Organele genitale
feminine
Organele genitale feminine cuprind ovarele, trompele lui
Fallope, uterul, vaginul, vulva si glandele mamare. Aceste organe au
functia de a primi spermatozoizii, de a produce ovulele, de a
adaposti si de a hrani ovulul fecundat, de a expulza fetusul la
termen si de a hrani noul nascut.
Ovarele
Ovarele sau gonadele feminine sunt pe de o parte organe ce formeaza ovulele,
iar pe de alta parte, glande cu secretie interna, fiind din
acest punct de vedere analoage testiculelor. Situate in partea superioara
a cavitatii pelviene si avand forma ovala, ele masoara 2,5
cm lungime si 1,2 centimetri latime. Partea exterioara sau cortexul inchide foliculul primar
si secreta hormoni; partea interna sau medulla este bogata in vase de sange si in tesut
conjunctiv si muscular.
La fel ca testiculele, ovarele au doua functii
principale: maturizarea si eliberarea ovulelor si producerea de
hormoni sexuali. Contrar testiculelor care produc spermatozoizi pe toata
durata vietii, foliculii primordiali
sunt deja prezenti in ovare inca de la nastere. Acesti
foliculi provin din epiteliul germinativ situat la suprafata fiecarui
ovar. Unele dintre aceste celule migreaza catre interior; ele sunt
atunci inconjurate de o membrana
granulata si formeaza, prin urmare, celule mari ce vor
deveni ovule. In jur de 0,75 milioane de astfel de foliculi primordiali sunt
prezenti in ovare la nastere, dar numai 450 dintre ei vor ajunge
poate la maturitate in timpul vietii reproductive a femeii. Ei sufera
un proces de degenerare pe intreaga durata a vietii, la pubertate
ajungand la aproximativ 400.000, care nu se mai regasesc dupa
menopauza.
Ovarele secreta estrogeni,
progesteroni si androgeni masculini. Estrogenii determina aproape
toate caracterele sexuale secundare ce fac distinctia intre femei si
barbati: cresterea elementelor glandulare in sani, depunerile
lipidice in zonele caracteristice, precum coapsele si soldurile,
transformarea bazinului care capata o forma ovoida si
parul pubian. Actiunea sa este primordiala in prima faza a
ciclului menstrual, pe cand progesteronul controleaza cea de-a doua
faza. Acesta din urma influenteaza activitatea secretoare a
glandelor mamare si inhiba contractiile uterine in timpul
graviditatii. Rolul androgenilor este acela de a stimula interesul
sexual.
Hormonii
ovarieni sunt controlati printr-o retroactiune negativa, la fel
ca si hormonii
testiculari , insa producerea lor este ciclica. Acest principiu retroactiv implica trei
grupe diferite de hormoni: a) substantele neurosecretoare sau
factorii relaxanti ai hormonului foliculo- stimulant si ai hormonului luteinizant
provenind din hipotalamus.
b) hormonul foliculo-stimulant si
hormonal luteinizant provenind
din adenohipofiza
(pituitara) . c)
estrogenii si progesteronul provenind din ovare.
Ciclul menstrual are o durata medie de 28 de zile,
si poate varia de la 20 la 35 de zile. Ii putem recunoaste trei faze:
1. Faza preovulatoare, care
dureaza in jur de paisprezece (14) zile (plus sau minus cinci zile),
incepand in prima zi a menstruatiei si terminandu-se cu ovulatia (eliberarea ovulului de
catre ovar). Aceasta perioada se numeste de asemenea faza proliferativa. Inca din
primele zile, foliculele se umfla in mod spontan fara
influenta hormonala. Apoi, ca raspuns la factorul de eliberare venit
de la hipotalamus, hormonal foliculo-stimulant este secretat de pituitara
si un singur folicul isi continua maturizarea. Sub
influenta hormonului foliculo-stimulator, secretia de estrogeni este
amorsata; acestia stimuleaza proliferarea endometrului si
maturizarea finala a foliculului primar. Dupa ce atinge procentele
plasmatice cele mai ridicate, productia hormonului foliculo-stimulant scade
prin retroactiune negativa. Ovulatia este deci
declansata printr-o eliberare brusca de hormoni
luteinizanti.
2. Faza
postovulatoare, cu o durata de aproximativ treisprezece (13) zile
(ciclu de 28 de zile), incepe imediat dupa ovulatie si se
incheie cu inceperea menstruatiei. Aceasta perioada este
numita faza secretoare sau faza luteala. Termenul
'secretoare' este utilizat deoarece, in timpul acestei faze,
endometrul secreta glicogen cu scopul de a asigura hrana ovulului
fecundat; termenul 'luteal' este in legatura cu formarea corpus luteum sau a corpului tanar in
punctul de ruptura al foliculului primar, la suprafata ovarului.
Daca ovulul este fecundat, corpul tanar creste si
persista mai multe luni, secretand progesteronul si estrogenii.
Progesteronul favorizeaza imlpantarea oului si pastrarea sa in
mediul uterin. Estrogenii amplifica actiunea progesteronului. Prin
retroactiune negativa, progesteronul inhiba producerea de
hormoni luteinizanti iar estrogenii pe aceea de hormoni
foliculo-stimulanti. Corpul tanar asigura echilibrul hormonal al
gravidei pana cand placenta preia rolul (prin luna a treia) de
secretie a hormonilor.
In cazul in care nu a fost realizata
fecundatia, corpul tanar atinge dezvoltarea completa dupa
opt zile, apoi se atrofiaza si este inlocuit cate putin de
tesut fibros, corpul alb.
Rezulta o diminuare a cantitatilor de progesteroni si de
estrogeni secretati si aparitia menstruatiei. Endometrul se
dezintegreaza, arteriolele se rup si se creeaza zone hemoragice
care antreneaza, intr-un flux sangvin, eliminarea endometrului si a
mucusului.
3. Menstruatia dureaza in
medie trei pana la sapte zile. Ea marcheaza inceputul fazei
preovulatorii, prima zi a menstruatiei fiind prima zi a ciclului
menstrual. Volumul pierderii sangvine variaza de la 90 ml la 100 ml, de la
o persoana la alta si de la un ciclu la altul. Femeile care iau
anticonceptionale au o pierdere sangvina minima in timp ce,cele
care poarta sterilet au o pierdere sangvina mai abundenta decat media.
Prima
menstruatie apare intre noua
si saptesprezece ani. Ciclurile pot fi neregulate si
fara ovulatie in primii ani, pentru ca apoi, eventual, sa
se regularizeze pana la menopauza. Dismenoreea este frecventa in
timpul primelor zile, din cauza contractiilor uterului si ale
colului. Cu cateva zile inainte de menstruatie, unele femei se simt
tensionate, nelinistite, iritabile, deprimate sau agresive. Dupa ce
apare menstruatia, aceste simptome se atenueaza sau dispar. Sau, din
contra, depresia persista pana ce cantitatea de estrogeni
creste. In momentul ovulatiei, deoarece aceasta cantitate este
crescuta, femeia se simte mai bine si sigura de ea
insasi.
Schimbarile
de natura psihologica din timpul ciclului menstrual sunt
influentate de fluctuatiile hormonale; starea emotionala
poate de asemenea sa influenteze direct secretiile hormonale. De
exemplu, daca o femeie trece printr-o situatie stresanta precum
o boala, schimbarea locului de munca, un conflict familial,
secretiile hormonale vor fi modificate si intreg ciclul ei menstrual
poate fi dereglat.
Trompele lui Fallope
Trompele lui Fallope sunt doua tuburi musculare
avand in medie 11,5 cm lungime. Ele se intind din uter pana dedesubtul
ovarelor, pe care le depasesc si la care se pot lega printr-o
extremitate franjurata. Principala lor functie este aceea de a
pastra un mediu favorabil la trecerea ovulelor si a spermatozoizilor
si apoi pentru fecundare. Celulele secretoare ale mucoasei asigura
hranirea oului.
Mecanismul captarii ovulului de catre trompele
lui Fallope nu este inca bine cunoscut. Deoarece trompa si ovarul nu
sunt fixate unul de altul, un ovul poate fi ocazional expulzat in cavitatea
abdominala in loc de trompa. Daca exista fecundare si
implantare in cavitatea abdominala, rezulta o sarcina ectopica. O astfel de sarcina se poate dezvolta
de asemenea si in trompe. Fecundarea ovulului are loc in mod normal in
afara trompelor. Contractiile trompelor si miscarile
flagelilor lor fac ca spermatozoizii sa avanseze catre ovul. Migrarea
ovului fecundat se realizeaza datorita contractiilor musculare
si miscarilor cililor vibratili ai peretului intern al
trompelor. Durata sa depinde de progesteron (care intarzie durata) si de
estrogeni (care accelereaza procesul care, in medie, dureaza trei
zile). Estrogenii pot preveni deci implantarea zigotului. Doze puternice de
estrogeni administrati post coital accelereaza migratia
zigotului inainte ca acesta sa fi ajuns in stadiul propice
implantarii. Estrogenii fac de asemenea endometrul nepropice nidarii.
Uterul
Uterul este un organ muscular gros si adancit
(concav) de 7,5 cm lungime, situat in bazinul mic, intre vezica si rect.
El este format din trei invelisuri:
a) un invelis extern
subtire, invelisul apos sau perimetrul b) un invelis mijlociu gros, alcatuit din fibre
musculare netede, miometrul c) un invelis intern, mucoasa sau endometrul. Perimetrul acopera
intreg uterul, in afara de col. Fibrele musculare ale miometrului sunt
dispuse in toate sensurile. Aceste fibre se contracta pe perioada
graviditatii, a nasterii, a alaptarii si a orgasmului.
In timpul graviditatii, uterul creste in volum, fibrele
musculare se lungesc si contractiile dilata colul pentru a
expulza fetusul.
Endometrul se imparte in doua invelisuri: cel functional eliminat la
menstruatie, si unul bazal
care nu este eliminat cu fluxul menstrual si care favorizeaza
regenerarea invelisului functional dupa menstruatie.
Endometrul este esential implantarii si nidarii zigotului.
La nivelul colului uterin, mucoasa contine numeroase glande ce
secreta mucus a caror secretie inchide deschiderea interna.
In momentul ovulatiei, pana cand nivelul estrogenilor este ridicat,
caracteristicile acestui mucus se schimba; el devine mai abundent si
mai putin gros, deci mai usor de penetrat de catre
spermatozoizi. Intr-o situatie de infertilitate, un examen de mucus
cervical ajuta la stabilirea diagnosticului daca ciclul menstrual
este ovulatoriu sau nu.
Vaginul
Vaginul indeplineste trei functii importante:
serveste la trecerea fetusului, primeste penisul in timpul actului sexual
si, in sfarsit, canalizeaza fluxul menstrual. Este un canal
muscular cu o lungime de 10 cm. Mucoasa sa este formata din pliuri
transversale groase, care ii dau un aspect plisat si care permit o foarte
mare extensie. Invelisul muscular este de asemenea dotat cu o elasticitate
considerabila. In mod normal, peretele anterior si cel posterior ai
vaginului se afla in contact, insa ei sunt capabili de o mare
dilatare in timpul coitului si a nasterii.
In vagin sunt produse mari cantitati de
glicogen. Bacilii lui Doderlein, gazde obisnuite ale vaginului,
transforma glicogenul in acid lactic. Acest acid lactic creeaza un
mediu cu pH acid asigurand astfel o protectie reala impotriva multor
bacterii si ciuperci. Aceasta aciditate ar fi insa in
acelasi timp nociva spermatozoizilor daca nu ar exista
substantele de baza din lichidul seminal care sa le asigure
supravietuirea.
Bacilii lui Doderlein sunt distrusi de catre
antibiotice. Este adesea posibil ca in urma unui tratament cu antibiotice
sa se declanseze o vaginita.
In
timpul ciclului menstrual si al excitatiei sexuale se pot observa
schimbari la nivelul mucoasei vaginale. Celulele se descuameaza in
mod continuu si sunt inlocuite de altele noi. In timpul ciclului
menstrual, sub influenta estrogenica, celulele vaginale sufera
un proces de tasare. Examenul acestor
celule se poate face la microscop. Ele sunt obtinute prin intermediul unei
prelevari de secretie care trebuie imediat pusa pe o lama
de sticla pentru a rezulta un frotis. Examenul de frotis vaginal prelevat in perioada
ciclului, cand cantitatea de estrogeni este crescuta, poate ajuta la
descoperirea unei probleme de infertilitate.
Congestia numeroaselor mici vase
sanguine in momentul excitatiei sexuale ii confera o culoare
violacee. O transudare de mici picaturi prin peretii vaselor se
observa de asemenea la inceputul procesului si odata cu urcarea
excitatiei sexuale. Aceste picaturele se unesc unele cu altele pentru
a forma un invelis fin lubrifiant pe intreg peretele mucoasei vaginale.
La nivelul orificiului
extern al vaginului se gaseste o membrana fina de
mucoasa, himenul. Acesta inchide
mai mult sau mai putin deschiderea vaginului si cate odata, din
cauza unei imperforari, inchide
complet orificiul. In acest caz este necesara o interventie
chirurgicala pentru a permite scurgerea menstruatiei.
Vulva
Organele genitale feminine formeaza la exterior o
regiune care in ansamblu este cunoscuta sub denumirea de vulva, care cuprinde urmatoarele
structuri: Muntele lui Venus, buzele mari, buzele mici, clitorisul si
vestibulul.
Muntele
lui Venus acopera simfiza
pubiana. El este format dintr-un invelis gros de tesut adipos,
iar pielea sa cuprinde numerosi receptori sensibili ce pot conduce la
orgasm daca sunt stimulati in timpul coitului sau al masturbarii.
Buzele
mari sunt doua pliuri
longitudinale care pornesc de la Muntele lui Venus si se intind in jos
spre spate. Ele protejeaza buzele mici, orificiul vaginului si
uretra. Aceste pliuri de tesut adipos sunt acoperite cu par pe partea
lor superioara si pe cea externa si contin numeroase
glande sudoripare si sebacee. In timpul coitului, buzele mari se
separa si se intind inspre coapse pentru a expune buzele mici si
deschiderea vaginala.
Buzele
mici sunt situate sub buzele mari. Ele
nu au fire de par, si contin mai putine glande sudoripare,
insa mai multe glande sebacee. Ele se intind in sus pentru a forma
preputul clitorisului si in jos pentru a proteja orificiul vaginal.
Proportional cu cresterea excitatiei sexuale, apare o crestere a
fluxului sangvin, modificandu-le culoarea. In afara perioadei de graviditate,
ele trec de la roz pal la rosu aprins si la rosu foarte inchis
in perioada de gestatie. Aceste schimbari de culoare anunta
apropierea orgasmului.
Clitorisul este o mica proeminenta
rotunjita alcatuita din tesuturi erectile, vase sangvine
si nervi. O cuta formata de intalnirea buzelor mici
(preput) acopera partial extremitatea sa musculara sau
glandul. Volumul sau creste in timpul stimularii tactile; el
este corespondentul considerabil redus ca dimensiuni al penisului
barbatului. Cateodata, el este un receptor si un
transmitator al stimulului erotic la femeie. In timpul
stimularii sexuale, el se umfla, se ridica si se ascunde in
spatele preputului.
Vestibulul este o suprafata triunghiulara
marginita de buzele mici. El cuprinde orificiul vaginal, himenul
si deschiderile canalelor mai multor glande. Orificiul vaginal ocupa
cea mai mare parte a vestibulului. Deasupra acestuia si sub clitoris se
gaseste meatul urinar. De fiecare parte a deschiderii uretrei se deschid
glandele lui Skeene, corespondentele prostatei la barbati. La fel, de
fiecare parte a orificiului vaginal, intre himen si buzele mici, se
deschid glandele lui Bartholin, corespondentele glandelor lui Cowper la
barbat, care secreta o substanta mucoida in timpul
coitului.
Glandele
mamare au dubla functie, de
zona erogena si de secretie lactee. Fiecare dintre aceste glande
este divizata in 15 pana la 20 de lobi separati de catre
tesutul adipos de care depinde volumul sanului. Fiecare lob se subdivide
in mai multi lobuli ce contin fiecare mai multi acini foarte
bogati in capilare; la acest nivel se formeaza laptele. Canalele lactifere
sunt conductele excretoare ale fiecarui lobul, ce se unesc pentru a forma
un rezervor, in apropierea mamelonului, sinusul
lactifer sau ampula galactophore si se ingusteaza pentru a
traversa mamelonul. Areola din jurul mamelonului este o zona circulara
pigmentara a carei suprafata este strabatuta
de numeroase glande sebacee.
Glandele mamare sunt subdezvoltate la nastere.Ele
se dezvolta la pubertate,sub influenta estrogenilor si a
progesteronului provenit de la ovare;hormonii de crestere si de
prolactina provin din pituitara si din tiroxina secretata
de tiroida.
Forma si volumul sanilor constituie adesea un
subiect de ingrijorare pentru femei.In orice caz acest lucru nu are nici o
legatura cu capacitatea de alaptare .Pe perioada de graviditate,
sanii devin mai voluminosi si mai grei, anumite ligamente suspensoare
putand fi intinse si, din aceasta cauza, dand impresia ca
sunt mai putin bine suspendati. Oricum, alaptarea nu aduce
schimbari permanente in ceea ce priveste forma, volumul si
fermitatea glandelor mamare.
Bolile glandelor genitale feminine
http://www.esanatos.com/ghid-medical/reflexoterapie/tratarea-bolilor-cu-reflexoterapie/bolile-glandelor-genitale-femi11463.ph
