- LUCRARE DE LICENTA
Definitia dreptului de
proprietate si continutul lui
Caracterele ale dreptului
de proprietate
Ingradirile dreptului
de proprietate – notiune, izvoare
Servitutile (dreptul de
servitute)
Servituti stabilite prin
fapta omului
Modurile de stabilire
a servitutilor
Stabilirea prin destinatia
proprietarului
Drepturile si obligatiile
decurgand din servituti
Stingerea servitutilor
Drepturile si obligatiile decurgand din servituti
Aceste drepturi si obligatii si mai ales modul în care pot
fi exercitate servitutile variaza dupa natura servitutii si dupa
modul de stabilire.
În cazul servitutilor naturale sau legale, în genere
legea determina limitele servitutilor, si pentru servitutile stabilite
prin titlu, dupa cum dispune art. 620 alin. 2, titlul constitutiv
determina întinderea lor si modul de a le exercita; daca titlul
nu le determina, întinderea si modul exercitarii trebuie sa
fie conforme regulilor fixate de lege, pe care le examinam mai jos,
precum ti situatiei de fapt a fondurilor. Conventiile ce fixeaza
întinderea servitutilor sunt în genere de str
Drepturile si obligatiile proprietarului fondului dominant.
Daca luam în considerare definitia servitutii rezulta faptul
ca proprietarul fondului dominant are dreptul sa se foloseasca de
servitute, adica sa faca asupra fondului aservit actele de folosinta
la care servitutea îi da dreptul. În consecinta, conform
art. 630, proprietarul fondului dominant are dreptul sa faca toate
lucrarile necesare pentru a se putea sluji de servitute sau pentru
a o pastra. Lucrul este natural: daca beneficiarul servitutii nu
ar avea dreptul sa faca aceste lucrari, el nu ar putea exercita
servitutea în mod util, ceea ce ar echivala cu inexistenta
servitutii. Astfel, acel ce dobândeste un drept de trecere
asupra fondului vecin, are implicit dreptul de a face lucrarile
necesare pentru întretinerea sau construirea unui drum pe
fondul vecinului, necesar pentru exercitarea trecerii în î
care a fost stabilita.
În ceea ce priveste cheltuielile lucrarilor mai sus mentionate
acestea cad în principiu în sarcina exclusiva a titularului
servitutii, iar nu în aceea a proprietarului fondului aservit.
La aceasta regula sunt doua exceptii, dintre care prima este indicata
de însusi art. 631: a) în caz de conventie contrara
între parti, intervenita fie în momentul constituirii
servitutii, fie chiar ulterior, prin care se convine ca proprietarul
fondului aservit va contribui la cheltuieli sau chiar le va suporta
în întregime; o asemenea conventie este licita, deoarece
ea constituie o simpla agravare a servitutii, si partile sunt libere
sa fixeze cum vor vrea întinderea ei; b) în cazul când
lucrarile au devenit necesare din culpa proprietarului fondului
aservit.
Analizând dispozitiile cuprinse în art. 629 din codul
civil rezulta ca servitutea principala poate atrage în favoarea
proprietarului fondului dominant, o servitute accesorie, daca aceasta
din urma este necesara pentru exercitarea servitutii principale.
Art. 629 daca exemplu servitutea de a lua apa din fântâna
altuia, care atrage cu sine dreptul accesoriu de a trece peste fondul
aservit pentru a ajunge la fântâna, caci astfel servitutea
principala nu s-ar putea exercita. Servitutea accesorie nu se poate
exercita decât în vederea si în limitele strict
indispensabile exercitarii servitutii principale.
Proprietarul fondului dominant nu are dreptul sa exercite servitutea
decât in limitele in care a fost stabilita el neputând
agrava servitutea în paguba proprietarului fondului aservit,
facând-o mai oneroasa , pentru aceasta decât cum a fost
stabilita.
Art. 633 analizeaza o alta problema care poate sa apara în
legatura cu exercitarea drepturilor decurgând din aceasta
stare de servitute. Se pune în discutie ipoteza în care
fondul dominant se împarte între mai multi proprietari,
se precizeaza in acest sens ca: „servitutea ramâne tot
aceeasi pentru fiecare parte, fara ca fondul supus sa se îngreuneze”.
În concluzie fiecare dintre proprietari se poate folosi de
servitute. În acest sens se ia ca exemplu servitutea de trecere
în virtutea careia daca fondul dominant se împarte între
mai multi proprietari, fiecare dintre ei va putea trece peste fondul
aservit însa toti proprietarii vor trebui sa treaca prin acelasi
loc, pentru a nu îngreuna sarcina fondului aservit. Însa
si mai mult daca prin împartirea fondului dominant se întâmpla
ca servitutea nu mai este folositoare decât pentru unii dintre
copartasi si devine inutila pentru altii, este necontestat ca numai
primii o vor putea exercita pe viitor.
Trebuie însa sa se observe faptul ca legiuitorul a avut în
vedere doar ipoteza împartirii fondului dominant, nu însa
si pe aceea a împartirii fondului aservit. Prin urmare, însa
în caz de împartire a fondului aservit, servitutea va
ramâne neschimbata servitutii, este necesar sa fie grevate
toate parcelele fondului dominant. Asa ca daca, pentru exercitarea
servitutii, este necesar sa fie grevate toate parcelele fondului
Drepturile si obligatiile proprietarului aservit
Studiind textul de lege observam ca proprietarul fondului aservit
ii revine in fapt o singura obligatie principala, de natura negativa,
si anume aceea de a lasa pe proprietarul fondului dominant sa se
foloseasca de servitute, abtinându-se de a tulbura in orice
mod exercitiul ei. Sanctiunea nerespectarii acestei obligatii consta
în faptul ca proprietarul fondului aservit va trebui sa restabileasca
lucrurile si locul pe cheltuiala sa, si poate fi tinut si de daune-interese.
Art. 634 reglementeaza însa posibilitatea proprietarului fondului
aservit de a crea un anume drept si anume daca servitutea în
forma sa initiala a deservit sau îl împiedica sa faca
unele reparatii folositoare, proprietarul fondului aservit poate
oferi proprietarului fondului dominant un loc ce ar avea aceeasi
întrebuintare, iar acesta din urma nu poate refuza.
Daca prin titlu s-a stabilit obligatia pentru el de a face unele
cheltuieli pentru folosirea si pastrarea servitutii, de exemplu,
de a întretine drumul de trecere, se poate scuti de aceasta
sarcina reala, abandonând fondul aservit la dispozitia proprietarului
fondului dominant.
Este însa controversata problema daca proprietarul fondului
aservit poate renunta în mod valabil la dreptul pe care îl
are de a se sustrage obligatiilor sale prin abandonarea fondului
sau daca o asemenea renuntare este nula; daca cu alte cuvinte facultatea
de abandonare este sau nu de ordine publica1.
Actiunile derivând din servituti
Titularul servitutii are o actiune petitorie reala si imobiliara,
numita actiune confesorie de servitute, care corespunde revendicarii
si necesita pentru a avea câstig de cauza în instanta,
dovada dreptului de servitute.
Jurisprudenta a admis ca titularul dreptului de servitute poate
exercita si o actiune posesorie în caz de tulburare adusa
posesiei dreptului sau, însa numai în anumite cazuri
si cu anumite restrictii. În principiu ea poate fi folosita
la refuzarea actiunii posesorii pentru apararea servitutilor neaparente
sau necontinue, conform principiului ca aceste servituti nu sunt
susceptibile de posesie utila. Actiunea posesorie nu se acorda deci
decât pentru servitutile în acelasi timp continue si
aparente.
Jurisprudenta mai acorda totusi acest drept în cazul servitutilor
stabilite prin titlu, fiindca în acest caz se considera ca
servitutea se exercita pe baza unui drept neîndoielnic si
prin urmare exercitarea ei este o adevarata posesie.
Pentru a putea exercita o actiune posesorie se cer a fi îndeplinite
conditiile generale si anume posesorul trebuie sa exercite servitutea
cel putin un an si posesia nu trebuie sa fie viciata.
Pâna acum am prezentat actiunile pe care le are la îndemâna
titularul (proprietarul) fondului dominant. În continuare
vom arata actiunile pe care le poate întrebuinta titularul
fondului aservit.
În primul rând proprietarul fondului asupra caruia cineva
pretinde un drept de servitute are o actiune petitorie pentru a
înlatura exercitarea servitutii, anume actiunea negatorie,
prin care tagaduieste existenta servitutii. Se considera în
general ca acel ce exercita actiunea negatorie, nu are nevoie sa
dovedeasca direct ca fondul sau este liber de servituti, ci este
suficient sa stabileasca ca este proprietar, fiindca odata acest
lucru stabilit, proprietatea se prezuma libera de servitute, conform
situatiei normale a proprietatii.
În al doilea rând, proprietarul fondului asupra caruia
o persoana preti
nde a exercita o servitute, poate porni o actiune posesorie pentru
a face sa înceteze tulburarea ce i se aduce.
