Regiunea East South Central, Central-sud-vestica referat



Regiunea East South Central (Central-sud-estica)

Avind o fatada maritima extrem de restrinsa, la Golful Mexic, regiunea cu­prinde versantul sudic al Muntilor Ap­palachi, Podisul Cumberland si o por­tiune din Cimpia Mississippi. Vaile adinci ale riurilor Alabama si Tennessee canstituie atit culoare de circulatie, cit si surse de energie electrica.

In teritoriul regiunii sint situate za­camintele de minereu de fier si carbuni din sudul Muntilor Appalachi (statul Alabama). Prin amenajarea complexa a riului Tennessee, productia de energie electrica asigura intregul consum local, o alta parte fiind trimisa si spre alte regiuni. In preajma hidrocentralelor au fost amplasate uzine chimice, de metale neferoase sau atomice, fapt care a deter­minat conturarea unei regiuni industriale, cu centre importante, la nivel national, ca Knoxville, Chattanooga, Nashville etc.



Industria regiunii este specializata in metalurgia feroasa, neferoasa, constructii de masini (utilaj minier si textil, masini agricole, electrotehnica), chimica, a bum­bacului, prelucrarea lemnului, alimentara. Agricultura este caracterizata prin marile plantatii de bumbac (Alabama, Missis­sippi), de tutun, soia, plante furajere (Tennessee, Kentucky). Cresterea ani­malelor este bine reprezentata, mai cu seama in partea nordica a regiunii (cor­nute mari pentru lapte).

Louisville (888 000 locuitori cu subur­biile) este un important nod de comu­nicatii situat pe Ohio, in nordul statului Kentucky, fondat in anul 1790 si numit astfel in cinstea regelui Ludovic al XVI­lea. Prin dezvoltarea sa industriala (trac­toare, automobile, electrotehnica, chi­mica, prelucrarea lemnului, textila, ali­mentara) si procentul ridicat al populatiei active ocupate in comert si finante, orasul se deosebeste mult de celelalte centre ale regiunii, apropiindu-se de specificul economic si urban al oraselor din nordul tarii.

Memphis (848 000 locuitori cu subur­biile) este unul dintre marile centre co­merciale situate pe fluviul Mississippi. Dezvoltat ca port pentru expedierea bum­bacului si a lemnului, orasul si-a creat, trep­tat, o industrie bine reprezentata (textila, egrenarea bumbacului, masini pentru tex­tile, mijloace de transport, mobila, hirtie, alimentara). Activitatea portuara (6,5 mi­lioane tone anual) si convergenta cailor ferate si a soselelor, au usurat dezvol­tarea comertului, Memphis fiind cea mai mare piata a bumbacului din S.U.A. si o importanta piata a lemnului, pieilor si a altor produse agricole. Prin aero­portul orasului trec anual 4,6 milioane pasageri

Birmingham (779 000 locuitori) este cel mai mare centru al industriei metalurgiei feroase din sudul tarii. Punerea in va­loare a resurselor locale de carbuni si de minereu de fier a dus la aparitia acestui oras spre sfirsitul secolului al XIX-lea: Alaturi de uzinele siderurgice, astazi func­tioneaza aici importante uzine produ­catoare de utilaj minier, masini-unelte, utilaje pentru industria alimentara etc. Functia industriala a generat si o impor­tanta activitate de transport (mare nod feroviar si port fluvial), precum si dez­voltarea comertului.

Intre alte orase ale regiunii amintim pe cele din valea Tennessee : Chattanooga (381000 locuitori), Knoxville (421000 locuitori) si Nashville (716 000 locuitori), toate puternice centre industriale a caror activitate a fost mult impulsionata de construirea sistemului energetic T.V.A.



7. Regiunea West South Central (Central-sud-vestica)

Cuprinsa intre valea fluviului Mississipi la est si Muntii Stincosi la vest, Podisul Ozark la nord si tarmul Golfului Mexic la sud, regiunea ocupa 13% din suprafata S.U.A si detine peste 9% din populatie.

Conditiile naturale sint destul de variate. Astfel, in extremitatea de sud - sud-est, in lungul tarmului Gol­fului Mexic, se intinde o cimpie litorala joasa, lagunara, cu domuri de sare. O unitate aparte o formeaza delta fluviului Mississippi, cuprinsa in limitele statului Louisiana. Cfmpia fluviului Mississippi, destul de joasa si mlastinoasa, a fost in buna masura asanata, devenind o impor­tanta zona agricola.

In restul teritoriului se intinde Podisul Preriilor, care, spre vest, devine acci­dentat, altitudinile oscilind intre 1000 si 1 500 m.

Depresiunile adinci ale vailor Arkansas, Pecos si Red River sint renumite prin importantele zacaminte de petrol si gaze naturale. Regiunea este o mare produca­toare de petrol, revenindu-i peste 1/3 din cantitatea de petrol extrasa din S.U.A. Industria de prelucrare si chimizare a petrolului este bine dezvoltata in special in centrele de la tarmul Golfului Mexic.

Pe baza importului de bauxita s-a dez­voltat aici productia de alumina si alu­miniu. In ultimul timp s-au construit si intreprinderi ale industriei constructiilor de masini (santiere navale, utilaje petro­liere, electrotehnica). Traditionale sint in­dustria lemnului, cea textila, de pielarie si alimentara.

Petrolul si gazele naturale au transfor­mat profund, in ultimele decenii, economia regiunii, care tinde sa depaseasca nivelul general al statelor sudice prin : volumul productiei industriale, venitul anual pe locuitor, concentrarea capitalului, extin­derea functiilor comerciale si financiare, concentrarea acestor functiuni in citeva orase mari care joaca rolul de centre pola­rizatoare etc.

Principalele orase sint : Houston, Dal­las si New Orleans.

Houston, situat in sudul statului Texas, pe riul San Jacinto, in apropiere de Golful Galveston si de tarmul Golfului Mexic, de care este legat printr-un canal maritim cu o adincime de 11 m, a fost intemeiat in anul 1836. Impreuna cu o serie de suburbii si orase-satelit (Pasadena, Bay­town, Texas City etc.) formeaza o conur­batie de 2,1 milioane locuitori, cea mai mare din sudul S.U.A.

Orasul isi datoreaza dezvoltarea ma­relui "boom' petrolier din perioada 1920­1940, devenind apoi cel mai important centru de prelucrare a petrolului din S.U.A. Capacitatea rafinariilor sale atinge 79,8 milioane tone, cele mai multe dintre ele fiind amplasate in lungul canalului maritim sau in portul Texas City, unde s-au dezvoltat si mari complexe petro­chimice. Prin folosirea unor resurse variate (petrol, gaze naturale, sare etc.), industria chimica a devenit ramura principala a industriei din acest mare oras. Bine re­prezentate sint si industria constructiilor de masini, a aluminiului, alimentara (zahar, ulei), textila, a materialelor de constructie. Functia de transport este strins legata de cea industriala. Portul, cu un trafic de aproape 77 milioane tone anual (fara Texas City), este cel mai activ de pe litoralul american al Golfului Mexic. La Houston se intilnesc numeroase cai ferate, sosele, conducte, linii aeriene (Inter­continental Airport are un trafic anual de 5,9 milioane pasageri). In functie de dezvoltarea sa industriala, Houston a de­venit si un puternic centru financiar si co­mercial al sudului tarii, avind si o bogata activitate culturala: opt colegii superioare si universitati, teatre (Municipal Hall, Coliseum), renumita sala a Astrodomului. La Houston se afla si centrul de cercetari spatiale, de unde au fost conduse expe­ditiile navelor "Appolo' spre si pe Luna.

New Orleans este cel mai caracteristic oras al sudului, mare port si centru in­dustrial, care a jucat un rol activ in lega­turile comerciale ale regiunilor agricole din aceasta parte a tarii. Orasul este-si­tuat pe ambele maluri ale fluviului Missis­sippi, la inceputul marei sale delte si la 145 km de varsarea acestuia in Golful Mexic. Prin asezarea sa intr-o zona mlas­tinoasa, intre Mississippi si Lacul Pont­chartrain, a fost amenintat intotdeauna de inundatii si de malarie, calamitati care , nu i-au ocolit defel.

Industria este legata atit de valorifi­carea materiilor prime locale (petrol, gaze, trestie de zahar, orez, lemn etc.), cit si a celor importate (metale neferoase, cafea, banane, zahar semirafinat etc.). Orasul a devenit un mare centru de pre­lucrare si chimizare a petrolului (in sub­urbiile Norco si Chalmette) ; bine repre­zentate sint si industriile: aluminiului (Chalmette), materialelor de constructie, ingrasamintelor chimice, de constructii navale, textila, cherestea, mobila, hir­tie, zahar, conserve de fructe etc.