Generalul Ionescu Heroiu Spiridon Fapte de arme, Soimii de la Manastirea Dealu referat






“Fapta de arme cu totul  exceptionala savarsita pe campul de lupta”

 Generalul  Ionescu Heroiu Spiridon s-a nascut in 1921  la  Targovuste, intr-o   familie  in care tatal era  invatator.   Sarguincios inca   de mic,  se  prezinta la  concursul de admitere in liceul militar de la Manastirea Dealu’, in 1932,  la care reuseste printre primii.     Urmeaza cele opt clase ale acestui liceu, fiindu-I-se apreciate nu numai calitatile fizice – era un tanar inalt si frunos -  cat si spiritul de colegialitate si camarederie.   Cu asemenea caracteristici este admis fara examen,  conform dispozitiilor de atunci, ca elev in Scoala de Ofiteri-Cavalerie din Targoviste, pe care o  absolva la 10 mai ’42, cu  gradul de  sublocotenet.     A fost repartizat Regimentului 10  Rosiori.    Dupa  stagiul regulamentar la comanda  de mici unitati, in care are loc restructurarea regimentului prin introducerea mijloacelor  motomecanizate,    se cere si I se aproba    incadrarea  la  Partea Operativa a Regimentului 10 Rosiori Purtat,   cu care pleaca pe front,    in primavara anului  1943.    In aceasta situatie,  regimentul sau,  impreuna cu Regimentul 6 Rosiori Purtat,   alcatuiesc Detasamentul Motomecanizat al  Diviziei 8 Cavalerie- Purtata,  sub   comanda   ilustrului  general roman  Radu Korne,  cu care ajunge    in zona     Maicop-  Bazinul  Kubanului – in zona  vestica a Masivului Elbrust din Muntii Caucazului.    

    In inaintarea   impetuoasa a Detasamentului,  varful Cercetarii  cade I ntr-o ambuscada,   pe   versantul Raului Terek,  organizata de  fortele sovietice si partizanii locali,   superioare ca numar si dotare.    Autovehiculele usor  blindate  ale cavaleristilor,  par  o prada usoara pentru  inamic;   numai ca   sublocotenentul Ionescu Heroiu   alegandu-si o  mana dintre cei mai activi  cavaleristi,   cativa ostasi si doi  subofiteri,    are initiativa   unei  invaluiri pedestre   tipic infanteriste  in zorii zilei urmatoare, prin care cade in spatele inamicului,  buimacit de   somn si vodca   si care  paraseste  pozitia sub  focul concomitent  de sprijin al autovehiculelor romanesti.     Prin   acesata  manevra,  varful Cercetarii, Detasamentului Purtat al  Diviziei a opta  Cavalerie Purtata,   este eliberata de primejdie   si isi  reia  misiunea.  

    Initiativa  sublocotenentului Ionescu Heroiu, infaptuita     fara nici o pierdere, a fost  apreciata ca   “fapta de arme cu totul exceptionala savarsita pe campul de lupta” , cu spade clasa a- III-a, prin Inaltul Decret Numarul 1492 din 12 aprilie 1945.     Avea   doar 22 de ani, si este unicul absolvent al  liceului militar de la Dealu’ –distins   cu aceasta  decoratie.     

    Reintors in tara   strabate  perioada de  framantari  1945-1948, la   finele caruia,   fara a fi fost  membru de partid,   este numit Director de Studii la noul liceu militar infiintat la Roman;  aici  consultat de  sefii ierarhici,  capitanul Ionescu Heroiu   propune ca numele liceului militar nou- infiintat, sa fie cel al lui “Dimitrie Cantemir”- propunere   acceptata, in  vigoare si astazi, chiar daca instittia de  invatamant a fost stramutata de la Roman, prin Predeal la Breaza. Situtia  de  director de studii  este inscrisa pe placa de marmura  din  incinta cancelariei profesorilor de la Breaza.    Toate   aceste merite,  n-au impiedicat trecerea sa in rezerva in 1953,  fapt care nu l-a demoralizat;  intra prin concurs la  Facultatea de Agronomie, pe care o absolva in 1961,   dobandind o a doua  calificare, aceea de inginer agronom,   fara a uita “prima  dragoste”-  aceea pentru “manastireni”, colegi si camaazi de la Manastirea Dealu’. 

    A activat cu atata devotament si staruinta incat  el a fost ales  in perioada festivitatilor  transmiterii traditiei catre cantemiristi la 14-15 iunie 1995, sa aduca flacara  de la candela ce  arde la capataiul Viteazului ucis la Campia Turzii, iar  mai tarziu sa  instuie premiul  “General  Ionesu Heroiu Spiridon”,  pentru  elevii merituosi ai Colegiului Militar de la Breaza.   Tot  el este cel care   din respect  pentru liceul militar  de la Manastirea Dealu’, si deosebita afectiune pentru cantemiristi,  a donat muzeului   pelerina de  cavaler  a Ordinului  “Mihai Viteazul”.  Faldurile acesteia,   alaturi de caseta  continand   cate o mana de pamant din locurile istorice ale Romaniei,   pastrata in muzeu, simbolizeaza   nu numai traditia  dintre cele doua institutii militare de invatamant  unificate, ci si  acelasi patriotism  dovedit de veacuri  de Ostirea Romaniei.

                                                                  Bibliografie:  Nicolae Roboiu , Sorin Enescu “Soimii de la Manastirea Dealu”- Editura 1993 Bucuresti, paginile 181-354;



                                                                                         Alexandru Dutu, Florica Dobre, Leonida Longint “Armata Romana in al doilea razboi mondial” Dictionar  Enciclopedic,  Editura Enciclopedica 1999, Bucuresti pagina 189.                                                                  Sargetzia

“Ne vom cinsti pe veci eroii cazuti pe Campul de Onoare”

          Nascut la 17 mai 1919,  in Comuna Vedea, Satul Malu,  Judetul Giurgiu,  dintr-o  famile de tarani, care mai avea inca cinci copii. Daia Marin a intrat prin concurs la Liceul Militar “Manastirea Dealu”, in 1929,  absolvindu-l in 1937,  promotia a douazeci si doua,  dupa care  a urmat cursrile  Scolii Pregatitoare de Ofiteri- sectia artilerie.

           Avansat  sublocotenent la 31 martie 1940, a   fost  repartizat  Regimentului 6 Atilerie Grea din Timisoara,   dupa  care trei ani de serviciu ca ofiter, data fiindu-I si pasiunea pentru  matematica, a urmat in paralel si cursurile facultatii politehnice din acel oras. La  23 martie 1944 a fost avansat  locotenent;  in acea perioada  Romania a avut de infruntat  evenimente istorice grele: in august 1940,  ca urmare  a Dictatului de la Viena, ni s-a impus cedarea  Transilvaniei de Nord si apoi cedarea Basarabiei, iar la 23 august ’44,   s-a iesit din alianta cu Germania, declansand operatiuni militare  impotriva hitlerismului.  In aceste imprejurari Regimentul 6 de  Artileri Grea,  a primit misiunea  de a sprijini unitatile romanesti care stavileau invazia inamocului  fascisto-hortyst si care initial depasisera cu peste 25 de Kilometri, linia vremelnica de demarcatie  romano-ungara, urmand a lua pozitie in zona Tarnava Mica- Muresul Mijlociu.  Deplasandu-se esalonat,  protectia ii era asigurata de bateriile locotenentului Daia Marin, care   dupa scurgerea unitatilor remorcate auto,-  schimba de pozitie  pe un nou aliniament de sprijin protector. Pentru indeplinirea acestei misiuni, locotenentul Daia Marin  s-a oferit  voluntar; la asemenea schimbare de pozitie, in data de 8 septembrie 1944, care se  desfasura pe drumul in serpentine, din defileul  dinaintea Satului Blajel, (la 8 kilometri de Medias, in drum, pe directia Tarnaveni),  vehiculele auto-tractate,   ale   bateriilor, au  fost  surprinse de  aviatia inamica si  bombardate cu  violenta, producand  pierderi materiale si de vieti  ale  militarilo, intre care chiar locotenentul Daia Marin  si peste   25  artilersiti. Avea   doar  25 de ani.

         A fost citat pe ordin de zi “pentru   vitejia  si spiritul de sacrificiu exceptional…  ofiterul si-a sacrificat viata  oferindu-se  voluntar la comanda sectiei ce schimba pozitiile  sub bombardamentul violent al  aviatiei inamice. Locotenentul Daia Marin a pierit ca  un brav  erou,   viata  si moartea sa   fiind  o pilda  de  sacrificiu si eroism.   Drapelul de  lupta  al Regimentului 6  Artilerie Grea,  se pleaca indoliat in fata mormantului eroului  locotenent Daia  Marin.”

         A fost avansat  post-mortem  la gradul de capitan   si decorat cu ordinul “Steaua Romaniei”, clasa a- II-a  cu spada,      osemintele sale   se gasesc in groapa comuna  impreuna cu a celorlalti  camarazi , cazuti  in curtea bisericii ortodoxe din Satul Blajel,  unde  la data de 14 noiembrie  1929 s-a dezvalit  si un monument al eroilor-  solemnitate la care a participat si o delegatie din partea Colegiului Militar “Dimitrie Cantemir”  din care a facut parte si elevul Daia Viorel, din clasa  a unsprezecea,   nepot din frati al bravului erou.  Pe placa din marmura, sta  inscris:          ”Va admir, eroi cu Tari/ Lumea-ntreaga va admira,/ De curajul  vostru aprig/ Pan’ si dusmanii se mira;/ Pe mormantul  vostru umed/ Se va scrie in tarana:/ Morti, aici, zac  fiii Tarii/ Pentru Patria Romana!” . Aceste  versuri  apartin   unei eleve   a Scolii Elementare din Blajel.  

        Un manastirean dintre cei 102 eroi,  absolventi  ai liceului militar de la Manastirea Dealu’ , preluati in traditie si pomeniti in   paraclisul  actalului Colegiu Militar “Dimitrie   Cantemir”   din Breaza si pentru care – pe monumentul eroilor  di incinta este sapat in marmura: “…ne  vom cinsti pe veci/ Eroii cazuti pe campul de onoare.” .

                                                        Bibliografie:  Nicolae Roboiu, Sorin Enescu “Soimii de la Manastirea Dealu’ ”- Editura 1993 , Bucuresti,  paginile 239, 348.

                                                                               Vasile Suciu, “Crucea Pamantului” –Editura 1993, Targu’ Mures   , paginile 24-25.

                                                                               Arhiva Regimentului 6 Artilerie Grea- dosar personal, fila 39.

                                                                                            Sargetzia





“N-am  ajuns  <sat fara caini>”

    Capitanul aviator  Alexandru Serbanescu, s-a nascut la 17 mai 1912,  la   Colonesti-Olt.  A absolvit liceul militar de la “Manastirea Dealu’” in anul 1931 (promotia a saptesprezecea), dupa care a intrat la Scoala de  Ofiteri de Infanterie din Sibiu, pe care a absolvit-o in 1933,  cu gradul de sublocotenet pe locul 70 din 456. A fost  repartizat  Batalionului 3 Vanatori de Munte din Brasov, unde a fost curand remarcat prin calitatile de “mic comandant”.   Selectionat si trimis la Scoala de Aplicatii, pe care o urmeaza de la 1 septembrie 1935, la 31 octombrie 19 36,   pe care o absolva cu aprecierea “mult interes pentru invatatura” , obtinand nota cea mai mare, la cursul de tactica infanterie.   Dealtfel, calificativele superlative, n-au lipsit in  activitatea depusa ca infanterist si vanator de munte.  Anatul sau spre  inaltimi nu s-a marginit  numai la relieful montan;  a cerut sa fie primit la Scoala de  Observatori Aerieni,  pe care o absolva, clasificat al douazeci si noualea din saptezeci si sase, in 1939 renuntand la specialitatea de vanator de munte, -urmeaza Scoala de Pilotaj., obtinand brevet de “ Pilot de Razboi” la 31 octombrie 1940.  Nu se dezice nici in aceasta noua calificare:  se afirma, este apreciat si da dovada de perseverenta,   spirit  pedagogic si  camaraderesc, incat este promovat instructor de zbor, la Escadrila de elevi, din Scoala de Ofiteri de Aviatie.   Din aceasta, la intrarea Romaniei in al doilea razboi mondial, este repartizat  aviatie de vanatoare in care,  dupa numai trei ani, indeplineste 590 misiuni de lupta, angajeaza 235 lupte aeriene si obtine 47 victorii omologate, pe fronturile de la   Stalingrad, Don, Mius, Melitopol,  Zaporoje, Kerci si Mo;ldova.

      Ca urmare a acestor remarcabile rezultate de lupta,  a fost  distins cu Ordinul  “Virtutea Aeronautica” in gradele de ofiter, Cavaler si  Crucea de Aur, cu decoratiile Steaua si Coroana Romaniei cu spade , iar la 20 decembrie 1943, cu  Ordinul  “Mihai Viteazul”, fiind uletrior citat de intreaga Aeronautica, la 12 iule 1944.  In inaltul Decret de Decorare cu Ordinul “Mihai Viteazul”, este inscris: “Pentru curajul, avantul si destoinicia cu care a condus la lupta, escadrila de vanatoare, fiind totodata in fruntea ei.” Desi proaspat capitan aviator, promovat la comanda  Grupului 9  Vanatoare,   a fost apreciat drept    cel mai de sema dintre vanatorii nostrii, unul dintre marii comandanti de grup din aviatia romaneasca, ofiter de elita si mare patriot”.  Cu grupul sau,  dispunand de avioane,  Me109G,  a infruntat in vara lui 1944  si formatiunile de aviatie anglo-americne, (macheta Me109 G este expusa si in muzeul colegiului),  desi intrecuti  de superioritatea numerica  si    tehnica   de lupta a inamicului.   In  prezilele  lui  august 1944,  cand aveau  loc tratatve secrete  in vederea  iesirii Romaniei din alianta cu Germania si se conturau rezultate favorabile cu tara noastra,   se emisese o dispozitie   tacita de a nu mai infrunta   formatiunile anglo-americane, pentru a se menaja pilotii-  respectiv pentru a-I pastra   in lupta de redobandire a Transilvaniei.  In baza acestei  dispozitii tacite, la alarma din 18 august 1944,  anuntand ca circa 900 de avioane de bombardament, zburand la 7000 metri, se indrepta spre zona petrolifer Campina- Ploiesti, capitanul aviator Serbanescu, si-a pregatit grupul pentru interceptarea inamicului; s-a pomenit atunci de cea dispozitie, la care – “incurajta  de  mandria sa de vanator incercat ”- capitanul Serbanescu a raspuns :”N-am ajuns <sat fara caini>!  si s-a urcat in carlinga. Aintrat intr-o patrula de vanatoare Mustang, a avariat un aparat, dar celelalte trei l-au doborat. A doua zi, pe 19 august, dispozitia tacita a fost confirmata in scris,  dar  capitanul  aviator Serbanescu  se  prabusise la Rusavat-  Patarlagele: “ decolat  mai mult din propria sa inititiva ”,  cazuse “eroic la   datorie, ca un brav -  coplesit de  superioroitatea numerica si tehnica americane -  aparandu-si  cerul  patriei. ” ,   pentru  “ gloria   aripilor romanesti  pe care le-a iubit atat de mult”,  devenind   “simbolul  tinerelor  generatii de zburatori”.

        Oare,  titlul  “Un Nume de Legenda” dat  brosurii editate in memoria sa, nu este prea  putin?

                                                                       Bibliografie: Ichim Eugen  “Ordinul de razboi <Mihai Viteazul>” –Editura “Modelism si Jertfa”, Bucuresti, 2000, pagina 172- IDR 3266/ 20 decembrie 1943 capitolul 2,  punctul 31.

                                                                                             Eugen Stanescu , Iulia  Stanescu, Gavril Preda “Cavaleri ai Ordinului <Mihai Viteazul>”- Editura “Universal cartfil  ”, Ploiesti 1996, pagina 388.

                                                                                              Nicolae Roboiu, Sorin Enescu “Soimii de la Manastirea  Dealu’ ”- Editura 1993,  Bucuresti, pagina  239.

                                                                                               Tudor Vasile “Un Nume de Legenda : Aviator capitan Alexandru Serbanescu”  paginile 9, 129-131.

                                                                                               Alexandru Dutu, Florica Dobre, Leonida Longin- ”Armata Romana in cel de-al dioilea razboi mondial 1941-1945”. Dictionar Enciclopedic, Editura Enciclopedica , Bucuresti 1999, pagina 377.

                                                                                      Sargetzia









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani