Apa este un factor
indispensabil organismului uman. Inca din cele mai vechi timpuri asezarile
umane au fost de-a lungul riurilor sau pe malul marilor.Necesarul zilnic
de apa al omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare
,dar pentru curatenia corporala omul foloseste zilnic
aproximativ 40litri de apa.Organizatia Mondiala a
Sanatatii considera ca optim pentru acoperirea acestor
nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore.
Gustul
apei este dat de continutul in substante chimice si in
primul rind de sarurile minerale si de gazele dizolvate (oxigenul si
bioxidul de carbon).Excesul sau carenta unora dintre aceste componente
poate imprima apei un gust neplacut(fad ,salciu,amar,dulceag).
Mirosul apei este legat de asemenea
de prezenta in exces a unor elemente naturale sau provenite prin
purificarea apei,ca si din unele transformari la care sunt supuse in
apa anumite substante chimice mai ales poluante.
Atit gustul cit si mirosul apei,
desi au ca principala caracteristica un mare grad de subiectivitate
,totusi au din punct de vedere sanitar,o valoare deosebita.In primul
rind influienta lor asupra utilizarii apei este hotaritoare
,poate duce la excluderea folosirii apei respective.Gustul si mirosul apei
pot servi si ca indicatori de poluare a apei.
Apa potabila nu trebuie sa aiba
miros caracteristic si trebuie sa aiba un gust placut.In caz
contrar apa poate prezenta subtante poluante care sunt daunatoare
sanatatii.Prezenta substantelor poluante in apa pot fi
evidentiate prin culoarea apei.Chiar si temperatura apei poate fi un
indicator indirect de poluare ,mai ales pentru apele subterane ,unde se
stie ca temperatura este constanta.Varitia acestei
temperaturi insa ,paralel cu variatia temperaturii aerului ,indica
existenta unei comunicari cu exteriorul si deci posibilitatea de patrundere in
sursa de apa a poluantilor din afara.
Astazi exista o preocupare continua la
nivel national si mondial de inbunatatire continua a calitatii apei potabile.In
unele tari din vestul Europei se
urmaresc 45 de indicatori referitor la calitatea apei ,iar normele Comisiei
Economice Europene (C.E.C.)aprobate in 1980,recomanda urmarirea continua a 62
de caracteristici ale apei potabile.
Planul mondial deIn toate tarile
dezvoltate controlul poluarii apelor constituie o preocupare
permanenta,deoarece calitatea apei contribuie la sanatatea natiunilor.
In tara noastra ca in toate tarile lumii
,exista legi speciale in lupta impotriva poluarii apelor .La Stokholm in anul
1972 a fost prima conferinta mondiala pentru protectia mediului
inconjurator iar ONU a lansat “Programul
Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator”,prin care s-au initiat o serie de
actiuni pentru ameliorarea situatiei existente si promovarea calitatii apei
inclusiv a celei din mari si oceane.
Contradictia
dintre tarile bogate si cele sarace se reflecta in acest element vital alvietii
si dezvoltarii care este apa ,aducand decalajul si asa enorm intre bogati si
saraci.Dupa statistici recente in tarile sarace 3 din 5 persoane au acces la
apa potabila ,75%dintre locuitori nedispunand de instalatii sanitare cu minim
de igiena. Astfel s-a constatat ca datorita consumului de apa nepotabila ,in
tarile sarace mor anual circa 15
milioane de copii in varsta de pana la 5 ani.De aceea O.N.U. conchide ca principala
preocupare a societatii in prezent si in viitor va trebui sa fie reprezentata
de evitarea sau limitarea poluarii apei ca prima actiune de mentinere a
actualelor surse naturale ale omenirii.
supraveghere a calitatii apelor face parte
Duritatea apei
Duritatea apei este data de
prezenta tuturor cationilor din apa in afara de cationii metalelor alcaline.
Deoarece ionii de calciu si magneziu se gasesc in apa in cantitate mult mai
mare fata de ceilalti cationi, determinarea duritatii va consta din
determinarea concentratiei acestor ioni. Apele
dure sunt neplacute la gust; la fierberea apei sarurile in exces se depun pe vase,
cazane, conducte si/sau impiedica o buna fierbere a legumelor; cu sapunul dau
saruri insolubile fiind neeconomice. Apele moi sunt incriminate de producerea
unor afectiuni cardio-vasculare.
Duritatea apei este de doua feluri:
duritate temporara sau carbonata, data
de bicarbonatii de calciu si magneziu
prezenti in apa si duritatea permanenta sau necarbonata data de celelalte
saruri de calciu si magneziu (azotati,
sulfati, cloruri, fosfati etc).
Suma celor doua duritati formeaza duritatea totala . Duritatea excesiva
a apei are implicatii de ordin economic.din “SistemulMetode de laborator
utilizate in dezinfectia apei
Poluarea microbiana a
apei are drept consecinte transmiterea
hidrica a unei mare numar de boli
infectioase , de cele mai multe ori cu caracter epidemic.
In vederea
inlaturarii acestui pericol, s-au elaborat diferite metode de reducere a
germenilor ca, sedimentarea simpla sau dupa
prealabila coagulare, filtrare prin nisip, pamant cu infuzorii,
antracit, microstrecurare etc., toate insa cu eficienta limitata .
Dezinfectia apei se poate realiza atat prin mijloace fizice ca
utilizarea radiatiilor ultraviolete, a ultrasunetelor, a radiatiilor ionizate,
fierberea distilarea, filtrarea apei etc. ,cat si prin mijloace chimice, ca folosirea clorului si a
compusilor sai (substante clorigene ), ozonului, argintului, bromului, iodului,
permanganatului si alte asemenea substanteIn natura apa are o importanta
biologica deosebita reprezentind baza structurala si functionala a fiintelor
vii.
Atat de obisnuita, de cotidiana si de familiara, apa este totusi un lichid
uluitor: are o serie de anomalii. Pentru apa parca n-ar exista legi; este
'ceva altfel' in lumea substantelor. In natura si in experiente ea nu
se comporta la fel ca alte substante. Dar, datorita capriciilor ei, viata a
putut sa se dezvolte si sa existe in apa. Prima anomalie: daca tinem seama de
structura ei chimica si de categoria de substante din care face parte, apa ar
trebui sa se topeasca si sa fiarba la temperaturi mai scazute, care nu exista
pe Pamant. N-ar exista deci pe Pamant nici apa lichida, nici solida, ci doar
sub forma de vapori.
A doua anomalie: caldura specifica ridicata. La apa, aceasta este de zece
ori mai mare decat la fier. Apa se incalzeste de cinci ori mai incet decat
nisipul, dar si procesul de racire este lent. Datorita capacitatii exceptionale
a apei de a absorbi caldura, vietatile marine nu sunt niciodata amenintate nici
de o puternica supraincalzire, nici de o racire excesiva.
A treia si a patra anomalie sunt
strans legate de prima: apa are caldura latenta de vaporizare si caldura
latenta de topire foarte mari. Pentru a evapora apa dintr-un ceainic va fi
nevoie de 5,5 ori mai multa caldura dacat pentru a o fierbe. Daca nu ar exista
aceasta proprietate, multe lacuri si rauri ar seca repede pana la fund si viata
din ele ar pieri.
A cincea anomalie: inghetand, apa se dilata cu 9% fata de volumul initial.
De aceea gheata este mai usoara decat apa si se ridica la suprafata; rar un
bazin de apa ingheata pana la fund. Gheata care-l acopera este un bun izolator
termic, caci conductibilitatea termica a ghetii, ca si a apei este foarte mica.
Sub un asemenea 'cojoc' chiar si iarna in Antarctica animalele marine
nu sufera preaA sasea anomalie este cea mai ciudata: Cand sunt incalzite, toate
substantele se dilata, iar la racire se contracta. Este un adevar recunoscut.
Si apa se contracta datorita frigului. Dar in acest 'dar' se afla
totul. Se contracta mereu cand scade temperatura, dar la +4˚C se atinge
limita. De acum inainte apa incepe sa se dilate din nou, cu toate ca
temperatura scade. De aceea apa are densitatea cea mai mare la +4˚C. Ca
urmare, iarna, racindu-se pana la +4˚C, ea coboara la fund si aici se
pastreaza in decursul intregului sezon rece (in bazinele cu apa dulce, caci
sarurile marine complica tabloul circulatiei apei). Aceasta anomalie salveaza viata tuturor vietuitoarelor care ierneaza in
rauri, lacuri si helestee.
mult de frigA saptea anomalie:
dintre toate lichidele, in afara de mercur, apa are cea mai mare tensiune
superficiala. De aceea picatura de apa tinde sa se faca ghem. Picatura de apa
este strnsa ca intr-un ambalaj in pelicula sa superficiala. Asadar, suprafata
apei este intotdeauna acoperita cu o pelicula foarte subtire alcatuita din
molecule. Pentru a o rupe este necesara aplicarea de forta si inca una destul
de mare. Peaceasta pelicula alearga insectele de apa, se agata larvele de
tantari si se tarasc melcii cu cochiliile lor masive. Fizicienii au calculat ce
haltera ar trebui atarnata de o coloana de apa de 3cm pentru a o rupe. Ar
trebui o haltera uriasa - de peste o suta de tone! Aceasta numai in cazul cand
apa ar fi perfect pura. In natura nu exista, insa, o astfel de apa. Substantele
straine rup verigile din lantul solid al moleculelor de apa, iar fortele de
coeziune dintre ele se micsoreaza mult. Tot fortele de coeziune ridica apa in
sus in tuburile capilare si fisuri fine. Pe acest principiu se bazeaza hranirea
plantelor si circulatia sangelui prin capilarele noastre.
A opta anomalie si ultima se
refera la faptul ca apa este cel mai bun solvent din lume. Ea dizolva foarte
multe substante, ramanand inerta, fara sa se modifice sub actiunea substantelor
pe care le dizolva. Datorita acestei proprietati apa a putut deveni purtatoarea
vietii. Toate solutiile din organismele vii sunt preparate pe baza de apa. Ele
se modifica prea putin in solutie, iar insusi solventul - apa - poate fi
utilizat in repetate randuri.
'Apei - a spus marele Leonardo - i-a fost data puterea magica de a
deveni seva vietii pe Pamant'.
