Relieful si alcatuirea geologica Masivul Ciucas, Reteaua hidrografica, Conditii climatice, Vegetatia si fauna referat






Masivul Ciucas

 

 

I. Asezare si limite 58941hnv53npb5z

 

Situat in partea centrala a Carpatilor, in grupul muntos al Carpatilor de Curbura, Masivul Ciucas se detaseaza net fata de regiunile inconjuratoare prin abrupturile sale, dar in special prin peisajul variat dat de conglomerate si calcare.

Ciucasul nu scapa privirilor din orice parte l-ai vedea. Daca pornesti pe valea Teleajenului, el se remarca pe fundalul peisajuluide indata ce depasesti Valenii de Munte; de la Intorsura Buzaului inchide zarea spre sud-vest; venind dinspre Brasov pare inaccesibil prin prin masivitate, dar irezistibil de atragator prin formele de relief.

Masivul Ciucas este cuprins intre 450 25’ si 450 35’ latitudine nordica si 25055’ si 2604’ longitudine estica si ocupa o arie destul de restransa (circa 200 km2)fata de alte unitati montane din tara.

Limitele fata de muntii inconjurator sunt indeobste reprezentate de vaile raurilor care il incercuiesc ca un inel, intre acestea si inaltimile maxime intalnindu-se denivelari de aproximativ 1000m.

Spre est, valea superioara a Buzaului, care se indreapta catre nord si Valea Boncutei de la obarsia Teleajenelului, indreaptata spre sud, vai despartite prin Pasul Boncuta (1 078 m), formeaza limita spre Masivul Siriu si Muntii Tataru.

Spre sud, Depresiunea Cheia, continuata spre nord-vest de cursul superior al Teleajenului (Valea Berii), culoarul Bratocei si apoi paraul Ramura Mica (afluent al Tarlungului) separa Ciucasul de Muntii Grohotis si de prelungirile nord-estice ale acestora Bobu Mare si Babes.

La vest, limita propriu-zisa este formata de vaile paraielor Ramura Mica, Tarlung, Testla si a unui parau de obarsie al Zizinului. Acestea il despart de prelungirile sudice ale Muntilor Intorsurii.

Valea Dalghiului este cea care, in unduirea ei catre est formeaza limita nordica a masivului, tot spre Muntii Intorsurii, lasand de o parte si de alta mici terase, cu pasuni si fanete sau plopi si salcii.

Privit de aproape, Masivul Ciucas este bine delimitat prin vai sau culoare depresionare – Telejenelul, Buzaul, Dalghiul, Babarunca si Ramura Mica, la care se aduga depresiunile Cheia si Poiana Valea Stanei.Numai spre sud-vest Muntii Grohotis, cu promotoriul Muntelui Babes, par sa-l concureze prin inaltime, insa aspectul domol al culmilor il deosebesc clar de Masivul Ciucas.

 

II Relieful si alcatuirea geologica

In regiunea muntoasa de la est spre Valea Prahovei , Masivul Ciucas reprezinta unul din cele mai frumoase si atragatoare tinuturi, o personalitate geografica marcanta, care il detaseaza net fata de regiunile inconjuratoare.

Privit dinspre sesul Brasovului sau dinspre Depresiunea Intorsura Buzaului, Ciucasul pare o veritabila cetate de piatra, dominand culmile ondulate, mai scunde, ce staruie in jur de 1 400 – 1 500 m. Dinspre sud, aspectul sau este mai putin masiv, dar crestele crenellate ale Zaganului sau proeminenta Varful Ciucas si al Tigailor apar aproape tot atat de impunatoare.

Conturarea masivului este strans legata de constitutia lui litologica si de structura. El corespunde unui synclinal de conglomerate, cu axul situate in partea de est, fapt care ii confera individualitate prin inaltimi de peste 1 700 m, prin abrupturile ce taie capetele de strat, prin relieful ruinfor si suprafetele structurale localizate cu precadere in partea de nord-nord-vest si in cea de est.

Ca si Bucegii si Ceahlaul, Ciucasul este alcatuit din conglomerate de varsta albiana-conomaniana – care formau in cretacic o arie cu mult mai intinsa – roci dure dispuse pe formatiuni mai moi ale flisului sistos-marnos-greznos de varsta cretacit inferior si cretacic superior.

Conglomeratele, a caror grosime atinge in Ciucas pana la 600 m, sunt alcatiute din elemente rotunjitede roci cristaline, sedimentare (calcare) sau eruptive bazice, legate intre ele printr-un ciment calcaros-grezos. Dimensiunea lor variaza de la blocuri de cativa metri cubi pana la cativa centimetri diametru. Eroziunea a fragmentat in timp masa de conglomerate, asa incat la mica departare de culmile proeminente ale Ciucasului au ramas massive isolate ca Tesla (1 613 m)si Dungu (1 502)m, in partea de vest, si mici maguri cu inaltime de 1 100 -1 300 m la nord, in apropiere de Vama Buzaului.Modul de comportare a conglomeratelor la eroziune, mai ales cand au intercalatii de gresii, a generat un relief specific de turnuri, stalpi, ciuperci, stanci in forma de “capatani de zahar”, forme ce se datoreaza unui ansamblu de procese de modelare, intre care inghetul si dezghetul, vantul si apa din precipitatii au jucat un rol insemnat.

Urmare a constitutiei geologice, Masivul Ciucas inmagazineaza apele meteorice, care, ajungand la baza conglomeratelor, pe patul impermeabil, se descarca prin numeroase resurgente (reaparitii la zi a unui curs de apa care, pe un sector oarecare a circulat subteran) situate la 1 300- 1 400 m.Ciucasul devine astfel un adevarat “castel de ape” din care izvorasc Teleajenul cu Telejenelul, Buzaul cu Dalghiul, Ramura Mica cu Babarunca.

Calcarele sunt dispuse ca blocuri isolate, implantate in masa conglomeratelor spre baza acestora, unde apar la suprafata prin eroziune si se inscriu in peisaj prin mici proeminente cu lapiezuri si doline sau prin chei si vai seci.

Masivul Ciucas nu depaseste altitudinea de 1 850 – 1900 m decat in Varful Gropsoarele (1 883 si 1 853 m) si Varful Ciucas (1954 m). Altitudinile relative sunt destul de mari, variind intre 500 si 1000 m (Varful Ciucas – Valea Dalghiului circa 1 000 m; Varful Zaganu – Poiana Stanei circa 800 m; Varful Gropsoarele – Valea Tampa circa 900 m).

Infatisarea actuala a Masivului Ciucas constituie efectul unei evolutii indelungate, pee tape, a reliefului, in care rolul important l-au avut constitutia geologica, modificarea nivelului de baza al apelor si. clima.

Nivelarile succesive ale reliefului, petrecute incepand din miocen, au lasat urme in morfologia masivului. Micile platouri si culmi rotunjite din Bratocea si Gropsoarele, aflate la circa 1 700 – 1750 m inaltime, se racordeaza cu intinsa platforma din muntii Grohotis – platforma Bobu Mare. Un al doilea nives se recunoaste cu usurinta la circa 1 500 – 1600 m in culmile rotunjite din Muntele Chirusca, si care, in afara Masivului Ciucas, formeaza inaltimile Muntilor Tataru la 1400 – 1450 m. Cel de-al treilea nivel se dezvolta mai ales pe versantul Nordic al Ciucasului, la 1 000 - 1 200 m inaltime, unde netezeste relieful muntilor Urlatoarea, dar sip e cel sudic, in Culmea Buzaianu.

Privit in ansamblu, Ciucasul este alcatuit din doua culmi principale – Culmea Bratocea – Ciucas cu directie sud-vest – nord-est, si culmea Gropsoarele – Zaganu, orientate nord-vest - sud-est, despartite de Teleajen prin cursul sau superior (Paraul Berii).Cele doua culmi sunt unite in nord prin inseuarea larga a Muntelui Chirusca, o culme mai joasa cu intinse suprafete netede, despadurite, ce staruie in jur de 1 500 – 1600 m.

Culmea Ciucas – Bratocea reprezinta partea de vest a masivului, in care se disting doua compartimente separate de Saua Tigailor. Culmea Ciucas (compartimentul nordic) atinge cea mai mare altitudine din masiv (Varful Ciucas, 1954 m). In jurul Varfului Ciucas este characteristic relieful ruinform – ciuperci, stanci isolate, precum si Babele la Sfat (Fig 6), Mana cu Cinci Degete (Fig 3), capatani de zahar, cueste, suprafetestructurale fragmentate, abrupturi puternice in partea de vest, elemente ce maresc valoarea peisajului regiunii. Dincolo de Saua Ciucas (1 525 m), Culmea Ciucas se prelungeste spre nord – est prin Muntele Urlatoarea (1 440 m), Muntele Strambu) si Dealurile Seciului si Dragomir, pana spre Valea Buzaului.

Culmea Bratocea (compartimentul sudic) se intinde spre sud- vest pe distanta de peste 4 km, fiind caracterizata prin suprafete mai netede, cueste, suprafete structuraleslab fragmentate si inaltimi ce coboara de la 1 827 m, in Varful Bratocea, pana la 1263 m, in Pasul Bratocea. Pantele de nord-vest sunt mai abrupte spre deosebire de cele din est, care sunt mai dulci.Relieful este mai monoton, conglomeratele inscriindu-se in peisaj mai ales in partea de sud, unde apar colti, stanci in forma de capatani de zahar, stanci razlete – Sfinxul si Coltii Bratocei (fig 4). Pasunile, care acopera partea superioara a culmii, coboara lin pana la 1 600 m, ceva mai jos pe versantul estic, oferind largi perspective celor care o strabat.

Din Culmea Bratocei se rasfira spre Valea Berii urmatoarele culmi:

Culmea Tigaile Mari (fig 1)(1 884 m), orientate vest-est, porneste din Varful Ciucas, fiind cea mai reprezentativa culme a Ciucasului. Ea coboara in trepte catre est prin abrupturi si turnuri ce domina Valea Berii; dintre acestea, Turnul Caprioarei se detaseaza proeminent din padurea de molid. O serie de cueste, uneori etajate, sunt puse mai bine in evidenta prin vegetatia erbacee instalata pe polite structurale si fete de strat. Caracteristice sunt turnurile, ciupercile, stalpii si “padurea” de stanci in forma de capatani de zahar, toate la un loc formand “frumoasa cetate a Tigailor” care a adus faima Ciucasului.



Culmea Tigaile Mici se desprinde din Varful Bratocea (1 827 m), catre est, si coboara spre Valea Berii tot prin abrupturi mari. Padurea ce o acopera urca pana la 1 500 – 1 550 m, cu lobi adanci pe valea larga si seaca a Tigailor.

Culmea Gropsoarele – Zaganu constituie partea de est a masivului Ciucas si este formata dintr-o culme principala cu directie nord- sud si o serie de culmi ce pornesc radiar din ea, din punctual numit “La Rascuce”. Culmea propriu-zisa Gropsoarele – Zaganu, cu o lungime de aproximativ 4 km, se caracterizeaza printr-un relief greoi, mai masiv si mai monoton in partea de nord – Muntele gropsoarele (1 883 m) – unde sunt caracteristice suprafetele netede, largi, cu frumoase puncte de perspective. Vaile dinspre vest, inguste si adanci, cu obarsii seci, se strecoara printer pinteni stancosi, rupti in trepte. Ele constituie fagase umplute cu sfaramaturi de stanca, ce formeaza grohotisurile, partial fixate cu vegetatie, partial mobile, facandu-le vizibile de la mari departari. Punctele de maxima altitudine au forme rotunjite si sunt despartite prin sei largi, ondulate, cu profil longitudinal domol, incat parcurgerea culmii nu prezinta dificultati.

Muntele Zaganu (1 817 m), continuarea spre sud a Muntelui Gropsoarele, complet diferit ca infatisare, prezinta un relief ruinform, cu tarcuri si abrupturi mai puternice. Profilul longitudinal accidentat rezulta din succesiunea de varfuri semete despartite prin sei bine conturate. Culmile cad abrupt pre vest, sud si mai ales catre est, unde apar si calcarele (Coltul Vanatorului), fiind sfartecate si de vai salbatice. Frumusetea si varietatea peisajuluiau facut ca regiunea sa prezinte o mare atractivitate turistica.

Din punctual “La Rascruce” (1 805 m) pornesc o serie de culmi ce se rasfira in toate directiile:

Muntele Rosu coboara abrupt circa 100 m spre vest intr-o culme prelunga cu doua proeminente – Muntele Rosu (1 765 m), un varf masiv, despadurit, cu largi perspective in toate directiile si un alt varf, mai coborat (1 648 m), usor impadurit. Ele sunt despartite printr-o sa (1 577 m), inscrisa pe cumpana de ape dintre paraiele Tampa – Gropsoarele si Paraul Berii.In sud, Muntele Rosu se prelungeste pana spre Depresiunea Cheia prin piciorul alungit si domol al Dealului Cucului (1 292 m) si prin culminanta Muntelui Balabanu (1 278 m), pe care sunt taiate serpentinele soselei ce urca la cabana Muntele Rosu. Vaile de obarsie ale paraului Gropsoarele pun in evidenta structura muntelui, conglomerate si microconglomerate in partea superioara si calcare in cea inferioara. Suprafete structurale si cueste dau abrupturi mari la sud, versantul Nordic fiind mai domol.Calcarele se inscriu in peisaj prin stanci razlete si lapeizuri, arabescuri sapate de ape.

Pe aceasta culme se face legatura intre cabana Muntele Rosu, asezata la 1280 m, pe piciorul mai neted, impoienit si Muntele Gropsoarele, fiind una din cele mai frecventate zone.

Culmea Stancoasa , cu directia vest-est, despadurita, ce se continua la sud prin culmea impadurita a Suvitelor coboara prin picioare lungi, domoale, de la 1 805 m la 1 300 – 1 400 m spre Valea Stanei. Ambele culmi sunt alcatuite din conglomerate marunte in partea superioara si calcare in cea inferioara, in care sunt taiate cheile Paraului Albsi ale Vaii Stanei. Vaile sunt salbatice, impadurite, in majoritatea seci. Aceste culmi sunt strabatute numai de poteci pastorale, potecile turistice marcate aflandu-se numai pe vaile dintre ele.

Culmea Albele, cu directia sud-ves – nord-est, are inaltimi de 1 200 – 1 500 m. Ea se continua spre sud prin Culmea Vaii Stanei, care se afla la 1 200 – 1 450 m altitudine, fiind alcatuite predominant din calcare. Ambele sunt acoperite cu pasuni in partea superioara si cu paduri in rest. Pantele abrupte cu vai scurte in vest, catre bazinul Teleajenelului, le fac greu accesibile, spre deosebire de versantul estic, spre baziul Buzaului, unde culmile sunt mai prelungi, domoale.Traseul de creasta, ce vine dinspre Varful Ciucas, urmareste in intregime Culmea Vaii Stanei pana la Pasul Boncuta.

Muntii Tesla si Dungu, situati in partea de vest a Ciucasului, primul cuprins intre paraiele Babarunca si Tesla, al doilea intre Dalghiu si Zizin, reprezinta doua proeminente care se detaseaza fata de relieful din jur.

Muntele Tesla (1 613 m), este alcatuit partial din calcare compacte la baza. Muntele Dungu ( 1 502 m), format din conglomerate, ceva mai la nord, reprezinta o continuare a inaltimilor ce se succed spre miazanoapte.

Muntii Grohotis se intend la sud de Pasul Bratocea, pana spre Maneciu Ungureni, intre Teleajen (in est) si Doftana, in vest. Ei depasesc, din punct de vedere geographic, arealul muntilor Ciucas, fiind asociati acestora numai din considerente turistice. Spre deosebire de Masivul Ciucas, Muntii Grohotis au un aspect domol, culmile sunt usor ondulate, cu inaltimi cuprinse intre 1 300 – 1750 m, cele mai representative intalnindu-se in partea central- nordica – Bobu Mare, 1 757 m, Grohotis, 1 767 m.

Muntii Grohotis sunt alcatuiti din formatiunile flisului grezos-conglomeratic – flis de Bobu – de varsta albiana; gresiile si conglomeratele genereaza un relief mai proeminent. In general, culmile sunt rotunjite, cu o suprafata intinsa in jur de 1 700 – 1 750 m, platforma Bobu Mare, in rest inaltimile mentinandu-se in jur de 1 400 m. Padurea urca pana la 1 400 – 1450 m, deasupra acestei limite desfasurandu-se larg pajistile subalpine. Un traseu turistic strabate culmile muntilor Grohotis si Garbova pana la Predeal.

I

 

III Reteaua hidrografica np941h8553nppb

 

Teritoriul Masivului Ciucas este brazdat de paraie ce apartin la trei bazine hidrografice:Buzaului, Teleajenuluisi Tarlungului. In drumul lor spre regiunile mai joase de la poalele muntelui, apele au sapat vai adanci, dand nastere adesea unor chei sau lunci largi si terase.

O trasatura caracteristica a hidrografiei Ciucasului o constituie faptul ca la obarsie vaile sunt lipsite de apa, izvoarele propriu-zise aparand abia la 1 200 – 1 350 m altitudine, la baza conglomeratelordin care este alcatuit masivul.

Teleajenul, desi ocupa locul doi in aria Masivului Ciucas, dupa suprafata bazinului, face parte organica din masiv, aceasta vale fiind cea mai acesibila turistilor.

Teleajenul are o lungime de 113 km, din care zonei de munte ii revin 27 km, iar masivului Ciucas (pana la confluenta cu Tampa, numai 10 km). Izvorul propriu-zis la Teleajenului, cunoscut si sub numele de paraul Berii se gaseste la circa 1350 m altitudine, apa ivindu-se de sub stiva groasa de conglomerate si este marcata de fantana cunoscuta in trecut sub denumirea “3 izvoare”.

In amonte de izvor, valea paraului Berii impreuna cu micii lui afluenti este lipsita total de apa, cu exceptia perioadelor cu ploi torentiale. De aceea, profilul longitudinal este accentat, cu multe repezisuri, iar in albie se intalnesc bolovani cu dimensiuni mari, trunchiuri si crengi aduse de viituri. Dupa 2 km de la izvor, versantii se departeaza, valea largindu-se considerabil. Se intra astfel in mica depresiune cu fundul plat, unde apa curge lin, loc cunoscut drept Podul Berii.

Buzaul curge pe teritoriul Ciucasului pe o lungime de circa 15 km (pana la Vama Buzaului). El isi aduna apele prin intermediul a 2 izvoare ce vin din directii diferite: Paraul Fetei, cu obarsia in culmile nord-vestice ale muntelui Tabla Butii si Paraul Strambu cu obarsia in versantul nordic al Ciucasului.

Tarlungul dreneaza partea de vest a Ciucasului prin doua paraie: Babarunca (intre Muntele Tesla si culmea Bratocei) si Ramura Mica. Ramura Mica, unita cu Babarunca se varsa in Tarlung in apropierea cabanei Babarunca. De la aceasta confluenta, Tarlungul se indreapta catre depresiunea Barsei.





 

IV Conditii climatice

Clima masivului Ciucas se incadreaza in tinutul climei de munti cu altitudine mijlocie (800-1700 m) si, mai putin, in clima muntilor inalti. Ea este ceva mai calda decat cea din masivele inalte ale Carpatilor, fapt care se reflecta si in extensiunea mai redusa a pajistilor subalpine propriu-zise, fata de alte masive montane din tara.

Configuratia reliefului, a generat diferente relative inseminate pe vericala, intre poalele muntelui si varful Ciucas fiind o diferenta de nivel de aproximativ 1000m.

Culmea inalta a Ciucasului este caracterizata prin temperature medii anuale de 1-2°C si mai ridicate in statiunea Cheia (4°C) iarna, media lunii ianuarie prezinta valori cuprinse intre -8 si -9°C pe creste si -6°C la Cheia, iar vara media lunii iulie ajunge la 10-12°C pe creste si 15-16°C la Cheia. Amplitudinea termica insumeaza astfel valori de 18,5-19°C pe creste si 20°C la Cheia.

Precipitatiile care cad in masivul Ciucas sunt relative abundente dar acestea prezinta variatii in privinta repartizarilor lor sezoiniere. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 1200mm spre poalele muntelui si de 1300-1350mm pe culmi. In semestrul rece ea scade la 350mm la Cheia, pe creste ajungang la 400mm. in semestrul cald, media precipitatiilor este de 500mm la Cheia si 600mm pe creste. In timpul unui an precipitatiile se produc intr-un numar de 160-180 zile, cele mai abundente fiind repartizate in intervalul mai – iunie. Cele mai putine precipitatii cad la sfarsitul verii si inceputul toamnei, cand vremea devine mai stabila.

Stratul de zapada destul de abundant in Ciucas apare de obicei din luna octombrie si mentine pana la jumatatea lunii mai pe versantii cu expunere nordica si nord-vestica. Numarul anual de zile cu strat de zapada este de 150-180 in regiunea inalta si de 100 de zile la Cheia. Viscolele mai frecvente pe creste, se produc in ianuarie si februarie.

Durata de stralucire a soarelui insumeaza in masivul Ciucas un numar de peste 1800 ore anual. Cu toate acestea, numarul de zile in intregime cu cer senin nu depaseste annual 40 de zile, mai frecvente in sptembrie si jumatatea lui octombrie, pe cand zilele cu cer acoperit insumeaza 420 – 140 zile. Nebulozitatea oscileaza intre 6,5 – 7,0 zecimi, in functie de altitudine

In masivul Ciucas cea mai mare frecventa o au vanturile din sectorul nord – estic (Crivatul), care aduce viscole, si din vest – Vantul de Vest – bogat in precipitatii. Vaile, prin directie si adancime, modifica, local, directia vanturilor, canalizandu-le in lungul lor .In general, viteza medie anuala a vanturilor este de 4- 5 m/s, ea marindu-se la 7 m/s pe culmi. Zona cea mai expusa este creasta, lipsita de obstacole, zonele cele mai adpostite fiind regiunile cele mai joase ale masivului, mai impadurite.

Ca mai in toate regiunile muntoase, si in Masivul Ciucas se remarca brizele de munte – vale, formate ziua prin aerul cald care urca spre inaltimi si, noaptea, prin aerul rece ce coboara de-alungul pantelor.

Unul din enomenele meteorologice care intereseaza turismul montan este ceata; ea se produce in tot cursul anului, dar mai frecvent in sezonul recesi ingreuneaza vizibilitatea, in special pe creasta. Pentru evitarea accidentelor si a ratacirilor se recomanda respectarea riguroasa a potecilor marcate.

 

V. Vegetatia si fauna

In Masivul Ciucas se intalneste o mare diversitate de specii care alcatuiesc covorul vegetal, datorita conditiilor impuse de clima, relief, soluri, precum si asezarii geografice a tarii la raspantia mai multor areale de vegetatie a numeroaselor plante..

Aici se intalneste padurea de amestec( predomina fagul, dar se intalnesc si carpenul, frasinul, ulmul de munte, frasinul si arinul), care inconjoara muntele de la 800 m la 1 400 m, paduri de conifere (predomina molidul, iar razlet se intalnesc bradul si lariceap) ana la 1 500 – 1 600 m altitudine, vegetatia subalpina cu tufarisuri si pajisti de la 1 600m.

Dar ceea ce a facut faima Ciucasului este smirdarul sau bujorul de munte (fig 8 ).Pe alocuri asociatiile de afin, ienupar si smirdar formeaza tufarisuri care ocupa 60% din totalul pajistilor (Gropsoarele, Bobu Mare).

Ca si vegetatia, fauna cunoaste o etajare pe verticala, fiind influentata in special de temperatura si umidiate. Limitele in care animalele isi desfasoara viata sunt insa mai largi si mai putin conturate, iar numarul speciilor scade odata cu altitudinea.

Dintre mamifere sunt intalnite caprioara si cerbul si mai ra se intalnesc rasul, bursucul, hermelina, nevastuica si dihorul, atat in padurile de fag, cat si in cele de molid. In padurile dese se poate intalni ursul, mistretul, lupul si vulpea cat si jderul de copac si jderul de piatra. Dintre felinele mici se remarca pisica salbatica.

In padurile de fag si amestec se pot intalni sitarul de padure, ierunca, gaia rosie, pitulicea fluieratoare, sturzul de vasc, lastunul de stanca, mugurul comun si mugurul rosu; alaturi de acestea se afla numeroase pasari care urca si spre etajul padurii de conifere: fluierarul de munte, soimul calator, sorecarul comun, uliul pasarar, ciocanitoarea neagra, mierla de piatra si mierla de apa.

In padurile de conifere se adapostesc cocosul de munte, cucuveaua pitica, ciocanitoarea cu trei degete, mierla gulerata, brumarita de padure, pitigoiul de bradet, cel motat si de munte, gaita de munte si corbul.

Animalele mici sunt reprezentate de soparla de ziduri, soparla de munte si soparla fara picioare. Se remarca de asemenea vipera comuna.

VI Rezervatii naturale

Frumusetea si ineditul peisajului Muntilor Ciucas a dus la constituirea unor rezervatii in care acestea sa fie ocrotite si mentinute nealterate atat pentru generatiile noastre cat si pentru cele viitoare.

Zona cu Rhododendron (Bujorul de munte) din Muntii Ciucas, situata in zona de intalnire a potecii ce urca Muntele Rosu cu cea care vine de la Culmea Gropsoarele, pune sub ocrotire o suprafata de 2 ha cu smirdar, planta declarata monument al naturii.

Culmea Zaganului care cuprinde zona de stancarie cu o suprafata de 3 ha. Este o suprafata complexa – botanica si zoologica – cu plante endemice si rare intre care Koeleria transsilvanica, Aconithum anthora, Erysmum wittamanni, Dianthus kitaibelii, cat si numeroase specii ale melcului Alopia.

Tigaile Mari, cu o suprafata de 3 ha, in care intra culmea de stancarie, pana la poteca ce duce spre Varful Ciucas. Are un caracter complex – botanic si geologic – pe intinsul ei fiind ocrotite atat formatiuni geologice specifice, cat si plante endemice sau rare, precum si cele calcicole si termofile

. Dintre acestea se remarca clopotelul, stanjenelul de munte, cupe, floarea de colt, garofite.

Jneapanul de pe Muntele Bratocea, situat la limita superioara a padurii de molid, este format din mai multe palcuri (aprox 2 ha)ce se gasesc pe versantul de vest al Culmii Bratocea, sub Varful Bratocea(1 827 m), usor de remarcat din Saua Tigailor, ca si in stancariile de la vest si nord de Varful Ciucas si sub stanca Mana Dracului.

Suvitele Benii, de pe culmea Suvitelor, cuprinde asociatii vegetale cu floarea de colt in suprafata de 2 ha, alaturi de care se gasesc clopotei, garofite, gentiane, s.a.

VII Traseul turistic de creasta

(Cheia) Pasul Bratocea – Culmea Bratocea – Varful Ciucas – cabana Ciucas

Marcaj: banda rosie

Durata: 5-5 ½ ore

Caracteristici: drum relativ usor, cu exceptia portiunii de sub Coltii Bratoceisi de sub varful Ciucas; traseu lipsit de apa; iarna recomandat schiorilor experimentati; dierenta de nivel : 1 050 m

Traseul de creasta face parte dintr-un tronson ce vine de la Predeal peste Muntii Garbova si apoi prin Pasul Predelus, 1 298 m (izvoarele Doftanei), peste Muntii Grohotis-Bobu Mare pana la Pasul Bratocea (1 263 m).

Descrierea traseului

Strabatem statiunea pe sosea, spre nord, pina la vila-pensiune Zaganu. Mai sus cu circa 200 m ne indreptam spre stinga si intram pe poteca ce ne poarta prin padure circa 10 minute, pe marcaj cruce albastra, pina in soseaua nationala, la km 141,3. De aici vom urma soseaua care trece pe deasupra Cheilor Cheitei (ale Teleajenului), taiate salbatic intre Muntele Balabanu si Muntele Babes. Pe masura ce urcam, drumul se apropie de firul apei. In dreapta se inalta abruptul Balabanului, in care a fost taiata soseaua; pe stratele cu pachetele de roci aranjate haotic stau agatate gingase cupe de campanule, margarete etc. Dupa 20-25 minute de mers pe sosea (la km 142,9), pentru a scurta, ne abatem la stinga pe un drum forestier cale de circa 500 m. Apoi cotim la dreapta si urcam pe poteca marcata cu triunghi albastru ce vine de la Cheia si taie perpendicular drumul (traseul 6). Dupa circa 150 m de urcus pe panta abrupta intilnim marcajul banda albastra, pe care il vom urma. In continuare, poteca ne poarta prin padurea tinara de fag cu molizi razleti. O mica serpentina a potecii (cu izvor pe stinga) ne scoate in drumul national, la km 146. Urmam soseaua spre stinga timp de 20-25 minute, taind de doua ori serpentinele soselei; pe dreapta exemplarele de zada puncteaza padurea. Spre est, privirea ne este atrasa de poiana in care se afla cabana Muntele Rosu si de culmea zimtuita Gropsoarele - Zaganu care ne inchide zarea; spre nord si nord-vest, Tigaile si Coltii Bratocei marcheaza pregnant perspectiva, Izolat si mic, parca implintat in padure, rasare Sfinxul Bratocei", deasupa releului de televiziune. In apropiere de Pasul Bratocei (1 263 m) porneste spre stinga drumul forestier ce urca pe Plaiul Sterp, partial comun cu traseul 9.
Din pas, loc de demarcatie intre judetele Prahova si Brasov, pornim pe traseul de creasta marcat cu banda rosie. Initial, acesta urmeaza drumul ce conduce la releul T.V. Dupa 100 m, poteca marcata se indreapta la stinga, printr-o padurice de fag, apa iese intr-o poiana mare cu o larga perspectiva; in fata se afla o stina noua. Urmam marcajul cind pe poteca veche, larga, din pajistea deasa invadata de taposica, cind pe drum. Urcam pe linga noua constructie din beton, pe poteca cu pietris, care ne scoate la baza “Coltilor Bratocei\" - un grup de stinci ce rasar din padure ca niste caciuli ciobanesti - de unde panta incepe sa se domoleasca. Inaintam pe partea rasariteana a Culmii Bratocea pe linga stincile mari si inalte, cu iarba deasupra, alcatuite din conglomerate. Padurea de molid, care ne insoteste pe stinga, incepe sa se rareasca lasind locul pasunilor. Depasim o mica strunga, apoi ocolim larg grupuri de stinci din Coltii Bratocei. Smocuri de iarba, jepi, afini si merisor, care toamna stau in buchete rosii, ne insotesc pe toata culmea. Dupa 15 minute de la baza coltilor sintem pe culmea principala. Drumul usor, marcat cu stilpi metalici, ne poarta printre doua stinci de conglomerate - Portile Bratocei - si ne scoate la o proeminenta (1 687 m), pe care o ocolim prin stinga.
Spre vest se inalta gratios Muntele Tesla (1613m), marcat de un briu de grohotis la baza. Pe vale, molizi razleti, cu coroana in steag, dovedesc directia vinturilor. Mai departe, valuri de culmi impadurite si apoi creasta Bucegilor care inchide orizontul. Ghidati de poteca clara, ocolim prin dreapta un virf in care stratele au inclinare rnai mare (marginea sinclinalului). Trecem de o mica sa. In fata se deschide panorama specifica Ciucasului, cu colti si stinci ca niste capatini de zahar. In stinga, Muntele Dungu (1 502 m), impadurit, contrasteaza cu albul Muntelui Tesla.
Totul este calm. Drumul coboara usor, apoi merge pe curba de nivel, printr-o vegetatie bogata, dominind tufele de smirdar si afin. Sintem la obirsiile seci ale Babaruncai, napadite de vegetatie. Numai adierea vintului misca vara covorul multicolor, iar ulii si vulturii depun efort pentru a plana deasupra. In continuare, poteca urmareste versantul rasaritean, mai mult pe curba de nivel, cu mici urcusuri si coborisurl. Ocolim virful Bratocea (1 827 m) inflexiune putemica, pe Culmea Tigaile Mici, avind o frumoasa perspectiva incepind din Virful Ciucas pina in Culmea Zaganului, apoi o luam spre nord-vest. Dupa circa 50 minute de cind am urcat pe culme ajungem in Saua Tigailor (1 745 m) unde intilnim marcajul cruce rosie si un stilp indicator.
Fig6 . Fantezie a naturii
Peisajul este mirific; in fatd se inalta stincile Goliat, Ciobanul cu Oile, pazind cu strasnicie poarta de intrare in Valea Babarunca; mai jos padurea de stinci Coltii Natrii imbraca versantul vestic al masivului, rasarind din padurea verde.
Din Saua Tigailor, loc unde a existat pina in 1983 un refugiu Salvamont, ne indreptam spre Virful Ciucas, pe poteca priporoasa ce urca prin iarba si printre stinci. Coborim pe linga un perete de circa 2 m - de fapt o fata de strat -, ocolim obirsia unor vilcele si urcam prin pasune pina la baliza trigonometrica din Virful Ciucas (1 954 m). Pozitia centrala a Virfului Ciucas si izolarea masivului fata de muntii inconjuratori, mai scunzi, fac ca privirea sa patrunda iscoditoare departe, spre toate zarile. In zilele senine, dar mai ales dupa o ploaie de vara, privelistea este plina de maretie. Spre nord, imediat sub coltii ce rasar din mai toate ungherele, relieful coboara domol, brazdat puternic de vai cu trasee foarte sinuoase. Culmea ce se desprinde se arcuieste spre est, prelungindu-se cu muntii Urlatoarea si Strimbu cu plaiuri domoale si altitudini ce staruie in jur de 1400 m, terminindu-se la riul Buzau prin dealurite Seciului si Dragomir. Mai jos, privirea aluneca spre Valea Dalghiului, care isi face loc spre nord printre muntii Dobromir si Magura si apoi se indreapta brusc spre est. Dincolo de riu se zareste panglica alba a drumului ce leaga Zizinul de Vama Buzaului; mai departe Tara Birsei, peste care se profileaza coamele muntilor Persani, Baraolt si Bodoc, in spatele carora muntii Ciuc, Nemira si Tarcdu se sting in departare. Spre vest, privirea ne poarta pina spre culmea ascutita a Pietrei Craiului, ce se alungeste spre sud-vest, ascunsa putin de culmile izolate ale Postavarului si Pietrei Mari strajuind orasele Brasov si Predeal. Ceva mai spre sud, Bucegii isi etaleaza abruptul stincos, incepind cu Bucsoiul, Virful Omu, Coltii Morarului pina spre Furnica ce se inalta deasupra orasului Sinaia. Pe stinga Prahovei Muntii Girbovei isi unduiesc culmile acoperite cu pasuni. Rotindu-ne spre est, zorim Muntii Totaru, dincolo de care se profileaza culmea rotunjita a Siriului fi apoi cea piramidala a Penteleului. Ia sud de Pasul Bratocei se inalta Plaiul Sterp, care se innoada mai sus cu Muntele Rosca. Dupa ce se uneste cu Muntele Babes se inalta spre Bobu Mare (1757 m), culminind in Virful Grohotis (1767 m). In stinga lor se zareste mica depresiune, in care s-a instalat cocheta statiune Cheia, incadrata de culmi domoale; ea este brazdata de apele Teleajenului, care coboara, o data cu soseaua, printre versantii cind mai largi, cind mai strimti ai Clabucetului si Grohotisului, pierzindu-se in zare. De la punctul trigonometric al Virfului Ciucas incepem coborired prin ,,padurea\" de stinci care da faima masivului - ,,Cetatea Tigailor Mari”. Iasam la dreapta o ciuperca in devenire, apoi un grup de stinci si dupa circa 10 minute ajungem intr-o mica sa la Babele la Sfat", un grup de stinci frumos sculptate de natura si sugestiv botezate. Ocolind prin nord alte stinci cu forme variate iesim intr-o sa mai larga, in apropierea unei ,,piramide", parca sustinuta de contraforturi spre a nu se pravali in haul ce se intinde sub ea. Pe trupul greoi al Tigailor Mari, pe culme sau in santurile unde s-a format putin sol, vegetatia i-a infiripat usor, in pernite sau acoperind stinca cu frunzele carnoase si florile viu colorate, in forme pitice spre a fi protejdte de clima aspra de aici. Printre stinci, spre sud, se zareste culmea prelunga si ondulata a Bratocei, pe care serpuieste poteca ce coboara spre Pasul Bratocei, poteca pe care am urcat.
Din sa incepem coborirea pe fagasul unei vai stincoase sau pe brina de pe dreapta, portiune care solicita atentie si efort, apoi ocolim prin nord masivul, lasind privirii panorama dinspre Valea Dolghiului. Stincile mulate pe trupul muntelui parca cer si ele ocrotire fata de vinturile si gerurile puternice care le sculpteaza necontenit. Ajungem in saua larga de sub Tigai (circa 1 685 m), unde se afla un stilp indicator; tot aici intilnim si poteca marcata cu cruce rosie care vine dinspre cabana Babarunca, prin Saua Tigailor (traseul 19).

In continuare, poteca ocoleste domol culmea, printre ienuperi, afini si molizi piperniciti sau cu coroana in steag,. Depasim o mica stina pe la obirsia Piscului cu Apa, apoi statia meteorologica automata de pe virful alaturat cabanei si coborim la cabana Ciucas (1 595 m), unde putem innopta.











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani