinut prelegeri din filosofie. Va pleca in anul mottii lui Platon in Asia Mica si in statele grecesti din jur.

Va face multe calatorii, lucreaza cu multi invatati in biologie.

In anul 342 IH, este chemat de Filip al Macedoniei pentru a se ocupa de educatia fiului sau Alexandru. Dupa ce ajunge Alexanrdu rege, Aristotel revine la atena si isi deschide preopria scoala filosofica langa fostul templu al lui Apollon Lykeios, scoala – liceu (Lykeion). Se va numi si scoala peripatetica – de la obiceiul din scoala de a se discuta filosofie plimbandu-se printre sirurile de coloane.

Spre sfarsitul vietii dupa moartea lui Alexandru, trebuie sa se refugieze deoarece partidul patriotic nu-i putea ierta legatura cu familia domnitoare. In Atena existau sentimente estide Macedoniei, se refugiaza in insula Eubeea in localitatea Calcis unde va muri in 322 la 62 de ani. Dupa propriile spuse i-a impiedicat pe atenieni sa pacatuiasca din nou impotriva filosofiei.

S-au pastrat prelegerile de la liceu. Opera sa cuprinde peste 1000 de lucrari din care se cunosc doar 160.

Tratate de filosofie, poeme, scrisori, discursuri

Opere : Tratate de Fizica (filosofia naturii), Metafizica (tratate de filosofie prima), Organon (tratat de logica), despre suflet, despre nastere si distrugere, istoria animalelor, despre cer, Politica, Poetica, Retorica, lucrari de morala : “Etica nichomahica”, “Etica eudemica” (Eudem).

De la Aristotel inainte termenul de Metafizica va avea si sensul de Ontologie, dar va mai avea o acceptie de metoda filozofica opusa celei dialectice. Egal este cel care a numit.

Aristotel este intemeietor aproape universal a tuturor stiintelor, teoretizat logica, etica, retorica, economia politica, poetica, psiholog , al naturii.

Kant. “ De la Aristotel incoace logica nu a avut nevoie sa faca un pas inapoi, dar ca si pana astazi es n-a putut face un pas inainte “.

Opera aristotelica cuprinde toate domeniile, impresioneaza prin amploarea si adancimea, prin contributiile originale. In toate domeniile s-a comportat ca un adevarat om de stiinta, impresionand prin eruditia sa.

Aristotel

1.     Primul care va face una din cele 3 sinteze realizate de gandirea filosofului in istoria gandirii sale

2.     Th. d Aquino

3.     Heghel

Este de mentionat pentru a vedea eruditia si profunzimea preocuparilor prin faptul ca a scris tratatul Constitutia Atenei, cuprinde 2 parti :

1.     istoria transformarilor politice ale Atenei,

2.     descrie institutiile politice contemporane.

Pentru aceasta lucrare a studiat 158 constitutii ale statelor grecesti si barbare.

Aristotel va dezvolta filozofia dar nu dinauntrul platonismului ci din alta perspectiva. El si-a dat seama ca nu poate merge pe urmele lui Platon, el se indoise, iar Aristotel nu putea merge, dar Aristotel se comporta respectuos, dar nu face compromisuri adevarului. Aceasta pozitie este exprimata in celebra exclamatie : “Amicus Plato sed magis amica veritas “ ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten imi este adevarul ). Filozofia lui Aristotel deschide cai noi, meditatii filozofice. El arata erorile lui Platon : ca a separat generalul de particular, a considerat ca esentele generale ar exista independent de cele particulare, teza participarii ( lucrurile sensibile participa la ideea in sine de lucru ), teza reamintirii. Aristotel arata legatura dialectica dintre general si particular, generalitatea nu poate exista prin ea insati,ci se afla intr-un continuu proces de miscare si transformare. Filozofia aristotelica are ca obiect determinarea participarilor de baza ale existentei universale. El socoteste metafizica ( ontologia ) ca fiind stiinta principiilor si cauzelor prime. Prin cauza principala = cauza fundamentala.

El gasim prima data definitia principiului ….. in 5 acceptii :

1.     principiul este punctul de pornire al miscarii lucrurilor este elementul prim al generarii a tot ce exista;

2.     principiul constituie punctul de plecare datorita caruia lucrul este, ia nastere si poate fi cunoscut.

Pentru Aristotel principiile fundamentale ale existentei sunt materia si forma. Dupa el tot ce exista in mod efectiv reprezinta sinteza acestor 2 principii sinteza numita substanta.

Materia – principiul pasiv care da consistenta si care este modelat de forma. Forma – cea care da configuratie, este elementul activ datator de structura care face ca lucrurile sa fie ceea ce sunt, dar nici forma si nici materia nu pot exista ca principii independente. Forma devine realitate numai actionand asupra materiei, dupa cum materia devine realitate primind forma.

Ex. de Metafizica : statuia lui Hermes este facuta din piatra, piatra insasi este o materie dar si o forma, forma pentru ca se individualizeaza cu  celelalte forme dar in raport cu statuia este materia iar statuia este forma pietrei.

Un loc important in filozofia sa o ocupa teoria asupra categoriilor. Trateaza categoriile din punct de vedere filozofic ca domenii si grade ale existentei, dar si ca forma a gandirii logice, structura realului. Prin categorii, notiuni de maxima generalitate, care exprima cele mai generale elemente, insusiri si relatii de ordinul esentei lucrurilor sau a cunoasterii lor.

Aristotel si-a propus sa puna in evidenta notiunile necesare cu ajutorul carora se poate examina conditiile oricaror lucruri. A elaborat 10 categorii : substanta, calitatea, cantitatea, spatiul, timpul, relatia, actiunea, pasiunea, posesia, pozitia.

Cifra 10 este o rezonanta a filosofiei pitagorice, I-au scapat o serie de categorii lui Aristotel : efect, cauza, miscare si cu tot schematismul acestei teorii, teoria categoriilor este foarte importanta atat pentru filosofie cat si pentru stiinta. Teoria acestei miscari considera ca natura este de neconceput fara miscare si ca nu exista miscare in afara lucrurilor. Este importanta incercarea lui de a clasifica forme de miscare; cresterea sau descresterea – miscare in raport cu cantitatea, schimbarea calitativa -  miscare in raport cu calitatea, deplasarea – miscarea in raport cu locul. S-a ocupat si de cauzele miscarii. Stim ca Heraclit din Efess lega miscarea de dedublarea unitarului (contradictie) dar Heraclit nu a avut raportul stiintific si logic pentru a demonstra aceasta problema logica. Aristotel leaga miscarea de contradictie numai ca el intelege contradictia ca un fenomen de suprafata, liniar, ca un fenomen care explica aparitia unuia si disparitia altui fenomen.

Cum se ajunge la aflarea cauzei miscarii ? Aristotel da un exemplu : bila A care se misca intr-o directie constatam ca a fost pusa in miscare de mana noastra sau de bila A1 tot in miscare. Daca mergem in aceasta directie impingem cauza miscarii la infinit. De aceea Aristotel afirma ca exista un miscator initial nemiscat. Se intreaba : aceasta poate fi materie ?

Raspuns : nu, pentru ca a demonstrat ca materia este pasiva. Acest miscator initial nemiscat se afla in afara materiei,este imaterial.

Nu poate fi decat Dumnezeu, care aparwe in sistemul filozofiei a lui Aristotel ca fiind izvorul permanent al materiei – Primul motor spiritual, unic, absolut care se afla in nemiscare, dar care genereaza miscarea in lume.

Teoria cauzelor prin care el vrea sa explice factorii diferiti care trebuie sa participe la aparatia unei entitati determinate. Exemplu : statuia care este facuta dintr-un bloc de marmura. Pentru ca statuia sa fie facuta trebuie sa existe blocul de marmura (cauza materiala), trebuie ca in mintea sculptorului sa existe imaginea a ceea ce el vrea sa faca (cauza formala). Sculptorul trebuie sa faca ca forma din capul lui sa se concretizeze in blocul de marmura (cauza eficienta), in toate acestea trebuie sa existe vointa sculptorului (cauza finala). Concluzia lui Aristotel pentru aparitia unei entitati determinate trebuie sa existe 4 cauze.

Idei social – politice. Le gasim in “Politica” – 8 carti

Studiul asupra constitutiilor pe care el le-a facut l-a dus  la ideea ca statul este primordial fata de individual. Apare in aceeasi lucrare – ideea istoricitatii vietii sociale. El sustine ca statul este o institutie naturala, omul de la natura fiinta sociala. Omul se deosebeste insa de animalele ce traiesc izolat, cat si de cele ce traiesc in grup prin aceea ca omul face parte dintr-o comunitate de munca. Considera comunitatea de munca ca forma politica a activitatii naturale. Aristotel analizeaza formele diferite de stat, tipuri de stat, aratand avantajele si dezavantajele fiecaruia in parte. Idei actuale – ideea ca omul este un zoon politikon.(fiinta omeneasca este prin esenta sa membru unei societati organizate, a unui polis – oras, stat, cetatean). Aceasta celebra teza exprima ideea de sociabilitate a omului. Dupa cum Aristotel nu se limiteaza la constatarea faptului ca omul este fiinta sociabila ci implica si ideea ca omul este asa de la natura, este subordonat statului.

Daca Platon a admis o egalitate limitata in sfera conducatorilor statului, Aristotel dimpotriva, i-a apararea proprietatii private si a familiei, considera ca forma ideala de stat este aceea in care puterea politica apartine celor cu stare mijlocie. El admite ca pot fi alte forme de stat: monarhie, aristocratie si democratie. Aristotel face o pledorie remarcabila in favoarea democratiei. Arata ca multimea are capacitatea de a judeca mai bine in orice imprejurare decat un grup restrans de oameni. Vorbeste de faptul ca omul trebuie sa se supuna legii, ca legea are putere suprema in stat. Este intemeietorul eticii, esteticii, este acela care a stat la inceputul majoritatii stiintelor.

Aristotel – primul filozof la care gasim o constructie teoretica minutioasa, un adevarat sistem filozofic, este importanta analiza conceptelor pe care le face, a categoriilor, de asemenea cu Aristotel se produce primul moment al desprinderii unor discipline stiintifice de filosofie constituindu-se in stiinte de sine statatoare care studiaza realitatea din diferite perspective. Analiza critica facuta , filosofia lui Platon.

Filosofia moderna si contemporana nu se poate lipsi de el fie pro sau contra se discuta cu respect de el si filosofia sa.

Filosifie                                                                                                          17.11.2000

Curs Nr VII

Etapa elenistica a filosofiei grecesti

Se intinde intre ultimele decenii ale sec. IV si ultimul deceniu al sec. I inainte de Hristos. Termenul de elenistica a fost introdus de Dyogene si prin acest termen se intelege forta de unificare a culturii si civilizatiei grecesti. In aceasta etapa se observa o decadere sub aspect politic a polisului grecesc. Se intra intr-un declin sub aspect politic.

Rolul de productie sclavagista intra intr-un proces de restructurare. Viata politica a societatii dobandeste noi caracteristici. Pana atunci orasele cetatii aveau posibilitati de afirmare in viata culturala, acum se observa un declin.

Spiritul grecesc se caracterizeaza pana atunci prin optimism. Individul se considera cetatean rezultand sentimentul de incredere. El pune pe acest plan cetatea, odata aceasta cetate incepe sa se destrame optimismul, civismul dispare, inclusiv mentalitatile grecilor se schimba. Isi fac loc individualismul, neincrederea, pesimismul; acestea sunt semne ale dezvoltarii atitudinilor si mentalitatii clasice. Cugetarile filosofice continua. Ea se indreapta spre domeniul eticii. Oamenii devin interesati fata de idealurile colective. Se contureaza ideea ca fericirea mult visata s-ar obtine prin dobandirea calmului, o seninatate imposibila. Acestea poarta numele de ataraxie, care devine un ideal. In aceasta etapa exista trei (3) scoli filosofice, dar acestea nu se vor inalta la rangul celor anterioare:

-        scoala lui Epicur

-        scoala Sceptica

-        scoala Stoica

1. Scoala Epicuriana

Intemeiata de filosoful Epicur, originar din Samus; interesat de filosofie vine la Atena unde va deschide propria scoala filosofica: “Gradina lui Epicur”. Conceptia filosofica a lui Epicur este exprimata sub forma de scrisori: “Scris catre Herodot”, “Scris catre Minicem”. Exista si maxime. In centrul filosofiei sale pune problema eticii, in speta fericirea, drumul spre fericire trebuie sa treaca prin intelegerea lumii in care traieste si prin cunostintele naturii. Epicur este al 2-lea filosof atomist grec, el continua atomismul lui Heraclit. Existenta este formata din atomi si vid, lumea este o aglomeratie de atomi ca o simpla miscare in spatiu. Epicur spune ca atomii se misca pentru ca se ciocnesc intre ei datorita greutatii, va spune ca atomii au capacitatea de a devia spontan de la linia dreapta. Aceasta teza contine o idee foarte importanta – teza automiscarii materiei, se explica combinarea atomica. Aceasta teza are o implicare in a da raspuns problemelor arzatoare ale omului. Ideea de deviere spontana a atomului de la linia verticala si da posibilitatea sa sustina ideea spontaneitatii omului. Omul este format din atomi. Aceasta teza degaja incredere, optimism. Daca omul este in stare de libertate, inseamna ca el poate sa si constituie o stare de liniste, el nu este prins intr-o mecanica absurda. Epicur ajunge la concluzia ca omul este posibil la libertate prin conditia sa.

O alta idee este ca omul poate dobandi seninatatea sufletului, ataraxia . Dar ca sa dobandeasca fericirea el trebuie sa inlature cauzele suferintei si sa-si procure bucurii. Ataraxia se intreaba ce il face pe om sa sufere, oamenii sufera datorita faptului ca se tem de actiunea zeilor si frica de moarte. Aceste temeri terorizeaza sufletul omului, ele pot fi inlaturate cu ajutorul convingerilor atomiste, pe termenul psihic eliberat de aceste temeri va trebui sa semene bucurii. El admite un principiu al desfatarii omului ca un ideal al vietii. El indeamna ca in utilizarea satisfactiei sa se practice sobrietatea, masura. Filosofia lui Epicur contine accente de pesimism, ca un tribut al epocii in care traia.

2. Scoala Sceptica

Scepticismul se gaseste intre filosofia lui Epicur prin optimism si scoala stoica care va incerca sa refaca omul si structurile sale. Este o filosofie a evaziunii totale, a unui relativism.

Scepticism – limba greaca – skeptomai – initial avea sensul de a se uita imprejur, apoi pare a fi nehotarata.

Intemeietorul acestei scoli este Pyrrhon din Elis (365-277 i.H.). El a fost contemporan cu urmasul lui Aristotel – Teofrast. Scepticismul formuleaza o etica pornind numai de la interpretarea subiectului si ajunge la concluzia care o prezinta ca principiu, ca nu se poate delibera, orice judecata trebuie suspendata. Ei aduceau pentru aceasta 10 argumente. Aceasta filosofie ia in considerare numai constiinta individuala, fara sa tina seama ca adevarul apare la nivelul raportului dintre subiect si obiect. Pyrrhon si contemporanii sai pun problema fericirii care nu se poate dobandi pe calea cunoasterii pentru ca nu suntem in situatia sa dobandim vreo certitudine despre bucurii.

Filosofie                                                                                                         24.11.2000

Curs Nr. VIII

Filosofia evului mediu

In Europa evului mediu filosofia se intinde intre secolele V – XV. Fenomenul are innceput mai repede. S-au exprimat pareri unilaterale, aprecieri dogmatice cum este aprecierea ca in Europa Vestica filosofia ar fi o “noapte de 1000 de ani” adica spiritul uman a dus un somn de 1000 de ani ceea ce este in contradictie cu realitatea. In Europa Vestica au existat filosofi care au imbunatatit filosofia si au dezvoltat-o, ori a spune ca este o noapte de 1000 de ani inseamna ca am pune in paranteza aceasta creatie, inseamna un negativism fata de trecut, inseamna sa credem ca timp de 10 secole progresul a incetat. Ca lucrurile nu stau asa este dovada ca Europa Vestica a fost precedata de 2 momente importante ce apartin istoriei, culturii, literaturii, filosofiei.

1.     apologetica

2.     patristica

Aceste 2 momente sunt propuse  pentru a intelege filosofia. Apogeotii sunt primii aparatori ai crestinismului iar apologiile sunt cele dintii expuneri ale gandirii si credintei crestine. Reprezentantii apogeoticii sunt : Onadretus, Tatian, Justin, Alewagaros, Dionisie, Arcopagilul, Tertulian. Primii 6 au trait in sec. II.

Patristica este o doctrina teologico-filosofica elaborata intre sec. IV-VIII, de catre parintii bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii si cultului crestin. Prin Patristica se mai intelege si ansamblul operatiunilor crestine care dateaza din vremea sfintilor parinti ai bisericii. Dintre acestia : Grigore din Nazians sec. IV, Vasile cel Mare, Grigore din Nisa, Ioan Damaskinul sec. VI, Aureliu Augustin. Atat apologetii cat si sfintii parinti au facut opere de apologie cat si doctrine a crestinismului, urmand sa impuna crestinismul ca singura filosofie posibila. Razboiul inceput cu filosofia greaca declarand-o o suma de eroare Tatian prin opera sa “Cuvant catre greci” arata ca filosofia crestina este mai veche decat filosofia grecilor si prezinta denaturat activitatea principalilor filosofi.

La fel este amendat si Heraclit. Era mandru si nepriceperea i-a dovedit-o moartea. Justin procedeaza mai subtil cu filosofia greaca si el vrea s-o anihileze prin crestinizare : “cei ce au trait dupa logos sunt crestini, chiar daca au trecut drept atei, asa la greci Socrate, Heraclit carora noi le recunoastem activitatea si a caror nume va fi mult timp amintit de aici in colo”. Justin obisnuia sa se adreseze lui Socrate cu “sfinte Socrate roagate pentru noi”. El si-a dat seama ca un negativism exagerat trezea oroare. Si apologetii si sfintii parinti vor recurge la filosofie. Pe aceeasi linie merge si Dionisie. Aflati in acelasi spatiu istoric au trait si alti scrrtori legati de crestinism dar nu au facut apologii pentru a fi socotiti parintii bisericii. Dintre acestia Boethius care si-a adus un aport important prin lucrarea sa “Mangaierile filosofiei” inspirat din platonism si stoicism. A fost una din cele mai citite carti. In 1600 aceasta carte avea sa ajunga la cea de-a 60-a editie. In aceasta lucrare Boethius este cel care a tradus din greaca in latina cateva lucrari ale lui Aristotel dintre care si o introducere la tratatul lui Aristotel despre categorie. Introducerea a fost scrisa de Porfil in sec. III. Cu aceasta traducere ajungand la dezvoltarea filosofiei in sec. X si secolul urmator, o problema deosebit de importanta numita “cartea universalilor” care va reprezenta continutul principal al scolasticii. Scolastica este modul concret de a fi al ganditorilor filosofici intr-un anume moment istoric. Sub imparatul Carol cel Mare in sec. VIII are loc o reformare a scolilor constatind ca scoala dinaintea lui a decazut mult si el a inteles ca nu poate conduce fara oameni invatati.

Se infiinteaza numeroase scoli. In scolile infiintate de Carol cel Mare se predau cele 7 arte liberale in 2 cicluri :

1.     trei discipline : gramatica, retorica, dialectica

2.     patru discipline : aritmetica, geometrie, muzica, astronomie.

Dupa studierea celor 7 arte se trecea la studierea filosofiei si apoi a teologiei. Teologia incununa stiinta unui carturar.

Termenul  de scolastica provine din latinescul SCHOLO – scoala. Prin urmare intr-o acceptiune larga prin scolastica se intelege intregul invatamant mai ales in latura lui doctrinara. In acceptia restransa acest termen inseamna invatatura filosofiei sau filosofia scolii. Filosofia intre secolele V-XVII se va numii scolastca. Scolastica, ca filosofie se baza pe cunoasterea fermelor, rupte de practica, manuieste in mod perdant si in general se caracterizeaza pe rationament abstact. Primul scolastic a fost ALAUr adus de Carol cel Mare pentru infaptuirea reformei scolare. Primii mari Scolastici se individualizeaza mai tarziu in secolul XI. Cei mai de seama scolastici sunt: Aeveselm de Canterbury (sec. XI-XII), al doilea este Jean Roscelm rin Conpigne (sec. XI-XII).

O dimensiune importanta a filosofiei din Europa Vestica este “cartea universalilor” – nu epuizeaza intregul continut al filosofiei. Ea aduce in discutie o problema pe care o discuta si Platon si Aristotel. Scolastica ajunge sa puna aceasta problema in centrul discutiei. Cartea universului este problema care se refera la natura generalului sau a universalului si raportul lor cu individualismul. Disputa in legatura cu modul sub care exista generalul si raportul cu particularul a dat nastere la 2 cerinte filosofice care vor fi cele mai importante numite:

1.     normalismul – adeptii nominalisti

2.     realismul – adeptii realisti.

Adeptii normalismului sustin ca generalul nu este decat un simplu nume, el nu exista nici in lucruri nici separat de acestea. Numai lucrurile au existenta reala. Deviza “Universalia sunt nomina”. Principalii reprezentanti sunt: Roselin, Duns Scotus, W. Ocean.

Reprezentantii realismului sustin ca notiuni generale constutuie realitati de sine statatoare cu caracter spiritual, anterior lucrurilor si independente de acestea. Pentru ei universalia sunt realitati (universul exista in realitate). Realistii interprind unanismul ca niste entitati de sine statatoare pe cata vreme rationalismul contesta existenta in realitate a universalului. Reprezentantii sunt: Anselm, Toma d Aquina secolul XIII .

Atat nominalismul cat si realismul sunt 2 orientari filosofice in filosofie, sunt 2 raspunsuri diferite la aceeasi problema filosofica, existenta si natura existentei universalului. Sunt 2 prezentari diferite dar nu in sensul ca una detine adevarul si una eroarea. Nominalismul tindea spre adevar dar ajungea sa fie adevar, realismul desi divergent  avea semnificatii importante pentru proba pusa in discutie. Ambele vor inainta unilateral si nu se vor impune ca singura solutie posibila. Deoarece nominalismul negand existenta universalului punea in pericol ideea de stiinta, ori de la Platon si Aristotel se stia ca a sti inseamna a sti universal.

Realistii inzestreaza universul cu o transcendenta, il separa de individual. Prin urmare si realismul avea o pozitie unilaterala fata de universal, incat nu putea fi departe nici o realitate , dar s-a ales un progres. Pentru a intelege mai bine trebuie sa stim ca filosofia a existat si in mediul arab, mai ales prin reprezentarea a 2 filosofi: ABEN ALI SINA – Anicenna si ILEN ROSED – Averras.

Acestia vor dezvolta filosofia lui Platon si Aristotel aducand elemente innoitoare, fiind nu numai comentator cat si intregiuitor. Ei au determinat nasterea unui climat de libera cugetare si indrazniri filosofice, punand in evidenta filosofia lui Aristotel si Platon.

Amicenna era medic, scriitor, el reprezinta ramura orientala a filosofiei arabe. A scris carti de medicina, este considerat un intemeietor a istoriei medicinii. Lucrarea “Cartea tamaduirii” este o enciclopedie, gasim in ea o logica, matematica, meta-fizica. Sub aspect filosofic se inspira din platonism, dar si din spiritualism islamic. De fiecare data el aduce lucruri noi fata de filosofii care l-au inspirat.

Averroes reprezinta ramura occidentala a filosofiei arabe. Mai este numit si comentatorul, pentru ca a comentat natura. El pune in evidenta pe Aristotel cel autentic. Filosofia lui se va raspandi in sec. XII in Europa, va sustine in renastere si in filosofia moderna.

Toma d`Aquino este unul din reprezentantii realismului, un realist mai moderat si se va incerca sa realizeze o sinteza a intregii realitati. Pleaca la Paris unde devine profesor universitar, va preda filosofia, a scris numeroase lucrari cum ar fi: “De veritate”, “Suma Theologica”. Are un merit deosebit in traducerea lucrarilor lui Aristotel.  Prin el in Europa Apuseana se va cunoaste filosofia lui Aristotel. A incercat sa uneasca filosofia lui Aristotel cu credinta crestina si sa dea filosofiei o orientare rationalista. Pentru merite deosebite in 1323 a fost canonizat. In 1879 sistemul lui filosofic a fost declarat de Vatican filosofia oficiala a catolicismului. In 1925 se tine un congres in care se hotareste sa se lase ceea ce nu mai sunt in realitate si sa se pastreze credinta in Dumnezeu. Asa a aparut curentul filosofic numit neotomism. La aceasta data s-a hotarat sa se revina la filosofia lui Toma. Profilul filosofic nu a fost pus in evidenta. Filosofia Tomista este complexa, are o bogatie impresionanta, se caracterizeaza prim metoda sistematica, foarte minutioasa, se bazeaza pe rationamentul abstract si pe apelul la invatatura aristocratica. A dominat secolul XIII prin realizarile in plan filosofic.

Roger Bacon este filosof englez, a scris multe lucrari in care dezbate raportul dintre filosofie si teologie, cauzele ignorantei umane. El manifesta o mare incredere in ratiune, se ridica impotriva argumentelor autoritatilor anticilor. Considera ca este util sa studiem pe antici dar ei au fost supusi greselilor. El critica nominalismul si realismul si opune metoda experimentala. Ramane important prin indemnul de a studia natura, de a inlatura credinta in minusuri. El creeaza credintele de cercetare stiintifica se ridica impotriva dogmatismului.

Duns Scotus secolul XIII- XIV. Este cel care va depasi caracterul unilateral al realismului si nominalismului, nu va fi acceptat nici de realisti nici de nominalisti. A lasat o opera bogata, da o interpretare aproape de adevar a nominalismului. In secolul XIII aparea ca un prevestitor al unui nou veac.

W. Occan este un mare deschizator de drumuri, este scolastic dar pare sa fie o resimtire a renasterii. El va fi acela care va da lumina interpretarii scolasticii.

Filosofie                                                                                                         08.12.2000

Curs Nr. IX

Renasterea

1.    Caracterizare generala a renasterii

2.    Filosofia renascentista

Termenul de Renastere provine din limba franceza “Renaissance” care a fost pus in circulatie in secolul XVIII pentru a insemna reinnoirea artelor. Incepand cu deceniul III al sec XVII termenul va capata un sens deplin. De-a lungul timpului s-au nascut puncte de vedere diferite. Se explica prin faptul complexitatii problemelor si fenomenelor pe care le cuprinde Renasterea si datorita perspectivei diferite din care diferiti cercetatori cercetau aceasta perioada, fiind cercetata de istorici, literati, filosofi, fiecare a intreprins renasterea prin prisma profesiei sale.

Renasterea este apreciata de cercetatori ca fiind o adevarata aurora in aceasta istorie, caracterizata prin adevarate explozii spirituale, materiale, efervescenta culturala. Unii spun ca Renasterea este o miscare culturala.

La aparitia Renasterii au contribuit factori cum ar fi:

-        transformarea structurii profunde ce a avut loc prin trecerea societatii de la feudalism la capitalism

-        prin acumularea de cunostinte

-        a fost favorizata (renasterea) de nevoia de adevar si rationalitate

-        de nevoia de renuntare la dogme

-         intoarcerea la valorile culturale ale antichitatii

-        afirmarea nestingherita a individualitatii umane.

Si astazi mai exista reactii antirenascentiste, pozitie ce se opune admiterii unei etape de dezvoltare si neaga Renasterea. Aceasta supradimensioneaza realizarile din evul mediu si neaga pe acelea ce tin de renastere. Neaga faptul ca Renasterea ar fi o perioada de progres cultural. Sustine ca toate realizarile care se atribuie Renasterii au existat din evul mediu, si ca din sec. X au avut loc mai multe renasteri succesive.

Majoritatea societatilor recunosc Renasterea ca o perioada istorica specifica umanitatii. Delimitarea in timp a Renasterii prezinta si ea anumite pozitii controversate, dar in linii mari se recunoaste ca putem vorbi de renastere din a doua jumatate a secolului XIV pana in prima jumatate a secolului XVI.

Mai multi cercetatori propun ca renasterea sa fie interpretata in 2 sensuri:

Ø     mai larg

Ø     mai restrans.

In sens larg prin renastere se caracterizeaza prin :

Ø     umanismul

Ø     reforma propriu zisa

Ø     reforma,

Toate aceste dimensiuni sunt momente de emancipare sociala si spirituala.

 

UMANISMUL – este faza de inceput a renasterii cu care debuteaza aceasta si se caracterizeaza prin 2 elemente, si anume:

-        prin intoarcerea la valorile culturale si filosofice

-        prin cultivarea unor discipline ale spiritului (literatura, arta) pecntru ca sa se premareasca omul, care este considerat nu numai fiinta naturala ci si sociala, fiind o parte a societatii.

Aceasta pozitie de exaltare a omului o gasim in operele lui Dante Aligheri, Bocacio, Petrarca, in care gasim exprimata intelepciunea antica. Rabloise – in romanul “Manastirea din Tellem” i-si ia ca motto “fa tot ce vrei” – este o chemare la descatusarea omului, pentru ca omul  nu este considerat numai parte ci el este considerat si ca intreg, el are obligatii dar si drepturi, el trebuie sa traiasca ca o fiinta reala cu aspiratiile sale. Umanismul atinge o dezvoltare maxima in secolul XV in ITALIA ti in sec XVI in celelalte tari europene.

RENASTEREA PROPRIU ZISA – este etapa de maturitate in care se manifesta pregnant transformarile generale ale renasterii, in care cultura dobandeste o mai mare autonomie fata de antichitate. Se caracterizeaza prin dezvoltarea artei ilustrata de LEONARDO da VINCI, MICHELANGELO, RAFAEL. Prin dezvoltarea stiintei reprezentata de Copernic si de dezvoltarea filosofiei reprezentata de Giordanno Bruno. In aceasta faza umanismul continua sa se dezvolte mai ales in tarile din afara Italiei. Aceasta faza a renasterii are loc intre 1450-1600.

REFORMA – este o alta dimensiune a Renasterii legata de primele doua, pregatita de Erasmus din Rotterdam, pusa in practica de catre Martin Luther si calvin. Reforma exprima vointa de emancipare, de insusire a tuturor formelor vietii, se manifesta tendinta ca viata sociala sa se desparta de biserica.

Renasterea nu a fost un fenomen national, ci a fost o miscare de eliberare spirituala care s-a manifestat si in Fransa, Germania, Anglia, Polonia, Tarile Romane. In acest sens putem aminti numele unor umanisti romani, cum ar fi: Ioanes Soneras, Nicolae Olacus, Constantin Contacuzino, si intr-un alt timp istoric Dimitrie Kantemir.

Filosofia renascentista

Aceasta filosofie a fost influentata puternic de dezvoltarea statelor, cand s-au pus bazele experimentului si aplicatiilor matematice. Filosofia renascentista are un caracter antiscolastic, este umanista, este orientata spre studiul omului si al naturii. Se caracterizeaza prin apelul la experienta, care ca, cercetarea naturii sa se faca fara prejudecati. Se caracterizeaza prin proclamarea libertatii de gandire.

In cadrul filosofiei renascentiste deosebim 2 elemente : - pe de o parte revine modalitatii de gandire antica – se contura intr-un fel sau altul filosofia antica sub forma reinoirii filosofiei antice. Asa este Academia Platonica din Florenta reprezentata prin Marsilio Ficino si Pico Della Marsandela care dezvolta si o gandire platonica. A doua scoala filosofica este Universitatea din Padova cu reprezentanti ca Pietro d Abano si Mascilio  Da Padova. Aceasta scoala dezvolta sub semnul lui neo, filosofia lui Aristotel.  Filosofia lui Aristotel deabia acum este mai bine conturata.

In domeniul filosofiei cel care va fi intemeietorul noilor tendinte este Nicolo Cusanus, desi cardinal esre un om foarte cult influentat de umanism, lucrarea sa numita “Di docta ignoratio” ridica niste probleme foarte importante, presante de-a dreptul uimitoare pentru timpul respectiv (sec. XV). Aici gasim o teorie cosmologica foarte interesanta. Cusanus pe baza argumentelor filosofice sustine teza “Infinitatea universului”. De asemenea el era un bun cunoscator al matematicii si vorbeste de rolul metodologic al acesteia.

LEONARDO da VINCI – a trait intre 1452-1519, este un reprezentant de seama al gandirii renascentiste, este un adevarat titan de care perioada a avut nevoie si pe care a creato. Leonardo da Vinci nu a elaborat un sistem filosofic propriu zis dar a fost un remarcabil ganditor ce a tras concluzia teoretica de pe urma a numeroase observatii si experimente. El este cel care face pasul hotarator in abandonarea principiului autoritatii in stiinta. El cere ca sa se studieze si interpreteaza natura prin propria intelepciune, el cere ca gandirea sa fie proprie, sa se treaca de la declaratia abstracta a cunostintelor privind demnitatea omului la afirmarea valorii. Evul mediu poate fi depasit prin afirmarea capacitatii creatoare a omului dand drept calauza puterile sale intelectuale. Refuza intelepciunea gata facuta si cere contactul direct cu natura care sa fie cercetata prin observatii si experienta, dar si ratiunea care este cristalizata in modelele matematicii. Leonardo considera ca cea mai importanta problema a stiintei este cea a naturii. In acest sens el aduce o contributie importanta la teoretizarea si aplicarea metodei in stiinta. La baza metodei stiintifice trebuie sa stea experienta pentru ca intelepciunea este fiica experientei. Critica pe filosofii speculativi care sunt reprezentantii unei false stiinte. Dupa el nu se poate spune ca o stiinta este adevarata care incepe si sfarseste in minte. Leonardo formuleaza doua rezultate ale metodei experimentale, valabile si astazi :

-        sa procedeze in mod sistematic

-        sa repeti de mai multe ori experienta inainte de a face generalizari.

Leonardo pune accentul pe observatii si experienta, nu a neglijat rolul intelectului in cunoastere. El nu este un empirist si are in vedere rolul ratiunii, gandirii prin descoperirea cauzelor, sa descopere legile ce guverneaza fenomenele. El clarifica problema dintre teorie si practica, considera ca practica este subordonata teoriei. El spune ca stiinta este capitanul si practica soldatii. Studiaza mai intai stiinta si apoi practica nascuta din aceasta stiinta, ironizeaza pe aceea care tin mortis la practica. Leonardo a dat o importanta deosebita matematicii spunand ca aceasta ne ofera adevaruri sigure si necesare. A avut preocupari multiple – pictor, sculptor, arhitect, fizician, anatomist, muzician, botanist, scriitor. In toate astea a adus o contributie importanta. In domeniul artistic apare ca un adevarat inovator al artei din sec. XV. Tablourile pictate de el – Monalisa, Cina cea de taina, Buna vestire, Madona si pruncul sunt adevarate opere nemuritoare.

Leonardo este un adevarat UOMO UNIVERSALE. Criticul Edgard Papu arata carei personalitati i se poate atribui acest apelativ de uomo universale (om universal). Se poate atribui apelativul de uomo universale acelei personalitati care stapanesc cu geniu mai multe domenii ale culturii.

In sec. XVI – Neagoie Basarab este considerat un uomo universale, in lucrarea lui gasim o limba bine calculata in efecte, calitati de orator si poet.

Antimonie Tineanu – uomo universale – cu o contributie deosebita la cultura romaneasca. A scris opera de baza “Didahiile”. Din aceasta opera reies calitatile lui de om universal – orator, xilograf, sculptor, arhitect, miniaturist.

Dimitrie Cantemir – uomo universale – filosof, istoric, compozitor, desenator, scriitor – “Cresterea si descresterea Imperiului Otoman”.

GIORDANO BRUNO – 1548-1600 – s-a nascut la Nala in apropiere de Napoli. La varsta de 11 ani a fost incredintat unui calugar pentru educare, apoi intr-o manastire ce o paraseste in curand, fiind nevoit sa duca o viata de pelerin, deoarece era urmarit de Inchizitie. Neputindu-i suprima ideile, inchizitia la 17 februarie 1600 la ars pe rug. El este considerat un erou al filosofiei. Opera sa reprezinta prototipul cunoasterii umane. A scris mult, dintre operele lui amintim : “Arca lui Noe”, “Despre infinit”, “Despre cauza”, “Dialoguri Italiene”.

Desi a dus o viata chinuita el a studiat operele marilor filosofi ai Antichitatii. Conceptia filosofica a lui se caracterizeaza prin atitudinea autodogmatica si antiscolastica. El si-a propus sa elaboreze o noua teorie asupra naturii spunand ca obiectul filosofiei este natura, iar scopul ei este cunoasterea naturii. 

Lui ii sunt proprii 2 caracteristici :

-        dinamismul intern

-        ordinea.

Natura este finita si intruchiparea ordinii si perfectiunii. El sustine idei dupa care Pamantul nu poate fi centrul absolul al lumii fiindca exista o infinitate absoluta de lumi. O alta idee importanta este considerentul ca dinamismul si dificultatea sunt determinate de contrar si iminente naturii, el considera ca natura si Dumnezeu sunt totuna. Sustinand ideea infinitatii Universului pe care o argumenteaza, completeaza teoria geocentrica a lui Copernic. A fost si ramane un filosof al Renasterii ce a contribuit la dezvoltarea gandirii si apropierea Renasterii de perioada moderna sec. XVII.

Filosofie

Subiecte posibile la colocviu

1.       Filosofia si istoria filosofiei, nevoia de filosofie in societatea contemporana.

2.       Sensurile filosofico-umaniste ale epocii lui Ghilgames.

3.       Filosofia orientului antic – China + India (reprezentanti).

4.       Scoala din Milet – deschizatoare de drumuri in orizontul etapei preclasice a filosofiei grecesti.

5.       Scoala filosofica intemeiata de Pythagora.

6.       Heraclit din Efes si originea principiului “foc”.

7.       Sofistul Protagoras si semnificatia maximei “omul masura tuturor lucrulilor”.

8.       Sofistul Prodicos si probleme libertatii umane ca posibilitate de alegere.

9.       Socrate si sensul maximei “cunoaste-te pe tine insuti”.

10.    Socrate si metoda maieutica.

11.    “Momentul Democrit” in istoria filosofiei – importanta gandirii sale.

12.    Platon – cel ma-I de seama filosof in istoria filosofiei (omul+opera).

13.    Filosofia lui Platon asa cum e cuprinsa in “Dialoguri”.

14.    Aristotel – omul si opera .

15.    Filosofia lui Aristotel.

16.    Etapa elenistica a filosofiei grecesti – filosofia lui Epicur.

17.    Caracterizati scepticismul – etapa elenistica.

18.    Caracterizati stoicismul, noul stoicism si problema libertatii umane.

19.    Evul mediu filosofic – apogetica si patristica.

20.    Realismul si nominalismul – orientari filosofice de seama in evul mediu (carta universalilor).

21.    Renasterea – caracterizare generala.

22.    Filosofia Renasterii.

23.    Leonardo da Vincii – personalitate proieminenta a Renasterii.

24.    Giordano Bruno – filosof al Renasterii.

25.    “Teoria idolilor” spiritului lui Francisc Bacon.

26.    Metoda inductiva a lui F. Bacon si importanta ei.

27.    Rene Descartes – intemeietorul nationalismului modern.

28.    John Lock – intemeietorul empirismului modern

29.    I. Kant – noutatea adusa de filosoful din Keonisberg in teoria cunoasterii.

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani