Logo referatele carte



Conceptia sfantului augustin-teocentrismul



CONCEPTIA SFANTULUI AUGUSTIN.

TEOCENTRISMUL

Secolul al III-lea d.Hr este caracterizat in Imperiul Roman printr-o noua expresie a sentimentului religios, mai subtila si mai putin materiala, crestinismul. Proclamat ca religie de stat, initial mai mult din motive politice si mai putin din vocatie religioasa, crestinismul devine fundamentul unei noi civilizatii.

In aceasta perioada, in care Imperiul Roman era pe cale de a fi distrus de navalirile barbare, se naste in Africa de nord, laThangaste, Augustin -Aurelius Augustinus-, (354-430), intr-o familie de functionari; mama sa, Monica, era crestina.

Educatia si-a facut-o in Cartagina. Lectura scrierilor lui Cicero l-au determinat   sa studieze filozofia. In 374, este profesor de retorica la Cartagina. Renumele sau crescand,

pleaca  la Roma si Milano.

          Dupa cum singur marturiseste, in scrierile sale “Confesiuni”, la Cartagina a trait in desfrau “fiind sedus si seducand, fiind inselat si inseland, in diverse pofte lumesti”. Cu toate acestea a fost stapanit de dorinta de a intelege religia.

          Intr-o perioada de timp relativ scurta constiinta sa religioasa trece de la manheism (care sustine este o lupta intre bine si rau, intre Dumnezeu si materie cu propovaduirea unei vieti aspre pentru a te elibera de fortele raului) la scepticism, aprofundeaza scrierile lui Platon si Porfir, pentru ca in 387, sub influenta episcopului Ambrosius sa se converteasca la crestinism.

          Renuntand la cariera de dascal se intoarce in 388 in Africa, se hirotoniseste, dupa

ce a trait doi ani intr-o manastire si devine ajutorul episcopului de Hippo Regius (Hippona).

In 396 devine episcop al orasului, pana la moarte influentand politica religioasa a bisericii

africane. Sfantul Augustin este autorul unei opere impresionante. In perioada 426-427,

inventaria in “Retractationes” 93 de titluri cu 232 de carti, o bogata corespondenta,

numeroase predici, dialoguri de inspiratie filozofica ” De ordine” (“Despre ordinea in succesiune”), “Contra Academicos” (“Impotriva filozofilor academici”),” De vita beata“ (“Despre viata fericita”) in care se dezbat cele trei parti ale filozofiei antice (fizica, logica si morala),“Sololoquia”(gasirea unei fundamentari rationale, filozofice crestinismului, scrieri polemice impotriva diverselor curente eretice religioase (manheism, donatism, arianism), lucrari de exegeza a doctrinei crestine, tratate de teologie docmatica (“De fide et symbolo”- Despre credinta si simbol, “De trinitate”- Despre Sfanta Treime, “De doctrina cristiana”-Despre doctrina crestina).

Doctrina despre pacatul originar, harul dumnezeiesc si predestinatie au fost teme pe care le-a tratat in mod special.

          De o deosebita importanta este lucrarea “Confesiuni” in care pe parcursul a 13 carti, Augustin descrie framantarile constiintei sale pe drumul parcurs pana a deveni crestin. In aceasta scriere discuta de asemenea despre timp si despre existenta raului pe lume.

          In cele 22 de carti ale operei “Cetatea divina” (“De civita Dei”), Augustin da o replica literaturii pagane, care acuza noua religie, crestinismul, de prabusirea Imperiului Roman. Folosind datele istorice, Augustin isi sustine teza sa despre existeta concomitenta a doua categorii umane (doua cetati): una, a celor care sub influenta ideilor pagane nu urmaresc decat obtinerea de bunuri pamantesti si a doua, a celor care iubitori de Dumnezeu se alatura bisericii, unde sunt pregatiti pentru viata viitoare.

          Trasatura esentiala a lucrarilor lui Augustin este raportul dintre credinta si ratiune. Desi profound credincios, credinta este premiza filozofiei crestine, el considera ca ratiunea trebuie sa consolideze credinta si sa o faca inteligibila: “Intelegerea este rasplata credintei. Deci nu incercati sa intelegeti pentru a crede, ci sa sa credeti pentru a putea   intelege”.

          Conceptia sa filozofica, in care a adoptat idei platonice si neo-platonice pe care le-a adaptat structurii sale spirituale, a fost pusa in slujba teologiei. Pentru Augustin, Dumnezeu este centrul existentei.

          Augustin a incercat sa explice in mod rational o serie de concepte si notiuni.

          Ca si Platon considera ca sufletul isi are locul in trupul omnenesc (“ omul este suflet rational care se slujeste de un trup material si muritor”), insa spre deosebire de acesta, el considera ca Dumnezeu creeaza fiecare suflet cand o fiinta umana vine pe lume.

          Cunoasterea este produsul sufletului rational, ea bazandu-se pe informatiile primite prin intermediul simturilor si pe cele percepute de minte “prin sine”. Mintea foloseste simturile pentru a cunoaste, dar prin nivelul ei intelectual poate sa judece si sa interpreteze aceste informatii. Tot ceea ce cunoaste spiritul prin sine este inteles, dintre simturi numai vazul poate da o informatie atat de clara (“ Ratiunea este vazul mintii, datorita caruia ea percepe adevarul prin sine, fara mijlocirea trupului”).

          Ca si pentru Platon, Augustin considera ca activitatea intelectuala are ca rezultat iluminarea mintii si recunoasterea unor adevaruri fundamentale care sunt latente in mintile oamenilor. Descoperirea acestor adevaruri, ajuta fiinta omeneasca sa stabileasca judecatile referitoare la ea insasi sau la ceea ce o inconjoara (regula adevarului si a ratiunii  drepte). Fiinta umana este pentru Augustin “o unitate”, acesta idee este insa in contradictie cu teoriile lui Platon.

          Conceptia sa Teocentrica este extinsa si asupra intelegerii naturii umane. Fiinta umana este deosebit de complexa, viata sa morala poate fi inluentata de filozofie in sensul asigurarii fericirii in care Dumnezeu a creeat omenirea.

Augustin dinstinge intre natura entitatilor nerationale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) si a fiintelor rationale care au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de Augustin “ iubiri” indeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui  Dumnezeu care “este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor”. Intelegerea si aplicarea legii lui Dumnezeu este o culme a intelepciunii.

          Interesanta este si conceptia lui Augustin referitoare la existenta raului in lume. Raul nu poate fi atribuit lui Dumnezeu care este ceatorul a tot ceea ce exista. Raul este o deficienta a existentei depline. Dupa Augustin, el a aparut ca urmare a vointei libere a omului de a alege intre “iubiri”. In acest mod explica Augustin pacatul stramosesc. Adam a pacatuit prin alegere, iar omenirea purtand povara acestui pacat a cerut mijlocirea lui Hristos pentru salvarea ei. Acordand un rol important sacrificiului lui Hristos pentru omenire, conceptia lui Augustin poate fi considerata Christocentrica sau o imbinare intre Christocentrism si Teocentrism. De aici si controversele existente in studiile multor autori contemporani al caror obiect de studiu este viata si opera lui Augustin.

          Importanta pentru dezvoltarea gandirii filozofice este si conceptia lui Augustin referitoare la natura timpului. Incercand sa explice masurarea timpului el isi da seama ca ajunge la un paradox. Timpul trecut nu poate fi masurat pentru ca nu mai exista, cel viitor pentru ca nu a venit, iar cel prezent devine trecut de indata ce incepe sa existe. De aceea el concepe timpul ca o extensie: ceea ce masuram sunt impresiile si amintirile ramase in mintea omului. Timpul trecut este lung sau scurt dupa cum amitirea noastra in prezent este mai lunga sau mai scurta. A vorbi despre viitor inseamna a ne referi la asteptarile noastre mintale.

          Incercand sa gaseasca explicatii la aspectele majore ale existentei, prin intreaga sa gandire si creatie, Augustin (canonicizat de Biserica catolica) acorda in mod rational lui Dumnezeu un loc central.

          Prin modul de abordare a diferitelor concepte, opera lui Augustin a fost un factor de influentare a gandirii religioase medievale si in perioada actuala initiind controverse.

         

         

          BIBLIOGRAFIE

COLLINSON, DIANE, “Mic Dictionar al Filozofiei Occidentale”, Bucuresti, Editura Nemira,                                                       1995, pag. 39-42;

MATEI, HORIA,           “Civilizatia Lumii Antice”, Bucuresti, Editura Eminescu, 1983,                     

                                      pag. 96-97;   

www.geocities.com/zacharyaustinharris/Theo.html

www.amazon.com: STUNDER, BASIL, O’CONNELL, MATTHEW, 

The Grace of Christ and the Grace of God in Augustine of Hippo: Christocentrism or Theocentrism “

                                                                                         

                                                                                          SARBU ALEXANDRU DAN

                                                                                                    Clasa a IX-a F

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani