CONCEPTIA MANAGERIALA SI ADMINISTRATIA PUBLICA, MANGEMENTUL PUBLIC referat






CONCEPTIA MANAGERIALA SI ADMINISTRATIA PUBLICA

Managementul se situeaza de-a lungul preocuparilor traditionale a stiintei

organizatiilor perceputa ca stiinta a bunei gestiuni, gestiunii eficace; el isi

fixeaza o finalitate esential utilitara si clar operationala. Ambitia sa este de a

defini clar regulile, normele, mai mult, perceptele care permit organizatiilor sa

atinga obiectivele pe care si le-au propus cu maximum de eficacitate. El se

distinge insa de simplele practici empirice si de primele formulari ale stiintei

organizatiilor printr-o formalizare mai accentuata: dimensiunea teoretica si

conceptuala este esentiala in management, care are tendinta de a combina

practica cu o “reprezentare a realitatii care se vrea stiintifica”. Este vorba de “un

ansamblu de practici… unde se combina pragmatismul si cunoasterea

stiintifica” (J. P. Nioche).

Pentru management conduita tuturor organizatiilor economice, sociale

sau politice implica patru tipuri de operatiuni:

- planificarea

- organizarea

- activarea (mobilizarea resurselor)

- controlul

La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o tendinta

accentuata de depasire a cadrelor “gestiunii operationale”, fondata pe o logica a

optimizarii de-a lungul activitatii cotidiene, pentru a se implica in ambitia de a

atinge un “management strategic”, ce integreaza intr-o strategie globala un

ansamblu de variabile: proiectele conducerii, mediul economic, posibilitatile si

resursele intreprinderii, obligatiile si presiunile sociale, interne si externe.

Aceasta gestiune se finalizeaza printr-un ansamblu de decizii strategice care

sunt folosite de-a lungul procedurii de aplicare. Dar firma privata nu este

singurul model managerial posibil; tot mai mult sectorul non-profit este citat ca

8

un exemplu de management de succes. Aceasta viziune va deveni tot mai

complexa prin asimilarea “contextelor organizationale”: managementul nu este

de fapt decat un ansamblu de reguli foarte generale care sunt susceptibile a urma

variante diferite, in functie de organizatia in cauza.

Teoria numita a “contingentei” incearca sa-i identifice formele specifice

de management, ce variaza dupa configuratia mediului, natura organizatiei si

strategiile urmate. Astfel, un sistem “mecanic” de management, caracterizat de

reguli formale si o centralizare puternica va fi (Burns si Stalker) mai bine

adaptat unui mediu stabil, in timp ce un sistem “organic”, in care regulile

formale au o importanta mai mica iar descentralizarea este mai accentuata,

corespunde mai bine unui mediu instabil.

Definire

Managementul este meseria care consta in a conduce, intr-un context dat,

un grup de oameni cu scopul de a atinge in comun obiective conforme

finalitatilor organizatiei de apartenenta.

1. Managementul este o meserie: deci o activitate practica ce regrupeaza un

ansamblu de experiente, cunostinte tehnice si relationale. Nu este vorba aici nici

de un proces abstract nici de teorie. Aceasta meserie are, in raport cu alte

meserii, doua caracteristici proprii:

?? se exercita cu si asupra altor persoane (colaboratori, superiori ierarhici,

colegi), nefiind deci o meserie solitara;

?? datorita aspectelor specifice este legata de practica propriu-zisa, de “teren”.

2. Aceasta meserie consta in a conduce. “A conduce” trebuie perceput ca un

termen generic pentru a desemna diferite stiluri de management care sunt

posibile. Poate semnifica “a dirija”, “a comanda”, “a coordona”, “a face sa

participe”, “a anima”. Termenul retinut nu este important pentru moment; ceea

9

ce conteaza este sensul: a avea responsabilitatea unei echipe care trebuie sa



atinga in comun anumite obiective.

3. Meseria in cauza se exercita intr-un context dat; este vorba aici de mediul

economic, politic, social, tipul de cultura dominant, mentalitatile, traditiile ce

determina aparitia unor constrangeri/oportunitati specifice. Acest context este

dat. Se poate actiona in ideea de a-l face sa evolueze, sa se modifice, dar trebuie

tinut intotdeauna cont de existenta lui, iar practica manageriala trebuie sa se

adapteze in functie de realitatea existenta.

4. Managementul presupune totodata a conduce un grup de oameni; nu

trebuie deci confundat managementul cu simplul fapt de a avea un grup de

oameni in subordine.

5. Managementul vizeaza atingerea in comun a unor obiective conforme cu

finalitatile organizatiei. In acest domeniu se intalnesc cateva elemente esentiale

ale managementului public:

?? pentru a atinge un obiectiv trebuie, in primul rand, sa ai unul. Asa cum

spunea filosoful chinez Sun-Tzu: “Cel ce nu are obiective nu risca sa le

atinga”. Or, intr-o organizatie, obiectivele nu sunt intotdeauna clar definite;

chiar daca ele exista uneori la nivelul organizatiei in ansamblu, nu sunt

disponibile la nivelul fiecarui sub-ansamblu. Este deci necesar un efort de a

realiza aceasta “transcriere”.

?? un alt element deosebit de important se refera la stimularea ansamblului

membrilor echipei fata de obiectivul stabilit, chiar daca acestia au initial

obiective personale divergente, chiar opuse.

10

2. MANAGEMENTUL PUBLIC

Gestiunea publica prezinta un ansamblu de particularisme care interzic o

supunere neconditionata la management:

1. Managementul presupune o ratiune strategica, vizand atingerea

anumitor obiective. Or, daca intreprinderea privata are un scop clar (cautarea si

maximizarea profitului) in functie de care ea isi poate organiza actiunile si

modela organizarea, situatia nu este identica in cazul administratiei publice;

misiunea ei de a urmari realizarea “interesului general” este echivoca. “Interesul

general” este susceptibil a cunoaste interpretari diferite si de multe ori

contradictorii. Desigur, dubla egalitate:

firma privata = cautarea profitului

organizatia publica = interes general

reprezinta o abordare simplista ce trebuie nuantata: finalitatile firmei private

sunt diverse (maximizarea profitului dar si cautarea unor informatii

satisfacatoare, nevoia de realizare a conducatorilor, obtinerea adeziunii

membrilor, etc.). Pe de alta parte, “interesul general” este un termen la fel de

incert. Deci finalitatea intreprinderii private este introvertita (ea gaseste in ea

insasi rationalitatea proprie de a functiona), in timp ce organizatia publica este

constituita pentru satisfacerea unor interese care o depasesc: finalitatea ei este

extrovertita.

2. Managementul presupune detinerea de catre organizatie a unei

capacitati de actiune strategica, care ii permite sa atinga obiectivele pe care si

le-a fixat. Or, aceasta capacitate de actiune este redusa la organizatiile publice

care se caracterizeaza prin interdependenta actiunilor lor, dependenta de puterea

politica (de care depinde fixarea marilor obiective, a pachetelor de activitati,

nivelul tehnologic, resursele, relatiile sociale) si supunerea fata de drept. Aceste

elemente le priveaza de flexibilitatea necesara, interzicand posibilitatile de





11

reorganizare si de reorientare in functie de dificultatile intalnite. Pentru

administratia publica, primul criteriu de organizare nu este cel de eficacitate

economica ci cel de conformitate politica: alegeri ce par “irationale” in termeni

de management se pot dovedi necesare, datorita dorintei si actiunii exprimate de

catre alesii politici.

3. Managementul este construit in functie de o lege: cea a pietei. Or, pe

cand intreprinderea privata este inserata intr-un sistem concurential, care o

obliga la un efort permanent de rationalizare si modernizare, administratia

publica se afla in parte sustrasa disciplinei pietei. Ea este dotata cu privilegii

care ii permit sa elimine eventuala presiune a concurentei (alocarea specifica a

resurselor elimina practic toate relatiile directe intre pret si serviciile puse la

dispozitie). Cand nu beneficiaza de un monopol de drept ea dispune de o pozitie

care ii asigura o “piata captiva” si ii garanteaza perenitatea. De fapt, firma

privata este, in ultima instanta, reglata “in aval”, de catre clientii sai, care ii

determina rezultatele. Organizatia publica este reglata “in amonte”, in functie de

constrangerile etatice. Bineinteles, aceste particularisme sunt mai mult sau mai

putin accentuate in functie de diferitele administratii si servicii publice.

Constientizarea acestor particularisme va conduce, deci la elaborarea unui

management adaptat acestui tip de gestiune, un management public. Gradul de

specificitate al managementului public este contestat: pentru unii lucrurile sunt

fundamental identice, doar alegerile strategice difera in functie de finalitati;

pentru altii managementul public trebuie sa dezvolte propriile modele si

propriile mijloace de gestiune, sa se fereasca a imita intreprinderea privata.

Problema principala, de ordin axiologic se refera la conceptul de “eficacitate”,

care, pentru administratie, este ireductibil la simpla “eficienta”. Desigur, precum

intreprinderile private, administratia trebuie sa foloseasca cat mai bine

mijloacele ce ii sunt afectate; dar eficacitatea sa se apreciaza, in primul rand,

prin raportarea la gradul de realizare al obiectivelor fixate de catre alesi si nu in

functie de simpla “rentabilitate” financiara. In practica, managementul public

12

vizeaza sa amelioreze calitatea actiunilor, prin exploatarea a noi mijloace de

gestiune, sa atenueze anumite rigiditati de organizare si sa imbunatateasca

sistemul de comunicatie cu exteriorul.

Definirea managementului public nu poate fi privita ca un efort facil,

datorita diferitelor modalitati de percepere a acestui domeniu precum si

diferentelor amintite intre sectorul public si cel privat. Ca o premisa de ordin

general putem percepe managementul public ca un demers de gestionare si

organizare necesar organizatiilor in cadrul carora modelul traditional de

construire a legitimitatii a devenit inoperant.

Putem considera ca exista cateva principii aplicabile ansamblului

serviciilor publice, servicii ce detin in ultima instanta posibilitatea de a alege

tipul de management considerat a fi cel mai performant:

?? punerea in aplicare a unui management responsabilizant;

?? concentrarea asupra culturii specifice administratiei publice;

?? oferirea fiecarui manager a maximului de autonomie posibil, respectand insa

“regula celor 4C” (coerenta, curaj, claritate, considerare).









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani