Bazele igienice ale educatiei fizice si sportului referat






[Institutia de invatamant]

Referat la tema:

Bazele igienice

ale educatiei fizice si sportului

Efectuat : Numele Prenumele

Controlat: Numele Prenumele

Chisinau 2003

I. Igiena si sarcinile ei de baza

Igiena educatiei fizice si sportului face parte din domeniul mai mare a al igienei, cu aplicatii la domeniul respectiv.

Cuvantul igiena deriva de la Hygeia, care in mitologia greaca era zeita sanatatii, fiica lui Asklepios (Esculap la romana), zeul vindecator al bolilor si simbol al mediciii curative.

Stiinta igienei este una din cele mai vechi ramuri ale medicinei si a avut intotdeauna ca scop prevenirea imbolnavirilor si pastrarea sanatatii oamenilor, spre deosebire de ramurile clinice, care au ca obiect principal studiul bolii, a proceselor patologice, in scopul vindecarii bolnavilor. 33971hkg73eqe5h

Igiena poate fi definita ca fiind stiinta sanatatii populatiei, a pastrarii si perfectionarii sanatatii oamenilor, a colectivitatilor umane si, de aceea ea este disciplina de baza a medicinii preventive, profilactice si in acelasi timp disciplina de baza a medicinii colectivitatii.

Obiectul de studiu al igienei consta in:

  1. cercetarea factorilor mediu – naturali, sociali si actiunea lor aspura sanatatii oamenilor;

  2. consecintele sanitare si ecologice produse prin actiunile omului asupra factorilor mediu; kq971h3373eqqe

  3. capacitatea de adaptare a omului si a colectivitatilor la mediul ambiant in continua schimbare.

 

Igiena elaboreaza norme si legi sanitare, masuri de asanare si profilaxie care sa fundamenteze un mediu igienic de viata.

Scopurile igienei sunt:

  1. pastrarea sanatatii si perfectionarea ei la nivelul individului si a colectivitatii umane;

  2. ridicarea rezistentei organismului;

  3. prelungirea duratei medii de viata a populatiei;

  4. prelungirea duratei biologice active a vietii.

Medicina muncii studiaza:

  1. influenta e care o exercita factorii de munca asupra organismului si a starii de sanatate;

  2. imbolnavirile profesionale cauzate in exclusivitate sau preponderent prin actiunea asupra organismului a noxelor profesionale;

Prin noxe profesionale se inteleg factorii patogeni (nefavorabili) ce pot sa apara in anumite sitatii in procesul muncii sau datorita unor conditii sanitare neprielnice – considerate ca factori de risc. Eliminarea sau limitarea noxelor, impreuna cu respectarea conditiilor sanitare optime, constituie o latura importanta a profilaxiei.

Masurile luate pentru aplicarea in practica a regulilor de igiena poarta denumirea de masuri sanitare. Prin aplicarea lor se realizeaza obiectivele si scopurile igienei.

Obectivul principal al igienei este sanatatea.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca o bunastare fizica, mintala si sociala a oamenilor.

Bunastarea fizica presupune:

  • asigurarea de conditii sociale si sanitare pentru o crestere si dezvoltare somatica armonioasa;

  • integritatea si buna functionare a organelor;

  • o buna conditie motorie;

  • o buna capacitate de actiune;

Sanatatea mintala este aptitudinea de a stabili relatii armonioase cu mediul inconjurator. Pentru a favoriza dezvoltarea libera a personalitatii umane sunt necesare conditii sociale pentru integrarea corespunzatoare a omului in grupul si in comunitatea de viata in care traieste.

Starea de sanatate ii confera omului o capacitate dinamica de adaptare, in limite fiziologice, la mediul inconjurator in continua schimbare. Cand organismul nu reuseste sa se adapteze la mediu, apare starea de boala.

Sanatatea este rezultanta interactiunii permanente dintre om si mediu, a interactiunii factorilor ereditari, de mediu si comportamentali.

In mentinerea si promovarea sanatatii, ca si in aparitia bolii intervin doua categorii de factori:

  • factori endogeni, genetici, si

  • factori exogeni din mediul fizic, biologic si social: regimul de viata, regimul alimentar, igiena locuintei, igiena muncii, fumatul, alcoolismul, sedentarismul.

Obiectivul esential al igienei este profilaxia.

Notiunea de profilaxie cuprinde notiunile teoretice si masurile practice care contribuie la pastrarea, promovarea si desavarsirea sanatatii oamenilor si la prevenirea imbolnavirilor sau a implicatiilor lor.

In pastrarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor se disting doua categorii de masuri profilactice : primare si secundare.

Masurile profilactice primare au ca scop pastrarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor oamenilor sanatosi, in special colectivitatii. Masurile profilactice primare cuprind elemente minim necesare pentru realizarea unui regim igienic de viata si de munca. Acestea sunt:

  • aprovizionarea igienica cu apa;

  • combaterea poluarii;

  • alimente salubre;

  • conditii igienice de locuit;

  • salubritatea localitatilor;

  • conditii igienice de munca;

  • desprinderi igienice;

  • vaccinari;

Masurile profilactice secundare au ca scop:

  • depistarea precoce a imbolnavirilor;

  • prevenirea agravarii si complicatiilor bolii;

  • scurtarea duratei imbolnavirilor;

Metodele de lucru ale profilaxiei. Pentru a cunoaste calitatea factorilor de mediu se utilizeaza metode fizice, biofizice, biochimice, toxicologice, biologice, microbiologice, tehnico-sanitare.

Pentru a evidentia influenta factorilor de mediu asupra organismului se utilizeaza metode de exploatari functionale, metode clinice, fizilogice si imunologice.

Masurile elaborate de igiena se adreseaza atat mediului inconjurator, cat si populatiei. Masurile care se adreseaza mediului inconjurator se numesc masuri de asanare, iar cele care se adreseaza populatiei se numesc masuri profilacitce.Acestea din urma sunt: vaccinari, vitaminizari, control medical la angajare, control medical peroidic al populatiei, elaborarea de norme sanitare.

Prin norme sanitare se inteleg parametrii igienici de viata si munca, cu rol in pastrarea sanatatii oamenilor si in prevenirea efectelor nocive ale factorilor de mediu si asupra sanatatii.

II. Igiena personala

 

II. 1. Regimul zilei

Toti studentii, avand dorinta de a respecta igiena personala trebuie mai intai de toate sa-si alcatuiasca regimul corect al zilei si cu strictete sa-l urmeze.

Regimul cel mai bine se necesita alcatuit in concordanta cu indicatiile medicului, caruia trebuie de adresat pentru un sfat, pentru ca ultimul poate sa va alcatuiasca un regim cel mai convenabil.

La alcatuirea regimului zilei e necesar de a lua in consideratie: starea voastra de sanatate, nivelul de antrenare, activitatea sportiva planificata, conditiile casnice, de la institutie etc. Respectarea regimului zilei va intra in obisnuinta si nu va va face incomoditati in respectarea lui. Respectand acest regim, veti simti cu timpul imbunatatirea sanatatii voastre.

La timp trezitiva, faceti gimnastica de dimineata, apoi procedura de stergere cu prosop si de spalare, la timp alimentati-va, ocupati-va cu sport sistematic si la ore anumite culcati-va sa dormiti.

La incalcarea nebenevola a regimului zilei, cum, spre exemplu, lucrul incarcat in timpul pregatirii de examene, e necesar de a recompensa pe sine insusi prin o odihna mai indelungata, imbunatatirea alimentatiei s.a.m.d.

II. 2. Igiena corpului

Igiena corpului se concordeaza cu activitatea corecta a organismului, duce la imbunatatirea schimbului de substante, circulatiei sangvine, digestiei alimentare, respiratiei, dezvoltarii posibilitatilor fizice si intelectuale a omului.

Igiena corpului necesita, mai intai de toate, pastrarea curateniei pielii. Rolul pielii pentru organism e foarte mare. La un nivel cu plamanii pielea participa la respiratie: prin tuburile a excretiei sudaripare in fiecare zi se excreta din organism in jur de 700 g de apoi in rand cu sudoarea, cu ajutorului caruia se elimena din organism substantele toxice, ce apar in urma activitatii vitale a organismului. In acelasi timp pielea apara organismul de agentii externi.

Pastrarea pielii in curtenie e necesara la activitatea ei normala. Colbul, nimerind pe piele si amestecandu-se cu excretiile sarate a sudorii, astupa canalele de excretii glandelor sudaripare, astfel incalcand regimul normal functional al pielii. In fine, pe piele se pot acumula microorganisme patogene, care sunt periculoase pentru viata si sanatatea omului. Aflarea sistematica a pielii sub actiunea murdarii poate duce la dezvoltarea diferitor boli. De aceea e foarte important regulat de a spala corpul cu sapun si apa fierbinte. Sapunul elimina excretiile glandelor sudaripare, deschide apei accesul spre piele, apa fierbinte faciliteaza la dilatarea porilor si la curatirea lor.

Dupa fiecare antrement, competitie e necesar de a se spala bine sub un dus cald si cu sapun. Deasemenea e necesar de a introduce in regimul personal al zilei frecarile cu prosop si udarea cu apa (daca nu este posibilitatea de a lua dus) dupa efectuarea gimnasticii de dimineata.

Ingrijirea parului necesita o acuratete deosebita, pentru ca in par deseori nimereste colbul si murdaria. Copiilor li se recomanda de a se freza scurt. Frecventarea saptamanala a baii nu face exceptie de la spalarea regulata de dimineata. Spalarea se face pana la brau cu apa de temperatura camerei.

Mainile trebuie spalate cu sapun mai multe ori pe zi. Cu maini omul efectuiaza cele mai diferite lucruri, se deaceea ele si cel mai tare se murdaresc.

Unghiile de pe maini trebuie taiate si permanent pastrate in curatenie. In murdaria ce se aduna sub unghii de cele mai deseori se retin microbii.

Asa ingrijiri necesita nu doar mainile, dar si picioarele. Ranile posibile ca apar la folosirea incorecta a incaltamintei sportive trebuie de uns cu iod si de bandajat cu tifon curat.

In cazul ca aveti picioare ce se asuda repede si intens, atunci trebuie zilnic inainte de somn sa spalati picioarele in apa racoare si sa la ungeti printre degete cu tifon umezit un solutie de 10% de formalina sau galimanaina, praf de acid boric.

Curatirea zilnica a dintilor cu pasta de dinti apara dintii de deteriorarea lor timpurie, intareste gingiile si elimina mirosul neplacut din gura. Curatirea dintilor se face doar cu peria personala, si curatirea dintilor se face cu peria de sus in jos, ci nu dintr-o parte in alta. Dintii trebuie curatiti seara, iar dimineata doar de clatit gura.

Dinti buni si sanatosi – conditie excelenta pentru digestia normala.

II. 3. Igiena imbracamintei

Imbracamintea si lingeria apara corpul nostru de factori externi (frig, caldura, ploaie) si de factori mecanici.

Activitatea normala a organismului e posibila doar la temperatura permamenta normala de 36,6 º. Daca temperatura mediului inconjurator este foarte scazuta, sau, invers, foarte ridicata, atunci organismul nu-si poate pastra temperatura normala. Incalcarea regimului de temperatura poate duce la imbolnaviri de racire sau poate duce la supraincalzirea periculoasa a organismului. De aceea omul isi amenajeaza locuinta, poarta haine, adica creaza conditii, prin care sa elimine oscilatiile brusce a temperaturii.

Pe noi ne incalzeste nu atat haina, cat stratul de aer, ce se mentine intre corp si haina si intre diferite straturi a hainei, precum si in porii tesaturii. De aceea e foarte important, ca porii hainei sa nu fie astupati nici cu umezeala, nici cu murdarie, nici cu colb. Pentru aceasta haina trebuie regulat spalata si curatita.

Nemijlocit pe piele se imbraca lingeria. Ea absoarbe in sine sudoarea eliminata din glandele sudaripare, pe ea nimeresc diferiti microbi, sub actiunea murdariei, ce le serveste ca mediu de inmultire ei incep de a elimina mirosuri neplacute. De aceea e necesar, nu mai rar de o data pe saptamana, de a schimba lingeria de corp.

Lingeria murdara nu trebuie pastrata pana la spalare in incaperea locuintei, ea trebuie pastrata intr-un cos inchis sau intr-o lada.

Lingeria curata trebuie pastrata aparte de alte haine.

Hainele si lingeria trebuie sa fie de o anumita masura si sa corespunda cu anotimpul anului.

Pe hainele exterioare, ca paltonul, suba, se aseaza colbul de afara, de aceea ele trebuiesc pastrate in coridor, sau in anatreu. Daca aceasta e imposibil, atunci inainte de a aduce haina in camera, ea trebuie curatita cu perie.

Tesaturilor hainelor li se cere de a respecta urmatoarele cerinte igienice: o buna aerisire, imbibarea apei in timpul ploii si spalarii sa fie minima, grutate nu prea mare si o buna vuloare, ce corespunde cu anotimpul anului.

Hainele sportive trebuie sa corepsunda caracterului ocupatiei diferitor tipuri de sport (spre exemplu schiajului, inotului, gimnasticii etc.) si regulilor de competitii. O importanta deosebita il are costumul sprotif pentru tipurile de sport de iarna. (schiaj, patinaj), pentru ca hainele necorespunzatoare – usoare si nu prea calde – pot fi pricina recelilor. Sunt inadmisibile hainele de prisos in timpul antrenamentului, cand se elimina de organism mai multa caldura.



Cel mai bun costum pentru un sportiv sunt pantalonii usori si liberi, sau chilotii si maioul din tesatura usoara de tricotaj, pentru femei – o fusta scurta, pantaloni liberi sau chiloti, maiou.

Hainele soprtive trebuiesc imbracate doar in timpul antrenamentului sau competitii. Dupa antrenament costumul sportif (chilotii, costumul de baie, maioul, coltunii) necesita spalate.

 

II. 4. Igiena incaltamintei

Icaltamintea apara picioarele nu doar de oscilatiile de temperatura, ci si de franturile mecanice externe, de lovituri etc. Incltamintea trebuie sa asigure o libertate totala in miscare. De aceea trebuie ca ea sa corespuna cu forma estetica a piciorului. Sub influienta purtarii permamente a incaltamintei incorect cusute (inguste, stramte, ce apasa la ridicarea talpii) sufera de la inceput partile moi a piciorului, apoi scheletul talpii. Degetele deseori se apasa unii pe altii, iau o forma incorecta, se dezvolta picior plat si alte shimbari ale talpii.

Apasarea vaselor sangvine de catre epiderma duce la retinerea sangelui si la asudarea in exces a picioarelor.

In afara de aceasta, inclatamintea stramta duce la racirea picoarelor pe timp de iarna, ceea ce la randul sau duce la aparitia bolilor de raceala si nu rareori pot duce chiar si la inghetare. Dupa starea incaltamintei e deosebit de important de uitat in timpul unor lungi deplasari.

Pentru preintampinarea imbolnavirilor de racire e necesar de a se uita, ca picioarele sa fie uscate. Daca picoarele s-au umezit, atunci trebuie dupa posibilitate neaparat de a se schimba.

Cea mai mare parte din murdaria de afara se aduce in locuinta prin incaltaminte. De aceea, intrand in casa, in camin, trebuie bine de curatit incaltamintea de glodul alipit.

Incaltamintea sportiva trebuie sa corespuna cerintelor de competitie, precum si sa corespunda deosebirilor tehnice a tipului dat de sport: sa fie usoara, comoda si bine sa apere talpa de lovitori traumatice.

Studentii, ce participa la cross, alergari, adica la acelea tipuri de competitii ce se organizeaza in afara stadionului, trebuie sa puna sub talpa piciorului un burete de cauciuc si sa se foloseasca de numai de incaltaminte purtata.

Celor ce practica tipurile de sport de iarna se recomanda sa poarte incaltaminte de o jumatate de masura mai mare, pentru ca sa se poata in timp de ger mare sa se imbrace a doua pereche de coltuni de lana, iar in incaltamintea cu talpa de cauciuc sa se puna un asternut cald.

Incaltamintea umeda trebuie curatita si uscata intr-o incapere calda si bine ventilata. Uscarea incaltamintei pe cuptor sau aproape de foc nu se recomanda, pentru ca se deterioreaza si se schimba forma incaltamintei. Dupa uscarea incaltamintei e de dorit de a o unge cu un strat subtire de grasime, frecand-o pana la uscare.

O importanta deosebita are curatenia in partea interoara a incaltamintei si a coltunilor, ce trebuie sa fie schimbati doua ori pe saptamana.

 

II. 5. Igiena somnului

Somnul e salvatorul sistemului nervos, spunea I.P. Pavlov. Activitatea scoartei creierului se compune din doua procese active – excitarea si franarea. In timpul lucrului activ predomina excitarile; in timpul somnului predomina procesele de franare. Dupa Pavlov, excitarea si franarea prezinta de la sine doua parti diferite sau doua promovari a unui si aceluiasi proces, dar in acelasi timp intre ele se duce o „lupta” continua. Balanta dintre aceste doua procese si oscilatiile sale in limita normei si pentru norma, alcatuiesc toate, comportamentul omului, sanatos sau bolnav.

Cu cat lucrul este mai incarcat, spre exemplu, in perioada examenelor, cu atat se duce la obosire, adica incarcarea celulor creierului, si prin aceasta se creaza conditii pentru aparitia procesului de franare. Aceasta franare preintampina celulele creierului de supraincarcare si distrugerea organica. Franarea poate sa ocupe sau o parte din celule creierului sau intreg creierul. Cand procesul de franare se raspandeste pe intreaga scoarta a creierului, atunci vine un somn adanac, adica calmul complet a celulelor creierului. In timpul somului se petrece asimilarea produselor alimentare, celulele isi restabilesc compozitia sa normala si capacitatea de a lucra pentru activitatea utila a creierului.

Dupa parerea lui I.M. Secenov, somnul omului matur trebuie sa dureze nu mai putin de 7-8 ore pe zi. Cel mai util somn e acel ce se incepe in prima jumatate a noptii – inainte de ora 24 si se termina dimineata devreme.

O semnificatie foarte importanta pentru pastrarea sanatatii si a capacitatii de lucru o are elaborarea reflexului ritmului corect de somn, adica de a se culca si de a se scula in unul si acelasi timp. In aceste conditii omul repede adoarme dimineata, bine doarme si se trezeste tot timpul usor, sanatos si capabil de a lucra.

Aerul in camera trebuie sa fie curat; de a fuma in ea nu se permite.

Trebuie de a se deprinde de a dormi cu fereastra sau ferestruica deschisa. La temperatura de sub 10 º ferestruica poate fi astupata cu panza.

Asternutul este locul odihnei totale a omului. Dupa odhna de noapte omul trebuie sa se trezeasca in forma si gata pentru un lucru zilnic complet.

Odihna de nopate si somnul calm improspator e posibila doar pe un asternut comod, destul de lung si lat. Se doarme dezbracat.

Lingeria de pat si de corp trebuie sa fie nu doar curata, dar si comoda. Nu se recomanda de se inveli cu plapuma cu tot cu cap.

Componentii asternutului trebuie sa fie alcatuite din conducatori slabi ai caldurii.

Asternutul trebuie sa fie pastrat in curatenie ideala. Componentii asternutului trebuesc cat mai deseori aerisiti, iar lengeria de pat trebuie sa fie schimbata nu mai rareori de o data in 7-10 zile.

Trebuie de retinut, ca pe asternut nu trebuie de asezat, culcat in imbracamintea de deasupra sau in incaltaminte.

De culcat si de sculat trebuie, dupa posibilitate, in unul si acealasi timp. Cel mai bine e de a se culca mai devreme si de a se trezi mai devreme.

Pe noapte nu trebuie de a supraincarca stomacul cu mancare si mai ales de a bea bauturi excitante etc.

Inainte de somn trebuie bine de aerisit camera.

 

II. 6. Igiena locuintei

Locuinta apara omul de actiunile nefavorabile a mediului inconjurator. Pentru ca locuinta sa raspunda insarcinarii sale, ea trebuie sa corespunda unor anumite cerinte a igienei.

Locuinta trebuie sa fie destul de incapatoare, uscata, luminoasa, curata si calda in timpul rece al anului si racoroasa pe timp cald.

Cel mai mare factor negativ al locuintei e umezeala. Cauzele dezvoltarii umezelii sunt diferite, iar in dependenta de aceasta sunt si diferite masuri de lupta cu ea.

Spalarea, uscarea lingeriei, aerisirea insuficienta, spalarea podelelor neingrijita etc. aduc la aparitia umezelei in incapere.

Temperatura normala in incaperile de locuit se socoate +16-18 º. Temperatura in timpul zilei trebuie sa fie pe cat posibil de stabila. Pentru pastrarea sanatatii in orice incapere de locuit si mal ales in camine aerul trebuie sa fie intotdeauna curat. Toate acestea se reflecta la sanatatea omului.

Incaperea de locuit trebuie sa fie aerisita cat posibil de des; dimineata dupa somn si seara inainte de somn e obligatoriu.

O atentie deosebita e necesar de a acorda pastrarea curateniei in camine. Curatirea incaperii trebuie intotdeauna efectuata cu o carpa umeda, imbracata pe perie. Daca de matura camera cu peria, se ridica cobul, care nimereste in plamani. Odata cu curatirea incaperii e necesar de a o aerisi. Nu mai rar de o data in 7-10 zile e necesar de a spala podelele.

III. Calirea. Bazele igienice a calirii

Organismul uman trebuie sa se adpateze permanent modificarilor mediului ambiant: varietatii de temperatura, umiditate, miscarea aerului, variatii ale radiatiilor solare.

Capacitatea de adaptare a organismului este diferita de la un individ la altul, dar ea poate fi crescuta prin metoda de calire. Calirea organismului este absolut necesara in cazul sportivilor, deoarece activitatea acestora se desfasoara de multe ori in conditii de mediu nefavorabile – frig, ploaie, vant, soare puternic – care in cazul care organismul sportivilor nu are capacitatea necesara unei bune adaptari la aceste conditii nu poate rezista solicitarilor, rezultatele din concursuri sunt slabe, existand chiar perilcolul unor imbolnaviri sau accidente.

Calirea este metoda prin care se realizeaza marirea rezistentei generale a organismului fata de variatiile bruste ale mediului extern fata de imbolnaviri. Pentru calirea organismlui se folosesc factorii naturali: aerul, apa si radiatiile solare, aplicate dupa anumite principii si reguli.

Prin calire, organismul se deprinde sa reactioneze in mod adecvat la conditiile externe variabile fara sa aiba loc tulburari ale celor mai apropiate functii. Calirea mareste capacitatea de munca a organismului, lucru deosebit de important pentru activitatea sportiva, deoarece activitatea musculara se desfasoara chiar si in conditii nefavorabile de mediu.

Calirea organismului are la baza formarea unor reflexe la actiunea repetata a excitantilor veniti din mediu extern, aplicati intr-o anumita ordine si avand o anumita intensitate.

Cei mai ectivi si mai adecvati excitanti fizici pentru realizarea calirii sunt caldura, frigul, radiatiile solare si apa.

In legatura cu calirea se deosebesc doua actiuni: masurile de calire si gradul de calire.

Masurile de calire reprezinta folosirea factorilor naturali intr-un anumit fel, pentru ca temperatura, umiditatea, miscarea aerului, radiatiile solare, apa, ca excitanti ai organismului, sa-i imbunatateasca actiunea de adapatare la conditiile variabile ale mediului, solicitand in special functia de termoreglare.

Gradul de calire este starea in care ajunge organismul dupa aplicarea masurilor de calire, este deci gradul de antrenament, in special al sistemului de termoreglare, de a reactiona prompt si adecvat la factorii meteorologici de intensitate, durata si frecventa, variabila mai ales la varialtiile bruste ale acestori factori de mediu extern.

Dupa cum am mentionat, masurile de calire necesita in primul rand functia de termoreglare a organismului. Organismul are capacitatea de a-si mentine o temperatura interna aproape constanta, chiar daca este expus la variatii ale factorilor fizici externi care influienteaza termoreglarea.

Caldura organismului este rezultatul a doua procese opuse, care in conditiile conforului termic – si deci ale vietii normale si activitatii cu randament maxim – sunt egale cantitativ la producerea caldurii in organism si pierderea de caldura.

Organismul pierde caldura prin urmatoarele mecanisme biofizice:

  • convectie = schimbul de caldura intre corp si aerul inconjurator sau apa;

  • conductie = schimbul de caldura intre corpul uman si alte corpuri solide cu care vine in contact direct;

  • evaporare = absorbtia de caldura de la organism, necesara evaporarii transpiratiei;

  • radiatie calorica = schimbul de caldura intre organism si corpurile din vecinatate.

 

III. 1. Principiile calirii organismului

 

Calirea corpului trebuie sa se efectuieze tinandu-se cont de anumite principii, care se aseamana cu cele ale antrenamentului sportiv, deoarece calirea este considerata un antrenament al sistemului termoreglator.

Principiile calirii sunt:

  • gradiatia;

  • continuitatea;

  • variatia intensitatii;

  • diversitatea mijloacelor de calire;

  • individualizarea mijloacelor de calire;

Gradiatia. Aceasta se realizeaza prin folosirea gradata a factorilor de mediu, atat ca intensitate, cat si ca durata de expunere. Calirea se incepe deobicei in sezonul cald, in conditii de solicitare mai putin intensa a organismului din partea factorilor de mediu extern. In acelasi timp cu cresterea treptata a intensitatii factorilor de calire creste treptat si durata de expunere (se incepe cu cateva minute). Daca intensitatea unui excitant nu se mareste progresiv, el devine insuficient pentru a mari gradul de calire. In schimb, expunerea abuziva ca durata, de la inceput are efecte negative.

Continuitatea. Corpul trebuie calit sistematic, continuu, incepand din copilarie, in fiecare zi, pana la varsta inaintata. Expunerea sisitematica duce la formarea reflexelor conditionate de adaptare, cu efecte favorabile sau chiar a unor modificari morfologice adaptive. De exemplu, influienta frigului, repetata timp indelungat, duce la ingrosarea stratului cornos al pielii, datorita careia conductibilitatea termica a lui scade si odata cu ea scade si pierderea de caldura a organismului.

Intreruperea calirii pe o perioada mai mare de timp duce la reducerea gradului de calire prin stingerea reflexelor conditionate care scad gradul de antrenament al sistemului termoreglator. Reluarea calirii trebuie facuta gradat.

Variatia intensitatii. Dupa ce s-a realizat un oarecare grad de calire, organismul trebuie obisnuit cu influenta unor excitanti de intensitate variabila si cu o durata de timp diferita, fie printr-un timp mai indelungat de expunere la factorii de calire, fie printr-un timp mai scurt, dar repetat, in conditii variate de mediu; de exemplu expunerea alternativa la cald si rece. Corespondentul acestui principiu in cadrul antrenamentului sportiv este principiul alternarii eforturilor.

Variabilitatea mijloacelor de calire. Pentru a se realiza un grad ridicat de calire trebuie sa se foloseasca factori mai diversi si mijloace cat mai variate. De exemplu, bai de aer, de apa si de soare in acelasi timp; proceduri cu apa, expunere la aer cald si rece, uscat si umed, vand si ploaie, combinatii astfel de factori simultan cu practicarea exercitiilor fizice si sportului in aer liber, conditii meteorologice variate. Gimnastica de dimineata in aer liber, urmata de proceduri de calire prin apa, practicarea turismului, a inotului in aer liber, a schiului, a jocurilor sportive in aer liber etc., ofera un grad ridicat de calire, prin combinarea unor factori diversi de mediu. Acestui principiu ii coresunde in antrenamentul sportiv principiul multilateralitatii.





 

 

Individualizarea mijloacelor de calire. La fel ca in antrenamentul sportiv unde, pentru obtinerea unor rezultate bune, efortul este individualizat, si in procesul de calire mijloacele de calire trebuie individualizate in functie de particularitatile subiectului: tip de sistem nervos, varsta, sex, stare de sanatate etc. Nu toti oamenii suporta la fel actiunea soarelui, a apei sau a aerului rece. Acest lucru depinde de particularitatile individuale si de pregatire prealabila a organismului. Individualizarea trebuie facuta mai ales la copiii mici, la care sistemul termoreglator nu functioneaza pefect, precum si la oamenii varstnici, la care toate functiile vitale se adapteaza mai greu la actiunea factorilor de mediu. Deasemenea calirea se face cu precautie la persoanele in convalescenta, precum si la femeile gravide.

Principalii factori de mediu folositi pentru calirea corpului sunt: aerul, apa si soarele.

 

III. 2. Calirea cu ajutorul aerului

 

Aerul actioneaza favorabil asupra organismului uman prin intensificarea metabolismului, intarirea sistemului nervos si imbunatatirea activitatii aparatului cardiovascular. Deasemenea aerul solicita intr-o mare masura sistemul termoreglator al organismului. Gradul de actiune a aerului depinde de temperatura, umiditatea, viteza de deplasare, puritatea acestuia.

Temperatura aerului influenteaza procesul de termoreglare prin modificarea termogenezei endogene si a convectiei. Cu cat temperatura aerului este mai diferita de cea a corpului, cu atat actiunea lui este mai puternica.

In conditii extreme, temperaturile scazute ale aerului pot produce: racirea locala a unor segmente ale organismului (in special ale extremitatilor), afectiuni denumite “raceli”, degeraturi sau inghet; temperaturile ridicate pot produce arsuri de diferite grade. Temperatura ridicata a aerului poate inluenta defavorabil atentia, timpii de reactie si coordonarea psihomotrie. Aceste efecte contribuie la cresterea frecventei accidentelor, in special la cei neadaptati. Zona temperaturilor de confort pentru adulti este intre 17-22 °C, iar pentru cei care efectueaza effort fizic 15-17 °C.

Umiditatea relativa actioneaza asupra procesului de termoreglare in mod continuu, pirn influentarea evaporarii transpiratiei si, deci, de pierderile de caldura. In zona noastra umiditatea relativa ridicata survine iarna. Umiditatea relativa foarte scazuta are o actiune nefavorabila asupra mucoaselor respiratorii. Umiditatea relativa favorabila organismului uman este intre 30-70%.

Miscarea aerului se caracterizeaza prin doua componente: viteza si directia. Directia poate determina curenti orizontali, ascendenti, descendenti si in vartej. Directia curentilor orizontali influenteaza poluarea si caracterul maritim de aer intr-o anumita zona. Viteza de miscare a aerului are o actiune asupra termoreglarii. Aceasta actiune este diferita, fizic in functie de temperatura aerlui fiind mai joasa decat cea cutanata si umiditatea relativa fiind sub 100%. Cu cat viteza aerului este mai intensa, cu atat pierderea de caldura a organismului este mai mare.

Aerul in miscare constituie un excitant pentru receptorii cutanati si intervine, pe aceasta cale, in mentinerea tonusului nervos. Viteza aerului este si un factor care intervine in dispersia poluantilor si in autopurificarea atmosferei.

Baile de aer se pot organiza oriunde la umbra, acolo unde exista mai mult spatiu liber in jur, aer mai curat si posibilitati de alternare a bailor de aer cu cele de soare sau apa. In timpul bailor de aer organismul trebuie sa fie cat mai sumar imbracat, daca se poate chiar complet, pentru ca aerul sa vina in contact cu o spurafata cat mai mare a corpului.

Reguli de aplicare a bailor de aer

Este indicat ca baile de aer sa fie incepute acasa, intr-o camera, balcon sau terasa deschisa, la o temperatura cuprinsa intre 20-25 °C, temperatura, care trebuie coborata zilnic, treptat. Calirea cu aer se poate incepe si in sezonul rece, in timpul gimnasticii de dimineata, executata intr-un costum cat mai sumar, dupa aerisirea prealabila a camerei. Mai tarziu ea se va fave cu fereastra intredeschisa sai cu oberlichtul deschis, apoi cu fereastra deschisa, reusindu-se astfel o scadere treptata a temperaturii aerlui, pana ce se ajunge la o egalare a temperaturii aerlui de afara.

Mai tarziu se poate face baia de aer afara, incepanduse in sezonul cald (vara), dimineaza la orele 7-8, cu o singura baie de aer pe zi, cu durata de 5-10 minute. Treptat, durata baii se mareste, ajungandu-se in cele din urma la o durata de doua ore pe zi la doua bai de aer pe zi. Baile de aer de afara se vor face la inceput la o temperatura de peste 20°C, cu o umiditate de 60-70 %, fara vant puternic.

Pentru ca baile de aer sa se faca corect si pentru a avea efectul scontat in calirea organismului, este necesar sa se respecte anumite reguli:

  • inainte de inceperea baii de aer este indicata o incalzire prealabila printr-o serie de miscari, fara insa a ajunge la transpiratie;

  • la aparitia senzatiei de frig, insotita de zbarlirea parului, baia de aer se intrerupe si se iau masuri de incalizirea corpului prin efectuarea de miscari energice cu membrele, automasaj, trecerea la soalare si imbracare;

  • intre baia de aer si masa trebuie sa se lase un spatiu de o oara si jumatate cel putin;

  • baia de aer nu se face dupa eforturile fizice mari, mai inante ca organismul sa-i fi revenit la normal;

  • baia de aer se termina cu un masaj sau automasaj si cu folosirea unor procedee de calire cu apa.

Efectul calirii prin aer se mareste atunci cand ne obisnuim sa traim intr-o camera cu o temperatura sub 18°C si sa dormim dezbracati si cu fereastra deschisa (vara) sau intredeschisa si imbracati sumar in restul timpului.

 

III. 3. Calirea cu ajutorul soarelui

 

Nu toate radiatiile solare ajung in aceeasi cantitati pe pamant. Trecand prin atmosfera, ele sunt partial reflectate, absorbite sau difuzate de moleculele gazoase sau de aerosoli.

Cantitatea de energie radianta solara care ajunge la suprafata pamantului depinde de mai mult factori.

  1. Inaltimea soarelui deasupra orizontului (lungimea drumului parcurs de razele solare): ca cat aceasta inaltime este mai mare ca atat cantitatea de radiatii este mai redusa.

  2. Gradul de transparenta a atmosferei. Cu cat atmosfera este mai transparenta, mai lipsita de particule in suspensie, de nori, ca atat cantitatea de radiatii solare va fi mai ridicata.

  3. Unghiul sub care cad razele solare pe suprafata orizontala. Cu cat acest unghi este mai ascutit (mai mic), cu atat cantitatea de radiatii este mai redusa, deoarece se disperseaza pe o spurafata mai mare, iar pe unitatea de suprafata revine o cantitate mai mica.

In cazul in care in aer se gasesc particule in suspensie si nori, radiatiile solare difuzeaza in acelasi grad, cerul este de culoare alba, iar cantitatea de radiatii este mai mica decat in cazul cerului senin.

Daca cantitatea de particule din aer este mai mare si daca exista nori de ploaie, aerul are o culoare cenusie, iar cantitatea de radiatie este extrem de scazuta.

Pentru calirea cu ajutorul soarelui trebuie folosite zilele senine si orele la care soarele se gaseste la o inaltime care face cu orizontala un unghi de 30°C. Sub aceasta inaltime baile de soare sunt inutile din punct de vedere al radiatiilor ultraviolete, cele mai importante in procesul de calire.

In practicarea calirii cu ajutorul razelor solare trebuie respectate o serie de reguli igienice, pentru a se obtine cele mai bune rezultate. Aceste reguli sunt urmatoarele:

  • Baia de soare trebuie sa fie totala, directa, progresiva si continua. Pozitia cea mai indicata este culcat, pentru ca razele solare sa cada sub un unghi cat mai aproape de 90°, si cu picioarele orientate de soare.

  • Dozarea se face dupa un timp, fie dupa intensitatea radiatiilor pe unitatea de suprafata determinata cu actionemetrul. Deoarece metoda dozarii intensitatii este mai anevoioasa se foloseste de obicei dozarea dupa un timp. Durata baii de soare creste gradat de la cateva minute pe fiecare parte a corpului la 1-2 ore sau chiar mai mult. Se mai poate folosi si metoda expunerii pe segmente, incepandu-se de exemplu cu expunerea membrelor inferioare pana la genunchi, apoi a coapselor, abdomenului, spatelui si dupa 6 zile se ajunge la expunerea intregului corp timpe de 30 minute. Aceasta metoda este indicata mai ales la copiii mici si la batrani.

  • In timpul baii de soare capul si ochii trebuie protejati. La protejarea capului nu este recomandabil sa se foloseasca sepci din material impermeabil deoarece nu permit aerisirea.

  • Pentru zona noastra climatica, cel mai indicat timp orar de expunere este intre ora 8 si 11 dimineata, cand razele soarelui cad sub un unghi de 30° si aerul este mai curat si cu o temperatura nu prea ridicata. Nu este indicata baia de soare inainte de ora 8, deoarece razele ultraviolete se gasesc in cantitate mica si nici dupa ora 11, pentru ca, desi cantitatea de raze ultraviolete este mai mare la amiaza, efectul favorabil este contracarat de producerea arsurilor de catre razele infrarosii, care au intensitate mare. Daca expunerea se face inainte de rasaritul soarelui este vorba de o baie de aer si nu o baie de soare, deoarece razele ultraviolete lipsesc, iar in procesul de calire aceasta au rolul cel mai important.

  • Baia de soare se face dupa un dejun usor si se termina cu cel putin o ora inainte de masa. Dupa masa de pranz baia de soare se poate incepe dupa un interval de trei ore.

  • La inceputul calirii cu ajutorul soarelui se face o singura baie pe zi. Apoi se ajunge la doua bai, cu o pauza de cel putin patru ore intre ele.

  • Dupa terminarea baii de soare este indicata o odihna de 10-12 minute la umbra, dupa care urmeaza dusul sau inotul.

In cazul in care nu se respecta aceste indicatii, expunerea la soare pote sa aduca la o serie de accidente: arsuri de gradul I si II, soc termic, insolatie.

Contraindicatiile calirii cu ajutorul soarelui sunt: tuberculoza pulmonara evolutiva, starile febrile, starile de excitabilitate nervoasa crescuta, starea de supraantrenament la sportivi si anumite stari fizilologice speciale ale femeii (flux menstrual, sarcina).

Baile de soare se pot face oriunde in mijlocul naturii, acolo unde exista un loc cat mai deschis.

Desi din punct de vedere calitativ, actiunea radiatiilor solare este aceeasi, metoda de calire cu ajutorul soarelui difera in functie de ceilalti factori climaterici. Este de preferat practicarea calirii cu ajutorul soarelui la munte, dar mai ales la mare, din cauza anumitor caracteristicii climatice.

Climatul de munte, caracterizat ca fiind tonic stimulant, are actiune de stress asupra organismului determinand mobilizarea mecanismelor de adpatare; se produce o echilibrare a activitatii sistemului nervos central si vegetativ, sunt stimulante hematopoeza si procesele imunobiologice. In climatul de munte razele solare au intensitate crescuta explicata prin: existenta unui strat de aer mai subtire care absoarbe in proportie mai mica radiatia solara; puritatea aerului; albedoul (raportul dintre radiatiile absorbite si cele reflectate) produs de zapada care este de 80-85%. Deoarece variatiile climatice intre vara si iarna sunt mai mici, in climatul de munte radiatiile solare sunt uniforme in tot timpul anului, existand posibilitatea folosirii bailor de soare si in anotimpul rece.

Climatul marin este preferat pentru calirea cu ajutorul soarelui din mai multe motive.

Excesul de luminozitate la malul marii, prezenta unui aer curat, fara praf, uniformitatea radiatiilor, persistenta luminozitatii si in zile in care cerul este acoperit cu un strat subtire de nori care difuzeaza razele solare creeaza bune conditii pentru calire.

Deoarece razele calorice sunt absorbite de vaporii de apa din atmosfera (deasupra marii umiditatea este de 75-80%), de apa marii si de nisipul de pe plaja aerul din climatul marin este mai bogat in raze ultraviolete.

Din cauza ca aerul de pe litoral este incarcat cu particule fine de apa care contin clorura de sodiu, sulfat de magneziu, iod, siliciu, coloid si contine o mare cantitate de ozon, baia de soare este completata se de baia de aer.

Absorbtia unei parti a razelor calorice de catre mare si nisip transforma baia de soare intr-un puternic factor racoritor. De aceea ea trebuie facuta cat mai aproape de tarm pe estrade care patrund in interiorul marii sau in barca.

Baile de soare se pot practica si in orase in cadrul unor solarii speciale amenajate (cu nisip, umbrare, banci, dusuri) in cartierele salubre pentru a avea un aer cat mai curat. La amplasarea solariilor se va tine cont de directia vantului dominant, pentru ca acesta sa nu impurifice aerul cu particule de praf si fum aduse din zona industriala a oraselor.

 

III. 4. Calirea cu ajutorul apei

 

Comparativ ce aerul, apa are o actiune mult mai puternica asupra termoreglarii, deoarece, la aceeasi temperatura ea are o conductibilitate termica de aproximativ trei ori mai mare. Procedurile de calire cu apa produc modificari evidente ale aparatului cardiovascular, ale aparatului respirator, ale metabolismului si ale sistemului termoreglator.

Procedurile hidrice de calire trebuie sa fie de durata scurta (minute), repetate la intervale scurte de timp, alternandu-se cele calde cu cele reci. Apa folosita pentru calire trebuie sa fie cam mai aproape de calitatile apei potabile.



Procedurile de calire cu apa, mai des folosite sunt: frictionarea cu prosopul umed, turnarea apei pe corp, dusul si scaldatul

Frictionarea cu prosopul aspru si umed se recomanda a fi facuta dimineata, dupa efectuarea programului de gimnastica. Se incepe cu udarea prosopului intr-o apa cu o temperatura de 24-25°C; la 2-3 zile temperatura apei se scade cu un grad, pana se ajunge la temperatura camerei (aceasta se realizeaza dupa o luna de zile).

Stropirea sau turnarea apei pe corp. La acest procedeu se trece dupa ce s-a realizat o oarecare obisnuinta cu apa rece la temperatura de 12-15°C. La inceput se foloseste apa cu o temperatura de 33-35°C, care se scade treptat pana la temperatura de 20°C. Durata acestui procedeu este de 1-2 minute.

Dupa stropire si dupa frictionarea cu prosopul umed corpul va fi sters energic cu un prosop uscat si aspru, realizandu-se astfel un masaj al pielii.

La inceput, turnarea apei pe corp se face intr-o incapere cu o temperatura de 18-20°C. Apoi temepratura se scade treptat prin deschiderea oberlichtului, apoi a ferestrei, pentru obisnuirea cu temperatura de afara. In ultima etapa se trece la efectuarea turnarii apei pe corp in aer liber.

Dusul este un mijloc superior de calire cu apa deoarece actiunea lui fiziologica se bazeaza pe de o parte pe excitatiile termice, iar pe de alta parte pe actiunea mecanica datorita jetului de apa care cade pe piele. Se incepe cu o temperatura a apei de 30-33°C si se scade treptat pana la 25°C, 20°C si chiar mai mult. Dusul rece nu se practica imediat dupa o activitate fizica intensa, ci numai dupa revenirea organismului la normal. Pielea trebuie sa fie calda, dar netranspirata. Dupa dus este indicat a se folosi masajul sau automasajul. Durata dusului este de 1-3 minute.

Scaldatul se poate realiza in apa raurilor, lacurilor sau in apa marii. El are cel mai mare efect de calire .Contactul cu apa se realizeaza dintr-o data pe toata suprafata corpului, combina calirea cu ajutorul apei cu ceilalti factori de calire. Un rol important il are presiunea apei si miscarile executate de apa.

La contactul au apa rece, reactia organismului trece prin trei faze:

  • In prima faza se produce o vasoconstrictie periferica exprimata prin paloare, racirea tegumentelor, senzatie de frig, cresterea tensiunii arteriale, dar cu vasodilatatie centrala.

  • In faza a doua se realizeaza vasodilatatia periferica cu inrosirea tegumentelor, urmata de o senzatie de bine, de cald, datorita acomodarii sistemului termoreglator ce temperatura apei.

  • Daca se sta prea mult timp in apa se trece in faza a treia care se caracterizeaza printr-o vasodilatatie periferica paralitica exteriorizata prin paloare, cianoza buzelor, horipilatie, tremuraturi. In aceasta faza baia trebuie intrerupta si se vor lua masuri de incalzire a corpului prin: iesirea din apa, stergerea cu un prosop uscat si aspru, miscari, masaj, bauturi calde etc.

Scaldatul in apa marii are o influienta mai puternica decat cel din rau sau in lac, datorita particularitatilor climatului marin, proprietatilor apei de mare (sarurile minerale o fac mai excitanta) si valurilor care duc in permanenta, in contact cu pielea, noi mase de apa rece.

Scaldatul in apa raurilor si a lacurilor trebuie facut cu prudenta, deoarece temperatura apei nu este constanta, ci prezinta variatii, chiar in cursul aceleasi zile.

In timpul folosirii procedurii de calire prin scaldat se recomanda respectarea urmatoarelor reguli:

- scaldatul nu se incepe intr-o apa cu o temperatura sub 18-20°C;

  • in timpul baii se va alege un loc ferit de vant, cu tarm nisipos in panta lina, fundul apei adancindu-se treptat;

  • baia se va face dupa 2-2,5 ore de la luarea mesei;

  • nu se intra in apa incalzit si transpirat;

  • in primele zile durata baii va fi de 3-5 minute;

  • nu se intra in apa repede; se fac 2-3 scufundari si apoi miscari energice, eventual inot; la iesirea din apa corpul se sterge bine;

  • nu este indicat a se sta in apa pana apar frisoanele; in momentul in care apare senzatia de frig se va iesi din apa, se va sterge bine corpul si se vor face miscari de incalzire.

Contraindicatiile calirii cu ajutorul apei sunt pentru:

  • persoanele care sufera de boli cardiovasculare, hipertensiune arteriala, afectiuni pulmonare acute, afectiuni renale, reumatism;

  • oamenii in varsta, care au un grad de avansat de arterioscleroza;

  • femei in timpul fluxului menstrual.

III. 5. Inlaturarea obiceiurilor neigienice

Pentru a-si asigura longetivitatea sportiva, cel ce practica sportul trebuie sa renunte, in cadrul regimului sau de viata la o serie de obiceiuri neigienice, care sunt considerate uneori ”placeri” ale vietii obisnuite. In acest sens, el trebuie sa evite fumatul, folosirea dopingului, excesul de alcool, excesele sexuale si de alta natura.

A. Fumatul are o mare influienta negativa asupra organismului sportivului rezultata din substantele toxice care se gasesc in fumul de tigara: nicotina, oxid de carbon, bioxid de carbon, amoniac (care irita mucoasele respiratorii producand tuse), acroleina, acid fermic, acid cianhidric, alcool metilic. Aceste din urma are efecte negative asupra vederii, produce uscaciune in gat, raguseala. Fumul de tigara mai contine si substante cancerigene: piridina, acizii volatili, benzopiren, plutoniu 6, arsenic.

Fumatul are o influienta negativa asupra majoritatii organelor si a sistemelor organismului, astfel:

a). Influenta asupra organismului nervos. Oxidul de carbon este continut in fumul de tigara blocheaza o mare cantitate de homoglobina (10%) sub forma compusului stabil denumit carboxihemoglobina. In felul acesta hemoglobina transporta spre tesuturi o cantitate mai mica de oxigen, cel mai sensibil la hipoxie fiind sistemul nervos central (apar ameteli, cefalee).

Nicotina ataca centrii nervosi si reflexele marcand uneori pana la suprimarea reflexelor conditionate. Prin hipersecretia de adrenalina pe care o produce, nicotina induce si tulburari neuro-vegetative, manifestate prin cresterea tensiunii arteriale, accelerarea pulsului, scaderea apetitului etc.

b). Influienta asupra analizatorilor. Tabagismul cronic are efecte negative asupra vederii, manifestate prin: daltonism (nedistingerea culorilor verde si rosu), micsorarea campului vizual, scleroza arterelor, nervului optic (din cauza alcoolului metilic) cu scaderea treptata a vederii. De asemeneea tabagismul cronic scade auzul, mergand pana la surditate.

Toate aceste manifestari influienteaza negativ si activitatea sportiva, din aceasta cauza fumatul fiind interzis celor care practica sportul, si mai ales cel de performanta.

c). Influenta asupra aparatului respirator. In timpul fumatului patrunde in plamani, impreuna cu fumul, o cantitate de gudroane volatile si substante radioactive (plutoniu 7) care predispun la imbolnavirea de cancer. Statisticele internationale arata ca 6% din cancerul pulmonar este apanajul marilor fumatori (peste 29 tigari pe zi). Aproape cu acelasi frecventa tutunul produce si cancer laringian.

Fumul de tigara irita mucoasele cailor aeriene superioare producand rinita, faringita, traheita urmata de raguseala si bronsita cu tuse. Peste 80% dintre fumatori sufera de bronsita. Substantele toxice din fumul de tigara produc cu timpul si boli pulmonare foarte grave: scleroza pulmonara, emfizemul pulmonar, care are forme mai grave la fumatori.

d). Influenta asupra aparatului cardio-vascular. Producand o accelerare a pulsului, fumatul supune inima la un efort suplimentar, deloc neglijabil. Se considera ca fumatul a 20 tigari pe zi supune inima la un efort corespunzator mersului pe bicicleta timp de opt ore.

Nicotina din tutun face sa se absoarba colesterolul din alimete in cantitate mai mare. Cresterea colesterolemiei are drept urmare depunerea colesterolului pe peretele arterial producand ateroscleroza. Acest proces se produce mai ales la nivelul arterelor coronare, care iriga miocardul la nivelul arterelor celebrale. Asa se explica frecventa mare la fumatori (de trei ori mai mare decat la nefumatori) a unor boli foarte grave ca: infarctul miocardic, angina pectorala, hipertensiunea arteriala, hemoragiile cerebrale. Procesele de deteriorare a arterelor, cu depunerea de colesterol si arteroscleroza se intind si la arterele periferice, in special la extremitati, dand nestere la o boala grava cu complicatii de genul gangrenei – arterita obliteranta, localizata mai frecvent la nivelul membrelor inferioare.

e). Influenta aspura aparatului digestiv. Fumatul favorizeaza producerea cariilor dentare, gingivitelor, stomatitelor, paradontozei, cu pierderea dintilor. De asemenea, fumatul reduce secretiile digestive si scade pofta de mancare. Mai ales cand se fumeaza pe nemancate, fumatul produce o proasta circulatie la nivelul mucoasei stomacului, urmata de gastrita si ulcere. Cancerul de limba, buze si stomac este mai frecvent la fumatori. Cea mai daunatoare pentru stomac este combinatia dintre o cafea si o tigara dimineata pe stomacul gol.

f). Influenta asupra glandelor endocrine. Fumatul stimuleaza glandele suprarenale, aceste secretand in exces adrenalina. Acesta produce vasoconstrictie periferica urmata de cresterea tensiunii arteriale. Tabacismul cronic influenteaza negativ glandele sexuale, insotindu-se frecvent de insuficienta functionala a lor, manifestata prin impotenta la barbati si sterilitate la femei. Fumatul in timpul sarcinii intarzie dezvoltarea fatului si mareste riscul unui avort spontan sau a unei nasteri premature.

g). Influenta asupra dezvoltarii fizice. S-a constatat la fumatul in randul elevilor si studentilor are drept urmare o dezvoltare fizica mai redusa, mai ales sub aspectul greutatii si obtin rezultate mai slabe la invatatura. Fumatul unui pachet de tigari pe zi scurteaza durata vietii cu 5-6 ani.

 

IV. Bazele igienice ale incaperilor de trai

 

IV. 1. Locuinta si cerintele locuintei igienice

 

Locuinta este factorul complex al mediuluui, in care isi petrece viata familia. Locuinta are un rol de adapost, loc de odihna si refacere a capacitatii de munca, de crestere si educare a copiilor, de completare a cunostintelor, de efectuare a unor activitati casnice, precum si de recuperare sanatatii in caz de boala. Oamenii isi desfasoara activitatea cea mai mare parte a vietii in locuinta si de aici necesitatea respecarii conditiilor de igiena, in caz contrar producandu-se diferite imbolnaviri.

Conditiile de igiena din locuina sunt: fizice, chimice, biologice si psiho-sociale.

Conditiile fizice reprezinta ansamblul denumit microclimatul incaperii constituit din temperatura, umiditate si miscarea aerului, la care se adauga radiatiile solare si cele furnizate din alte surse artificiale de incalzit si iluminat.

Timepratura aerului trebuie sa fie in jur de 18-20ºC, relativ uniforma (diferentele sa fie mai mici de 2-3ºC in timpul zilei si in diferite puncte ale incaperii).

Umiditatea aerului, data de vaporii de apa din aer, trebuie sa fie moderata (40-60% si umiditatea cea mai mare pe care o poate avea aerul); cand este depasita aceasta umiditate, au loc actiuni nefavorabile asupra organismului, vaporii putand condensa pe pereti sub forma de picaturi, producand igrasie (infiltrarea apei in ziduri), cu urmari nocive asupra sanatatii (reumatism).

Miscarea aeruui trebuie sa fie prezentata, dar redusa sub 0,5 m/s; peste aceasta viteza miscarii aerului este suparatoare, fiind simtita sub forma de curent.

Asigurand aceste conditii, se creaza un microclimat in care organismul se afla in stare de confort, putand sa-si adapteze temperatura constanta fara eforturi de termoreglare, cum se intampla in cazul unui microclimat prea cald (cu temperatura si umiditate mai ridicate si aer nemiscat) sau prea rece (cu conditii fizice inverse) si cand organismul face eforturi pentru a-si asigura temperatura constanta; in cazuri extreme se produc diferite imbolnaviri, mai ales ale nasului si gatului, ale plamanului, bolii reumatice, renale etc.

Lumina solara asigura functionarea normala a ochiului, iar prin radiatiile sale ultraviolete are rol in formarea vitaminie D, distrugerea microorganismelor si apararea de boli. De aceea se recomanda o buna insorire a locuintei prin ferestre, care trebuie sa fie curate si neumbrite. Cand radiatiile solare sunt insuficiente, se pot produce tulburari de vedere (care necesita ochelari), infectii prin favorizarea dezvoltarii microorganismleor, iar la copiii mici, rahitism, prin lipsa de radiatii ultraviolete.

Linistea relativa (lipsa zgomotului) este o alta conditie fizica, zgomotul tulburand odihna, auzul si sanatatea omului. Zgomotul poate proveni din afara (fiind provocat de autovehicule, uzine etc.), sau poate fi produs in locuinta (radio, izbirea usilor, tipite etc.).

Conditiile chimice constau in pastrarea compozitiei aerului cat mai apropiata de cea naturala si prevenirea poluarii cu particule si gaze care pot proveni din afara sau pot fi produse in incaperi de catre sistemele de incalzit, fumat, alimente alterate si gunoaie, precum si prin aglomeratie si lipsa de ventilatie. Poluarea chimica a aerului produce iritatii ale cailor respiratorii, intoxicatii acute si cronice etc.

Conditiile biologice se refera la asigurarea lipsei agentilor patogeni vii (microorganisme, paraziti, insecte) si a unor animale capabile sa transmita boli infectioase si parazitare ale aparatului respirator, digestiv, ale pielii etc.O alta categorie de imbolnaviri sunt alergiile, provocate de parul anima









Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani