Marele razboi taranesc din secolul al XV-lea in Cehia (razboaiele husite), Consolidarea statului ceh referat






  qu819o7111iuuk 17819oqj11iuk7r

  qu819o7111iuuk 17819oqj11iuk7r

CEHIA IN SECOLELE AL XIV-LEA SI AL XV-LEA

  qu819o7111iuuk 17819oqj11iuk7r

  qu819o7111iuuk 17819oqj11iuk7r

  qu819o7111iuuk 17819oqj11iuk7r

Succesele dezvoltarii economice a Cehiei in secolul al XIV-lea si largirea legaturilor ei economice internationale au consolidat intr-o mare masura situatia politica a statului ceh in Europa Centrala mai ales in acea vreme cand se contura destramarea “Sfantului Imperiu Roman de neam german”, in cuprinsul caruia Cehia ocupa de la mijlocul secolului al XIV-lea o situatie de prim rang. In istoria Cehiei, secolul al XV-lea se caracterizeaza printr-un puternic avant al luptei antifeudale a maselor populare si prin ridicare poporului ceh impotriva contopirii straine si impotriva asupririi din partea curiei papale.

Marele razboi taranesc din secolul al XV-lea in Cehia (razboaiele husite):

  qu819o7111iuuk 17819oqj11iuk7r

  1. Dezvoltarea economico-sociala in secolul al XIV-lea si lupta de clasa

In secolul al XIV-lea a avut loc in Cehia un puternic avant economic, care incepuse inca din secolul precedent. Industiria miniera a acestei tari a inregistrat noi succese. S-a intensificat extragerea fierului si a cuprului. S-au imbunatatit procedeele de topire a fierului, folosindu-se cuptoarele in care aerul era alimentat prin foale puse in miscare cu ajutorul energiei hidraulice. Au aparut ciocanele mecanice, a caror intrebuintare reprezinta o mare realizare in domenuiul metalurgiei medievale. In secolul al XIV-lea au capatat o mare insemnatate noile exploatari ale zacamintelor de argint din regiunea Kutná Hora. Exploatarea minelor de argint din regiunea Kutná Hora, Jilhava si altele a inlesnit indeosebi dezvoltarea monetariei. Grosul din Praga a devenit moneda de baza a circulatiei monetare, raspandindu-se si in Germania, Polonia si in marele canezat al Lituaniei. Se extragea si aur in cantitati destul de mari.

Relatiile marfa-bani patrunsesera tot mai adanc in toate sferele economiei feudale; s-a marit capacitatea pietei interne, s-a largit comertul extern. Dezvoltarea economica a regiunilor cehe din secolul al XIV-lea s-a oglindit mai ales in cresterea orasului Praga si a altor orase. La Praga, alaturi de vechiul oras, au crescut Orasul Nou si Malá Strana. Prin a doua jumatate a secolului al XIV-lea orasul Brno numara 8 000 de locuitori, Plzeň si Hradec-Králové – cate 5 000 de locuitori etc. Mestesugurile orasenesti au adoptat definitiv organizarea in bresle. In unele orase existau peste 50 de bresle (ca la Praga sau Plzeň), fapt care dovedeste specializarea mestesugurilor si marile progrese ale productiei mestesugaresti. Numarul produselor mestesugaresti a crescut, s-a imbunatatit calitatea lor, s-a largit sortimentul. Sticla ceha a capatat un renume european, a crescut faima “cristalului de Boemia”.

Baza economiei a ramas totusi agricultura, care de asemenea s-a dezvoltat intens. Aceasta se vede din folosirea tot mai fregventa a ingrasamintelor, din cultivarea plantelor furajere si din perfectionarea uneltelor de munca. Pretutindeni a sporit numarul morilor, atat al celor de apa, cat si al celor de vant. Au luat amploare semanaturile de in si canepa, se dezvolta intens cresterea oilor si a porcilor, a crescut simtitor numarul viilor nou plantate, au aparut elestee in multe locuri din tara.

Dezvoltarea relatiilor marfa-bani a avut ca rezultat marirea cererii de produse agricole. Tendinta de a-si marii veniturile indemna pe feudali sa-si intinda domeniile. Arhiepiscopia din Praga, de exemplu, poseda in a doua jumatate a secolului al XIV-lea peste 900 de sate, targuri, cetati si orase. Posesiuni imense s-au concentrat si in mainile marilor feudali laici. In acelasi timp nobilimea mijlocie a pierdut treptat pozitia sa anterioara, iar unii nobili care apartineau slehtei mici – zemanii - si-au pierdut si pamantul si independenta.

  1. Consolidarea statului ceh la mijlocul secolului al XIV-lea

In anul 1347, regele ceh Carol I (1346-1378), reprezentant al dinastiei de Luxemburg, a devenit imparat al “Sfantului Imperiu Roman”, sub numele de Carol IV. Politica lui Carol urmarea largirea posesiunilor dinastiei de Luxemburg, sacrificand sistematic in acest scop interesele generale ale imperiului. Deoarece Cehia forma nucleul dinastiei de Luxemburg, Carol cauta sa favorizeze aici dezvoltarea mestesugurilor si proteja orasele cehe, contribuind in acelasi timp la consolidare patriciatului german in multe din aceste orase. Urmarind sa asigure Cehiei o politica predominanta in imperiu, Carol a promulgat in anul 1348 in dieta din Praga, legea prin care se conferea tronului ceh dreptul de ereditate, iar Moravia, Silezia si Luzacia au fost declarate feude ale coroanei cehe. In anul 1373, Carol a anexat domeniilor coroanei cehe Brandenburgul. Conform “Bulei de aur” emisa in anul 1356 de Carol, in calitatea sa de suveran al imperiului german, regele ceh devenea primul dintre cei 7 principi electori, care aveau dreptul de al alege pe imparatul german.

Dorind sa intareasca rolul politic al Cehiei in imperiu, Carol I a infiintat o arhiepiscopie la Praga, scotand astfel Cehia de sub independenta bisericeasca fata de clerul german, in general insa, politica bisericeasca a lui Carol I a contribuit in mare masura la consolidarea in Cehia a pozitiei clerului catolic, care era bastionul dominatiei straine.





  1. Ascutirea contradictiilor sociale si nationale. Inceputul miscarii Reformei

Dupa moartea lui Carol I, Cehia, Silezia si Luzacia de sus au revenit fiului sau Václav (1378-1419), care a fost in acelasi timp, pana in anul 1400, si imparat al Germaniei. Celalalt fiu al lui Carol I, Sigismund, care a primit Brandemburgul, a devenit rege al Ungariei in anul 1386, iar in anul 1411 a fost ales imparat al Germaniei. Tocmai acesti succesori ai lui Carol au trebuit sa se ciocneasca cu miscarea revolutionara a poporului ceh – marele razboi taranesc.

Forta principala a acestei miscari populare din Cehia o forma taranimea supusa cruntei exploatari feudalo-iobage. In lupta comuna a diferitelor paturi ale poporului, a avut un mare rol cresterea miscarii orasenilor cehi revoltati de samavolnicia conducatorilor patricieni germani si de purtarea panilor cehi germanizati, care sustineau pe imparatul german, desi acesta urmarea suprimarea independentei Chiei. Nobilimea mijlocie si mica nobilime s-au alaturat orasenilor ridicandu-se impotriva marilor feudali, care jefuiau si tratau de sus pe cei mai mici. Particularitatea conflictului social si national pe cale de a izbucnii a constatat in faptul ca lupta de clasa s-a complicat prin lupta contra bisericii, la care au luat parte toate paturile sociale ale Cehiei feudale. Steagul in jurul caruia s-au concentrat atat lupta antifeudala, cat si lupta de eliberare nationala a Cehiei a fost Reforma – miscarea larga pentru lichidarea bogatiilor bisericesti si inlaturarea influentei politice a bisericii catolice, care constituia principalul sprijin al asupririi germane si al reactiunii feudale din tara.

Propovaduirea ideilor Reformei a avut un mare succes printre orasenii cehi inca din a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Critica impotriva clerului a fost dezlantuita la Praga in deceniul al saptelea de catre calugarul Konrad Waldhauser din Ordinul Augustinilor. Cam tot pe acea vreme s-a ridicat si Jan Milič, care a demascat viciile prelatiilor si a stgmatizat clerul pentru bogatia si luxul lui. Dupa moartea lui Jan Milič, ideile Reformei au continuat sa fie predicate de catre Matei din Janov. Matei indemna lumea sa se intoarca la simplitatea moravurilor crestinismului din primele timpuri. El cerea lichidarea tuturor manastirilor si invata ca averile trebuiau sa apartina saracimii. Matei socotea ca paturile societatii feudale sunt o inventie a diavolului. El considera necesara instituirea egalitatii universale in lume.

Unul dintre adeptii si discipolii lui Matei a propus sa se introduca impartasania tuturor laicilor “sub ambele forme”, nu numai pentru persoanele din tagma clerului, adica impartasania tuturor credinciosilor cu paine si vin. Aceasta revendicare era indreptata impotriva uneia din dogmele bisericii catolice, care statornicea ca numai clerul poate sa se impartaseasca “sub ambele forme”, iar laicii trebuie sa se impartaseasca numai cu paine si nu si cu vin (adica sa guste, dupa cum invata biserica, numai din “trupul lui Hristos” si nu si din “sangele Lui”). Insemnatatea acestei dogme consta in faptul ca ea servea ca “temei” pentru a justifica situatia privilegiata a clerului si a-l izola de mediul mirean. Cererea de a se da impartasanie “sub ambele forme” si laicilor ducea de fapt la negarea situatiei privilegiate a clerului catolic. Lupta ascutita ce s-a desfasurat la Universitatea din Praga intre magistrii cehi si cei germani a fost de la inceput legata de primele actiuni ale reformatilor cehi. O data cu ideile lor a inceput sa se raspandeasca in Universitatea din Praga invatatura, apropiata de ele, a reformatului englez John Wycliff. Critica clerului catolic si negarea drepturilor lui asupra bogatiilor si proprietatii funciare, asa cum se reflecta operele filozofice si teologice ale lui Wycliff, au corespuns starii de spirit si ideologiei cercurilor largi ale orasenimii cehe si au atras pe magistrii si studentii cehi. Cel mai cunoscut conducator al reformei cehe a fost Jan Hus, magistrul la Universitatea din Praga.

 

BIBLIOGRAFIE:

  • Istoria Universala (vol. III);

  • Incursiuni in civilizatia omenirii (vol. II);

  • Arborele Lumii.

  qu819o7111iuuk 17819oqj11iuk7r









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani