Este una dintre cele mai complexe unitati geografice din Austria, in lungul ei existand peisaje cu o valoare stiintifica si o frumusete impresionante. Acest fapt a impus incadrarea celei mai mari parti a bazinului montan, in Parcul National Tauern.

Obarsia Salzachului este fromata din mai multe paraie, ce-si au izvoarele in vestul Austriei, in masivul Salzachgeier (2469 m). Pe aproape 120 km, raul are un curs longitudinal, de la est la vest, separand Alpii Kitzbuheler (in nord) de Hohe Tauern. Din dreptul localitatii Bischofhafen isi schimba brusc directia de curgere spre nord, strabatand, mai intai, Alpii Salzburgului - unde realizeaza un impresionant defileu in aval de orasul Mozard - si apoi, dupa inca 60 km, se varsa in Inn, un afluent al Dunarii.

Desi exista numeroase drumuri asfaltate, care patrund adanc in etajul crestelor alpine, grija pentru pastrarea mediului natural si pentru cunoasterea secretelor acestuia (dovada numeroasele puncte de informare si micile muzee naturale cu elemente geologice, floristice si faunistice), este de-a dreptul incredibila. Totul, de la formele de relief glaciar din pleistocen sau cursurile de apa repezi, cu cascade de sute de metri, la numeroasele locuri cu vegetatie alpina, bogata si variata, cu multe specii ocrotite - urs brun, linx, marmota - totul poate fi observat, studiat, inregistrat pe pelicula fotosensibila, in limitele stricte ale unui acces care sa nu perturbe relatiile normale dintre elementele mediului.

Ghetarul Pasterze

Traseul cel mai des folosit, atat pentru a patrunde in Parcul National Tauern, cat si pentru a observa cele mai complexe forme de relief glaciar din estul Alpilor, este de la Bruck pana la Grossglockner. El patrunde pe valea glaciara Fuscher, strajuita de versanti cu panta mare, impaduriti in treimea inferioara. Sub nivelul varfurilor si crestelor abrupte, situate la peste 3000 m (Hohe Dock - 3348 m, Fuschekopf - 3331 m), pe care avalansele sunt foarte active, se poate observa un nivel de ghetari actuali, suspendati deasupra unor praguri de peste 50 m. Pot fi urmarite atat aliniamentele de crevase, profilul format din masa de gheata si pragul alcatuit din roci cristaline, cat si blocurile de gheata prabusite si reacumulate haotic la baza pragurilor.

Drumul din Valea Fuscher la ghetarul Pasterze urca in serpentine ametitoare si foarte stranse de la 1100 m la peste 2400, dupa care depaseste culmea alpina de pe dreapta Vaii Fuscher printr-o sa de transfluenta, in care, la 2260 m, intr-o cladire din piatra ce aminteste de un mic castel, se afla un muzeu si o statiune de cercetari (High Alpine Research Station). Ghetarul Pasterze are cateva sectoare distincte. Mai intai, masa principala, concentrata sub varful Johannisberg (3460 m), are grosimi foarte mari, datorita zonei largi de alimentare. Apoi, in sectorul frontal, limba de gheata devine tot mai ingusta si se fragmenteaza in blocuri. Pot fi observate mai multe elemente: tunele sublglaciare, cu diametre de pana la un metru, generate de suvoaie de apa rezultate din topirea ghetii; unele microdepresiuni, rezultate ca urmare a prabusirii ghetii acolo unde tunelele subglaciare au avut dimensiuni foarte mari; blocuri de ghata izolate. Acestea pot fi urmarite cu multa usurinta din diferite puncte, dar si prin coborare la limba ghetarului.

La toate aceste elemente oferite de relief se mai adauga bogatia in specii de plante si animale alpine (in zona Franz-Joseph se afla mai multe familii de marmote), varietatea peisajelor si multitudinea de roci.

Stenczel Norbert

clasa a XI-a C

"Terra Magazin" - nr. 11, noiembrie 2001.