Planul:
1.
Planeta
Pamint;
2.
Planeta
giganta ( Jupiter);
3.
Asteroizi;
4.
Bolizi;
5.
Meteoriti;
6.
Comete;
Sistemul solar se
compune din:
- un corp central Soarele;
-
9
planete mari;
-
44
sateliti naturali ai planetelor
-
circa
2000 de planete mici (cunoscute);
-
peste
2000 de comete (cunoscute);
-
materia
meteorica;
Planeta
Pamint.
Pamintul este un corp in spatiu, de forma aproape sferica,
avind raza medie de 6 370 km.
Forma rotunda a Pamintului a fost pusa in
evidenta in decursul veacurilor prin analogii si
observatii. Luna si Soarele fiind sferice, la fel trebuie sa fie
si Pamintul.
Aritostel oservind umbra circulara a Pamintului pe Luna in timpul
eclipselor de Luna, a dedus ca Pamintul este rotund.
Invatatul grec Eratostene a determinat primul
circumferinta Pamintului. El a observat ca in momentul
solstitiului de vara in localitatea Syena fundul puturilor este
luminat de Soare, adica Soarele se afla la zenitul localitatii.
In acelasi moment, cu ajutorul unui gnomon asezat la Alexandria, a
determinat distanta zenitala a Soarelui, gasind-o de no
= 7o,2 , care este chiar diferenta
de latitudine dintre cele doua localitati. Masurarile
au dovedit ca forma Pamintului este diferita de sfera.
Newton a observat ca planeta Jupiter, avind o rotatie in jurul axei
sale, este turtita, de unde deduce ca si Pamintul este
turtit la poli. Masurarile ulterioare au confirmat acest fapt:
lungimea arcului de un grad pe meridian este mai mare la poli decit la ecuator.
Ar rezulta de aici ca Pamintul are forma unui elipsoid de
revolutie. Numeroasele masurari moderne au aratat ca
meridianele terestre au lungimi putin diferite. Deci Pamintul are o
forma apropiata de elipsoidul de revolutie, numita geoid.
Pentru a explica miscarea aparenta a planetelor, Copernic a admis
ca reala miscarea Pamintului in jurul Soarelui imobil.
Orbita Pamintului este drumul Pamintului in jurul Soarelui. Se
afla in planul eclipticii, deci axa de rotatie a Pamintului este
inclinata pe planul eclipticii cu aproape
66o33. De aici rezulta anotimpurile si
zonile climatice terestre.
Miscarea anuala a
Soarelui este aparenta si este o consecinta a
miscarii reale a Pamintului.
Din studiul orbitei rezulta urmatoarele:
-
Pamintul
este o elipsa, Soarele ocupind unul din focare;
-
Razele
vectoare matura arii egale in timpuri egale.
Punctul orbitei cel ai apropiat de Soare se numeste periheliu, iar
punctul cel mai departat afeliu.
Pamintul face si el parte din rindul planetelor. Privit dintr-o
planeta inferioara ( Mercur sau Venus), Pamintul ar aparea ca
cel mai stralucitor astru (dupa Soare) de pe cer. Dintr-o
planeta superioara, Pamiantul ar fi vazut cind seara,
cind dimineata, cu o stralucire variabila dupa faze, ca
si planeta Venus pentru noi pamintenii.
Planetele gigante. Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun se numesc
gigantice din cauza dimensiunilor lor in raport cu planetele terestre. Ele au
urmatoarele proprietati comune:
-
dimensiuni
si mase mari fata de Pamint;
-
densitati
mici ( media lor fiind 1,21 fata e densitatea apei);
-
rotatii
axiale rapide de ordinul orelor, in
ciuda dimensiunilor mari;
-
turtiri
relativ mari, rezultind din rotatiile rapide;
-
absenta
detaliilor stabile de suprafata din cauza atmosferilor lor intinse;
-
benzi
paralele cu ecuatorul;
-
numar
mare de sateliti.
Jupiter este cea mai mare planeta, avind volumul de
1 300 de ori volumul Pamintului. Spectrul indica existenta
metanului si a amoniacului.
Majoritatea detaliilor observate pe suprafata sa sint formatii
atmosferice a caror existenta este de cel mult de citeva luni.
Anumite detalii- ca marea pata rosie- sint vizibile de peste un
secol, desi au avut loc variatii de culoare, de forma si de
pozatie. Pata rosie este formata din combinatii sodiu
amoniac. Uneori au loc furtuni in atmosfera lui Jupiter detectate prin undele
radio pe care le emite si care prezinta puternice anomalii.
