Efectul
Coanda
Henri
Coanda, parinte al aviatiei cu reactie, s-a nascut la Bucuresti in 1886. Dupa
absolvirea scolii primare, a urmat liceul militar din Iasi. Profesorii sai
(printre care si istoricul A.D. Xenopol) aveau o parere foarte buna despre
acest tanar sprintar „ca argintul viu, pe care nu-l puteai tine in loc decat
intr-un flacon sau in tubul unui termometru“.
Spiritul sau
inventiv s-a manifestat inca de timpuriu. Nu avea 14 ani impliniti cand a
inventat o seceratoare-treieratoare, pusa in miscare de aripile unei mori de
vant. In 1903 termina, ca sef de promotie, liceul militar din Iasi. La varsta
de 19 ani, construieste in atelierele Arsenalului armatei de pe dealul Spirei
(Bucuresti) macheta unui avion propusat de o racheta, ceea ce dovedeste ca de
timpuriu il preocupa tehnica reactiva, in care avea sa se manifeste atat de
stralucit. Spirit avid de cunostinte, profita de libertatea castigata pentru a
urma cursurile ce-l intereseaza la mai multe scoli superioare din strainatate
(la Technische Hochschule din Charlottemburg – Berlin, apoi la Universitatea din
Liege si in cele din urma la Scoala superioara de electricitate din Montefiore,
unde, impreuna cu Caproni, construieste un planor cu care zboara).
Aviatia a
ramas cu toate acestea marea pasiune a acestui mare inventator. In 1930, cand
se apropia de 45 de ani, Coanda nu era de loc multumit de performantele
aviatiei si astfel dupa multe zile si nopti de calcule Coanda inventeaza
„aerodinele lenticulare“ sau „discurile zburatoare“ . „Aerodina lenticulara“
este un obiect din otel care seamana cu un castron, iar un tub de cauciuc aduce
aer comprimat in el. Zborul aerodinei lenticulare se bazeaza pe o descoperire a
sa, care i-a permis „sa faca sa devieze un jet fluid ce patrunde intr-un alt
fluid“. Atunci se produce un efect ciudat, efect pe care el l-a folosit si care
se numeste EFECTUL COANDA.
Cum a ajuns
Coanda l-a descoperirea acestui efect?
Studiind scurgerea jeturilor fluide, Coanda a constatat ca
prelungind unul din peretii canalului in care are loc scurgerea printr-un volet
inclinat sau curb, jetul deviaza de la directia initiala, urmarind aproximativ
profilul voletului.
Explicatia fenomenului este urmatoarea: dupa iesirea din
canal, jetul antreneaza particulele mediului ambiant in partea unde nu exista
voletul, dar si particulele domeniului fluid situat intre jet si volet. Daca
voletul este suficient de lung, locul particulelor aspirate din domeniul situat
intre volet si jet nu mai poate fi luat de particulele care vin dinafara
acestui domeniu si depresiunea astfel creata deviaza scurgerea in directia
voletului. Doua mici discuri de felul acesta sunt suficiente, desi suprafata
lor e de doar 30cmp, ca sa ridice un om in sus cu o viteza careia nu ise poate
opune nici chiar zidul sonic.
Efectul
Coanda este brevetat in Franta la 8 octombrie 1938, sub nr. 374943 si se aplica
nu numai „discurilor zburatoare“, ci si altor dispozitive si sisteme de
deplasare.
In tara
noastra, efectul Coanda a fost studiat si utilizat in scopuri practice de catre
inginerul C. Teodorescu-Tintea.
Acesta a construit o serie de dispozitive functionand pe
baza efectului Coanda, dintre care cele mai importante sunt:
à
retelele de voleti depresivi, cunoscute in prezent sub denumirea de retele
Teodorescu-Coanda ;
à reversorul de tractiune cu voleti depresivi pentru franarea
avioanelor cu reactie de mare viteza ;
à turbina radiala cu palete depresive ;
à amortizorul de zgomot pentru motoarele cu combustie interna
si pentru turbomotoarele de avion.
BIBLIOGRAFIE: „FOCUL VUI, Pagini din istoria inventiilor si
descoperirilor romanesti“ – Dinu Moroianu, I. M. Stefan.
