Artileria antiaeriana a
aparut din necesitati impuse de evolutia fenomenului razboi,in conditiile in
care lupta armata si-a extins sfera de desfasurare in spatiul aerian prin
utilizarea in scopuri militare a mijloacelor de
zbor,capatand astfel o a treia dimensiune,pe langa cele de uscat si
mare.
Artileria antiaeriana romana in primul razboi
mondial
Participarea artileriei la campania
militara din anul 1916
Investit,incepand cu
25 iulie 1916 cu responsabilitatea ca
pana la 15 august 1916 sa organizeze apararea capitalei,comandantul Cetatii
Bucuresti,
generalul de divizie Mihai Boteanu avea in subordine si Serviciul
Apararii
Capitalei Contra Aeroplanelor.In virtutea acestui fapt,comandantul a
primit
misiunea sa coordoneze organizarea apararii antiaeriene nu numai a
capitalei,dar
si a principaleleor obiective de pe teritoriul national.
Conceptia,semnata de
seful Statului Major General al Armatei(Vasile Zottu)si aprobata de ministerul
de razboi(Dumitru Iliescu)avea un continut interesant sub aspectul principiilor
organizatorice si de intrebuintare a tunurilor antiaeriene.Remarcabila era
organizarea de tragere pe baterii,structura specifica
artileriei de camp din care s-a nascut de fapt artileria
antiaeriana.Potrivit acestui document,artileria antiaeriana a fost
destinata,chiar de la inceput,atat pentru apararea antiaeriana mobila(in zona
operatiilor)cat si pentru apararea antiaeriana fixa(in zona interioara).
Artileria antiaeriana
fixa si mobila formau,in conceptia amintita,apararea
antiaeriana activa,la care s-au adaugat mai tarziu si tunurile
antiaeriene ambarcate pe remorchere sau pe alte vase maritime si fluviale.
In apararea antiaeriana
a capitalei se aflau:
-11 sectii de
tunuri,inzestrate cu 20 de tunuri de 75mm
-8 sectii de
proiectoare,dispunand de 6 proiectoare de 60cm si 2 de 90cm
-28 tunuri(20 de 75mm si
8 de 57mm)
-10 mitraliere
Munitia asigurata
pentru aceste tunuri se cifra la 560 lovituri pentru fiecare gura de foc de
75mm si cate 300 lovituri pentru cea de 57mm.
Principalele
confruntari cu aviatia inamica
si principale masuri
de intarire in anul 1916
Intrat in constiinta
nationala drept “razboiul pentru intregirea neamului”,
primul razboi mondial a inceput pentru Romania la 15 August
1916.Astfel,cu
Nr.I.D.2784 din 14 August 1916,la orele 21.00,ordinul de mobilizare a
fost
transmis in toata armata,inclusiv ordinul de infiintare la
mobilizare,care cuprindea si Corpul Apararii Antiaeriene,cu ordinea de bataie
si structura organizatorica prevazute in plan.Acest ordin reprezenta certificatul de
nastere a artileriei
antiaeriene romane.La capitolul “Artileria antiaeriana”
erau prevazute cele 113 tunuri pregatite pentru a executa trageri
antiaeriene;nr.
de piese era detaliat astfel:
-4 tunuri antiaeriene
75mm Italia;4 tunuri antiaeriene Franta 75mm;40
Tunuri 57mm cu afet;4 tunuri 57mm cu pivot
-45 tunuri 75mm model
1880
Din cele prezentate
rezulta ca unitatea de artilerie antiaeriana atestata documentar in ziua de 15
August 1916 consfiinteste aparitia in structura armatei romane a unei noi arme,artileria antiaeriana;faptul ca
aparitia ei a coincis cu intrarea Romaniei in razboi este o favoare acordata de
istorie artileristior romani.
Primul bombardament a
avut loc in noaptea de 15/16 August la ora 0.15,
cand s-a inregistrat primul mesaj de avertizare privitor la pericolul
atacului
aerian din istoria apararii antiaeriene romane.La ora 01.15,artileria
care apara capitala a deschis focul asupra ei.In continuare,timp de o
luna,avioane sau dirijabile germane au executat aproape zilnic raiduri
teritoriului roman.
Cele mai semnificative
sunt raidurile executate in zilele de 21-23august si
11-12septembrie,cand au fost bombardate capitala si Ploiestiul.
Prima victorie a
artileriei antiaeriene,materializata prin lovirea unei aero-
nave vrasmase,se va inregistra la mai putin de o luna de la intrarea
tarii noastre
in razboi(noaptea de 13/14septembrie1916).
In aceeasi
perioada,artileria antiaeriana destinata apararii trupelor din zonele de operatii
avea sa duca si ea lupta cu inamicul aerian.Un exemplu in
acest sens il reprezinta succesul bateriei de artilerie antiaeriana
inzestrata cu tunuri italiene Deport repartizata la 16 august 1916 Armatei
3,care pe timpul
executarii manevrei de la Flamanda la 19 septembrie 1916 a doborit un
avion german.Aceasta prima victorie
antiaeriana,materializata in doborirea unui avion,a ramas un eveniment cu mare
rezonanta in amintirea artileristilor
antiaerieni.Urmare a acestui
succes,ziua de 19 septembrie a fost considerata
multa vreme ca patron al artileriei antiaeriene romane.
La
27octombrie1916,comandantul Bucurestiului(Mihail Boteanu)a pre-
zentat ministrului de razboi un raport amplu asupra apararii contra
aeronavelor
in care s-a aratat ca “apararea antiaeriana a capitalei este
insuficienta”.Printre
cauzele eficientei scazute contra inamicului aerian,au fost mentionate:
-efective reduse
-cantitatea de mijloace
insuficiente
-tunurile din dotare au
bataie mica,tragere inceata si manevra limitata
-proiectoarele sunt
slabe si insuficiente
-in general,personalul
nu beneficiaza de o pregatire de speciala suficienta
-aviatia proprie nu
participa la apararea antiaeriana,iar cooperarea
acesteia cu artileria antiaeriana nu este
organizata
-tehnica din import este
slab insusita si insuficienta
In scopul cresterii
eficientei apararii s-au propus urmatoarele:
-fixarea mai precisa a
misiunilor
-refacerea platformelor
la tunuri,astfel incat sa permita executerea
tragerilor pana la un unghi de 80grade
-gruparea minima de
tunuri pe o pozitie de tragere sa fie de nivel baterie
(4piese)si nu de sectie(2piese)cat fusese
initial
-adaptarea focoaselor la
tunurile de75mm si 87mm pentru 24secunde
-asigurarea aparaturii
pentru cresterea preciziei tragerilor antiaeriene
-confectionarea unor
rachete de semnalizare care sa fie utilizate pe timpul
cooperarii intre aviatie si artileria
antileriei
Potrivit intelegerii
survenite intre guvernele roman si francez,generalul
Berthelot(ajutat de capitan Humbert,locotenentii Gigory si Lavinty si
sublocotenentul Vimenit) a condus Misiunea Militara Franceza in Romania.
Intre 16-30octombrie1916
acesti ofiteri au studiat situatia apararii anti-
aeriene romane,multe dintre concluziile la care au ajuns fiind
asemanatoare cu
cele prrezentate de Boteanu;s-au stabilit unele masuri:
-sporirea efectivelor
pana la necesarul cerut de tehnica
-realizarea
amplasamentelor si construirea adaposturilor pentru personal
-cresterea numarului
proiectoarelor la 12 si scoaterea din dispozitiv a celor
de 60cm
-eliminarea
dispozitivului percutant la focoasele destinate tragerilor anti-
aeriene
-consolidarea legaturii
dintre posturile de tragere si cele de observare
indepartata
Concomitent cu
desfasurarea operatiilor de aparare de catre armata roma-
na si pe masura ocuparii vremelnice a Olteniei si Munteniei de catre
trupele
armatei germane,la ordinul M.C.G. Roman,subunitatile de artilerie au
inceput
regruparea spre Moldova o data cu celelalte trupe romane.Evacuarea si
instalarea artileriei antiaeriene pe pozitii au durat pana la 1 februarie 1917.
Primele actiuni
antiaeriene desfasurate in aceasta perioada a razboiului au
oferit si un set de concluzii ce aveau sa fie valorificate in
continuare:
-lipsa armamentului
antiaerian performant din inzestrarea armatei romane
(exemplu:tunul de 75mm romanesc nu avea decat
o singura cadenta de
tragere de 1-2 lovituri pe minut)
-transformarea tunurilor
de cetate in tunuri antiaeriene s-a facut din mers
prin tatonari succesive care au necesitat un
timp indelungat
-arsenalele existente in
armata romana nu erau pregatite nici tehnologic si
nici teoretic pentru realizarea tehnicii de
aparare antiaeriane
-personalul din rezerva
a fost instruit in pripa,intr-un timp scurt,insuficient
pentru insusirea unor cunostinte noi care
necesitau conditii speciale
apropiate de realitatea confruntarii cu un
inamic necunoscut
Actiunile artileriei
antiaeriene in campaniile militare
din
anii 1917-1919
In Franta,organizarea
apararii antiaeriene a ramas aceeasi,in linii mari.
Totusi,punerea la dispozitia armatrlor a unor noi unitati de artilerie
antiaeriana si
asigurarea unitatii de comanda a tuturor mijloacelor de aparare contra
aeronave-
lor existente in apararea Parisului sunt demne de subliniat,cu atat mai
mult cu
cat bombardamentele executate de aviatia germana asupra Parisului se
intensifi-
cau.In cursul anului 1918,in inzestrarea armatei franceze au intrat
tunul de
75mm pe remorca automobila si tunul de 105mm pe platforma,iar aparatele
de
ascultare necesare stabilirii avionului in spatiu au fost
perfectionate.Aceste masuri au condus la o imbunatatire considerabila a
apararii antiaeriene,demons-
trata prin doborira a 120 avioane in primele 10 luni ale anului 1918.
Si in Germania,anul 1917
s-a caracterizat printr-o crestere importanta a
artileriei antiaeriene in randul celorlalte arme.Astfel s-au organizat
depozite de
material pentru apararea contra aeronavelor.S-au studiat proiectele
unui autotun
usor de 76.2mm,ale unui autotun greu de 88mm si ale altuia de calibru
mic,
precum si ale unui tun antiaerian de munte cu utilizarea de
caterpilare.
In contextul
politico-militar de la cumpana anilor 1916-1917,problema
reorganizarii sau a
“refacerii” armatei romane a dobandit o importanta capi-
tala nu numai la nielul frontului romanesc,ci la situatia strategica a
intregului
front din Est.Factor hotaritor,care a stat la baza succeselor din anul
1917,reor-
ganizarea armatei romane a constituit principalul eveniment militar de
pe frontul roman in aceasta perioada(a doua parte a lunii decembrie
1916-inceputul lunii iulie 1917).
In aceeasi perioada se
inscrie si rereorganizarea artileriei antiaeriene,care
s-a desfasurat concomitent cu indeplinirea misiunilor de lupta la punctele
sensibile si,respectiv,gruparile de trupe in apararea carora a fost dislocata
dupa
regruparea armatei romane in Moldova.
Concluzii in urma
participarii artileriei antiaeriene la
campaniile militare din
primul razboi mondial
La inceputul primului
razboi mondial,apararea antiaeriana era aproape inexistenta in toate statele
beligerante.Pe masura ce aviatia a inceput sa fie utili-
zata masiv in actiuni
militare,specialistii militari au facut eforturi considerabile
pentru crearea unui sistem de reactie cat mai complet si eficace.
O analiza sintetica a
evolutiei artileriei antiaeriene in anii 1916-1918 per-
mite desprinderea unor concluzii asupra modului in care a fost
constituita artieria antiaeriana ca arma de sine statatoare,astfel:
a)anul 1916 a marcat trecerea intensa la rezolvarea problemelor
rezultate din activitatile anterioare,in special pe linia pregatirii
personalului si perfectionarii
tehnicii de lupta;a fost practicata solutia concentrarii rezervistilor
prevazuti in
planul de mobilizare pentru artileria antiaeriana in scoli
improvizate,destinate
instructiei si cunoasterii tunurilor adaptate pentru trageri
antiaeriene;
b)anul 1917 a fost unul consacrat,in special activitatilor de conceptie
de organi-
zare.S-au luat masuri de imbunatatire a apararii antiaeriene a trupelor
de uscat,a asigurarii cu proiectoare si mitraliere antieriene,a fost pusa la
punct coopera-
rea dintre artilerie si aviatia de vanatoare si s-au stabilit noi
reguli de intrebuin-
tare in lupta potrivit cu structurile realizate;
c)anul 1918 a fost unul al realizarilor in domeniul artileriei
antiaeriene.Din ana-
liza celor 4 ani de razboi,a rezutat necesitatea asigurarii unei
cantitatii sporite
de mijloace antiaeriene la fiecare punct de tragere si,in general,la armatele
de
operatiuni;a aparut necesitatea intrebuintarii in masa a mitralierelor
antiaeriene.
Tot in acest an,s-au conturat mai clar unele principii de intrebuintare
in lupta artileriei antiaeriene,precum:
-concentrarea
mijloacelor de foc in zone si pe directii principale
-cooperarea stransa
intre mijloacelor active participante la apararea anti-
aeriana,inclusiv intre aviatia de vanatoare si
artileria antiaeriana,dispu-
nerea mijloacelor de lupta impotriva
inamicului aerian in adancime pe
mai multe
linii(aliniamente)
In legatura cu gradul de
diversificare a mijloacelor puse la dispozitie,apa-
rarea antiaeriana a dispus de:
-mijloace de foc:tunuri
grele de calibru 75-100mm si tunuri usoare de
calibru 20-57mm,precum
si mitralierele
-mijloace de descoperire
a aviatie:aparate de reperaj,proiectoare si echi-
pamente simple pentru posturile de panda
-mijloace de
interdictie:baloane de protectie
-mijloace de camuflaj
Dezvoltarea artileriei
antiaeriene in perioada
Interbelica
Principalele masuri in plan
organizatoric in anii ‘20-’29 In noua sa
configuratie geografica,faurita prin mari sacrificii umane si
materiale,Romania a cunoscut,dupa infaptuirea Marii Uniri,o dezvoltare
vizibila
in toate domeniile vietii economice,sociale,politice si culturale.La 24
ianuarie
1919,regele Ferdinand a emis un decret privind organizarea fortelor
armate in teritoriile reunite,document ce avea sa impulsioneze evolutia de
ansamblu a
organismului militar romanesc.
Cum era de
asteptat,experienta de razboi a modificat din temelii conceptii-
le strategice si principiile de intrebuintare a fortelor
armate.Totodata,au aparut sau au fost consacrate arme noi impuse de cerintele
mereu sporite ale ducerii razboiului.Dintre
acestea aviatia a avut cea mai rapida ascensiune . Franta,
Anglia,Germania,Italia,SUA si URSS au realizat in scurt timp avioane
militare
cu performante din ce in ce mai bune.Caracteristicile
tehnologico-tactice au fost
an de an imbunatatite,treptat categoriile de avioane s-au
diversificat,iar posibili-
tatile de actiune au crescut in mod corespunzator.Productia de aeronave
destinate armatelor a crescut tot mai mult,o pondere
insemnata(40-50%)detinand-o avioanele de bombardament la care accentul s-a pus
pe:
-marirea bazei de
actiune
-marirea posibilitatilor
de armare
-precizia exexcutarii
loviturilor din aer
Si posibilitatile aviatiei de vanatoare au fost substantial
ridicate,ajungandu-se,in
deceniul trecut la crearea unor aparate ce dezvoltau o viteza de 600-700km/h,
evoluau la o inaltime de 10.000-12.000m si la o distanta de 700-4000km.
La sfarsitul primului
razboi mondial,artileria antiaeriana romana a ramas cu denumirea de “Divizionul
de artilerie antiaeriana”,avand in inzestrare urmato-
rul arsenal:
-74 tunuri de 75mm
-81 tunuri de 57mm
-8 tunuri de 76,2mm pe
auto
-23 mitraliere
-12 proiectoare
In toata aceasta perioada,care a urmat sfarsitului primului razboi
mondial,artile-
ria antiaeriana nu a cunoscut o evolutie spectaculoasa.Cel mai mare
castig pt
dezvoltarea ulterioara a acestei arme l-au constituit studiile si
lucrarile elaborate
de unii ofiteri atasati domeniului apararii antiaeriene si constienti
de importanta
problematicii pt apararea nationala.Un exemplu sugestiv este lt-col Gh
Popescu
prin studiul “Conceptia de aparare antiaeriana a teritoriului si a
trupelor de
uscat”.In memoriul ce insotea studiul sau,Popescu justifica,folosind
argumente
specific elaborate,necesitatea apararii antiaeriene pt intragul
teritoriu si pt toate
tipurile de obiective care impuneau apararea impotriva loviturilor din
aer.Cum era si firesc,autorul a pornit de la analiza adversarului strain,ale
carui mijloace
evoluau intr-un ritm nemaiintalnit pana atunci.
Aratand ca aviatia a
luat o atat de mare dezvoltare si ca intrebuintarea ei pe campul de lupta a
devenit atat de eficace,incat nimic nu mai poate ramane neobservat si
nebombardat,autorul enumera toate tipurile de obiective ce pot
fi cercetate si lovite din aer,propunand astfel ca apararea acestora sa
se faca cu
aviatia “amica”,dar mai ales cu mijloacele de aparare antiaeriena.In
acest sens
avand in vedere nevoile de aparare impotriva atacurilor aeriene s-a
aratat ca
aceste mijloace trebuie organizate in 3 componente astfel:
-apararea antiaeriana a
frontului
-apararea antiaeriana a
coloanelor in mars
-apararea antiaeriana a
centrlor importante din zona interioara
Pentru apararea
antiaeriana a frontului(a trupelor de uscat)sunt necesare 18
mitraliere,4autotunuri(2 posturi)si 2 tunuri semifixe(un post).In ceea ce
priveste apararea antiaeriana a coloanelor,autorul studiului a sugerat cateva pro-
cedee tactice de realizare a manevrei unitatilor de tragere antiaeriana
prin care sa
se asigure continuitatea si oportunitatea focului antiaerian,in raport
cu modul de
organizare si organizare a deplasarilor de catre trupele de uscat.S-a
sesizat,cu
deplin temei,necesitatea existentei si asigurarii unor tunuri de
calibru mic(20-40)
mai usor de manevratsi de intrebuintat pt executarea tragerilor
antiaeriene de opriri scurte.Se conchidea ca,pt fiecare divizie in mars,ar
trabui asigurate 4-6
autotunuri de 75mm si 4-6 mitraliere.In plus se propunea ca toate
unitatile de
infanterie si cavalerie sa-si pregateasca cel putin jumatate din
mitralierele aflate
in dotare pt trageri antiaeriene,iar unele sa fie astfel amenajate
astfel incat “sa se
poata trage chiar si de pe trasuri”.
O mare parte a studiului
se referea la apararea antiaeriana a punctelor
sensibile din zona interioara.Ca o clasificare ,erau mentionate:
-puncte de suprafata
mica,insa de mare importanta
-localitati de
importanta mijlocie,in zona interioara sau cantonate in spatele frontului
-capitala sau sediile
comandamentelor
Ca posibile solutii pt organizarea apararii antiaeriene la joasa altitudine,se
indicau cateva masuri de intrebuintare ce aveau in vedere posibilitatile de
lupta ale tehnicii existente.Astfel se preconiza intrebuintarea,pe aceeasi
pozitie de tragere,a unei baterii de artilerie antiaeriana(4 tunuri)si a unei
sectii de mitraliere
(2 sau 3 piese).
In ceea ce priveste
modul de dispunere a mijloacelor de tragere,erau susti-
nute urmatoarele reguli:
a)bateriile din posturile de tragere sa se dispuna la obiectivele
mari,circular,la
1km distanta fata de conturul
exterior,mai dese pe directia probabila de atac
a adversarului aerian
b)baloanele de protectie sa se dispuna din 400 in 400m,formand un baraj
la
inaltimea de 4000m
c)proiectoarele sa se dispuna la distanta de 3km unul fata de
celalalt,pe un
aliniament convenabil
milloacelor active de aparare antiaeriana
d)fiecare pozitie de tragere va avea 2(3)posturi de ascultare,iar
sectia de proiec-
toare cate un post
Pentru apararea
antiaeriana a capitalei se indica dispunerea apararii anti-
aeriene pe mai multe linii,pe baterii compuse din 4-8tunuri.Privind
posturile de panda si alarma se considera ca acestea trebuie dispuse la 15-30km
fata de obiectiv.La mijloacele terestre active de aparare antiaeriana,erau
adugate si generatoarele de fum pt ascundere si camuflare,proprii apararii
civile.Pornind de
la configuratia teritoriului national si luind in considerare
distantele pana la
obiectivele din adancime,col Gh Popescu a propus organizarea apararii
antiaeriene a Romaniei pe 3 sectoare,astfel:
a)sectorul Dunarii(delimitat de cursul Dunarii,Muntii
Carpati-Orsova,Brasov,
Galati,Sulina)cu o adancime
cuprinsa intre 50-200km
b)sectorul Nistrului(cuprins intre Nistru,Muntii
Carpati,Brasov,Galati,Sulina)cu
O adancime cuprinsa intre
200-350km
c)sectorul de Vest(marginit prin frontiera de vest si Muntii Carpati)cu
o adanci-
Me cuprinsa intre 150-450km
Referindu-se la
calitatea de mijloace de artilerie si mitraliere antiaeriene
destinete pentru acoperirea nevoilor de aparare antiaeriana
deschise,studiul
prevedea ca necesare:
1)pentru partea operativa:
-la divizii:108 tunuri antiaeriene calibru 75mm,108 tunuri antiaeriene
calibru
mic si 324 mitraliere
antiaeriene
-la front:pentru fiecare 4km,6 tunuri si 18 mitraliere antiaeriene
2)pentru zona interioara:
-420 tunuri antiaeriene calibru 75mm
-135 tunuri antiaeriene calibru 57mm
-660 mitraliere antiaeriene
-120 proiectoare
-120 posturi de ascultare
-120 baloane de protectie
-90 sisteme de informare camuflaj
3)tractiunea materialului de
artilerie antiaeriana sa fie:
-hipomobila pentru artileria antiaeriana de insotire
-automobila pentru cealalta artilerie antiaeriana
-pe calea ferata pentru paza nodurilor de comunicatie sau pt paza
trenurilor
Ca urmare a progreselor
mari inregistrate de mijloacelor aeriene in plan
mondial,specialistii militari din domeniul constructiei de tunuri
antiaeriene si-au
intensificat preocuparile in directia sporirii posibilitatilor de lupta
ale artileriei
antiaeriene.
Intre obiectivele vizate
se aflau:
-cresterea puterii de
foc
-cresterea vitezei
initiale a proiectilelor:800-900m/s
-sporirea cadentei de
tragere si a bataii materialului
Necesitatea combaterii
tintelor aeriene care evoluau la diferite inaltimi a
determinat diversificarea calibrelor a ramas valabila pana in zilele
noastre:arti-
leria antiaeriana de calibru mic(20-60mm),artileria de calibru
mijlociu(60-100)
si artileria de calibru mare(peste100mm).In pofida greutatilor
materiale cu care continua sa se confrunte industria romaneasca,au inceput sa
apara si sa fie incu-
rajate de conducerea armatei preocuparile pentru crearea si
perfectionerea tehnicii de lupta.Un exemplu pilduitor il constituie activitatea
desfasurata de catre ofiterul inventator
Ion Bungescu,care a realizat,in 1925 primul aparat central de
tragere,deschizand seria unor stralucite inventii in aceasta linie,unele
in premiera mondiala,care aveau sa conduca la o rapida evolutie a
artileriei
antiaerene sub aspectul conducerii si preciziei focului.Aparatul avea
sa fie pus
in serviciu in 1926,intrand in dotarea bateriilor artileriei
antiaeriena inzestrate cu
tunurile de calibru 7,62mm cehoslovace.
Seria realizarilor
capitanului Bungescu va continua cu un al doilea model
perfectionat,care va fi introdus in inzestrarea artileriei antiaeriene
in anul 1928.
Valoarea realizarii inventatorului roman consta mai ales in aceea ca el
permitea,
in anul 1926-1928,executarea in Romania a tragerilor
indirecte,centralizate cu noul aparat a carei functionare se baza pe metoda
geometrica de calcul(pe timpul
tragerilor,toate masuratorile si calculele se efectuau de catre
aparatul central de
Tragere,care,prin teleindicatie,transmitea continuu la tunuri
elementele de tragere
-unghi de inclinare,azimut,distanta,focos-ochirea executandu-se astfel
indirect).
De mentionat ca acest
tip de trageri antiaeriene nu incepuse inca sa se
execute nici macar in statele avansate din Europa.
Apararea antiaeriana era defineta ca incluzand toate “mijloacele
antiae-
riene active si pasive,care concura la indeplinirea urmatoarelor
misiuni:
-avioanele inamice sa nu
poata trece in anumite regiuni sau sa zboare la
altitudini mari
-avioanele de reglaj si
cele de recunoastere sa nu poata observa decat cu mare greutate
-avioanele de
bombardament sa renunte la misiunea lor si sa arunce bom-
belor cu o mai mica precizie”
Unitatile apararii antiaeriene destinate armatelor de operatii urmau sa
cuprinda:
1.artileria antiaeriana mobila,compusa din posturi,fiecare post fiind
in general din doua piese de tunuri si o
mitraliera antiaeriana
2.proiectoarele antiaeriene,destinate in principiu pentru lupta
impotriva inamicului aerian pe timp de noapte organizate pe baterii de cate 16
piese,iar
bateriile pe sectii de cate 4 proiectoare cu accesoriile lor
3.mitralierele antiaeriene,organizate pe baterii de catre 32 piese,iar
bateriile
constituite din sectii de catre 2-4 piese
4.unitati de camuflaj,compuse din personalul atelierelor si materialu
necesar
pentru camflaj
Unitatile apararii antiaeriene apartinand zonei interioare se preconiza
a consta in:
1.artileria antiaeriana,compusa din posturi semifixe de cate 2-4
piese,in care
intrau si cate 2 mitraliere antiaeriene de fiecare post
2.proiectoarele antiaeriene,organizate pe baterii de catre 16 aparate
si pe sectii de
cate 4 proiectoare,necesare artileriei antiaeriene pe timpul noptii
3.posturile de ascultare,formate din cate 4 aparate de ascultare
4.unitati de baloane de baraj,formate pe sectii,sectiile pe echipe pt
fiecare balon
(in general 10 baloane de fiecare sectie)
5.unitati de camuflaj cu personalul si atelierele necesare
In perioada 1920-1930
este de retinut ca arma isi castigase un rol si un loc important in teoria si
practica militara a deceniului,fiind considerata ca o compo-
nenta de baza a luptei cu inamicul aerian.
In anul 1931,in
artileria antiaeriana romana existau numai 22 baterii,cu un
total de 88 tunuri de 3 calibre(76,5mm;75mm;57mm)si 9 modele
diferite,multe
dintre ele aflate in stare avansata de uzura.In afara de 5 baterii
Skoda calibru
76,5mm hipo si 2 baterii de tunuri franceze calibru 75mm
semifixe,celelalte piese facusera primul razboi mondial.
Nici in ceea ce priveste
asigurarea munitiei necesare tunurilor existente
situatia nu era in situatie mai buna.Asa,de pilda,pentru cele 32 tunuri
calibru
76,5mm Skoda model 1914,existau doar 1000 proiectile de acelasi
model,fata de
un necesar de 38700 lovituri.
Perioada 1933-1938 s-a
caracterizat printr-o continua agravare a situatiei
internationale,pin intensificarea pregatirilor pentru un nou razboi,mai
ales in
Germania hitlerista,secondata de Italia fascista.Asa incat,conducerea
politico-militara de la Bucuresti a procedat,in aceasta perioada la aplicarea
unei serii de masuride intarire a apararii nationale(crearea de noi
intreprinderi pentru
fabricarea de armament,tehnica de lupta,munitie si aparatura optica si
de conducere a focului artileriei antiaeriene)inclusiv prin crearea unei
industrii
proprii pentru productia de aparare(ianuarie 1935).
Din cele
prezentate,rezulta ca masuri ferme,care nu sufereau amanare,se
impuneau cu necesitate pe linia inzestrarii artileriei antiaeriene cu
tehnica de lupta noua,capabila sa faca fata unor eventuale atacuri ale uei
aviatii cu perfor-
mante net superioare celei intrebuintate in primul razboi mondial.
In ceea ce priveste
inzestrarea,artileria antiaeriana a cunoscut,in acesti ani
o veritabila relansare.Tunurile de camp,adaptate pt trageri
antiaeriene,au fost
inlocuite cu tunuri antiaeriene moderne importante,incepand cu anul
1937,din
Anglia,Germania,Franta,Suedia si Elvetia,precum si cu tunuri de
productie
romaneasca.Primele materiale moderne intrate in serviciu in artileria
noastra au
fost tunurile engleze de 75mm Vickers si cele de 88mm importante din
Germania .In aceasta perioada,ofiterul-inventator Ion Bugescu si-a continuat
preocuparile pe linia realizarii aparatelor de conducere a
focului,reusind in anul
1935,construirea unui nou model,denumit“aparat central
simplificat”model 1935
in toamna anului 1938 a aparut aparatul central”maior Bungescu model
1938”
sub forma de pe prototip care a fost omologat in anul 1939.Acest din
urma aparat avea sa fie introdus in dotarea bateriilor de artilerie antiaeriana
de 75mm
Vickers.Perioada de modernizare a aartileriei antiaeriene romane a
continuat
indeosebi dupa anul 1938,cand s-au primit cele mai moderne
tunuri.Astfel,in
anul 1939,au intrat in inzestrare tunurile de calibru 37mm Rheinmetall
germane
si tunurile de 25mm Hotchkiss franceze.In aceasta perioada
1938-1940,unitatile
de artilerie antiaeriana au fost dotate cu tunuri calibru mijlociu de
40mm Bofors
de provenienta suedeza,precum si cu tunuri de 20mm Oerlikon
elvetiene.De
asemenea,au fost importate mitraliere de calibru 13.2mm,proiectoare de
150cm
Siemens si Nedalo,precum si de 60cm usoare,telemetre si altimetre
stereoscopice cu baza 4 si respectiv 5m.
Intrarea in dotarea
armatei romane a acestor tipuri de tehnica moderna de
fabricatie straina a facut ca,din acest punct de vedere,artileria
antiaeriana romana sa evolueze in acelasi ritm cu cea din armatelor Frantei,Germaniei,Angliei,etc.
Incheind consideratiile
privind inzestrarea artileriei antiaeriene in perioada
interbelica,mentionam ca,potrivit documentelor de arhiva,din totalul de
8301guri
de foc de care dispunea armata romana la intrarea in cel de-al doilea
razboi mondial,691 erau tunuri antiaeriene(a crescut de 4 ori fata de
1918).
Artileria antiaeriana in
timpul celei de-a doua
conflagratii
mondiale
Situatia artileriei
antiaeriene la intrarea in razboi
La
22.061941,Comandamentul Apararii Antiaeriene,precum si toate marile
unitati,unitatile luptatoare si formatiunile de servicii subordonate acestuia
erau mobilizate.Ca urmare,in compunerea C.A.A. Existau:
-Centrul general de
panda
-3 comandamente de
aparare antiaeriena de regiuni aeriene
-6 grupari de artilerie
antiaeriana
-19 comenzi de grupuri
de artilerie antiaeriana
-20 baterii tunuri
calibru 75mm Vickers
-15 baterii tunuri
calibru 75-76.5mm
-8 baterii tunuri
calibru 40mm Bofors
-15 baterii tunuri
calibru 37mm Rheinmetall
-5 baterii tunuri
calibru 20mm Oerlikon
-12 baterii mitraliere
calibru 13.2mm Hotchkiss
-9baterii de proiectoare
In total existau 84 baterii tunuri antiaeriene,proiectoare si
mitraliere antiaeriane
din care 35 de baterii tunuri calibru mijlociu(75-76.5mm),28 baterii
calibru mic
(20-40mm),12 baterii mitraliere antiaeriene calibru 13.2mm si cele 9
baterii de
proiectoare.
Cele 3 comandamente de
regiuni aeriene,care subordonau operativ atat
artileria antiaeriana,cat si unitatile de aviatie de pe raza lor de
responsabilitate,se
delimitau astfel:
-Regiunea 1 aeriana in
Transilvania si Oltenia
-Regiunea 2 aeriana in
Moldova
-Regiunea 3 aeriana in
Muntenia si Dobrogea
Efectivele totale la
unitatile operative se ridicau la circa 28.000 de militari
(ofiteri,subofiteri si trupa).In subordinea comandamentului mai intrau
si forma-
tiunile de aparare pasiva,cu un efectiv de circa 46.000 militari si
civili.
Dealtfel,numarul
bateriilor de tunuri antiaeriene avea sa sporeasca de la
circa 65 in anul 1941 la circa 200(calibru mic si mijlociu)la 23 august
1944.
La intrarea in razboi,la
conducerea artileriei antiaeriene de la diferite esaloane se aflau ofiteri cu
inalta competenta si profesionalism,dintre acestia
participanti si la primul razboi mondial;cativa dintre acestia au ramas
in istoria
armatei noastre:
-colonelul Popescu
Gheorghe,cdt apararii antiaeriene
-colonelul Marinescu
Gheorghe,cdt secund
-colonelul Drajna
Dumitru,seful de stat major
Gruparile
antiaeriene,denumireinintiala ce arata intr-un fel existenta lor in dispozitiv
operativ,erau,de fapt,regimente de artilerie antiaeriana,denumire la care se va
reveni in cursul anului 1942.
Participarea artileriei
antiaeriene la campania militara
din
anul 1941
Actiunile artileriei antiaeriene in cadrul operatiilor desfasurate
pentru eliberarea
Basarabiei si Bucovinei de Nord
Avand in vedere
conceptia de lupta a trupelor de uscat,precum si gruparea
artileriei antiaeriene,Comandamentul Apararii Antiaeriene a luat
urmatoarele
masuri mai importante privind intrebuintarea acesteia:
-dislocarea a 4 din cele
6 grupari(regimente)de artilerie in Moldova,Do-
brogea si nord-estul Munteniei,concentrand in
aceasta zona,12 din cele
19 divizioane la dispozitie
-subordonarea Gruparii 6
artilerie antiaeriana “Siret”Armatei 4 pt coordo-
narea actiunilor artileriei afectate acesteia
si nemijlocit marilor unitati de
arme intrunite in compunere
-constrirea de
divizioane mobile,asigurate complet de masini,pt intarirea
fiecarui corp de armata din esalonul 1 al
Armatei 4
-sporirea densitatii de
posturi de panda in jumatatea de est a tarii
In primele zile ale
razboiului,inamicul a executat recunoasteri,apoi si-a extins actiunile de
cercetare si in final a bombardat ziua si noaptea cu bombe explozive si
incendiare cauzand morti si raniti,case avariate si distruse,incendiid
tancurile petroliere;eficacitatea tragerilor unitatilor de artileriei
antiaeriana era ridicata,in aceasta perioada dobandindu-se si avariindu-se,zilnic,cate
2-4avioane.
Dupa 1 iulie pana pe 4
iulie,activitatea inamicului aerian a fost,de asemenea,in descrestere(circa 20
incursiuni zilnic),insa odata cu trecerea trupelor
noastre la ofensiva (2-3 iulie 1941),zborurile aviatiei au crescut
brusc in intensi-
tate ,ajungand pana la 70 incursiuni zilnic.Au fost mitraliate
gari,esaloane de transport,trenuri;au fost aruncate manifeste,s-au executat
bombardamente de noapte,in zori sau spre amurg,in zonele de concentrare a
trupelor.
Catre mijocul lui iulie 1941,atacurile
inamicului aerian au fost indreptate asupra marilor unitati patrunse in
adancimea dispozitivului de aparare sovietic;
dar riposta tunarilor antiaerieni a fost prompta.Astfel pentru modul
admirabil in care si-a desfasurat activitatea,doborand 5 avioane
sovietice,Bateria 111 artilerie antiaeriana a fost citata prin ordinul de zi al
Diviziei blindate romane,iar locote-
nentul Smaleni,impreuna cu personalul ajutator a fost propus pt
decorare.
La 16 iulie 1941,divizia
a intrat victorioasa in Chisinau,documente de arhiva consemnand:”Copii cu flori
in mana ne urau izbanda si vicorie,iar cei mai in varsta lacrimau de bucurie si
ne spuneau<<Bine ati venit fratilor si Dumnezeu sa va ajute!>>”.
La sfarsitul lunii iulie
1941,dispozitivul operativ al Grupului de Armate “Generalul Ion Antonescu” ajuns pe Nistru
s-a regrupat in vederea continuarii
ofensivei la est de acest curs de apa.
Armata 4,in subordinea
directa a Marelui Cartier General roman,va dez-
volta ofensiva la sud-est de Nistru,pe directia generala
Razdelnaia-Odessa,avand ca misiune
principala cucerirea orasului-port la Marea Neagra-Odessa.
Batalia pentru Odessa si
actiunile artileriei antiaeriene ale
Armatei4romane pentru apararea impotriva loviturilor din aer
Operatia ofensiva a
Armatei 4,dupa trecerea Nistrului,cu scopul cuceririi marelui port la M.Neagra(Odessa)a fost
singura operatie cu caracter strategic de
conceptie romaneasca,pregatita si condusa de Marele Cartier General
roman,exe-
cutata in intregime de catre trupele romane.
Actiunile din zona
Odessa au inceput la 1 August si s-au finalizat la 16
octombrie 1941,fiind caracterizate printr-un ritm de inaintare
lent,datorita rezis-
tentelor indarjite ale aparatorilor sovietici,favoriti de trenul
plat,fara acoperiri si echipat cu
numeroase fortificatii.
Cele mai grele lupte
s-au desfasurat pentru cucerirea localitatilor Karpova, Vagoda,Mannheim si
Kogarlik,Vakarjani,Dalnic si Tatarca.
La 16 octombrie
1941,cand trupele sovietice au parasit Odessa,care a ca-
pitulat,trupele romane au ocupat orasul.Pierderile Armatei 4 in aceasta
batalie au fost deosebit de grele:
-17.000 morti
-63.000 raniti
-11.000 disparuti
Ca urmare,dupa
capitularea Odessei,s-a hotarat ca trupele Armatei 4 sa fie aduse in
tara.Pentru apararea antiaeriana a trupelor Armatei 4 in operatia de la Odessa
si a Armatei 3 in misiunea ei de a asigura flancul de nord al Armatei 11
germane in operatiile spre Nipru si Crimeea,Comandamentul Apararii
Antiaerie-
ne a destinat un numar mare de unitati si subunitati de artilerie
antiaeriana.
Astfel,in subordinea
directa a Armatei 4,intra Gruparea 2 artilerie antiae-
riana;din aceasta grupare initial au facut parte 6 baterii calibru 75mm
Vickers,5 baterii calibru 37mm,2 baterii
calibru 20mm Oerlikon si Bateria 209 mitraliere antiaeriene 13,2mm.
Pe timpul desfasurarii
operatiei,Gruparea 2 artileriei antiaeriana a fost continuu intarita cu baterii,ajungand
in final,la 12 octombrie 1941,sa dispuna de
un numar de circa 27-30 baterii,dintre care 9 baterii calibru
mijlociu(75mm),13 subunitati calibru
mic(20-37mm)si 5 baterii de mitraliere.
In tabelul urmator se
arata repartitia artileriei antiaeriane si organizarea ei pentru lupta la 15 octombrie 1941.
Actiunile artileriei
antiaeriene desfasurate in cadrul acestei operatii au fost presarate cu numeroase fapte de eroism,de
exemple de barbatie si de curaj,care
au facut din ostasul roman un
pilduitor exemplu de luptator.
Un exemplu edificator in
acest sens in constituie Bateria 110 artilerie anti-
aeriana(comandant,locotenent Petre Chicomban)care,la 19august 1941 a
fost in mod repetat bombardata
direct,avand 9 militari raniti;inamicul s-a lovit de indar-
jirea Bateriei ca de o stanca,3 avioane fiind doborate.
La mijlocul lunii
septembrie,marile unitati din compunerea Armatei 4 du-
ceau lupte grele intr-un arc de cerc in jurul Odessei,pe
aliniamentul(de la nord la
sud)Hagibei,Vagoda,Karpovka,Dalnic,Tatarca,Peterstal;in apararea antiaeriana a
trupelor,erau dispuse in total circa 30 baterii de artilerie antiaeriana,din
calcule rezulta ca era aproximativ o densitate de 20-25guri de foc pe km de
front.
In afara unei
confruntari permanente cu inamicul aerian,unitatile si sub-
unitatile de artilerie antiaeriana au fost puse,nu o data,in situatia
de a duce si ac-
tiuni terestre(29 octombrie 1941).
Dupa capitularea
Odessei(16 octombrie 1941)a avut loc o larga manevra de material,astfel
incat,din 30 de baterii au ramas doar 8,care au participat la apararea
antiaeriana a Odessei,prin restructurarea dispozitivului gruparilor si
grupurilor antiaeriene,potrivit noii situatii.
Artileria antiaeriana romana
in campania militara
din
anul 1942
Campania anului 1942 a
insemnat pentru artileria antiaeriana romana mari incercari in focul luptelor
ce au avut loc cu aviatia inamica,indeosebi in apararea antiaeriana a trupelor terestre,care au
actionat,in primul rand in batalia de la Co-
tul Donului si in Stepa Calmuca,dar si in luptele din Caucaz si
Crimeea.
Capacitatea de lupta a
unitatilor de artilerie antiaeriana a fost,in anul 1942, in crestere prin
numarul bateriilor de tunuri intrate in dotare si devenise operative sursa de
inzestrare a contituit-o atat productia de interna cat si materialul livrat de
germani.Acesta din urma a fost asigurat in baza protocolului incheiat la 30
ianuarie 1942 intre Misiunea Militara Germana si Comandamtul Apararii
Anti-
aeriene,care prevedea modul de predare-primire a materialului de
artilerie anti-
aeriana german dispus in apararea Ploiestiului si zonei
petrolifere,respectiv,18 baterii de
88mm,12 baterii de 20mm,3 baterii de proiectoare,3 companii baloane de protectie si reteaua de transmisiuni.
Forta combativa a
regimentelor de artilerie antiaeriena a crescut,insa si prin primirea din productia
interna de armament a 11 baterii de 75mm Vickers, dotate cu aparate centrale de tragere
Bungescu,precum si a 7 baterii de 37 mm
Rhm,toate fabricate la Uzinele Astra-Brasov,Arad,Cugir etc.
Tot in cursul anului
1942,au devenit operative inca 4 baterii de proiectoare 3 companii de baloane
de protectie si 3 baterii Oerlikon.
Principalele actiuni ale
artileriei antiaeriene desfasurate
pentru apararea
obiectivelor de pe teritoriul national
In cursul anului
1942,indeosebi in partea a doua a acestuia,desi frontul
trupelor terestre a ajuns in zone foarte indepartate de granitele tarii,totusi inami-
cul aerian a fost deosebit de activ.Astfel,amintind doar actiunile mai
importante ale aviatiei inamice este
ilustrativ faptul ca,de pilda,in luna mai 1942,atacurile sovietice ce s-au executat in zilele de
3,4,6,8,10,20,22,24,25 si 28 ale lunii au
vizat lovirea unor localitati si dispozitive de lupta,printre care
Sulina(18 bombe),
Constanta(5 bombe),Tulcea inclusiv postul de comanda al Divizionul 13
artilerie antiaeriana cu 4 bombe si Valcov(9 bombe),Sf.Gheorghe si Tighina(6
bombe),la care s-au adaugat
Nicolaev,Golta,Tiraspol si alte puncte sensibile din apropierea frontului.
Important de consemnat
este faptul ca,la 12 iunie 1942,s-a
executat pri-
mul raid al aviatiei
americane in spatiul aerian al Romaniei,vizand orasul
Ploiesti cu un grup de 12 avioane de tipul B-24 venite din Sudan cu
aterizare in-
termediara la Cairo(actiunea denumita codificat “HALPRO”)
Incepand cu 1august1942 denumirea
unitatilor si subunitatilor de artilerie
antiaeriana s-a modificat,gruparile numindu-se regimente,iar grupurile
numindu-
se divizioane de artilerie antiaeriena.
De remarcat este faptul
ca,la 1 octombrie 1942,ca urmare a incalcarii de catre aviatia maghiara a
spatiului aerian romanesc,din ordinul maresalul Ion An-
tonescu,a luat fiinta “Gruparea de artilerie antiaeriana Ardealul”in
compunearea Brigazii 1 artilerie antiaeriana cu misiunea “de a executa apararea
antiaeriana a centrelor si punctelor
sensibile de la Brasov,Tohan,Fagaras si Resita”.
Batalia
Stalingradului.Actiunile artileriei antiaeriene
in timpul operatiilor duse in
Cotul Donului si Stepa Calmuca
In campania anului
1942,”Batalia Stalingradului”,asa cum este denumita in istoriografia universala,a constituit un
eveniment de importanta majora,care a
produs o cotitura in desfasurarea celui de-al doilea razboi mondial si a
ocupat,
prin amploarea si tragismul operatiilor locul primordial atat in
perioada anteriara desfasurarii ei,cat
si in perioada propriu-zisa dupa 19 noiembrie 1942.
La operatiile si
actiunile desfasurate la Stalingrad,a participat,alaturi de
numeroase mari unitati si unitati de arme intrunite din armata romana
si artileria antiaeriana.Fortele si
mijloacele artileriei aniaeriene au constat in32baterii de foc si o baterie de pandari radio-constituite in
6 divizioane,sub doua comenzi de re-
gimente de artilerie antiaeriana asigurate cu formatiunile
tehnico-materiale cores- punzatoare.
In luna ianuarie 1942,pe
front se gaseau dislocate Grupurile 3 si 9 artilerie antiaeriana,aflate operativ la dispozitia
Corpului de munte si,repectiv,Corpului de cavalerie,avand urmatoarea
dispunere:Grupul 3Art.A.A. la Karasubasar cu
Bateria 133,iar Bateria 101 la Djankoi si Csongar si Grupul 9Art.A.A.
la Melito-
pol,cu Bateria 225 mitraliere si cu Bateria 112 Rhm la Budahowka si
Berdiansk. De remarcat faptul ca bateriile de tunuri de 75mm Vickers nu au fost
impinse in zona Crimeea.In luna
februarie 1942,Corpului 6 armata i s-a pus la dispozitie pt. Divizia 18
infanterie infanterie,Bateria 126(2 sectii)la Barak(Crimeea),care im- preuna cu compania antiaeriana organica sa
realizeze apararea antiaeriana a tru-
pelor acestei mari unitati.
In toata perioada de
iarna si primavara a anului 1942,avioanele sovietice au continuat,desi
sporadic,sa survoleze si sa lanseze bombe,in zonele de foc ale artileriei antiaeriene bateriile executand
focul pentru protectia obiectivelor incre-
dintate;atacuri violente s-au inregistrat,indeosebi,asupra podurile de
peste Bug: Nicolaev si Golta.
Sesizat de pierderile
suferite de catre bateriile de artilerie antiaeriena din
Crimeea indeosebi in luptele terestre,Statul Major al Aerului,cu
ordinul nr.514 din 15 mai 1942,a dat
dispozitiuni ca “unitatile de aparare antiaeriana din zona
Crimeea si Marea de Azov sa fie intrebuintate numai in misiuni antiaeriene,iar Bateria 112Rhm,aflata in apararea
postului de comanda al marii unitati,sa fie adusa la Melitopol pentru apararea
terenului de aviatie”.
La 27 mai 1942,situatia
in Crimeea era urmatoarea:Bateria 133 Rhm cu 2
sectii a doua tunuri,Bateria 126 cu o sectie cu 2 tunuri si Bateria 101
cu 3 sectii a trei tunuri,toate subunitatile fiind amplasate la Simferopol in apararea
antiaeriana a garii si aeroportului.
In perioada august1942 -
31decembrie1942,perioada campaniei duse de
Armatele3 si 4 la Cotul Donului si in Stepa Calmuca,artileria
antiaeriana romana a particpat cu un numar apreciabil de unitati si de subunitati.Misiunea
lor consta in apararea antiaeriana a
marilor unitati,precum si a altor obiective importante din compunerea celor
doua armate:
-aerodromurile aviatiei
romane si germane
-puncte obligate de
trecere,vizate de inamic(poduri si localitati)
-depozite de
munitii,formatiuni de servicii
La 1 octombrie 1942,in
compunerea unitatilor de artilerie antiaeriana de la Cotul Donului si din Stepa
Calmuca,existau 32 de baterii(calibru 20-75mm),
constituite in 6 divizoane de artilerie antiaeriana si 2 comenzi de
regimente de artilerie antiaeriana
dotate cu mijloace auto de tractiune cu un grad sporit de mo-
bilitate,corespunzator cerintelor de lupta.
Demne de remarcat este
faptul ca subunitatile de artilerie antiaeriena dis- puse in fasiile marilor unitati din esalonul
intai,in afara misiunii principale(lupta
cu aviatia inamica)le mai revenea si misiunea de a lupta cu inamicul
terestru
patruns in raionul pozitiilor de tragere,tancuri,autoblindate si chiar
cu infanteria de pe acestea.
Spre gloria ostasului
roman,artileristii antiaerieni,ca dealtfel toti militarii romani,au luptat cu barbatie,au dovedit
rezistenta in conditiile grele in care s-aun desfasurat luptele,facand cinste
armatei noastre.
Inca din luna august
1942 se declansasera operatiunile de concentrare,
completare si deplasare spre viitorul raion al actiunilor de lupta a
marilor unitati de infanterie,a
unitatilor de artilerie,etc.,precum si a unitatilor de artilerie antiae-
riana destinate misiunilor din cadrul “Bataliei Stalingradului”.Au
executat deplasarea in zona operativa urmatoarele unitati si subunitati de
artilerie antiae-
riana ,astfel:
-Divizionul 1
Art.A.A.,avand in compunere bateriile 11 si 12 Vickers precum si Bateria 117 Rhm
-Divizionul 14 Art.A.A.,avand
in compunere bateriile 21 si 24 Vickers si bateriile 134 si 137 Rhm
-Divizionul 4
Art.A.A.,avand in compunere bateriile 1 si 2 Vickers,pre- cum si bateriile 102 si 105 Rhm si 151
Oerlikon
-Divizionul 8
Art.A.A.,avand in compunere bateriile 6 si 7 Vickers,pre- cum si bateriile 109 si 110 Rhm si Bateria
209 mitraliere
-Divizionul 17
Art.A.A.,avand in compunere bateriile 26 si 27 Vickers si 141,142 si 145 Rhm
-Divizionul 5 Art.A.A. a
sosit cu bateriile 16 si 19 Vickers,125si129 Rhm si 128 Oerlikon
In acest fel,concomitent
cu realizarea propriului dispozitiv de lupta pentru actiunile viitoare,artileria antiaeriana a
executat apararea antiaeriana a afluirii
marilor unitati si unitatilor apartinand trupelor de uscat pe timpul
realizrii noului dispozitiv operativ de
aparare a Armatelor 3 si 4.
Dispozitivul
operativ al Armatelor 3 si 4 si principalele
obiective
de aparat antiaerian
Pentru a intelege
repartitia si dispunerea unitatilor si subunitatilor de arti- lerie antiaeriena in apararea principalelor
obietive din fasiile de actiune ale trupe- lor romane(Armata 3si Armata 4)se
impune prezentarea succinta a dispozitivului
operativ al trupelor de uscat romane.
In vara si toamna anului
1942,Grupul de Armate “A” a dezvoltat ofensiva in Caucaz,cucerind peninsula
Taman,Novorosisk,spre sud pe directia Nalcik,ata- cand pantele de nord ale
muntilor din Caucaz.Grupul de armate“B”,in compunea caruia au intrat ulterior
si cele doua armate romane,a avut misiunea de a inainta pe directia generala Stalingrad,urmarind
ditrugerea fortelor inamice de la Cotul
Donului.Rezistenta sovietica din ce in ce mai indarjita de la
Stalingrad a dus la incetinirea
opratiunlor,fixarea a numeroase forte din compunerea celor doua armate germane
la Stalingrad,consumarea rezervelor lor,precum si descoperirea flancurilor de nord-vest si sud ale gruparii
germane concentrate la Stalingrad .
Ca urmare,Inaltul
Comandament German,a hotarat subordonarea Armate- lor 3 si 4 romane Grupului de Armate”B”,cu
urmatoarele misiuni:Armata3,avand in compunere 4 corpuri de armate,pe frontul
Gromok-Kletskaia inclusiv(circa160 km de front);Armata 4 s-a dispus in apararea
cu 7 mari unitati in linie la sud la
Stalingrad,in Stepa Calmuca,avand pe frontul Dubovai-Uvrag pana la
Kuma,pe aproximativ 250km de front,2
corpuri de armata.
Posturile de
comanda:Armata 3 la Moruzovskaia,Armata 4 la Katelnicovo.
Organizarea
actiunilor pe linie de aviatie
si artilerie antiaeriene
Grupurile de Armate “A” si
“B”,care opereau in vara anului 1942,primul
spre Caucaz,iar al doilea spre Stalingrad erau sprijinite de
Flota4aeriana germana si “Comandamentul de aviatie Don”de asemenea german,in
cadrul carora actio- nau marile unitati
din aeronautica romana(aviatia si artileria antiaeriana).
Unitatile acesteia erau
dispuse pe aerodromurile situate in fasiile de actiun ale Armatelor 6 si 4 blindate germane:in
fasia Armatei 3 erau Moruzovskaia,
Tacinskaia,iar Bucovskaia si Perelazovski;in fasia Armatei4existau
Proleterskaia si Sutov iar in zona de actiune a Armatei 6 terenurile de la
Karpovka,Marinovka si Gumrak.
Toate aceste aerodromuri
erau folosite in comun de catre aviatia romana si cea germana si ca atare atat
ele cat si acele doua armate romane si germane trebuiau aparate antiaerian.In
acest scop,Divizia 9 Art.A.A. germana era detinata de fapt pentru
Stalingrad,iar Brigada4 artilerie antiaeriana romana pentru nevoile teretre si
aero romane.
Artileria antiaeriana
trebuia sa ia in calcul inca trei categorii de obiective: apararea antiaeriana a aerodromurilor
gruparii aeriene de lupta si in principal de
la Moruzovskaia,Tacinskaia si Rostov,trecerile deosebit de importante
peste
Donet(Belaiakalitva),peste Don(Broniki sau Bataisk),precum si bazele si
depozi- tele Armatelor 3 si 4,de toate
categoriile(munitii,carburanti,hrana,etc).
Lasand la o parte aceste
aspecte,trebuie mentionat ca poate cea mai difici- la problema pusa artileristilor antiaerieni a
fost cea a comunicatiilor,date fiind
lipsa de sosele pietruite,starea rea a
drumurilor si a podurilor,care ingreunau per- manent
deplasarile,facandu-le adesea imposibile in cadrul frecventelor manevre impuse de desfasurarea actiunilor terestre.
Dispozitivul unitatilor si
subunitatilor de artilerie antiaeriana in batalia de la Cotul
Donului si Stepa Calmuca
In fasia Armatei 3,a
actionat Divizionul 1 Art.A.A. mobil independent, avand in compunere bateriile
11,12,117,118,120,129,145 si 234 s-au constituit 3 subgrupari pentru protectie:
-subgruparea de vest cu
Bateria 145 Rhm
-subgruparea de centru
cu bateriile 118 si 120 Rhm
-subgruparea de est cu
bateriile 117 Rhm,129 Rhm si 234 mitraliere
-Bateria 12 Vickers va
actiona la Bukovskaia si Bateria 11 Vickers la
Perelazovski
Postul de comanda al
divizionului era la Perelazovski.Tot in fasia Armatei 3 a actionat si
Regimentul 4 Art.A.A. mobil cu Divizioanele 4 si 17 Art.A.A., astfel:
-Divizionul 4 Art.A.A.
se gasea cu bateriile 1,105 si 151
-Divizionul 17 Art.A.A.
se gasea cu bateriile 26,27,141,142 Rhm si cu
Bateria 209(primita de la Divizionul 8)
In fasia Armatei 4,a
actionat Divizionul14 Art.A.A. Mobil independent,cu bateriile 21,24,112,134,137,aparand
cu bateriile 21 si 137,postul de comanda al
armatei,dispus la Katelnicovo.
Actuinile inamicului
aerian au fost deosebit de active,atacurile executan-
du-se,de regula,asupra obiectivelor si trupelor din prima linie,la
inaltimi mici
(sub 100m).Artileristii romani,fiind alarmati la timp,au reactionat
prompt si cu
eficacitate.
La 15 ocombrie
1942,”subunitatile de artilerie antiaeriana au fost atacate direct de catre
aviatia sovietica la Bucovskaia”;la 12 octombrie,aviatia inamica a executat recunoasteri la Novocekask,unde urma
sa fie instalat postul de comanda al Grupului de Armate “Maresal Antonescu”.
In ultima decada a lunii
octombrie,s-au inregistrat incursiuni ale inamicu- lui aerian asupra marilor unitati din linia
intai la Armata 3: Rubaskin,Golovski,
Bukovskaia,Tacinskaia,Blinovski,Kletskaia,Gromki.
La 10 noiembrie
1942,aviatia inamica a atacat localitatile Moruzovskaia,
Cernisevskaia,Tacinskaia,Perelazovski,fiind raniti ostasi de la Bateria
27 Vickers dispusa la Tacinskaia.
In perioada 1
noiembrie-19 noiembrie 1942,adica pana la declansarea o-
fensivei trupelor sovietice,actiunile aviatiei inamice au fost deosebit
de puternice producand pierderi trupelor noastre,inclusiv subunitatilor de
artilerie antiaeriana.
Faptul ca pozitiile de
tragere ale bateriilor de artilerie antiaeriana devenise-
ra obiectiv tot mai mult vizate de inamicul aerian este relevat si de
numarul mare de morti si raniti innregistrati in aceasta perioada in randul
tunarilor antiaerieni.
Desfasurarea
actiunilor de lupta ale artileriei
in campania
militara din anul 1943
Inca de la inceputul anului
1943,fata de situatia grea a marilor unitati si unitatilor din compunerea Armatelor 3 si
4 romane,in urma “Batalia Stalingrad”,
Maresalul Antonescu a hotarat aducerea in tara a efectivelor si
tehnicii din marile unitati care au reusit sa iasa din incercuire sau au putut
sa se desprinda de inamicul aflat in continua ofensiva.S-au stabilit doua
itinerare de baza pentru retragerea in tara,astfel:itinerariul
Stalino,Zaporoje,Vosnesensck,Rabnita pe Prut
pentru trupele ramase din compunerea Armatei 3,iar la
sud,itinerariul:Melitopol,
Berislav,Nicolaev,Varvarovca,Odessa,Tighina pentru trupele din
compunerea
Armatei 4.
La14ianuarie1943,dupa o
scurta perioada de refacere si odihna,Divizionul 1 Art.A.A. mobil,s-a pus in
mars spre Stalino,evitand orasul Rostov,care era pe-
riclitat de inamic.Dupa ce,pe tot parcursul acestui mars a infruntat
geruri exce-
sive,drumuri troienite,drumuri troienite,nesiguranta situatiei tactice
generale,dar si atitudinea total
neprieteneasca a trupelor “aliate”(germane);divizionul a reusit sa se regrupeze la Stalino,de unde,la 28
ianuarie 1943,s-a deplasat la Melitopol
pregatindu-se pentru plecarea spre tara.
La 12 februarie
1943,Divizionul 1 Art.A.A. s-a pus in mars prin Zaporoje,
Nicolaev,unde s-a imbarcat pe calea ferata si la sfrsitul acestui lunii
februarie,a ajuns la Bucuresti cu
toate bateriile sale.Unitatea isi facuse pe deplin datoria!!!
Divizionul 14 Art.A.A.
mobil independent care a actionat in fasia Armatei 4,dupa ce a executat
retragereasub presiunea inamicului,s-a retras la vest de Don cu o parte din bateriile (112 Rhm si 21
Vickers)prin Zimleanskaia,Broniki,iar cu
alta parte prin Salsk,reusind catre 2-3 ianuarie 1943 sa se regrupeze in
dispozitiv de lupta la Bataisk.
In vederea inapoierii in
tara,a urmat itinerariul Melitopol,Nicolaev,ajungad in conditii foarte grele de
mars,in febrarie,la Odessa,de unde aducerea subunita-
tilor in tara s-a executat pe roti.Primind temporar misiunea de a
proteje centrul sensibil Iasi,o parte
din baterii au fost deplasate mai tarziu la Bucuresti si Brasov la unitatile
deorigie,de unde au ajuns abia in prima decada a lunii martie.
In concluzie,catre data
de 1martie1943,au plecat in tara:comanda Brigazii 4 Art.A.A.,comanda Regimentul 4
Art.A.A.,comenzile Divizioanelor1,14,4 si un numar de baterii dintre cele mai
afectate,care au suferit pierderi si care aveau un stagiu indelungat pe front.
Actiunile aviatiei inamice si riposta
artileriei antiaeriene
pe
frontul de est
In primele luni ale
anului1943,inamicul antiaerian,detinand continuu supe- rioritatea aerianain
zona unitatilor din Brigada4Art.A.A. a actionat cu predilectie asupra
aglomerarilor de trupe in retragere la punctele obligate de
trecere:podurile de peste Donet si peste
Don,atacurile cesteia vizand,de asemenea,aerodromurile aviatiei romane si germane.
Cu toate greutatile
datorate unei ierni deosebit de aspre,tunarii antiaerieni romani au executat serviciul la material cu
rigurozitate,pregatind cu migala victoriile antiaeriene.
In crsul lunilor
februarie si martie,aviatia sovietica a atacat indeosebi,aero- dromurile
Melitopol,Mariupol,Stalino.Subunitatile de aparare antiaeriana au facut
eforturi dosebite pentru a pute executa tragerile de lupta,pt ca,din cauza
gerului(-35 )materialul functiona foarte greu;nu de putine ori servantii
ramaneau uimiti cand,dupa plecarea primei lovituri,tunurile amorteau,teava
nemaiplecand in recul.
Actiunile s-au intetit
in iunie,cand in zilele de 16,20,25,26 aerodromurile au fost atacate in valuri
de 30-40 avioane de la inaltimi de 2500-4000m,noaptea, folosind parasute luminoasesi lansand sute de
bombe;a actionat intens Divizionul 8 Art.A.A.
Concluzii si
masuri luate de comandamentele superioare romane
si germane
Bombardamentul de la 1august
1943 asupra obiectivelor Ploiesti-Campina a fost primul atac aerian de mare
anvergura,care a solicitat intregul sistem de aparare antiaeriana,activa si
pasiva.Dupa analizele efectuate de factorii compe- tenti,a rezultat ca sistemul a functionat
bine.
Erorile de pregatire si
executie a atacului de la1august 1943 se pot consi- dera ca au constat in principal din:
-ignorarea modului de
organizare si dotare a sistemului de aparare
-absenta unor
instructiuni precise asupra manierei de a traversa masivii
-insuccesul lovirii
biectivelor de catre primele 2 grupuri de avioane
-eficacitatea apararii antiaeriene
Bilantul
nefavorabil,marile pierderi ale oamenilor si materialelor,rezultate- le sub
asteptarile prognozate au demonstrat ca atacul aerian de la 1august 1943 a fost un esec.El a ramas totusi in istoria
razboiului ca o actiune de indrazneala,u-
nica in felul ei,din punct de vedere al performantei aviatiei.
Ca urmare a csetui esec
de mari proportii,aliatii au tras concluziile de ri- goare.Ei vor reveni la Ploiesti
in1944,pornind de pe baza din Italia cu o puternica escorta de avioane de vanatoare
si la mare altitudine.
Dealtfel,dupa acest
atac,germanii au intarit apararea antiaeriana,in special sub raport
calitativ,introducand in dispozitiv tunuri semiautomate de 105mm,tu- nuri de 128mm pe cale ferata,o brigada de
camuflaj-ceata,mai multe statii de
radiolocatie si au imbunatatit mascarea,realizand,chiar prin
dezimformare
“Ploiestiul fals”.
Artileria antiaeriana romana in
operatiile militare
desfasurate in
anul 1944 pana la 23 august
Situatia generale de pe
fronturile din Europa,inclusiv pe teatru de operatii din Europa de est,precum si operatiile
militare desfasurate de armata romana in
cursul anului 1944,au determinat hotarator ale artileriei antiaeriene.
Consecinta fireasca a
inaintarii frontului spre V a fost apropierea bazelor aviatiei sovietice de tara noastra si deci
posibilitati sporite de lovire a obiectivelor de pe teritoriul national.
Ca urmare,aviatia
americana va desfasura ,de la 4aprilie pana la 19august 1944,o serie de operatii aeriene de mare
amploare asupra centrelor sensibile de
pe teritoriul national si,in primul rand,asupra platformei petroliere
Ploiesti-Cam- pina,inclusiv riposta
mijloacelor de aparare romanesti.Un alt eveniment deosebit de important il va
constitui actul de la 23 august 1944 si anume iesirea Romaniei din coalitia
hitlerista.Eveniment de importanta majora in mersul general al raz- boiului,acesta va pune artilerie
antiaeriana romana,ca dealtfel intreaga noastra ar- mata,in situatia de a lupta
impotriva germanilor,deci si a aviatiei germane,sco- tand totodata obiectivele vitale ale tarii
de sub loviturile aeriene ale aviatiei
anglo-americane.
Se poate spune ca
artileria antiaeriana,ca si aviatia de vanatoare romana a fost pusa in cursul razboiului din anii
1941-1945 in situatia de a duce actiuni de
lupta impotriva celor mai puternice forte aeriene din lume la epoca
respectiva:a- viatia sovietica si
anglo-americana pana la 23 august 1944 iar apoi cea germana.
Participarea artileriei antiaeriane la
eliberarea
teritoriului
national(23august - 25octombrie 1944)
Seful statului,regele
Mihai I,prin proclamatia adresata tarii a anuntat iesi- rea Romaniei din coalitia cu
Germania,trecerea ei alaturi de fortele coalitiei anti- hitleriste pentru apararea independentei
nationale si eliberarea Transilvaniei.
Ca urmare,armata
romana,cu o promptitudine exemplara si fara cea mai mica sovaire,a trecut la indeplinirea
urmatoarelor misiuni:
-neutralizarea nucleelor
germane aflate pe teritoriul de sub jurisdictia sta- tului roman,dezarmarea si internarea lor
-trecerea la executarea
operatiei de acoperire a granitelor si a liniei de de- marcatie cu Ungaria hortista,asigurand
desfasurarea luptelor pentru lichi-
darea inamicului de pe teritoriului national
-desprinderea din front
a marilor unitati romane din Moldova,regruparea lor in zona Pitesti-Targoviste-Ploiesti si
debusarea la nord la Carpatii
Meridionali,in vederea trecerii la ofensiva
impreuna cu trupele sovietice pentru eliberarea partii rapite din
Transilvania.
La data cand s-a
infaptuit actul de la 23august 1944,artileria antiaeriana romana avea in zona de operatiuni Brigada
2 artilerie antiaeriana cu Regimentele 2,6 si 15 artilerie antiaeriana,totalizand
49 baterii,dintre care 12 de calibru mijlo- ciu,iar la sud celelalte cele 3
brigazi de artilerie antiaeriana cu 6 regimente,insu- mand circa 154 baterii(88 de calibru
mijlociu).
In zona de
operatiuni,germanii aveau circa57baterii antiaeriane dintre care 26 baterii
grele,iar pe teritoriu 72 baterii,din care 43 grele.O pondere insemnate au avut-o actiunile artileriei antiaeriene
pe timpul luptelor din capitala,duse in
perioada 24-31august 1944 impotriva trupelor si aviatiei germane.Caracteristica actiunilor de lupta ale artileriei
antiaeriene in aceasta perioada a constat in faptul ca simultan cu indelinirea misiunii
speciale,de respingere a atacurilor aviatiei germane asupra unor obiective din
Capitala,subunitatile de artilerie antiaerianaau indeplinit urmatoarele misiuni terestre,de oprire a atacurilor
inamicului,execu- tand trageri directe
in sprijinul infanteriei sau trageri indirecte asupra unor grupa- ri de trupe
germane,asupra aerodromurilor ocupate de acestea sau altor obiective.
In unele cazuri,tunarii antiaerieni au respins atacurile executate
asupra pozitiilor de tragere prin foc
la gura tevii,luptand cu grenada sau chiar la baioneta.
Situatia artileriei
antiaeriene din apararea centrelor
si punctelor
sensibile de pe teritoriu in perioada
23
august 1944 - 8 mai 1945
In aceasta
perioada,potrivit jurnalului de operatii al Comandamentului Ar- tileriei
Antiaeriene,in zona de operatiuni existau:comanda Diviziei 1 Art.A.A., comenzile Brigazilor 1,2 si 4
Art.A.A.,Regimentele 2,4,5,6,7,8,10(7 regimente), 17 divizioane,31 baterii grele(75-88mm),41
baterii usoare(20-40mm),2 baterii de mitraliere antiaeriene si 2 baterii de
proiectoare ; in acelasi timp,in apararea anti-
aeriana a teritoriului existau:un regiment(Regimentul 3 Art.A.A.)pt ca
Regimen- tul 1 Art.A.A. Fusese
desfiintat,iar Regimentul 9 Art.A.A. transformat in Regi- ment de instructie al artileriei antiaeriene
; in tara existau 3 divizioane,12 baterii
grele(75-88mm)si 6 baterii calibru mic de 37mm.
La 4 mai 1945,Centrul de
Instructie al Artileriei Antiaeriene a fost desfiin- tat,fiind reconstituit in
toamna aceluiasi an.La 15 aprilie 1945 s-au desfiintat ba- zele Regimentelor 1,2,3,4,5,7,8,9 si a
centrului de instructie,Regimentele 6 si 10
au fost transformate in Regimente de serviciu,iar Divizioanele 1 si 2 au
fost des- fiintate.Tot in luna mai
1945,au inceput desconcentrarile si lasarile la vatra chiar din unitatile
aflate in zona de operatiuni din Cehoslovacia si Ungaria;la inceput, contingentele mai
vechi,meseriasi,medici,ofiteri din rezerva,etc,ulterior descon- centrarea executandu-se si in tara.
Asadar s-a trecut la
structura de pace,cu mult mai redusa concomitent cu organizarea afluirii in tara a unitatilor
de pe front.
Potrivit tratatuluide
pace s-a fixat pt artileria antiaeriana o cifra de 5000 militari si s-a urmarit
incadrarea in aceasta cifra astfel incat la finele anului 1945 artileria
antiaeriana romana avea sa ramana doar cu 4 regimente.
Concluzii
la referat
Artileria antiaeriana
s-a nascut si s-a impus ca solutie de aparare impotriva loviturilor aeriene in
anii razboiului de intregire a neamului.Dupa prime zi de razboi(15 august
1916)a urmat prima noapte “antiaeriana”,care pare a nu se fi sfarsit decat odata cu terminarea
razboiului.Artileria antiaeriana s-a nascut din lacrimile si durerile celor care au vazut
si simtit pentru prima data ca,din “ceruri” in loc de pace se abateau asupra
lor bombe ucigatoare.Apararea impotriva lor nu
a fost “importanta” ca moda a timpului si nici botezata de vreun nas
strain.Ea a fost si ramane un gest,un
fapt pur romanesc,o pavaa permanenta de mentinere a linistii aeriene a tarii.Putem sublinia ca
arileria antiaeriana s-a nascut in si prin
lupta.Liantul care a favorizat inchegarea unui astfel de “corp” si mai
ales in astfel de conditii l-a costituit OMUL-OSTAS.
Fara a dispne de tunari
si comandanti pregatiti in scolile militare si in uni- tatile de instructie de arma,fara a avea in
inzestrare un armament specializat in ti- rul antiaerian,ci doar unul
improvizat si fireste fara o experienta in astfel de in- clestari,artileristii si-au cucerit prin
eroismpropria identitate,si-au deschis prin vointa si rezultate calea spre
consolicare si afirmare.Este suficient sa amintim faptul ca prin numarul de
avioane doborate in primul razboi mondial raportat la numarul de proiectile consumate,artileristii
romani s-au dovedit a fi cei mai iscusiti tragatori dintre beligerantii participanti
la astfel de actiuni.Acest rezultat a constituit,in fapt,actul de nastere al
artileriei antiaeriane romane,iar impreuna cu celelalte arme,aportul adus la
intergirea neamului.
Inceputul celei de-a
doua conflagratii mondiale a gasit artileria antiaeria- na in plina reorganizare(inceputa in perioada
interbelica)astfel incat in vara anului 1944 forta combativa a acestuia a
cuprins echivelentul a 214 baterii de tu- nuri antiaeriene,un sistem de
radiolocatie pentru cercetare si conducere a trageri- lor printre cele mai bune din Europa si o
gama de norme si reguli privitoare la in- trebuintarea in lupta a artileriei
antiaeriene,elaborate intr-o conceptie unitara.In anul 1941,pe portile scolii militare a
iesit prima promotie de ofiteri de artilerie
antiaeriana care,ca si
urmatoarele trei,a intrat direct in dispozitivele de lupta, mentinand astfel in randul
subordonatilor spiritul de dragoste pentru tara,de ab- negatie si jertfa in actiunile de de
combatere a inamicului aerian.
Drept urmare,artileria
antiaeriana romana,participanta la lupta in cea de-a doua conflagratie mondiala, a intrat in
istoriografia militara a vremii drept cea mai “productiva”,iar “Batalia pentru
Ploiesti” a devenit tema de studiu in principalele academii de razboi din lume.
In contrast cu evolutia
spectaculoasa consemnata de artileria antiaeriana,in perioada 1941-1945,dupa
razboi,pana prin anii 1949-1950 aceasta a cunoscut un declin in forte si
mijloace,tot atat de spectaculos ca si evolutia ei de pana atunci.
Din acest punct de vedere,deceniul 1941-1950 poate fi definit ca “flux
si reflux in artileria
antiaeriana”.
Ministerul Apararii
Nationale
Academia Tehnica Militara
Facultatea de Armament,Rachete
si Munitii
Grupa 1-113
Referat la Istoria Artei
Militare
Artileria
antiaeriana romana
in perioada 1914-1945
si principalele actiuni la care a luat parte
Intocmit de:
student-sergent Ionescu
Catalin-Eugen