Temperatura superficiala a planetei, de 140oc,
depaseste cu 25oc pe cea corespunzatoare
radiatiei solare. Rezulta ca planeta Jupiter poseda resurse
de energie interna. Rotatia axiala a planetei se executa in
9h50m la ecuator, incetinindu-se usor spre poli. Axa
de rotatie fiind perpendiculara pe planul orbitei, nu exista
anotimpuri pe suprafata sa. In anul 1979 a fost descoperit, cu ajutorul
sondei spatiale Voyager 1, un inel al planetei, format din
particule solide, situat la o distanta de aproximativ 135 000 km
si avind latimea de 9 000 km.
Asteroizii, bolizii, meteorii.Aceasta grupuri de corpuri
ceresti care fac parte din sistemul solar si se misca
printre planete (in afara de asteroizi care au orbitele lor) si nu se supun legilor lui Kepler .
Asteroizii care mai sunt
numiti planete mici isi au orbitele de miscare intre Marte
si Jupiter, deaceea ei de pe Pamint nu pot fi vazuti.
Insa ei au diametrul pina la
800 km. Studiul miscarii asteroizilor este important intrucit
verifica pe deplin toate cazurile de miscare prevazute teoretic
de mecanica cereasca ( de exemplugrupul troian format din 14 planete mici,
care se misca astfel incit formeaza impreuna cu Soarele
si Jupiter doua triunghiuri echilaterale, unele precedind pe Jupiter,
altele urmarindul).
Bolizii sunt niste corpuri de forma
sferica, solizi care se misca pe bolta cereasca cu o
viteza destul de mare si haotic si sunt foarte
stralucitori. Nimerind in atmosfera Pamintului, partile
exterioare vin in contact cu aerul si datorita fortei de frecare
ce apare, ei se incalzesc pina la o temperatura destul de mare,
o parte din ei se transforma in gaze incandescente, iar o parte sub
forma de corpuri meteorite cad la Pamint.
Meteori.Adesea in
noptile senine, se pot vedea pe cer asa-numitele stele cazatoare. De fapt acestea
sunt fenomene luminoase, numite meteori, cauzate de patrunderea in
atmosfera terestra a unor corpuri solide, cu viteze medii intre 10 si 70km/s din patiul
interplanetar. Daca corpul meteoric are masa de ordinul miligramelor, in
urma ciocnirii cu particulele de aer se incalzeste brusc si la o
inaltime de 50-80 km se transforma
in intregime intr-un gaz incadescent, care se imprastie in aer.
Numarul lor ete urias: mai mult de 100 miliarde pe an. Cind masa lui
este de sute si mii de kilograme, datorita rezistentei aerului
se incalzeste la suprafata sa pina la mii de grade si
apare o stralucire care o depaseste pe cea a planetei
Venus.
Dupa compozitia lor
chimica putem imparti meteorii in pietrosi, ferosi
si amestecati. Pe baza studiului meteoritilor sau intemeiat
ipotezele asupra interiorului Pamintului. Adesea meteorii apar in grupe
care se par ca provin din acelati punct al cerului (punct radiant),
uneori revenind in fiecare an si la aceiasi data; acestea sunt
ploile periodice d meteori. Cele mai abundente sint Perseidele (
de la 9 la 11 august) si Leonidele (in 13 si 14 noiembrie),
numele lor provenind de la punctele radiante situate respectiv in
constelatiile Perseu si Leul.
Cometele au fost considerate in vechime ca fiind corpuri
prevestitoare de rele, deoarece ele isi schimba vizibil nu numai
pozitia, ci si forma. Fiind in opozitie cu ideea ca formele
corpurilor ceresti sint neschimbatoare, ele au fost considerate ca
fenomene atmosferice (cum este curcubeul).
Tycho
Brahe in 1577, pe baza
deplasarii paralactice, stabileste natura extraterestra a
cometelor. Newton a stabilit legile de miscare ale cometelor. Halley a
calculat o serie de orbite cometare si descopera astfel
periodicitatea lor (dupa cometa care-i poarta numele).
S-a ajuns ulterior la concluzia ca orbitele cometare fac parte din
sistemul solar, pe care pot sa-l paraseasca numai in urma
unei perturbatii. Se cunosc in prezent elementele orbitale ale aproximativ
600 de comete. In medie pe an se descopera sase comete dintre care o
treime sunt comete periodice, deja observate in trecut. Orbitele cometelor sunt
elipse, parabole s-au hiperbole.
O cometa apare ca un corp
stralucitor nucleul, inconjurat de o nebulozitate coama.
Cind trece prin apropierea Soarelui, coama se prelungeste printr-o
trena luminoasa coada. Coada poate fi dreapta sau
curba, unica sau multipla. Astfel cometa Donati care a
aparut in 1858, pe linga o coada larga, mai avea doua
cozi subtiri si rectilinii.
Dimensiunile cometelor sunt enorme. Capul cometei are un diametru
intre 50000 si 200 000 km, iar coada poate avea milioane de kilometri,
putind ajunge pina la dublul distantei de la Pamint la Soare.
Masa cometei este extrem de
rariefata; stelele se vad prin coada cometei ; cind ea trece prin
vecinatatea unei planete, este totdeauna perturbata, dar asupra
planetei nu are nici o influenta. Densitatea medie a materiei cometare
este a 9000-a parte din aceea a atmosferei terestre; In 1910, Pamintul a
trecut prin coada cometei Halley, fara nici o urma asupra
vietii noastre. Masa cometei este mai mica decit a miliarda parte din
masa terestra. Din acest motiv perturbatiile pricinuite de planetele
mari pot modifica atit excentritatea orbitei cit si inclinarea ei pe
planul elipticii.
Deci cometele sunt formate din
blocuri compacte solide, praf si gaze ingramadite in nucleu,
unde sunt prinse toate, ca intr-o carapace de gheata, datorita
temperaturii foarte scazute.
Dupa o ipoteza
recenta, nucleele cometare se afla intr-un briu exterior sistemului
planetar, in care ele circula in jurul Soarelui, dar la adapost de
arsita lui datorita distantelor lor mari.
Briul cometar se extinde intre
50 000 si 150 000 de unitati astronomice, cuprinzind aproximativ
100 de miliarde de nuclee cometare, a caror masa totala nu
depaseste o treime din aceea a Pamintului. O
perturbatie venita din afara poate obliga un nucleu oarecare
sa intre in interiorul sistemului solar, apropiindu-se de Soare pe o
elipsa. In apropierea Soarelui, intreaga materie gazoasa este
volatilizata, dar o parte din nucleu protejat de un strat de pulbere
rau conducator, ramine
solid.. Dupa trecerea la periheliu, cometa, indepartindu-se de Soare,
se raceste treptat, iar coada si coama se reduc. Dupa 100-200 de treceri la
periheliu, cometa pierde gazele si elementele usoare volatile ,
devenind o cometa batrina.
Va mai forma o coada mai
modesta de pulberi, si nemaiavind carapacea protectoare de gaze, in
urma ciocnirilor repetate cu materia meteorica, se desface in mai multe
bucati, care se transforma intr-un roi meteoric.
Astfel s-a intimplat cu cometa Biela,
care la mijloculveacului trecut s-a descompus in doua comete, apoi intr-un
roi meteoric.
Material adaugator.
Primul asteroid ( doua secole de la descoperire ).
La sfirsitul secolului al
18-lea, baronul Franz von Zach formeaza un grup de detectivi cosmici care trbuiau sa gaseasca planeta lipsa dintre Marte si Jupiter. Si
iata ca in noaptea de 31 decembrie 1800 spre 1 ianuarie 1801, un
calugar italian din Palermo, Giuseppe Piazi,
descopera un obiect care nu se prea asemana cu o cometa.
Astronomii calculeaza orbita noului obiect denumit Ceres, si constata
cu surprindere ca el se afla chiar in locul unde il cauta Franz
von Zach. Mica planeta nu era singura. Dupa ea au mai fost
descoperite si altele.
Ce se stie azi despre
asteroizi?
Micile planete sau asteroizii, au forme foarte ciudate, stralucesc
diferit si se rotesc in jurul axei proprii. Pina in prezent au fost
descoperiti si certificati 18283 de asteroizi. Cei mai
multi asteroizi sunt intre Marte si Jupiter. Asteroidul Eros,
descoperit in 1898, in drumul sau prin Sistemul Solar, taie orbita lui
Marte si se poate apropia la 22 milioane de km de Pamint. In
1991 s-a descoperit un asteroid mai
deosebit care s-a apropiat la 18 ianuarie 1991 la numai 170 000 km de
noi.Toti asteroizii care se afla la mai putin de 7,5 milioane de km de noi, avind diametrul de
cel putin150 metri si magnitudinea de cel mult 22 fac parte din
categoria asteroizilor periculosi. Prima apropiere mai mare de asteroizi a
fost asigurata de misiunea Galileo, lansata spre
Jupiter. In 2000 nava spatiala Near-Sgoemaker a fost lansata pe orbita asteroidului Eros-433 pentru a culege
informatii despre compozitia
acestuia.
La astronomie
Tema: Sistemul
Solar
Elaborat: Lungu Costea
Profesor: Barbaros Mihai
