Calatoriile lui Livingstone

David Livingstone a fost eroul victorian perfect. El a cutreierat drumurile unui tinut necunoscut ca misionar crestin si carismatic si a dus o lupta solitara in conditii grele impotriva institutiei sclaviei. A fost un geograf meticulos , dar dragostea pentru Africa razbeste din scrierile lui- bolta infinita, peisajele minunate, prezenta permanenta a animalelor salbatice, locuitorii pasnici ai satelor, cei cu care si-a impartasit viata si drumurile si cu care a legat relatii durabile si puternice.

S-a nascut in 1813, intr-o familie saraca si a muncit, copil fiind, intr-o torcatorie de bumbac, dar a urmat cursuri serale si a devenit medic. In 1840 a intrat in societatea Misionarilor si a fost trimis intr-un avanpost din Botswana, condusa de Robert Moffet, cu a carui fiica , Mary, s-a casatorit. In calatoriile sale misionare si de cercetare a intalnit pe viu comertul de sclavi. Acesta este practicat mai ales de arabii din Zanzibar , pe tarmurile de est, provocand suferinte si mizerie in nenumarate sate africane. Livingstone s-a jurat sa-si inchine viata abolirii acestei umilinte.

In primele calatorii l-a insotit si Mary,dar in 1854 s-a intors in Scotia cu cei patru copii. David, hotarat sa stavileasca comertul cu sclavi a infiintat pe malul fluviului Zambezi “centrul de civilizatie crestin si comercial”. A indraznit sa traverseze continentul african pe fluviu in canoe si pe uscat ,din Luanda pana la Quelimane, descoperind in drum Cascada Victoria. N-a gasit un drum navigabil, dar cu toate acestea a fost sarbatorit in 1854, la revenirea in Anglia, ca un erou. 32462buu19ltt5k

In martie 1858, cu sotia si cu alti sase europeni s-a reintors in Africa: Societatea Regala de Geografie l-a trimis sa conduca o expeditie pe Zambezi pe un vapor cu aburi. A primit asadar o noua posibilitate sa-si transformele visele in realitate, dar nu a avut succes. Zambezi era plin de cataracte si n-a gasit loc de trecere nici pe fluviul Ruvuma .In 1862, Mary a murit de malarie ,iar Livingstone s-a intors in Anglia dupa doi ani- fiind primul european care a vazut lacul Nyasa .

Circumstantele ultimei expeditii au fost pentru el cele mai avantajoase. A pornit in cautarea izvorului Nilului. A calatorit pe uscat cu un grup de calauze si hamali africani, precum si cu indineni cipai, dar nu agsit izvorul Nilului. A dat din nou de dificultati: s-a imbolnavit, i s-au furat proviziile si a fost parasit de o mare parte a echipei.

Trei ani nu s-a stiut nimic despre el. In final, New Herald a organizat i expeditie ca sa il caute, sub conducerea tanarului ziarist Morton Stanley. In 10 noiembrie 1871, dupa zece luni de calatorie, Standley l-a gasit pe Livingstone bolnav si slabit, in satul Ujiji. Stanley l-a abordat astfel: “Dr. Livingstone, daca nu ma insel ?”-“Eu sunt”- raspunse savantul.

In curand si-a recapatat puterile si impreuna cu Stanley a descoperit tarmul nordic al lacului Tanganika . Contrar banuielilor initiale si-a dat seama ca acesta nu era izvorul Nilului. Dar Livingstone a fost surd la rugamintile lui Stanley de a se intoarce acasa . ut462b2319lttt

Dupa sapte luni a pornit din nou la drum, dar pe malul raului Bangweulu, starea sanatatii lui s-a deteriorat. A bolit opt luni in satul sefului Chitambo, iar la 1 mai 1873 a fost gasit mort langa pat, ingenuchiat ca pentru rugaciune.

Apoi a pornit pe ultimul sau drum. Doi tovarasi credinciosi, Chuma si Susi, l-au imbalsat si i-au purtat corpul 1600 km pana la coasta, de unde urma sa fie transportat cu vaporul. A fost depus spre odihna vesnica, cu mare compasiune publica, in Catedrala Westminster.