Sumer sau istoria de dincolo de istorie

Se stie ca, inaintea primei dinastii din Ur, Sumerul isi atribuia mii de ani de civilizatie neintrerupta. Listele regale scrise candva in Babilon enumerau 10 regi inainte de Potop si 19 dinastii de la Potop pana la sfarsitul celei de a treia dinastii din Ur. Dupa alta lista, 8 regi antediluvieni ar fi domnit in total 241200 de ani sau 456000 ani, calculele facandu-se in sars sau cicluri de 360 de ani.

Pe pamantul de langa Eufrat sumerienii intemeiaza orase ca Ur, Umma, Nippur, Lagas pe care lupte sangeroase pentru suprematie le-au macinat lent. Stramosii lor, scria Beroses in Babilon prin secolul III sau IV i.e.n., veneau dintr-o rasa de monstri, jumatate oameni, jumatate pesti, iesiti din Golful Persic si care au adus e pamant civilizatia.

Pastori si agricultori, sumerienii au inventat sistemul de irigatii pentru a smulge pamantul din ghearele secetei si a-l face sa produca mai mult.

Comercianti abili, si-au construit cu inteligenta bunastarea.

Inceputul mileniului III i.e.n. ii gaseste cu temple impunatoare ce dominau viata oraselor. Aici erau adorati, in sanctuarele impodobite cu mozaicuri policrome, Inanna (Zeita Urukului) si Dumuzi sau Tammuz, iubitul ei divin, pastorul zeificat. Institutiile administrative, legislatia (abundenta 'codicelor' de legi o dovedeste), arta - fusesera deja inventate. ca si scrisul pe placute de lut. Dupa 2800 i.e.n. templele iau forme gigantice. Ele isi ridica terasele in forma piramidala a ziguratului pana la inaltimi ametitoare. Apar cilindrii-pecete pentru a consemna si pecetlui tranzactiile comerciale.

Viata comerciala a Sumerului isi intinsese ramificatiile pana in Egipt si India. Casele - patrulatere cu doua etaje - aveau dubla functie de locuinta si de cavou. Viii 'locuiau' deci laolalta cu defunctii, poate dintr-un sentiment de compasiune. Dupa moarte omul trecea pentru sumerieni intr-o cumplita lume subpamanteana a tenebrelor si pulberii. Totusi, misterul eternei reintoarceri, al perpetuei deveniri, incarnat de povestea perechii mitice Inanna-Dumuzi crea o ciudata dualitate in sufletul sumerianului ingrozit de 'casa pulberii' (groaza pe care nimic nu a sugerat-o mai profund decat celebrul Ghilgames) dar traind si aspiratia renasterii. Fara a avea un sens metafizic, moartea putea capata un inteles initiatic, asa cum s-a presuspus dupa descoperirea Cimitirului regilor din Ur, datat 3500 i.e.n., unde, numarul mare de persoane ingropate intr-un fast incredibil laolalta cu defunctul, a facut posibila ipoteza 'casatoriei mistice'.

Iar viata, de o imensa tristete si lipsa de speranta, era guvernata de sfera zeilor organizati in adevarate triade - si de aceea a demonilor. Oamenii, executanti ai vointei divine, traiau intr-un politeism naturistic completat de artele magice destinate sa-i potoleasca pe demoni. Arta, expresie a colectivitatii, este inca anonima si statica - scrie Sabatino Moscati in 'Vechi imperii ale Orientului' deoarece ca si in lumea egipteana aici este foarte greu sa intrevedem liniile unei evolutii, estompate pe de alta parte si de timpul imens care ne desparte. Epopeea lui Ghilgames, ecou al literaturii sumeriene, contine totusi o pecete personala - aceea a destinului ce se povesteste pe sine insusi, a unui ipotetic Ghilgames, personaj si autor totodata.

Sumerienii - autorii civilizatiei cu orizontul cel mai practicist din vechime - au fost creatorii unei arte 'cerebrale', 'intelegand prin aceasta prevalenta gandirii asupra impresiei'. Decaderea Sumerului a concis cu momentul cel mai fertil al artei sale, cand se scriu opere istorice, cosmogonii, imnuri, texte epice prelucrate ulterior de tot Prientul. O putere vecina ridicata amenintator profita de luptele dintre orasele sumeriene si de epuizarea Sumerului in urma navalirilor succesive. Hammurabi, regele Babilonului, Il cucereste iar fiul acestuia, dupa ce distruge Ur-ul, il va scoate din istorie.

Intre Babilon si Ninive

Lumea babiloniana si asiriana, intr-un cuvant civilizatia akkadiana, s-a contruit pe acel strat de civilizatie fertil care a fost Sumerul, gigantizand tot ceea ce absorbise. Din babilon si pana la Ninivve, mai bine de doua mii de ani, aproape orice opera arhitectonica, sculpturala, picturala, a fost destinata parca in primul rand sa impresioneze si nu atat sa placa. Suntem intr-o lume care traieste cu obsesia colosalului, acel colosal obligat parca sa umple vidul vietii - viata terorizata cu ritualuri, de lupte cumplite, de o clima secetoasa, de inundatiile Tigrului si Eufratului, de vanturi sufocante.

Alaturi de zeii si ritualurile Sumerului, aici se infrunta zeii semiti Marduk si Tiamat - emblema a insecuritatii si permanentelor dezchilibre. Dualitatea se reflecta si plan moral si spiritual. Lumea reala nu putea fi decat un corespondent al uneia celeste; orice obiect nu constituie decat o copie palida a unui model ceresc, prefigurand, la un mod rudimentar, celebrul model platonician.

Urmand exemplul fortelro cosmice, alchimistii aspirau la transmutatia metalelor.

Templele trebuiau si ele sa simbolizeze lumea si diviziunile Universului iar magia nu constituia decat un mod neintrerupt de comunicatie dintre cele doua lumi. Considerand ca elementele au un suflet, babilonienii operau un animism cu implicatii metafizice. Sa intelegem ca la ei colosalul juca rolul superlativului, tinea locul abstractizarii. Nu vom intalni de aceea aici efortul spre sistematizare a credintelor ci un efort al vietii reale de a se suprapune, printro stranie metafizica a colosalului, celei divine, unui model celest.

Turnul Babel a dorit stergerea granitelor dintre contingent si transcendent pentru a realiza deci comunicarea absoluta a unui flux de gandire uman cu divinul. Gradinile suspendate doreau o modificare geografica rivalizand cu fortele zeiesti prin proiect si grandoare. Planul orasului Ninive se considera proiectat dupa o 'scriere cereasca', dupa omologul sau transcedental.

In aceasta lume bibliotecile cuprind totusi zeci de mii de tablite cu semne cuneiforme, se rescrie, se copiaza, mai putin insa se creeaza, scarile si zidurile palatelor sunt gigantice, ca si fortificatiile crenelate. Portile sunt monumentale; reprezentarile de animale au talii colosale; basoreliefurile gigantice acopera peretii edificiilor; opulenta regala devine sufocanta. Palatele lui Assurnasirpal, Asarhaddon, Assurbanipal, Sargon, Sennaserib au uluit pe arheologii secolului 19. Descifrarea tablitelor a luminat apoi si enigma acestor mormane de lut: aflate intr-o lupta pe viata si pe moarte, Babilonul si Asiria au reusit o sinteza care a consemnat chiar dezastrul lor. Nici o lume nu a imortalizat vreodata cu atata sange rece in literatura si in arta ei momentele sale de cruzime ca acesti obsedati de suprematie, contopire, dominatie. Arta reflecta cruzimea cuceritorilor: de un realism bizar ea concureaza cu fotografia. 'Tara negustorilor' nu cunostea seninatatea. Arta si fastul, actele ei de cultura slujeau puterii opulente si autoritar iar artistul nu insemna aproape nimic, fiind redus la postura de executant anonim.

Geografia anticilor

In textele sacre ale Indiilor, Egiptului, Orientului Apropiat si Americii, Pamantul e rotund.

In Egiptul Antic, zeita soarelui declara: 'Priveste, Pamantul e acolo, in fata mea, ca o capsula. Pamanturile zeilor, spusei, sunt in fata mea ca o minge rotunda.' (Papirusul demotic din Leyda).

Pentru egipteni, Pamantul se supunea, in miscarea sa, acelorasi legi ca si celelalte planete, si anume Jupiter, Saturn, Marte, Mercur si Venus. Despre Soare, textele egiptene il vad lansat de-a lungul Spatiului si il numesc 'sfera care navigheaza in sanul Zeitei Nu' (cerul).

In Kabbala (cartea Zohar), citim: 'Intregul Pamant locuit este ca o sfera care pivoteaza. Locuitorii ei sunt unii dedesubt, altii deasupra. Pe cand intr-o regiune e noapte, in alta e zi, cand in unele locuri oamenii vad zorii de zi ivindu-se, in alte locuri seara se lasa'.

Regasim pana si in textele biblice cele mai vechi referiri care evoca un Pamant 'suspendat' in vid 'deasupra neantului' (Cartea lui Iov, 26,7).

Mai tarziu, un ecou al acestei invataturi antice se regaseste la unii teologi ai crestinismului. Astfel, sfantul Beda Venerabilul si Guilleume de Conches vorbesc despre forma sferica a Pamantului. Biblioteca Saltikov - Scedrin din Leningrad pastreaza o biblie din secolul XIV care a apartinut casei regelui de Navarra, ale carei ilustratii in culori reprezinta planetele, Luna si Soarele ca niste corpuri sferice.

Unele date ne indreptatesc sa credem ca anticii cunosteau nu numai forma, ci si dimensiunea Pamantului. Eratostene si Aristotel vorbesc despre o circumferinta atat de apropiata de lungimea reala, incat nu ne vine sa credem. Stadiul, unitatea de lungime in Grecia Antica, este in legatura cu aceeasi marime - circumferinta planetei. El reprezinta a 1/216.000 parte din ea. Ramenul - unitate din Egiptul Antic reprezinta 1/108.000.000 din aceasta baza de calcul. Masura sacra din Egiptul Antic, 'piciorul piramidelor' (0,63566 metri) este exact a 10 milionime din raza care leaga centrul Pamantului de unul dintre Polii sai. Metrul reprezinta a 40 milionime parte din circumferinta.