Hinduismuil

Religia hindusa numara astazi in lume aproximativ 700 milioane de credinciosi. Este dominanta din plin in sud – estul Asiei, indeosebi in India si Bali. Hinduismul se bazeaza pe mai multe categorii de texte. Se disting mai ales Vedele care au fost compuse incepand cu anul 1800 i.Cr., si epopeile, alcatuite incepand cu anul 700 i.Cr.

Textele sacre si epopeile 

Vedele povestesc originile lumii, viata zeilor si propovaduiesc rugaciunile si ritualurile. Sunt alcatuite din patru lucrari, din care cea mai veche este Rig Veda, contine peste 1000 de imnuri adresate zeilor. Vedele au fost ulterior comentate de brahmani si au dat nastere altor texte, indeosebi Upanisadele, Brahmana si Codicele lui Manu. In aceasta ultima culegere sunt expuse principiul castelor si legea reincarnarii.

Epopeile au fost compuse mai tarziu decat Vedele si in general in versuri. Ele contin viata zeilor si explica oroginile lumii. Principalele doua sunt Mahabharata si Ramayana. Mahabharata, cel mai lung poem care a fost compus vreodata, povesteste in 200 de mii de versuri lupta dintre doua familii princiare, cei 100 de Kaorava si verii lor, cei cinci frati Pandava. Zeii participa la aceste conflinte ; zeul Crisna ia partea celor cinci frati si ii ajuta sa castige. Pe parcursul povestirii, Crisna isi prezinta invatatura intr-un lung poem – Bhagavadgita, Cantecul celui Preafericit.

Epopeea Rmayana povesteste viata si peripetiile lui Rama, cea dea saptea incarnare sau cel de-al saptelea avatar a zeului Visnu.

O multitudine de zei

Exista cateva mii de zei in hinduism. Ei sunt toti reprezentanti ale unor fiinte unice care exista inainte de orice lucru si se gasesc peste tot. In epoca in care au fost scrise Vedele, Indra stapanul cerului, era unul dintre zeii principali. Trei zei au capatat apoi mai multa importanta : Brahma, Visnu si Siva. Brahma creaza lumea, are patru chipuri si patru brate care ii permit sa vada si sa actioneze peste tot. Visnu pastreaza lumea, avand drept atribute un disc – simbol al energiei divine, o maciuca – semn al puterii si o scoica ce reprezenta apa, fertilitatea si bogatia. Siva distruge lumea pentru a o transforma : este deopotriva cumplit si binefacator. El este infatisat adesea intr-un cerc de foc, element distrugator si tine o mica  toba, care a produs primul sunet, cel al creatiei.

Castele

In India, societatea este impartita in caste : in varf brahmanii, apoi ksatria (nobilii si militatrii), vaisya (negustori si agricultori) si in fine sudra (slujitri ai celorlalte caste). Se considera ca acela care a dat nastere acestei organizatii sociale este zeul Brahma, creatorul lumii, fiecare casta provenind dintr-o parte a corpului sau : din gura sa a iesit casta cea mai pura, cea a brahmanilor, care studiaza textele sacre ; din bratele sale s-a nascut ksatrya ; din coapsa sa vaisya iar din picioare sudra. Hindusii care nu apartin nici uneia din cele patru caste sunt considerati impuri. Ei se numesc «paria ». Sistemul castelor a fost suprimat oficial in 1947 : totusi el continua sa existe in anumite regiuni.

Ciclul reincarnarilor

In hinduism, fiecare individ traieste de mai multe ori. Moartea este trecerea de la un destin la altul. Dupa moarte, sufletul care este vesnic se reincarneaza intr-un alt trup in functie de faptele savarsite in viata care tocmai s-a incheiat. Aceasta lege se numeste karma.

Ritualurile si sarbatorile

Pentru hindusi, toate actele vietii au un caracter sacru. Liber de a se adresa zeului pe care si l-a ales dintre toate divinitatile hinduismuli, el savarseste zilnic aceste gesturi de rugaciune, de ofranda si isi face ablutiuni. Se duce la templu unde preotii inalta un cult zeilor. In fine, participa la sarbatoeri si pelerinaje pentru a se apropia de zei si pentru a obtine o reincarnare mai buna in existenta viitoare.