Imperiul Otoman

Imperiul Otoman la 1481: era expansiunii

Prima perioad\ a istoriei Imperiului Otoman era caracterizat\ de expansiune teritorial\ aproape continu\, timp `n care domina]ia turc\ a pornit de la un principat Anatolian nord-vestic spre a cuceri mare parte din sud-estul Europei [i Anatoliei. Institu]iile politice, economice [i sociale ale clasei imperiilor islamice au fost amestecate cu cele mo[tenite de la Imperiul Bizantin [i de la marile imperii otomane din Asia central\ [i au fost restabilite `n noi forme care s\ integreze acea zon\ `n timpuri moderne.

Originile [i expansiunile statului otoman, 1300 – 1402

~n fazele ini]iale de expansiune, otomanii erau liderii r\zboinicilor turci pentru credin]a islamic\, cunoscu]i sub numele de ghazis, care au luptat `mpotriva mic[or\rii Imperiului Cre[tin Bizantin. Predecesorii lui Osman I, formatorul dinastiei, au fost membri ai tribului Kay, care au p\truns `n Anatolia `mpreun\ cu o mas\ de turci nomazi oguz. Ace[ti nomazi, fugind de mongolul Gighis Khan, au distrus Bizan]ul dup\ lupta de la Manzikert (1071), au ocupat Anatolia central\ [i de sud `n timpul secolului al XII-lea. Ghazi[ii au luptat `mpotriva Imperiului Bizantin [i apoi `mpotriva mongolilor, care invadaser\ Anatolia, urmand hot\rarea Imperiului Il–Khanid din Iran [i Mesopotamia `n ultima jum\tate a secolului al XIII–lea. Odat\ cu dezintegrarea puterii Seljuq [i `nlocuirea cu suzeranitatea mongol\, impus\ direct de ocupa]ia militar\ a majorit\]ii Anatoliei de est, principatele turce independente – dintre care unul are condus de Osman – au ap\rut `n r\m\[i]ele Anatoliei. 36358rnk43rjg5i

Urmand `nfrangerii mongole asupra armatey Seljuq `n 1293, Osman a ap\rut ca prin] al principatului de grani]\ care a preluat Bithynia bizantin\ din nord–vestul Anatoliei, pe lang\ Bursa, comandand ghaza[ii `mpotriva Bizan]ului `n acea zon\. Barat `n est de principatul Germiyan, mult mai puternic, Osman [i succesorii imediat apropia]i s-au concentrat asupra atacurilor la teritoriile bizantine ce m\rginesc Stramtoarea Bosfor [i Marea Marmara spre vest. Otomanii, cei mai mari rivali musulmani ai Bizan]ului, au atras mase de nomazi si or\[eni [omeri, care au p\truns prin Orientul Mijlociu, c\utand s\ dea un sens vie]ii lor, s\-[i ca[tige vitalitatea [i s\ caute s\-[i `mplineasc\ dorin]ele religioase de a–[i extinde teritoriile islamice. Otomanii au putut s\ profite de dec\derea sistemului bizantin de ap\rare a grani]elor [i de nemul]umirea crescut\ `n domeniul economic, religios [i social `n Bizan], `ncepand de la Osman [i continuand pan\ la succesorul lui, Orkhan (1324 – ’26) [i Murad I (1360 – ’89), au preluat teritoriile bizantine, la `nceput dinspre vestul Anatoliei, [i apoi `n Europa de sud–est. Doar sub conducerea lui Bayazid I (1389 – 1402) faima [i puterea ca[tigate `n expansiunea ini]ial\ au fost utilizate pentru a asimila principatele turce[ti din estul Anatoliei.

Prin 1300 Osman conducea o zon\ din Anatolia care se `ntindea de la Eski[ehir (Dorylaeum) pan\ la campiile ~znik (Nicaea), au `nfrant mai multe eforturi organizate de c\tre Imperiul Bizantin, pentru a–i opri expansiunea. Eforturile bizantine pentru a da ajutor lui Il–Khanid `mpotriva otomanilor din est nu a avut succes, [i folosirea de mercenari de c\tre `mp\ratul Bizan]ului au cauzat pagube mai mari propriilor teritorii decat celor turce[ti. Otomanii s-au lipsit de echipamentul de asediu [i nu au fost capabili s\ acapareze ora[ele majore din Bithynia. Nu au putut face nimic nici `mpotriva vecinilor lor turci tot mai puternici, Aydn [i Karas, care au preluat preluat teritorii bizantine din sud–vestul Anatoliei. Captura din Bursa a lui Orhan `n 1324 (alte surse spun 1326) a furnizat primele `n]elesuri pentru dezvoltarea administrativ\, economic\ [i for]a militar\ necesar\ pentru a face principatele state sau pentru a creea o armat\. Orhan a `nceput politica militar\, extins\ de succesorii s\i, prin angajarea de trupe mercenare cre[tine, astfel diminu`nd dependen]a sa de nomazi.

Orhan a f\cut curand posibil\ capturarea r\m\[i]elor ora[elor bizantine din nord–vestul Anatoliei : ~znik (1331), ~zmit (1337) [i Üsküdar (1338). S-a mutat apoi `mpotriva celui mai mare vecin turc al s\u, vecin `nspre sud. Profitand de conflictele interne, Orhan [i–a anexat Karasul `n 1345 [i a ca[tigat control asupra zonei cuprinse `ntre Golful Edremit [i Kapdag (Cyzicus), ajungand la Marea Marmara. S-a pus astfel `n pozi]ia de a `ncheia monopolizarea avantajoas\ pl\cut\ `n ora[ul Aydn, aceea `n care aproviziona trupele mercenare pentru a concura factorilor bizantini din Thrace [i Constantinopol. Expansiunea le–a permis s\ `nlocuiasc\ ora[ul Aydn ca principal aliat al `mp\ratului bizantin Ioan VI Cantacuzino. Intrarea important\ a trupelor otomane `n Europa le–a dat o [ans\ direct\ de a vedea posibilit\]ile cuceririi oferite de decaden]a bizantin\. Atacul suferit de Aydn urmat de moartea conduc\torului lui, beiul Umur, i-au l\sat singuri pe otomani, la fel ca [i conduc\torii ghazi[ilor, `mpotriva Bizan]ului. Orhan l–a ajutat pe Cantacuzino s\ ia tronul bizantin de Ioan V Palaeologus, [i drept r\splat\ i–a asigurat s\ distrug\ Thrace [i s\ se `nsoare cu fiica `mp\ratului, Theodora. Partidele otmane care se ocupau cu raiduri au `nceput s\ se mute regulat prin Gallipoli `nspre Thrace. Mari cantit\]i de prad\ capturat\ au `nt\rit puterea otoman\ [i au atras mii de dezr\d\cina]i dintre trupele otomane din Anatolia, spre a-i servi. ~ncepand din 1354, Süleyman, fiul lui Orhan, a transformat Gallipoli, o peninsul\ de pe partea european\ a Stramtorii Dardanele, `ntr-o baz\ permanent\ pentru expansiunea `n Europa [i refuz\ s\ plece, `mpotriva protestelor lui Cantacuzino [i a altora. De la Gallipoli trupa lui a plecat `n susul raului Maritsa `nspre sud–estul Europei, efectuand raiduri pan\ la Adrianopol. Cantacuzino `[i pierdu curand puterea, cel pu]in par]ial din cauza cooper\rii cu turcii, [i Europa `ncepuse s\ fie pruden]i cu privire la m\rirea pericolului turcilor.

Murad I, fiul lui Orhan, a fost primul `mp\rat otoman care a folosit Gallipoli pentru cucerirea permanent\ a Europei. Chiar Constantinopolul a fost pus pe un drum secundar, `n ciuda sl\biciunii [i a dezorganiz\rii ap\r\torilor lui, deoarece zidurile groase [i defensivele bine pozi]ionate r\maneau prea puternice pentru armata nomad\ otoman\, c\reia continua s\-i lipseasc\ echipamentul de asediu. Prima cucerire a lui Murad se extindea spre nord `n Thrace, terminand cu capturarea `n 1361 a Adrianopolului, al doilea ora[ din Imperiul Bizantin. Redenumit Edirne, ora[ul a devenit noua capital\ otoman\, furnizandu-le turcilor un centru pentru control administrativ [i militar asupra Thracei. Fiind cea mai mare fort\rea]\ `ntre Constantinopol [i Dun\re, controla drumul principal al invaziei prin Mun]ii Balcani, a asigurat turcilor reten]ia cuceririlor Europei, [i a facilitat expansiunea ulterioar\ spre nord. Murad a trecut prin valea raului Maritsa [i a capturat Philippopolis (Philibé sau Filibe; acum Plovdiv) in 1363. Controlul asupra principalelor surse de grau [i a veniturilor din taxe ale Constantinopolului a f\cut posibil\ obligarea `mp\ratului bizantin s\ accepte suzeranitatea otoman\. Moartea `mp\ratului sarb Stefan Du[an `n 1355 a l\sat succsesorii s\i prea diviza]i [i prea slabi pentru a `nfrange turcii, `n ciuda alian]ei cu Louis I al Ungariei [i ]arul Shishman al Bulgariei `n prima cruciad\ european\ `mpotriva otomanilor. ~mp\ratul bizantin Ioan V a `ncercat s\ mobilizeze asisten]a european\ prin unirea bisericilor din Constantinopol [i Roma, dar acest efort doar a divizat mai departe Bizan]ul, f\r\ a asigura un ajutor concret din partea vestului. Murad a fost astfel capabil `n 1371 s\ conduc\ alia]ii spre Chernomen (Çirmen), pe Maritsa, m\rindu–[i `ncredere [i demoralizandu–[i du[manii mai mici, care au acceptat rapid suzeranitatea, f\r\ nici un fel de rezisten]\. nj358r6343rjjg

Murad a `ncorporat ulterior `n imperiul ce se dezvolta rapid mul]i vasali europeni. A re]inut conduc\torii locali, care `n schimb `i acceptau suzeranitatea, pl\teau anual tribute [i asigura posibili osta[i armatei sale, la cerere. Aceast\ politic\ a `nlesnit `n general otomanilor s\ evite rezisten]a local\ prin asigurarea legilor [i subiectelor prin care vie]ile, propriet\]ile, tradi]iile [i pozi]iile vor fi p\strate dac\ acceptau regulile impuse f\r\ rezisten]\. A `nlesnit guvernarea de c\tre turci a noilor regiuni cucerite f\r\ construirea unui vast sistem sistem administrativ propriu.

Gr\bindu–se s\-[i consoliedze imperiul din sudul Dun\rii, Murad a cucerit Macedonia (1371), Bulgaria central\ - inluzand Monastir (1382), Sofia (1385) [i Ni[ (1386) - [i Serbia, toate terminandu–se prin `nfrangerea datorat\ climatului produs de alia]ii Balcanilor la b\t\tlia de la Kosovo `n 1389. ~n sudul Dun\rii doar Bosnia, Albania, Grecia [i fortul sarb din Belgrad iar `n nordul Dun\rii doar }ara Romaneasc\ au r\mas `n afara Imperiului Otoman, [i spre nord, doar Ungaria a fost singura care le–a blocat musulmanilor avansarea ulterioar\.

Murad a fost ucis `n timpul b\t\liei de la Kosovo. Fiul [i succesorul s\u, Bayazid I (1389 - 1402), nu a putut profita de victoria tat\lui s\u de a cuceri `n continuare teritorii din Europa; de fapt el a fost obligat s\ returneze vasalii `nfran]i [i s\ se `ntoarc\ `n Anatolia. Aceast\ `ntoarcere a fost precipitat\ de amenin]area m\rit\ pe care a reprezenta principatul turc Karaman, creat pe ruinele Imperiului Seljuq al Anatoliei, cu capitala la Konya. Predecesorii lui Bayazid au evitat anexarea cu for]a a teritoriilor turce pentru a se concentra asupra Europei. Totu[i, ei s–au extins pa[nic prin alian]e matrimoniale [i prin cump\rarea de teritorii. Achizi]ia de teritorii din centrul Anatoliei de la emiratele Hamid [i Germiyan i-au adus pe otomani `n contact direct pentru prima dat\ cu Karaman. Murad a fost obligat s\ fac\ ni[te ac]iuni militare pentru a-l preveni de la ocuparea teritoriilor proasp\t achizi]ionate din centrul Anatoliei, dar s-au `ntors `n Europa, l\sand problema nerezlvat\ `n seama fiului s\u succesor la tron.

Karaman a cooperat de bun\ voie cu Serbia spre a incita opozi]ia Imperiului Otoman `mpotriva conducerii sale, printre care vasalii lui Murad din Europa [i din Anatolia. Aceast\ opozi]ie a `nt\rit Uniunea Balcanilor care a fost condus\ de otomani la Kosovo [i a stimulat o revolt\ general\ `n Anatolia, astfel `ncat Bayazid a fost for]at s\ dea un atac liber cat de curand putea. ~n 1390 Bayazid a distrus [i anexat toate r\m\[i]ele principatelor turce[ti din vestul Anatoliei. El l-a atacat [i l-a `nvins pe Karaman `n 1391, a anexat cateva state turce din estul Anatoliei [i se preg\tea s\-[i `ncheie cuceririrle `n acea zon\ cand a fost for]at s\ se `ntoarc\ `n Europa, unde avea de-a face cu o revolt\ a vasalilor s\i din Balcani, `ncuraja]i [i ajuta]i de Bizan]. Bayazid a distrus repede rebelii (1390 - 1393), ocupand Bulgaria [i instaland administra]ia direct\ otoman\ pentru prima dat\, [i a asediat Constantinopolul. Drept r\spuns, Ungaria a organizat o cruciad\ european\ major\ `mpotriva otomanilor. Efortul a fost „r\splatit“ de Bayazid la Nicopolis (Nigbolu) pe Dun\re `n 1396. Europa era teririzat\ iar conducerea otoman\ din sudul Dun\rii era asigurat\; prestigiul lui Bayazid `n lumea islamic\ are atat de mare `ncat i-a fost acordat titlul de sultan de c\tre califul din Cairo, ’Abbasid, `n ciuda opozi]iei [efilor califilor Mamluk (conduc\torii Egiptului, Siriei [i a ora[elor sfinte Mecca [i Medina), care doreau s\-[i re]in\ titlul pentru ei.

~ntorcandu-se `n Anatolia pentru a completa cuceririle abortate de mi[carea sa `mpotriva cruciadelor, Bayazid `l `ntrecu pe Karaman, ultimul principe turc, `n 1397. Avantajele lui, totu[i, i-au atras aten]ia lui Timur (Tamerlane), care a construit puternicul Imperiu T\tar `n Asia central\, Iran, Afghanistan [i Mesopotamia [i a c\rui invazie `n India a foat oprit\ de frica sa fa]\ de puterea crescand\ a flancului drept otoman. ~ncurajat de ca]iva principi turci care au fugit la curtea sa cand Bayazid le-a luat teritoriile, Timur s-a hot\rat s\distrug\ imperiul lui Bayazid, `nainte de a se rezuma la campaniei din India [i astfel invadase Anatolia. Cand Bayazid [i Timur se preg\teau s\ se lupte, fo[tii vasali turci [i musulmani l-au p\r\sit deoarece el a abandonat vechea tradi]ie otoman\ ghazi aceea de a avansa `mpotriva infidelilor. L\sat doar cu for]e din partea vasalilor cre[tini, Bayazid a fost distrus de Timur `n b\t\lia de la Ankara, `n 1402. Luat prizonier, a murit un an mai tarziu.

Tara Romaneasca

Iflak (turc\), Valahia era un principat pe cursul inferior al Dun\rii, care `n 1589 s-a al\turat Moldovei pentru a forma statul Romania. Numele deriv\ de la vlahi, care constituiau cea mai mare parte a popula]iei. }ara Romaneasc\ era m\rginit\ la nord [i nord-est de Alpii Transilvaniei, la vest, sud [i est de fluviul Dun\rea, [i la nor-est de raul Siret. Tradi]ia spune c\ a fost `ntemeiat\ `n 1290 de Radu Negru, un voievod din F\g\ra[, `n sudul Transilvaniei (pe atunci parte a Ungariei), care a traversat Alpii Transilvaniei [i s-a stabilit la Campulung Muscel. Noul principat a fost ini]ial sub domina]ie maghiar\, de sub influen]a feudal\ [i prozelitismul au fugit. Basarab I (a domnit `ntre1330 - 1352) l-a `nvins pe regele maghiar Carol I Robert `n 1330 la Posada, cand [i-au ca[tigat independen]a.

Noul principat a prosperat de la dezvoltarea agricultural\ [i fluxul de m\rfuri `ntre Europa de nord [i Marea Neagr\. A `nfruntat pericolele reprezentate de Ungaria, care `ncerca s\-[i reinstaureze domina]ia, dar [i de otomani, care [i-au extins controlul asupra Peninsulei Balcanice `n secolul al XIV-lea. ~n 1391 Mircea cel B\tran (a domnit `ntre anii 1986 – 1418) a fost obligat s\ pl\teasc\ tribut turcilor, iar `n 1417 a acceptat suzeranitatea turc\.

Ulterior, Valahia a avut voie s\-[i p\streze dinastia, teritoriile [i religia. Totu[i, era obligat\ s\ pl\teasc\ tribut [i a garantat comer] monopolizat de Imperiul Otoman, devenind un punct major de aprovizionare agricol\ pentru turci, s\-[i fac\ legile interne [i externe `n concordan]\ cu politica otoman\, s\ se supun\ la voin]a sultanului pentru a alege el conduc\torul (ales din dinastie, de obicei dac\ d\dea mit\), [i s\ accepte pe cei nominaliza]i de el pentru adminsitrarea satelor [i ora[elor.

Doar ca]iva prin]i au re`nviat rezisten]a valaha `mpotriva turcilor: Vlad }epe[ (a domnit `n 1448, 1456 – 1462 [i 1476 - 1477) [i Mihai Viteazul (`ntre 1593 - 1601), care a unit }ara Romaneasc\ cu Moldova [i Transilvania. Structura Guvernului principatului, totu[i, era `n sine instabil\, [i era `n cre[tere sub domina]ie turceasc\. Dup\ 1716 turcii `ntrerupt selec]ia principilor din Valahia din dinastia nativ\, iar `n schimb au ales unul de sub influen]\ fanariot\, un administrator grec `n slujba Imperiului Otoman. Influen]a rus\ `n }ara Romaneasc\ s-a m\rit `n timpul secolului al XVIII-lea [i `n 1774 principatul era chiar sub domina]ie rus\, cu toate c\ `n continuare recuno[teau suzeranitatea otoman\.

~n timpul secolului al XIX-lea o r\scoal\ (1821), a facut ca turcii s\ renun]e la regimul fanariot. Sub `ndrumare rus\, au fost f\cute multe reforme politice, incluzand [i adoptarea `n 1831 a constitu]iei, Règlement Organique (Regulamentul Organic). Comer]ul monopolizat de turci a fost abandonat, oferind oportunit\]i lucrative pentru marii proprietari de p\manturi de a face comer] cu Europa de vest, `n timp ce cre[tea greutatea muncii ]\ranilor din }ara Romaneasc\, care nu au avut libertate deplin\ pan\ `n 1864.

Puterile europene au pus cap\t protectoratului Rusiei dup\ r\zboiul din Crimeea (1856). Adunarea conducerii din }ara Romaneasc\, care a fost inluen]at\ de o mi[care na]ionalist\, a votat (1859) unirea cu vecinul din nord-vest al Valahiei, Moldova, sub conducerea prin]ului Alexandru Ioan Cuza, [i form\rii unui singur stat, Romania, care [i-a cucerit independen]a de la turci `n 1878.

Moldova

Moldova `n mijlocul secolului al XVI-lea

Bogdan (turc\), principatul de pe cursul inferior al Dun\rii, s-a al\turat }\rii Romane[ti `n 1859, formand Romania. Numele provine de la raul Moldova. A fost `ntemeiat\ la mijlocul secolului de un grup de vlahi, condu[i de Drago[, care a emigrat din Maramure[ `n Mun]ii Carpa]i controla]i de unguri. La 1349 Moldova `[i dovedesc independen]a sub conducerea prin]ului Bogdan. La cea mai mare dimensiune, Moldova cuprindea Basarabia [i `n nord [i nord-est era m\rginit\ de Nistru, la sud de Marea Neagr\, regiunile Dobrogei [i }ara Romaneasc\, iar la vest de Transilvania. Noul principat a rezistat presiunilor f\cute de Ungaria [i Polonia, [i sub conducerea lui {tefan IV cel Mare (a domnit `ntre 1457 - 1504), a `ncercat s\ o apere [i `mpotriva turcilor. Dup\ moartea lui {tefan, Bogdan III cel F\r\ Un Ochi (a domnit `ntre 1504 - 1517), a fost obligat s\ pl\teasc\ tribut sultanului. ~n mijlocul secolului al XVI-lea Moldove devine un vasal autonom care pl\te[te tribut Imperiului Otoman.

Pentru urm\torii 300 de ani principatul r\mane subiect pentru turci, cu excep]ia unor perioade scurte cand Moldova a respins domin]ia turc\ - cand Ioan cel Teribil (a domnit `ntre 1572 - 1574) a reac]ionat `mpotriva pl\tirii unui tribut mai mare; cand Mihai Viteazul, principele Valahiei a unit }ara Romaneasc\ cu Moldova [i Trasilvania `n 1600; [i cand a recunoscut suzeranitatea polonez\ (1601 - 1618). Turcii au dominat pia]a moldoveneasc\ [i au selectat prin]ese din dinastia nativ\, dar dup\ 1711 dintre fanario]i – grecii, care aveau o mare putere politic\ [i economic\ asupra Imperiului Otoman. Sub domina]ia turc\ Moldova a devenit o marc\ de grani]\ bine fortificat\.

~n timpul secolului al XVIII-lea, influen]a rus\ asupra Moldovei cre[te, iar regiunea devenind o surs\ de ceart\ `ntre turci [i ru[i. ~n 1774, `n timp ce continuau s\ recunoasc\ suzeranitatea turc\, Moldova a fost pus\ sub protectorat rusesc. Tot `n acest timp principatul a pierdut zona nordic\ - Bucovina - `n favoarea Austriei, a renun]at la partea estic\ - Basarabia - pentru ru[i (Tratatul de la Bucure[ti, 1812), [i a fost reliefat un regim fanariot ne`ndr\git dup\ o revolt\ `n 1821. Sub `ndrumare rus\, o serie de reforme politice [i economice au fost ini]iate, [i constitu]ia, Regulamentul Organic, a fost adoptat\ (1832). ~n 1859, sub influen]\ na]ionalist\, adunarea general\ a Moldovei a votat unirea cu Valahia, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza pentru a froma un singur, Romania,unirea formal\ a fost amanat\ pana `n 1861.

~n 1918 por]iunle din Moldove istoric\ de la est de Prut s-au al\turat Romaniei. ~n 1924 Uniunea Sovietic\ a creat Republica Socialist\ Sovietic\ Autonom\ Moldova, `n estul Nistrului, `n componen]a R.S.S. Ucraina. ~n 1940 Romania a fost obligat\ s\ dea teritoriile dintre Prut [i Nistru `napoi Uniunii Sovietice, [i fostele regiuni romane[ti [i ucrainiene au format `mpreun\ R.S.S. Moldova, care a devenit independent\ `n 1991.