Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti

Facultatea de Medicina Generala

Lucrare de diploma:

PATOLOGIA CUTANEO-MUCOASA IN ALCOOLISMUL CRONIC

Indrumator,

Dr. Daniel Boda

Absolvent,

Lucian Lesu 49289vqm91dyv5d

2004

Cuprins

Nota autorului

Autorul vrea sa multumeasca D-nei Profesor Dr. Sanda Marta POPESCU, D-lui Dr. Daniel BODA - coordonator stiintific, Clinicii de Dermatologie II a Spitalului Clinic Colentina pentru informatiile clinice furnizate si D-lui José CERVERA pentru contributia la analiza statistica a datelor.

Dedic aceasta lucrare parintilor mei al caror suport constant mi-a permis sa imi termin studiile.

INTRODUCERE

A bea a fost, in primul rand, un aspect al comportamentului social pentru ca a servit desfasurarii ritualului, crearii de atmosfera, pactizarii unor legaturi. S-a schimbat ceva de-a lungul secolelor?

O privire de ansamblu ne arata ca daca stilul consumului variaza, pasiunile raman. Aceleasi efecte, puteri, orori, au fost atribuite altenativ diverselor bauturi. Argumentele din discutiile polemice asupra efectelor pozitive sau negative ale etanolului sunt alimentate de norme sociale, mitologii, obisnuinte, frecvent fiind de ordin subiectiv.

In 16 septembrie 1989, "Le Figaro" reproduce un articol aparut in propriile coloane in 1949: "Medicii amici ai vinului decid ca muncitorul trebuie sa bea mai mult de 1 litru pe zi, iar intelectualul mai mult de 1/2 litru pe zi, pentru a se mentine in forma"'.

Importanta problemei alcoolului a fost sesizata in general in societatile evoluate. Daca vestul, nordul, sudul Europei au ridicat in slavi sau au ponegrit bautura de-a lungul timpului, incercand sa realizeze aceasta pe baza unor observatii stiintifice, Europa de Est nu a opus alcoolismului decat precepte religioase, morale. Alcoolismul a fost aici intotdeauna ignorat, nu a facut obiectul unei evidente veritabile. Astazi, cel mai fidel indicator ramane mortalitatea prin ciroza hepatica, accidente rutiere si criminalitate. in functie de acesti indicatori, istoria moderna a consumului de alccol in Europa de Est se imparte in trei perioade.

Din 1960 pana in 1980, productia si controlul oficial erau sub controlul statului. Prin cresterea puterii de cumparare, consumul a crescut, reprezentand o sursa de venituri deloc neglijabile (in Polonia 10-15% din venitul national). in paralel se dezvolta productia artizanala. Cazurile de alcoolism repetate erau tratate in spitale de psihiatrie, iar in cazuri de urgente, in centre de dezintoxicare.

Din 1980, dezvoltarea economica a stagnat. Estul s-a confruntat cu un eveniment particular: scaderea consumului oficial. in fosta U.R.S.S., in perioada 1985-1987, succesul campaniei initiate de Gorbaciov se poate atribui scaderii productiei de bauturi alcoolice, majorarii preturilor, scaderii veniturilor disponibile si educatiei sanitare. Evenimentul trebuie interpretat cu prudenta, deoarece nu exista aprecieri obiective asupra productiei clandestine care putin probabil sa fi scazut.

Dupa 1989, se revigoreaza productia (fraudulos din multe puncte de vedere), implicit consumul. Decesele prin ciroza hepatica cunosc o curba ascendenta. Mai mult ca niciodata, ideea "alcoolul fara restrictii" apare ca simbol al dezvoltarii economice, al rupturii de un trecut al oprelistilor. in est, mai mult ca in vest, alcoolul e privit ca semn al luxului, al libertatii, al succesului. Piata neagra infloreste si, odata cu ea, practicile foarte periculoase pentru sanatate: comercializarea alcoolurilor mediocre, falsificarea alcoolurilor importate, lansarea de produse necunoscute la preturi avantajoase, traficul ilegal de alcool. Cumparatorii incurajcaza initiativa privata acolo unde ea va putea reusi cel mai repede: mici boutique-uri, baruri, restaurante (desi exista incercari de franare a consumului prin orar, varsta limita). Piata de desfacere a alcoolului este tot mai putin controlata.

Amploarea marcanta reprezinta o prima insusire a alcoolismului in lumea de astazi si ea este demonstrabila prin statistici. Ar fi un prim argument al alegerii prezentei teme.

Dimensiunea temei incita la cercetarea ei, pe de alta parte descurajeaza fiindca din multiple aspecte nu pare a se alege un capat de drum, un fir conducator, cu atat mai putin se intrevede o solutie finala.

Cercetarile merg pe analiza, prea putin pe sinteza, drumul e la jumatate chiar si in problema cea mai simpla, si anume definirea obiectului supus cercetarii, de aceea am incercat sa sistematizez datele de terminologie intr-un capitol separat.

In medicina, alcoolismul reprezinta o manusa aruncata aproape tuturor specialitatilor, dar neridicata de niciuna. El apartine tuturor si nimanui in acelasi timp. De aceea este frecvent ignorat, tratat printr-un sfat prietenesc si, mai ales, nu este privit ca boala de fond pe care se grefeaza o anumita patologie.

Deseori nu este pus pe lisla factorilor etiologici determinanti sau favorizanti pina ce boala nu ajunge intr-un stadiu avansat. Dar tratamentul are deja eficienta redusa, de aceea importanta imi pare atitudinea justa, interventionista in fata bolnavului alcoolic. Aceasta atitudine trebuie sa constitue o preocupare in multe specialitati medicate, caci alcoolismul este deseori o boala a intregului organism, cu manifestarile precoce variat distribuite la nivelul aparatelor si sistemelor.

Corpul medical are responsabilitatea de a deveni informat si alertat, implicat in identificarea si interventia precoce.

Dermatologia, neurologia, gastroenterologia, psihiatria sunt specialitati medicale ce pot identifica precoce un alcoolic. Exista boli dermatologice cauzate de alcool si asociate cu disfunctii ale unor aparate si sisteme care trebuie tratate in paralel.

Care va fi, de exemplu, atitudinea dermatologului confruntat cu manifestarile periculoase ale unui sindrom de intrerupere (frecvent, imediat dupa internare)? El va trebui sa actioneze pe un domeniu care nu ii apartine, in regim de urgenta, printr-un tratament adecvat, va trebui sa intre in miezul problemei, sa puna diagnosticul de boala alcooIica, sa ghideze bolnavul spre alte specialitati medicale, de la inceput sau dupa rezolvarea dermatologica a cazului.

Pielea, organ de corelatie, oglindeste functia organismului ca intreg, dar ea poarta totodata amprenta mediului in care traieste individul. Patologia pielii provine din dezechilibrul interior al organismului sau din mizeria mediului (promiscuitate, lipsa igienei elementare, absenta preocuparilor pentru sanatate).

Alcoolismul le atrage dupa sine pe ambele si astfel se naste intrebarea: cum va arata organul cutanat agresionat din afara si din interior, deopotriva?

CAPITOLUL I

DATE GENERALE DESPRE ALCOOLISM CA PROBLEMA DE SANATATE PUBLICA

1. Prevalenta consumului pe plan mondial

Referintele la consumul de alcool au un continut tot mai alarmant pe masura ce ne apropiem de zilele noastre.

a) Produtia de alcool.

Desfacerea anuala in ultimele patru decade in SUA a crescut de la 3,2 milioane la 22,9 milioane de litri de bauturi alcoolice.

Pe plan mondial, consumul de alcool per capita a crescut in medie cu 46% in 1991 fata de 1960; cresterea s-a facut cu valori foarte mari in tari care pana in 1960 aveau consumuri relativ mici, in timp ce cresterea a fost moderata, absenta sau a existat o scadere a consumului in tari care pana in 1960 aveau cifre ridicate ale consumului per capita (peste 5 litri alcool pur per capita anual).

In clasamentul consumatorilor, Romania este pe locul 20 intre 35 de tari studiate, deci in a doua jumatate, dar ritmul de crestere (+136%) o situeaza printre primele tari din lume. In Romania exista consum mediu cu ritm de crestere mare. Azi ne asteptam la cifre mai ridicate, tinand seama de faptul ca statistica vine din 1992, perioada in care graficul consumului in Europa de Est descria o curba descendenta.

Exista o tendinta de egalizare a consumului pe glob prin extindere la zone virgine (Africa, Oceania) si la zone mici consumatoare (Europa nordica). Dimensiunea problemei este "ingrijoratoare" (W.H.O.,1994). 7% din populatia adulta din SUA se confrunta cu abuzul de alcool.

b) Modelul de consum

Motivatii ca somajul, stress-ul, sociabilitatea creeaza categorii de consumatori in functie de cantitatea, calitatea, durata si circumstantele consumului. Un screening in capitala Scotiei (zona cu consum sub media continentului) a gasit abstinenta (nu au consumat in ultimele doua luni) la 6% dintre barbati si 15% dintre femei, consumatori ocazionali fiind 15% dintre barbati si 37% dintre femei, consumatori frecventi (cel putin saptamanal) 79% dintre barbati si 48% dintre femei.

c) Calitatea bauturii

Astazi, concentratia etanolului in bauturi a crescut. Vinul a ajuns de la 7-9 la 11-13, berea de la 4-5 la 8-9 (grade de tarie). In anumite zone, ponderea distilatelor tinde sa creasca, desi politica de impozitare diferentiata pe categorii de bauturi (Anglia) cauta sa franeze acest proces. Studiul lui Banciu (1980) gaseste 43% consumatori de distilate, 21% de vin, 9% de bere, 27% combinatii.

d) Toxicitatea aditionala

Se introduc in procesul de fabricatie coloranti, antiseptice, substante care adapteaza bautura la gustul consumatomlui.

Legislatii neinspirate, precum prohibitia americana sau cea sovietica mai recent sau liberalizarea prost inteleasa in Romania postrevolutionara au condus la productia ilicita, in instalatii inadecvate, cu riscuri crescute de toxicitate. Continutul in plumb al vinurilor curente este de 0,25 ± 0,15 mg/1, iar acumularea in organism este constanta. Se estimeaza ca plumbemia crescuta la alcoolici determina semne de saturnism la 14% dintre barbati si 43% dintre femei.

e) Extinderea la noi categorii sociale

Dupa date suedeze, epidemiologia alcoolismului s-a schimbat in ultimii 100 de ani. De la 1900, problema era cunoscuta ca rezervata aproape integral unei categorii de barbati. In ultimele doua decade, alcoolismul si problemele legate de alcool au fost relatate la barbati, femei, tineri si a fost redescoperit Sindromul Fetal Alcoolic (FAS) (1989, Rydelius).

In SUA (1995) se aprecia oficial ca existau 10 milioane adulti si 3 milioane minori care consumau in mod abuziv bauturi alcoolice, ceea ce afecta, prin implicarea familiilor, aproximativ 30-40 milioane de oameni. O persoana cu serioase probleme legate de alcool afecteaza viata altor 4 oameni.

In segmentul tanar al populatiei, primul contact cu alcoolul s-ar situa in medie intre 10 si 12 ani. Dupa statisticile franceze, consuma regulat 13% din tinerii de 16 ani si 49% din tinerii de 18 ani. O alta ancheta arata ca intre tinerii de 18 ani, 39% dintre baieti si 5% dintre fete consuma regulat alcooluri tari ("Alcool ou Sante", 1993). In SUA, 65% dintre baieti si 63% dintre fete, cu varste cuprinse intre 11 si 13 ani, consuma alcool, iar o statistica efectuata la New York pe 10.000 de studenti (16-19 ani) a aratat ca 1 din 8 este un bautor problema.

Femeia alcoolica a fost subiectul unor cercetari restrinse care au aratat, totusi, ca in comparatie cu perioadele anterioare, femeile beau mai mult. Factorii favorizati (si favorizanti in primul rand ai consumului de medicamente abuziv) ar fi:

- dezintegrarea rolurilor traditionale

- plictiseala, singuratatea, izolarea, frustarea, supararea, "emptyness syndrome"

- dificultatile maritale, divort, pensionare

Orientarile de azi: mai multe femei consuma alcool, consumul incepe la varsta mai mica, numarul femeilor ce beau in public a crescut, preponderenta masculina scade lent. Dupa T. Banciu (1980), raportul pe sexe este de 9/1 (barbati/femei) in randul marilor consumatori si 2/1 in randul consumatorilor ocazionali.

0 categorie profesionala ce ridica probleme interesante este cea a personalului medical. Alcoolismul este cel putin la fel de frecvent ca in populatia generala; exista chiar suspiciunea ca ar putea fi mai mare decat incidenta medie. Reprezentarea este proportionala in toate ramurile medicinii. In 50% din cazuri se asociaza cu abuzul de mai multe medicamente, astfel ca incidenta asocierii alcoolism - abuz de medicamente ar fi de 70% in randul medicilor bolnavi.

f) Modificarea terenului

Ritmurile existentiale in accelerare, perioadele de refacere care nu tin cont de

necesitatile conjuncturale, solicitarile impuse de tehnicizare fac consumul de alcool mai impropriu, iar oboseala ii confera proprietati tot mai daunatoare. Este o mare diferenta intre a bea si a merge cu caruta, a bea si a conduce automobilul, a bea si a pilota avionui. Este o diferenta intre a bea si a te scula dupa ce te-ai refacut, sau a bea si a te scula pentru a fi la serviciu la ora fixata si intre ritmurile biologice individuate, care permit refacerea, anuland posibilitatea acumularilor patologice si ritmurile sociale, cele pe care omul si le poate permite astazi.

g) Prevalenta consumului de alcool pe plan regional

Romania se incadreaza intr-un model de consum asemanator cu celalte tari din sud-stul Europei.

Consumul de alcool la noi in tara a inregistrat valori crescute in perioada 1975-1985. Din 1985 pana in 1995, consumul de alcool scade treptat, urmand ca din 1996 pana in prezent sa se inregistreze un trend progresiv ascendent anticipand cresterea incidentei patologiei legate de alcool in anii urmatori.