Literatura bizantina, genuri si specii cultivate, Evanghelia sec X referat






Literatura bizantina

Literatura bizantina s-a format sub influenta concomitenta a crestinismului si a antichitatii grecesti.In scoli,baza educatiei o formau autorii clasici si scrierile unor Parinti ai Bisericii.Contactul culturii bizantine cu literatura,istoriografia,stiinta,filozofia si arta antica greaca s-a mentinut timp de 1000 de ani – fapt unic in Europa Evului Mediu.Literatura bizantina nu a avut genii de talia unui Dante, dar a avut totdeauna o pleiada de scriitori de o inteligenta si de o cultura cu totul remarcabile.

Ca trasaturi generale,este o literature in care autorii – scriind si intr-o limba care cauta sa pastreze,daca nu totdeauna tiparele elinei clasice,macar ale celei elenistice, koine , - si-au format un mod de a gandi si de a scrie cat mai apropiat de al modelelor clasice.Scriitorul va cauta deci sa exprime,intr-un limbaj cat mai frumos,acordand formei o neta proeminenta asupra fondului – si nu rare ori cazand din aceasta cauza in artificial.Va manifesta o predilectie constanta pentru elocinta si aluziile mitologice,pentru pedanteria expresiei si dialectica demonstratiei.Ca urmare,verbozitatea si abudenta mijloacelor stilistice il fac uneori sa ramana obscure.Cultul literaturii antice ramane primordial ; cu toate aceste sursele de inspiratie sunt bogate,variate ,incluzand si subiecte,teme sau motive literare orientale(siriene,persane,arabe,indiene), precum si aspecte pitoresti din realitatea vietii sociale bizantine a timpului.Bogatia genurilor cultivate este notabila : opere de retorica,povestiri,biografii,amintiri,epistole,satire,pamflete,romane,etc.

Astfel,printer scriitorii care s-au dedicate genului satiric se numara volubilul,spiritualul,pitorescul Theodoros Prodromos(sec.XI) , sau imparatul Theodoros II Lascaris(sec XIII).

Caracteristica cea mai evidenta a literaturii bizantine este traditionalismul sau(aproape inflexibil), - ale carui radacini pornesc din elenism.Literatura (in sensul cel mai larg ) si activitatea literara a constituit garantia cea mai de pret a constiintei de sine bizantine. 21757zmr73uhv9p

De rolul politic pe care il juca literatura in societatea bizantina era strans legata insasi pozitia scriitorilor in aceasta societate.Printre ei se intalneau imparati(Leon VI, Constantin VII Porphyrogenetul sau Manuel II Paleologul),inalti demnitari imperiali,patriarhi,mitropoliti,diaconi ai bisericii Sf. Sofia,numerosi calugari,functionari modesti sau simpli dascali. Ceea ce ii leaga ,ceea ce le era comun este “o constiinta misionara comuna. Ei se simt in primul rand obligate sa mentina integral pentru urmasi impunatoarea mostenire a anticilor,si tocmai prin aceasta mostenire sa se confirme ca urmasi ai lor.”(Hans-Georg Beck)

Omul de litere bizantin se adresa si clasicismului Bibliei. “In felul acesta el asocia misiunea sa politica si culturala cu propaganda pentru acea reelaborare a doctrinei crestine care s-ar putea numi ortodoxie politica . Ca exemplu tipic poate fi citat Mihail Psellos : el nu numai ca se entuziasmeaza pentru doctrian platonica ,ci si compune versuri de pro-memoria pentru terminologia juridical latina ,stilizeaza texte hagiografice ,se ocupa de demonologie si este in fine autorul unei voluminoase istorii a secolului sau;ca sa nu mai vorbim de numeroasele versuri dedicate inaltilor demnitari,autoritatilor,ierarhilor Bisericii,profesorilor si dascalilor”(Hans-Georg Beck) Manastirile constituie cadrul privilegiat, chiar daca se poate obiecta ca in Occident ca si in Bizant, lucrarile care erau citite in fata comunitatii de calugari aveau in primul rand un caracter religios. Natura operelor istorice ale epocii nu intra insa de loc in contradictie cu spiritul religios, dimpotriva, istoria era considerata o auxiliara a teologiei, ceea ce facea ca unii istorici sa fie recomandati in manastiri. Exista si posibilitatea lecturii publice in spatii private, in cercuri de prieteni impartasind aceleasi preocupari si gusturi literare, dar singura indicatie certa pe care o avem in acest caz este a cercului de literati din care face parte Agathias. Bineinteles nu trebuie exclusa posibilitatea lecturii individuale, de catre amatori de istorie dornici sa se instruiasca si sa se edifice prin citirea unor lucrari care imbina informatia cu interpretarea moralizatoare in sens crestin.

Evanghelia – sec X

Alaturi de impresionanta opera istoriografica ,ceea ce il ocupa in mod deosebit pe scriitorul bizantin era retorica.Apropape ca nu exista in Bizant un teolog sau un predicator care sa nu stapaneasca toate regulile si trucurile retoricii,pe care o studiau cu cea mai mare atentie. mh757z1273uhhv

cu interpretarea moralizatoare in sens crestin.

Alaturi de impresionanta opera istoriografica ,ceea ce il ocupa in mod deosebit pe scriitorul bizantin era retorica.Apropape ca nu exista in Bizant un teolog sau un predicator care sa nu stapaneasca toate regulile si trucurile retoricii,pe care o studiau cu cea mai mare atentie. mh757z1273uhhv

Caracteristica pentru literatura bizantina este si cultivarea unor genuri si specii literare minore,a unor compozitii de factura fragile ,manieristica,miniaturala.In acest camp se inscrie productia epistolara – care intra in cadrul retoricii,sau satira.Aici ,insa,bizantinii nu se aratau a fi prea dotati cu simtul umorului;asa dupa cum nu erau atrasi nici de genul eroic(Dighenis Akritas este un hibrid de epopee si roman).In schimb, spiritul lor acid facea ca adeseori satira sa alunece prea usor in sarcasm si invectiva,daca nu de-a dreptul in injurie(indeosebi cand se aplica in politica).In acest sens,modelul preferat – si potentat la maximum – era Lucian din Samosata.



Bizantinii au cultivat si o literatura prin excelenta de delectare – in care primul exemplu il daduse Istoria Etiopica (Etiopicele) a lui Heliodor.Scriitorul bizantin nu era obligat insa sa recurga la exemplele autorilor pagani din moment ce povestirile hagiografice contineau toate elementele pe care fantezia

Genurile si speciile cultivate

In domeniul prozei,literature bizantina si-a adus contributiile cele mai valoroase in scrieri cu character istoric,in opera hagiografice si cateva romane.

Titlul de onoare ii revine literaturii istorice – pasiunea cititorului bizantin,satisfacuta de un mare numar de autori : de-a lungul celor 11 secole ale istoriei sale,doar secolul al VIII-lea ,paralizat de masurile iconoclasmului,nu si-a avut marele sau istoric.Dupa perioadele cronografiilor,seria marilor istorici include numele lui Procopius,Psello si Ana Comnena.

Procopius din Cezarea(490–cca.555),secretarul lui Belizarie,pe care l-a insotit in campaniile din Africa si sudul Italiei,este autorula 3 opere de o importanta exceptionala pentru bogatia informatiilor,consemnate cu un talent autentic de scriitor.Razboaiele relateaza cu precizie si spirit obiectiv campaniile lui Belizarie,totodata furnizand si pretioase date gografice ,politice,etnografice privin tinuturile si popoarele pe acre le cunoscuse,precum si evenimentele contemporane din Bizant.Despre edificii este o prezentare a activitatii edilitare a lui Iustinian.Istoria secreta ,un tablou al realitatilor contemporane politice negative,este ,in fond, un pamflet in care Belizarie ,Iustinian si Teodora sunt prezentati in culori negre.In Istoria secreta staruie amintirea spiritului satiric al lui Lucian din Samosata.

Georgios Pisides (sec VII),diacon la Sf.Sofia si delegat al patriarhului pe lanag imparatul Heraklios ,a scris trei poeme,destinate lecturilor publice: Expeditia contra persilor,Infrangerea avarilor,Heraclida(neterminata).A compus in versuri un mic tratat despre originea creatiei,Hexahemeron,cu accente sincere de emotie in fata naturii.Ca istoric,Pisides are avantajul de a fi trait direct evenimentele relatate,de a fi fost in contact cu imparatul si curtea.

Mihail Psellos este autorul unei Cronografii cuprinzand perioada dintre 976-1078,dar interesandu-se mai putin de istoria militara,sociala,politica a acestei perioade,cat de viata cotidiana din Bizant,si in special de moravurile si intrigile de la Curte.

O capodopera a literaturii bizantine,mult raspandita in epoca,tradusa in toate limbile de cultura si citita cu un mare interes si astazi este Alexiada.Autoare,Ana Comnena(1083-1153),fiica imparatului Alexios,face un elogiu neintrerupt parintelui sau,dar si un amplu tablou al epocii ,pe baza unei vaste si variate documentatii,precum si a amintirilor personale.

Proza literara bizantina include si opere despre vietile sfintilor.Observarea precisa a realitatii ,finetea studiului psihologic,notaia pitoreasca a vietii si moravurile tutror straturilor societatii,alterneaza adeseori cu aventuri si povesti fantastice.Scopul urmarit este in primul rand acela de edificare morala crestina.

Un alt gen epic cultivat in Bizant este roamnul in proza,productie stereotipica,urmand schema celebrelor romane ale lui Heliodor(Istoria etiotipica) si Longos(Daphnis si Chloe):2 tineri indragostiti intampina tot felul de dificultati.Foarte gustat,genul a inceput dun sec V,cu romanul in versuri Ciprian din Antiohia.Autoarea lui,fosta imparateasa Eudoxia a scris – printre multe alte opere – si un poem in hexametrii,Patimile lui Hristos.





Cu totul diferit este celebrul roman Varlaam si Ioasaf, - o transpunere a unei legende indiene in care,in versiunea bizantina,in locul lui Buddha Gautama apare figura sihastrului Varlaam.

Numeroase genuri si specii poetice au fost cultivate in Bizant - poeme didactice,versificari pe cele mai variate teme,epigrame,poezii ocazionale,economiastice,satirice,parodii,povesti si legende ,poezii „prodromice”; mai tarziu,dupa 1204,poeme curtene,cavaleresti,de derivatie occidentala.O productie abundenta,dar de o valoare literara foarte modesta;cu exceptia a 2 momente, de o absoluta originalitate si de o realizare artistica de inalt nivel.

Primul din aceste momente este cel al poeziei ritmice. Este o poezie religioasa(ale carei origini urca pana la imnurile de propaganda ale gnosticilor din sec II),populara,nascuta in cadrului cultului si ramasa integrata liturghiei;un imn declamat si cantat in biserica,compus – ata textul cat si melodia – de un melod.

Reprezentantul ei ilustru,considerat cel mai mare poet al Bizantului,Romanos Melodul (cca.490-cca555) a compus un numar imens de de imnuri si rugaciuni. Iata un fragment:

Ca o mioara care-si vede mielul

tarait la moarte,Maria intristata il urma,

Impreuna cu alte femei,strigand:

„Incotro mergi,fiule?Incotro te grabesti?/.../

Sa te insotesc,fiule,ori mai degraba sa te astept?

Spune-mi un cuvant,tu,Cuvantule:nu ma lasa tacerii,

Tu, care mi-ai pazit curatia,

Tu,fiule,si Dumnezeul meu ! /.../

Te indrepti fiule catre o moarte nedreapta

Si nimeni nu se alatura durerii tale; nu te insoteste

Petru,care iti spunea:

„Nu m voi lepada de tine niciodata,niic chiar de-ar fi sa mor”.

/.../Din toti,nici unul! Tu,singur intre toti,

mori,singur,fiule,pentru toti cei care i-ai mantuit,

pentru toti cei pe care i-ai iubit,

Tu,fiule si Dumnezeul meu!

Al doile momnet,cel al amplului poem epic intitulat Dighenis Akritas, opera cea mai originala si mai importanta pe care ne-a lasat-o Bizantul;totodata o bogata ,colorata ,vie sursa de amanunte asupra vietii statului si a nobililor feudali.Este epopeea nationala a Bizantului, pentru ca tema ei este lupta Imperiului cu arabii in sec IX si X,sustinuta de trupele de frontiera(akritai); si pentru ca inspiratia poemului isi are sursa pe de o parte in sentimentul popular, pe de alta parte in sentimentul crestin,coordonata fundamentala a spiritului culturii bizantine. Eroul poemului,Dighenis,”este probabil acel ofiter bizantin din thema Anatolicelor care a cazut in 788 intr-o lupta impotriva arabilor.Amintirea luia ofst glorificata intr-un numar mare de cantece populare.A devenit unul dintre eroii favoriti ai armatelor bizantine”(H.Gregorie).










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani