PATOLOGIA INFLAMATORIE A SISTEMULUI NERVOS referat






PATOLOGIA  INFLAMATORIE A SISTEMULUI  NERVOS

Oricare dintre agentii etiologici ai infectiilor poate  da determinari la nivelul sistemului nervos.  De obicei acestea sunt localizari secundare ale unei alte infectii din organism: boli intectioase, endocardite, infectii pulmonare si urinare, inflamatii regionale etc.  Caile  prin care agentii patogeni ajung la organele sistemului nervos sunt: calea vasculara, arteriala sau venoasa, diseminarea din aproape in aproape (de exemplu: de la sinusuri,  urechea interna etc.) sau calea prelungirilor neuronale (rabie, her­pes zoster). Exista si posibilitatea infectarii directe in cazul unor traumatisme sau al unor infectii chirurgicale septice. Dupa localizarea  initiala sau preponderenta a procesului inflamator, se disting: meningite,   encefalite, mielite, encefalomielite, meningoencefalite, nevrite si radiculonevrite.

a.      Meningitele

Se  pot  imparti, in functie de foita afectata,  in pahimeningite (duramater)  si leptomeningite  (pia si arahnoida).

¨    Pachimeningitele -  inflamatia se poate localiza pe fa­ta externa  (epidural) sau interna (subdural).   Pachimeningitele epidurale craniene si cele subdurale spinale sunt rare, in timp ce inflamatiile subdurale craniene si cele  epidura­le spinale sunt mai frecvente. La nivelul durei mater craniene cauza unei pachimeningite este de obicei o infectie de vecinatate (pielea paroasa,   sinusurile, mastoida, urechea interna  si mijlocie). Macroscopic se constituie un  exsudat purulent epidural sau subdural, care are tendinta de a se extinde la arahnoida.  La maduva spinarii cauza cea mai frecventa o reprezinta un focar osteomielitic vertebral, mai rar o infectie la distanta (in special urinara).   Complicatiile meningitelor sunt determinate de compresiunea tesutului nervos si de diseminarea infectiei local sau la distanta. Pachimeningita hemoragica interna cronica este o forma neclara etiologic (alooolism,  hipotensiune  intracraniana cronica, traumatisme ), intalnita la persoane in varsta. Consta din ingrosari hemoragice  si fibroase, cu formari posibile de chiste secundare, pe fata interna a durei mater.

¨    Leptomeningitele reprezinta cea mai frecventa inflamatie a meningelui, exsudatul seros, purulent sau fibrinopurulent  localizandu-se  intre  pia si arahnoida.   Leptomeningitele seroase se intilnesc in boli infectioase acute (gripa,  parotidita epidemica, scarlatina, mononucleoza infectioasa, etc. ),   dar constituie  frecvent si stadiul ini­tial al unei meningite purulente.

Cele  purulente survin  in meningita cerebro-spinala epidemica,   infectii septice si supuratii propagate  din vecinatate  (otice,  sinusale,   orbitale,   pielea paroasa, flegmone faringiene). Macroscopic se gaseste o congestie  leptomeningeana pronuntata si un edem cerebral difuz, cu cresterea cantitatii lichidului cefalo-rahidian.  In  infectiile  cu piogeni exsudatul devine  puru­lent   si creste  cantitativ, dispunandu-se la nivelul convexitatii (in  santurile  lobilor  frontali si parietali) sau al bazei creierulul.  Localizarea  initiala este  determinata  de locul  patrunderii infectiei. In cazurile  in care  evolueaza mai mult timp, inflamatia cuprinde:  vasele meningeale ( in principal cele venoase)  rezultand tromboflebite ce pot determina necroze si hemoragii in cortex prin staza acuta; straturile superficiale ale creierului si maduvei (meningo-encefalita,   meningomielita); ependimul, rezutand o ependimita ulcerativa cu micro-supuratii superficiale. In trecut evolutia naturala a leptoteningitei purulente era  frecvent mortala, astazi vindecarea poate determina resorbtia totala a exsudatului purulent, sau formarea unor sechele  meningeale. Acestea sunt  rezultatul organizarii conjunctive a exsudatului  fibros  si pot  duce  la aderente  intre pia si arahnoida (leptomoningita  adeziva), la cicatrici compresive (leptomeningita compresiva) si la formarea chisturilor intre foitele aderente  (arahnoidita chistica cu retentie  de  lichid cefalo-rahidian).

b.   Encefalitele  si  mielitele

Etiologia principala  a  inflamatiilor creierului si maduvei spinarii sunt virusurile si infectiile bacteriene, mai rar ele pot fi produse de  spirochete,   protozoare si reactii imune  patogene. Un mare numar de virusuri pot afecta sistemul nervos. Deosebirile  lezionale  variaza cu localizarile si cantitatea modificarllor ce decurg din situatia intracelulara a virusurilor  patogene.

Aspectul macroscopic al sectorului interesat este uneori nemodificat,  alteori exista un edem asociat cu congestie meningo-encefalica si/sau arii hemoragice. In unele tipuri de inflamatii cu evolutie grava, la examenul cu lupa, dar uneori si cu ochiul liber, apar focare de necroza a tesutului cerebral,  ce seamana cu ramolismentul,  dar care spre deosebire  de acestea, nu urmaresc distributia vascularizata.

Microscopic, modificarile debuteaza in celulele neuronale si se caracterizeaza intr-o prima faza, prin tumefierea acestora, urmata de retractia si liza lor - neuronoliza. In unele viroze  (poliomieita,  rabie, herpes, boala incluziilor citomegalice etc.) apar in celulele nervoase si/sau gliale incluzii puse in legatura cu prezenta intracelulara  a virusului.

Concomitent cu modificarlie neuronale apar infiltrate inflamatorii perivasculare,   in spatiile Virchow-Robin.   Acestea sunt  alcatuite  initial  si pasager din neutrofile,  mai apoi limfocite-plasmocite si mononucleare mari.  Aceste celule pot  fi gasite in jurul neuronilor in necrobioza  (satelitoza) pe care ii vor fagocita  (neuroanofagie). In unele cazuri apar si infiltrate hemoragice. In ariile de neuronofagie se produc mai tarziu fenomene  de proliferare gliala reparativa (glioza reactiva), care in cazul unor zone de necroza mai mari, este inlocuita de proliferarea conjunctiva cicatriciala pe seama elementelor conjunctive  ale meningelui si vaselor.

Tinand seama  de localizarea principala a leziunilor, inflamatiile    cerebro - nodulare se  impart  in:  polioencefalite (  -mielite) ale substantei cenusii si leucoencefalite ( -mielite) ale substantei albe.  Inflamatiile supurate evolueaza cu leziuni particulare.

¨    Polioencefalite   (   -mielite)

Poliomielita anterioara acuta (paralizia infantila). Boala apare   de obicei la copii, mai des sub forma de  epidemii si este data de virusurile poliomielitei care fac parte din entero-virusuri. La inceput  evolueaza ca o  infectie gastro - intestinala sau respiratorie minora ce se poate  vindeca.   In anumite  cazuri urmeaza perioada paralitica  in care se  instaleaza semne  de  suferinta ale  sistemului nervos central.



 Leziunile macroscopice  si microscopioe sunt cele descrise la viroze mai sus, la care se adauga unele particularitati. Astfel leziunile cele mai importante se gasesc la nivelul neuronilor motori din coarnele  anterioare ale maduvei, uneori extinzandu-se si la nucleii nervilor cranieni.  Fenomenele de neuronoliza pot fi uneori atat de intinse incat neuronii motori pot  dispare complet  la anumite nivele medulare. Nervii periferici corespunzatori neuronilor distrusi prezinta tumefierea si segmentarea axonilor precum si degenerarea tecii de mielina. Musculatura striata corespunzatoare va prezenta cu timpul o  atrofie neurogena caracterizata prin micsorarea de volum a fibrelor si inlocuirea lor partiala cu tesut conjunctiv  si adipos.

Encefalitele  epidemice sunt un grup de boli de natura virala ce  apar in  epidemii.   Printre  acestea cea mai cunoscuta este  encefalita letargica von  Economo,   descrisa in  primul razboi mondial, care  poate  fi produsa de mai multe virusuri. In aceasta boala, care clinic evolueaza cu somnolenta,   leziunile sunt  localizate  predominent  in trunchiul cerebral, fiind mortale  in  20-40%  din cazuri. Vindecarile   lasa  uneori un parkinsonism post-encefalitic  precum  si crize oculogire.

Un alt  grup  include:   encefalita japoneza B,   encefalita de St. Louis,   encefalita rusa  etc., toate cauzate  de  arbovirusuri si transmise  la om  de  catre  artropode sau rozatoare. Aceste  encefalite sunt in general mai putin grave, leziunile fiind cele din encefalitele virale in general.

Encefalomielita rabica este o boala produsa  de virusul turbarii, puternic neurotrop, in care inocularea se face prin saliva animalului turbat scursa din muscatura. Virusul  ajunge la sistemul nervos central pe calea limfaticelor  perineurale. Morfologic  apar, pe  langa modificarile cunoscute  din  ence­falitele virale, leziuni cu caracter necrotic  si hemoragic, iar in citoplasma neuronilor din cornul  lui Ammon,  bulb si cerebel se gasesc incluzii caracteristice:  corpusculii Babes-Negri.

Virusurile herpetice  pot  determina encefalite  de o mare gravitate,   caracterizate  prin  zone  intinse de necroza cu corpusculi  intranucleari,   in special in lobul temporal  (encefalite necrotizante).

¨     Leucoencefalite  (mielite)

Sunt  inflamatii caracterizate in principal prin dezvoltarea leziunilor in substanta alba unde determina  frecvent distructia tecilor mielinice: boli demielinizante. Trebuie precizat ca leziuni asemanatoare  pot  apare si in conditii neinfectioase,  de  ex.  in tulburari de  formare a mielinei.

Encefalomielita post-infectioasa (para-infectioasa) este o boala difuza a creierului si maduvei, cu manifestari clinice grave: coma,  decerebrare,  paraplegie, care se pot amenda dupa cateva zile sau saptamani,   sau,  mai rar,  pot  duce la moarte. Tulburarile neurologice  apar  in legatura cu anumite viroze  ca: pojarul, varicela,  parotidita epidemica sau gripa, sau dupa: vaccinari impotriva variolei sau rabiei (encefalita post - vaccinala).   Leziunile macroscopice constau din hiperemie cerebro-medulara,  edem  si ocazional petesii in substanta alba. Microscopic  in jurul venelor se  gaseste un infiltrat  alcatuit  la inceput  din neutrofile, mai apoi din limfocite si plasmocite. In coloratii speciale, se poate observa un proces de pierdere a mielinei in principal in ariile perivenoase, in timp ce axonii sunt mai putin interesati (encefalomielita perivenoasa).  Patogeneza bolii, pare  a  fi legata de o reactie imuna patogena  in  tesutul nervos.

Scleroza multipla (scleroza  in  placi', diseminata). Cea mai  frecventa  dintre bolile  demielinizante, scleroza mul­tipla, este  totodata cea mai  importanta cauza nevasculara de incapacitate neurologica. Apare de obicei intre  20-40 ani. Evolutia este cronica (20 de ani sau mai mult) si punctata de recaderi tot mai putin remise din punct de vedere  functional, care  duc  in cele  din urma  la dementa,  orbire,  ataxie  si pa­raplegie.  Uneori evolueaza acut  pana  la moarte. Etiopatogenia este probabil virotioca,  cu o componenta  imuno-patogena.  Leziunile macroscopice constau din 'placi'  de dimensiuni variate, intre 0,1mm si cativa centimetri, de culoare roza cand sunt recente si  albicioasa-retractate  cand sunt mai vechi. Localizarea este  in substanta alba, mai ales la nivelul nervilor optici, zonelor periventriculare frontal si occipital, in trunchiul cerebral,  pedunculii cerebelosi si in jumatatea dorsala a maduvei.  Leziunile microscopice acute sunt caracterizate prin acumularea de limfocite si plasmocite in jurul unor vene hiperemiate si, treptat,   distrugerea mielinei in jurul veneior cu acumulare de macrofage  incarcate cu lipide. Axonii sunt in general bine pastrati la primele pusee evolutive.  Leziunile vechi sunt reprezentate de pierderea mielinei in zonele de placi, cu pastrarea partiala a axonilor.  Exista si o astrocitoza reactiva periferica.  Demielinizarea este vizibila mai bine pe coloratiile speciale  pentru mielina.

Scleroza difuza  (boala Sohilder) - este o  boala  asemanatoare  sub  aspect lezional cu scleroza multipla, care apare de obicei in copilarie si evolueaza mult mai scurt (aprox.  6  ani). Leziuniie sunt bilaterale, dar nu neaparat  simetrice. Se  discuta daca este o  entitate  distincta sau o forma  particulara  de  scleroza multipla.





Neuromielita optica este o alta inflamatie a subatantei albe,   considerata de unii ca o manifestare a sclerozei multiple, de  altii ca o  entitate  aparte. Tabloul lezional cuprinde   chiste ce  intereseaza maduva si nervii optici.

c.      Tuberculoza meningo-cerebrala

Localizarea tuberculozei la nivelul sistemului nervos este  totdeauna secundara unui alt focar (pulmonar, vertebral etc. ). Cea mai  importanta  forma este  leptomeningita tuberculoasa bazilara. Ea apare de obicei  la copii si tineri, mai ales in cadrul unei diseminari miliare. Mai rar se  intalneste  la adultii cu tuberculoza  pulmonara secundara. Calea de infectare  a meningelui este inca discutata, se pare ca bacilii sunt adusi de sange la nivelul plexurilor coroide, de unde se  raspandesc  in leptomeninge   prin lichidul cefalorahidian.   Leziunile macroscopice  sunt mai evidente   in  regiunile bazale  ale  creierului,   initial sub   forma  unui exsudat albicios   cenusiu dens,   uneori cu o  tenta verzuie.  El se   intinde   de-a lungul vaselor scizurii silviene  intre  chiasma optica si bulb  si se insoteste de noduli cenusii mici in special de-a lungul vaselor.  Microscopic  iaflamatia are  caracter exsudativ acut,  cu leucocite,   fibrina si necroza cazeoasa, concentrate perivascular si de-a lungul nervilor de  la baza creierului.   In stadiile  avansate apar si noduli cu celule epitelioide si gigante,  care astazi se  intalnesc la necropsie frecvent in cazurile decedate dupa tratament cu tuberculostatice. In infiltratele subarahnoidiene in cazurile tratate predmina celulele limfoide.  Evolutia leptomeningitei tuberculoase  determina frecvent lezarea vaselor meningeale, care pot  prezenta angeite specifice, obstructii,   anevrisme, urmate de mici infarcte  sau hemoragii.  Netratata,   boala duce la meningo-encefalita tuberculoasa cu hidrocefalie  interna acuta,   prinderea nervilor cranieni  (paralizii) si exitus. Determinarile cerebrale bacilare  pot  lua, mai rar, forma nodulilor izolati sau conglomerati, cu localizare predilecta in creierul mic  si punte,  numiti tuberculoame cerebrale. Se  intalnesc  cu deosebire  la  tineri, cu dimensiunea de  1-5  cm. si evolueaza-un  timp latent,   apoi cu simptome de  focar.   Granulomul tuberculos  al durei mater - este  intalnit rar,   fiind consecutiv  de obicoi unei tuberculoze vertebrale.

d.     Neurosifilisul:

Looalizarea Treponemei pallidum   in sistemul nervos  determina boli in stadiul tertiar si cuaternar,   azi rare prin practicarea terapiei antiluetice moderne timpurii.   Formele obisnuite  sunt:

Meningita sifilitica, cu localizare piala,  predominent bazala (chiasma, trunchi cerebral), uneori extinsa la nivelul lobilor frontali. Macroscopic prezinta un infiltrat cenusiu opac, mai bogat in jurul vaselor, format din limfoplasmocite. Arterele mici contin frecvent endarterita si panarterita sifilitica cu infiltrate limfo-plasmocitare, cauza a unor focare moi de ramolisment.

Paralizia generala  progresiva  este rezultatul  invaziei spirochetice  a scoartei cerebrale  si ganglionilor bazali.  Macroscopic  determina atrofia circumvolutiilor lobilor  frontali si temporo-parietali,   cu iugrosarea cenusie  a leptomeningelor si hidrocefalie externa, iar microscopic o encefalita cu infiltrate  limfoplasmocitare  perivasculare  si proliferarea microgliei.

Tabesul dorsal reprezinta cea mai  frecventa  forma de afectare sifilitica a maduvei spinarii.   Poate  evolua separat sau asociat cu leziuni cerebrale.  Modificarile sunt  prezente  la niveiul cordoanelor posterioare  si radacinilor posterioare medulare.  Macroscopic acestea apar atrofiate,   iar microscopic  prezinta arii  de  degenerescenta a mielinei cu pierderea  fibrelor nervoase  si o  ingrosare   fibroasa a leptomeningelui local.   Modificari similare se  pot intalni si la nervii optici si cordoanele antero-laterale.

BIBLIOGRAFIE

1.    NICULAE C. D. – „Elemente de morfopatologie speciala”, Editura Nationala, Bucuresti, 1996;

2.    STEFANACHE F. – „Neurologie clinica”, U.M.F. Iasi, 1997;

3.    RUSU VALERIU – „Dictionar medical”, Editura Medicala, Bucuresti, 2001.










Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

















Cauta referat
Scriitori romani