Mediul inconjurator
Fiecare etapa istorica, fiecare oranduire sociala isi pune amprenta specifica asupra naturii si a ansamblului peisajului umanizat, ca urmare a modului diferit in care se desfasoara relatiile omului cu natura locurilor. Caracteristicele epocii noastre sunt date de dezvoltarea tehnica, economica si politica.
O caracteristica esentiala a vremurilor noastre este cresterea accentuata a populatiei, care a atins, in martie 1980, cifra de 4,5 miliarde locuitori, de doua ori mai multi decat cu patru decenii in urma, de patru ori mai multi decat cu un veac in urma. Imultirea in asemenea ritm a populatiei a facut necesara asigurarea unor cantitati tot mai mari de produse agro-alimentare.
Paralel, industria a realizat, in ultima perioada istorica, cresteri deosebit de importante. Aceasta a facut necesar un consum tot mai mare de combustibili si de minereuri metalifere si nemetalifere, de lemn etc. Productia de petrol a lumii, de exemplu, a crescut de 50 de ori fata de inceputul secolului nostru. Unele terenuri petroliere vestite in primele decenii s-au epuizat si au fost parasite cu pamanturi ravasite, inutilizabile, sau continua cu productii de neluat in seama.
La fel s-au intensificat in timp exploatarile de minereu de fier, cele de cupru, de bauxita etc. Toate aceste exploatari executate in galerii de mina, dar in multe cazuri si la suprafata, ci adanci escavatii si decopertari, cu inaltare in apropiere a unor mari halde, pe alocuri de dimensiunile unor coline pe care decenii de-a randul nu prinde nici un fel de vegetatie, reprezinta "pecetea" industriei miniere din actuala etapa de civilizatie. La acestea se adauga exploatarea pe scara larga a rocilor de constructie, a lemnului padurilor si, implicit, sacrificarea faunei aflate pe locurile cu intense activitati economice, cu mai mare trafic al circulatiei, sub influentele covarsitoare ale marilor centre urbane.
Rezultatul acestor activitati este degradarea echilibrului natural foarte inaintat pe anumite teritorii, in cuprinsul carora specialistii au putut vorbi de o "criza ecologica".
S-a scris mult in ultima vreme despre modificarile produse in lumea animala si vegetala, cu disparitia in vremuri istorice a sute de specii de vietuitoare si despre restrangerea numerica a altora. S-a scris despre defrisarile masive produse in ultima vreme mai accentuat in spatiile intertropicale; sau despre atacul masiv al savanelor si despre desertificarea stepelor. S-a scris despre poluarea raurilor si a lacurilor, chiar a apelor marine de pe platformele litorale, despre poluarea atmosferei in arealele marilor aglomerari industriale si a marilor orase. Toate acestea reprezinta niste "semne de alarma", asupra periclitarii echilibrului natural din zonele puternic afectate. Ele reprezinta o amenintare pentru cei ce judeca cu simtul raspunderii.
Desi un amplu process de decolonizare a avut loc in ultimele decenii, 80 de noi state independente aparand in lume, desi popoarele acestora au luat in propriile lor maini exploatarea bogatiilor naturale din granitele lor teritoriale, una din gravele probleme nesolutionate ale lumii de azi este mentinerea starii de subdezvoltare a multor state.
Problema noii ordini economice internationale nu si-a gasit inca rezolvarea pentru care militeaza numeroase state in curs de dezvoltare. Urmarea scindarii este dezavantajoasa naturii la ambele extreme: in tarile dezvoltate, exploatarea pana la degradarea naturii se datoreaza in multe cazuri goanei dupa profituri cat mai mari a monopolurilor si societatilor supranationale, pe cand in tarile subdezvoltate, suprasolicitarea unor componente ale naturii se datoreaza de multe ori acoperirii unor necesitati vitale pentru populatia in crestere.
Si intr-un caz si in altul apare vadita restrangerea arealelor forestiere, a savanelor si stepelor prin procesul numit in ultima vreme "desertificare", distrugerea sau restrangerea unor elemente rare ale faunei, ruinarea sau calcificarea solurilor din zonele de clima calda si asa destul de sarace in substante organice. Degradarea naturii se propaga si pe alte cai: prin noxele atmosferice datorate industriei si incarcarii traficului autorutier, prin impurificarea apelor cu chimicale si cu deversarile din canalele oraselor, prin acumularea unor enorme cantitati de deseuri menejere si industrial.
In tara noastra, in vederea unei bune echilibrari a mediului inconjurator, s-au facut legiferari privitoare la protectia apelor, a mediului inconjurator, la dezvoltarea fondului forestier si la imbunatatiri funciare. Toate acestea reprezinta garantia unor infaptuiri de rationala gospodarire a naturii, paralel cu utilizarea intensive a terenurilor si resurselor.
Faptul are mare insemnatate indeosebi pentru componenta cea mai fragila, care este in acelasi timp determinata pentru echilibrul mediului inconjurator, componenta biotica. Mediul inconjurator nu a ajuns la infatisarea lui actuala, apt de a sustine intreaga dezvoltare a civilizatiei umane decat prin actiunea vietuitoarelor asupra geosferelor abiotice (scoarta terestra, apele, aerul ). Componenta biotica este cea care regleaza inlantuirea de interdependente intre geosfere luate pe ansamblu planetar ori pe teritotii delimitate regional. Caci natura Terrei nu este doar o aglomerare intamplatoare de elemente aflate la diferita stari, ci o imbinare in deplina ordine a raporturilor reciproce si intr-o complexa structurare de amanunt, care reprezinta un echilibru rar intalnit in Univers, tocmai de aceea fiind deosebit de pretios. Suprimarea sau degradarea unui cat de marunt element din alcatuirea acestui ansamblu aflat in echilibru dinamic atrage dupa sine schimbari in lant in celalalte componente cu care se afla in stranse legaturi; aceasta este rezultanta unor dereglari ireparabile pe anumite spatii. Zacaminte minerale, formate in milioane de ani, sut epuizate prin exploatarea doar in cateva decenii. Atmosfera si apele, cu tot volumul lor de mari dimensiuni, sunt infectate pe alocuri pana la a dauna daca sunt folosite. Numeroase specii de animale si chiar de plante au fost masacrate disparand pentru totdeauna.
Intrucat vietuitoarele - si indeosebi invelisul vegetal, iar in stransa legatura cu acestea patura de sol care intretine culturile agricole - sunt cele ce imprima mediului inconjurator echilibrul necesar, numai urmarirea ecologica a acestuia il poate indruma spre o continuitate certa. Aceasta pentru asigurarea cerintelor in continua crestere a populatiei, a tendintelor de dezvoltare pe calea civilizatiei omenirii, de transformare a peisajului natural pe trepte diferite de antropizare, pana la marile aglomerari urbane, unde se produce suprimarea totala sau aproape totala a naturii prin crearea unui mediu artificial de ziduri, asfalt, conducte, cabluri etc. Intrucat afluxul populatiei rurale spre orase se afla in plina desfasurare nu numai in tara noastra, ci si in cea mai mare parte a lumii, se impune si cercetarea atenta a mediului ambient al oraselor, ca sedii de viata a celei mai mari parti a omenirii intr-un viitor nu prea indepartat.
