Contextul
unirii
si reformele lui A. I. Cuza
„Dorinta cea mai
mare, cea mai generala, aceea hotarata de toate generatiile trecute, aceea
care este sufletul generatiei actuale, aceea care, implinita, va face
fericirea generatiilor viitoare, este Unirea Principatelor intr-un singur
stat”.
(Din
propunerea de unire citita de Mihail Kogalniceanu, la 7 octombrie 1857,
in divanul
ad-hoc al Moldovei).
Mihai Viteazul a fost
primul domn care in 1600 a unit pentru
un scurt timp cele trei tari romane.
In 1853 a izbucnit razboiul Crimeii numit
astfel dupa peninsula Crimeea unde s-au dat luptele, avand drept pretext
stapanirea Locurilor Sfinte (Ierusalim
si Betleem), pe care si le disputau ortodocsii sprijiniti de tar si catolicii
sprijiniti de Franta. Adevaratul motiv era controlul stramtorilor
Bosfor, Dardnele si stapanirea
Mediteranei Orinetale.
Drept
urmare, Franta si Anglia mai intai, apoi Austria, au sarit in
ajutorul Turciei, impotriva Rusiei. Luptele trebuiau sa se poarte in Dobrogea,
insa din cauza bolilor, in special al frigurilor, teatrul de operatiuni se
muta in Crimeea. Trupele Tariste sunt silite sa se retraga din Tarile
Romane, iar in locul lor vin austriecii care incheiasera la 1 iunie 1854 un
tratat in sensul acesta cu turcii. Armatele aliatilor inving si
rusii sunt nevoiti sa ceara pacea, care a fost incheiata prin
tratatul de la Paris in 30 martie 1856
si care cuprinde urmatoarele clauze referitoare la Principate :
1. Se da inapoi Moldovei trei
judete din Basarabia : Calul, Bolgrad si Ismail, prin aceasta se
urmarea ca Rusia sa nu aiba acces la Dunare.
2. Protectorul Tarist e inlaturat, principatele romanesti
raman sub suzeranitatea Portii dar cu garantia marilor puteri
europene.
3. Infiintarea in principate a
divanelor ad-hoc cu o larga reprezentare sociala, ale caror dorinte vor fi
examinate de puterile europene. In timpul consultarii divanelor ad-hoc Principatele fiind conduse de cate un caimacan, adica loctiilor de domn (Barbu
Stirbei si Grigore Ghica fusesera numiti pe 7 ani si
termenul tocmai se implinise).
4. Libertatea navigatiei pe Dunare
si neutralitatea Marii Negre.
Imediat ce se afla de clauzele
tratatului, in principate incep pregatirile in vederea convocarii divanurilor,
totodata luand amploare curentul favorabil unirii. Austria si Turcia se
impotriveau unirii datorita intereselor pe care le aveau si au incercat sa
se opuna acesteia. In Muntenia nu au putut interveni deoarece caimacanul
Alexandru Ghica, fost domn, isi facea cinstit datoria si la
Bucuresti se afla comisia marilor puteri trimise sa supravegheze
operatiile electrorale.In Moldova caimacanul era contra unirii si a
falsificat alegerile. La interventia Frantei si a imparatului
Napoleon al III-lea s-au facut alte alegeri cu membri favorabili unirii.
Divanurile ad-hoc alese, au formulat
un memoriu cu dorintele nationale care a fost aprobat de divanul
moldovean la 7 octombrie 1857 cu 81 de voturi pentru si 2 contra si
cerea :
·
respectarea drepturilor, principatelor si a autonomiei lor;
·
unirea principatelor intr-un stat cu numele de Romania;
·
print strain cu mostenirea tronului (datorita
neintelegerilor frecvente dintre printii de neam );
·
neutralitatea principatelor;
·
adunarile obstesti cu putere
legiuitoare.
La Bucuresti in 9 octombrie 1857
este votata in unanimitate o rezolutie asemanatoare in 4 puncte. Prin
conventia din 7 august 1858 marile puteri au hotarat ca Moldova si
Muntenia sa poarte numele Principatelor Unite, existand o Comisie centrala la
Focsani care va pregati legile si o Curte de casatie comuna, in
schimb fiecare tara va avea domnul ei.
In Moldova in
Camera electiva in 3 ianuarie se hotaraste alegerea ca domn al Moldovei a
colonelului Alexandru Ioan Cuza, care va fi proclamat domn in 5 ianuarie 1859.
La Bucuresti
sub presiunea maselor din 22-23 ianuarie 1859, exercitata asupra camerei
elective, se accepta in dimineata zilei de 24 ianuarie sa fie ales ca domn
al Tarii Romanesti tot
Alexandru Ioan Cuza.
Puse in fata
faptului implinit, marile puteri hotarasc sa ceara Portii
recunoasterea dublei alegeri. Austria nu este de acord la inceput, dar in
cea de-a 3-a sedinta a
Conferintei de la Paris din 26 august din 1859, impreuna cu turcii
recunosc dubla alegere.
Domnia lui
Alexandru Ioan Cuza a tinut numai 7 ani, dar a fost una dintre cele mai
rodnice din istoria tarii. Conducerea cu 2 guverne, cu 2 capitale si
2 adunari era greoaie, domnul ajungand cu greu de la Iasi la
Bucuresti. In septembrie 1860 face o vizita sultanului, si reuseste sa obtina aprobarea
completa a unirii la 4 decembrie 1868. Acum se
formeaza un singur guvern, o singura capitala, Bucuresti si un
singur parlament care isi deschide sedinta in 24 ianuarie 1862.
De atunci, pe actele oficiale incepe sa scrie Romania, iar unirea era completa
si definitiva.
Odata realizat
acest deziderat, dominatorul incepe o serie de reforme prin secularizarea
averilor manastiresti in 1863.
Legea improprietaririi
taranilor intampina o mare
opozitie in Camera si, prin lovitura de stat, dominatorul
dizolva Camera si schimba regimul
in 1864.
A.I.
Cuza promoveaza o noua constructie si o noua lege electorala prin
care creste considerabil numarul alegatorilor si putinta de a fi
ales.
Pe
temeiul noii constructii la 26 august 1864, promulgheaza legea
improprietaririi taranilor in urma careia 511.896 familii au primit
aproximativ cate 4 hectare de pamant.
In
perioada 1863 - 1965 sunt emise o serie de legi care organizeaza noul stat
roman modern. Tot in aceasta perioada se infiinteaza primele universitati (Iasi 1860
si Bucuresti 1864), apar o
serie de conservatoare, scoli de belle - arte, sivicultura si
gimnazii.
Legea rurala si lovitura de stat i-au atras
multe antipatii, iar opozantii au organizat un complot in care a fost
atrasa si o parte a armatei Bucurestiului, obligand domnitorul sa
abdice in noaptea de 23 februarie 1866.
Restul
vietii l-a petrecut la Viena si Florenta si a murit in
1873, la 53 de ani in Germania. Ramasitele pamantesti se afla la
biserica Trei Ierarhi din Iasi alaturi de cele ale lui Dimitrie Cantemir.
Dupa „Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri
pana astazi” de C. Giurascu
