Referate Meniu
Astronomie
Biologie
Chimie
Desen
Diverse
Drept
Economie
Engleza
Filozofie
Fizica
Franceza
Geografie
Germana
Informatica
Istorie
Italiana
Marketing
Matematica
Medicina
Muzica
Psihologie
Romana
Romana1
Spaniola


 


referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre:

Istoric si generalitati

European Ombudsman

In ultimele decenii, tot mai multe tari au introdus in sistemul juridic national o institutie receptata din practica parlamentara suedeza, care are ca rol solutionarea plangerilor ce i se adreseaza de catre cetatenii care pretind ca drepturile lor au fost incalcate de functionai sau autoritati ale administratiei publice. Este vorba de institutia „Ombudsmanului”


Initial institutia ombudsmanului s-a format in Suedia in anul 1809. Anterior insa, in aceasta tara exista practica ca Parlamentul (Riksdag) sa numeasca un imputernicit al sau, investit cu prerogativa de a cerceta si solutiona plangerile persoanelor vatamate in drepturile lor prin abuzuri ale administratiei regale.
Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniforma a legilor, si de a semnala inadvertentele legislative. Avea posibilitatea de a isi indeplini atributiile prin efectuarea de inspectii si prin primirea de plangeri.
In limba suedeza „ombud” inseamna mandat, procura, imputernicire. Prin raportare, ombudsman desemneaza institutia investita de Riksdag printr-un mandat de reprezentare sa examineze plangerile ce i se adreseaza de cei ce pretind ca le-au fost incalcate drepturile garantate de Constitutie. Ombudsmanul poate fi definit ca autoritatea numita de Parlament si raspunzator fata de acesta, caruia i se confera prin Constitutie sau printr-o lege speciala dreptul de a solutiona plangerile ce i se adreseaza de catre cetatenii care pretind ca organele executive le-au incalcat sau nesocotit drepturile recunoscute la nivel constitutional.56094jkol012
Urmand modelul suedez Finlanda a creat postul de Ombudsman Parlamentar in 1919.
Prin urmare institutia Ombudmanului din Finlanda a fost a doua infiintata din lume.
Institutia Ombudsmanului s-a raspandit in toate tarile nordice la jumatatea secolului 20. In Danemarca institutia Ombudsmanului poporului a fost creat in 1955 iar in Norvegia primul Stortingets Ombudsman a fost creat in 1962. In ambele tari, puterile Ombudsmanului sunt mai limitate decat ale institutiilor similare din Suedia si Finlanda. Mai tarziu institutia s-a raspandit in alte parti ale lumii, in special urmarind modelul Danez.
Treptat institutia Ombudsmanului se raspandeste in toate partile lumii. Anii 1970 au demonstrat ca institutia Ombudsman –ului a gasit terenul potrivit pentru a se raspandi in Noua Zeelanda si provinciile canadiene si statele australiene. Pana in prezent institutii asemanatoare au fost infiintate in aproape toate tarile europene. Institutii asemanatoare functioneaza in unele tari africane dar si in state central si sud americane.
Conform IOI (International Ombudsman Institute) in prezent in aproximativ 140 de tari functioneaza Ombusdman-i. In unele tari aceste institutii sunt regionale sau locale, Italia sau Germania de exemplu sunt tari care nu au o institutie parlamentara a Ombudsman.
Practic institutia Ombudsmanului a capatat caracter universal fiind intalnita pe toate continentele, indiferent daca este consacrata la nivel national sau regional, sau daca atributii generale sau specializate pe domenii.
Denumirea institutiei difera de la o tara la alta : Mediateur de la Republique (Franta), Defensor del Pueblo (Spania), Provedor de Justica (Portugalia), Volksanwaltscheft (Austria), Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentarz Commisoner for Administration (Marea Britanie) etc.
Uniunea Europeana a creat postul Ombudsmanului European in anul 1995. Rolul Ombudsmanului European este de a supraveghea activitatile institutiilor uniunii europene si de a se asigura ca acestea respecta principiile unei bune guvernari. Primul titular al acestui post a fost Jacob Söderman care anterior indeplinise aceiasi functie in Parlamentul Finlandez .56094jkol012


In doctrina si practica constitutionala recenta este constant subliniata importanta institutiei Ombudsmanului pentru garantarea si, indeosebi, pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Ombudsmanul este numit de Parlament pentru un mandat a carui durata difera de la stat la stat. De obicei, mandatul ombudsmanului este de patru ani. Parlamentul detine, totodata dreptul de a revoca pe ombudsman inainte de expirarea mandatului daca acesta s-ar face vinovat de incalcarea Constitutiei sau a legilor, ori ar avea o conduita reprobabila. In principiul Ombudsmanul isi desfasoara activitatea la nivel national. Aceasta nu este insa o regula. De pilda, in Statele Unite nu a fost infiintata o asemenea institutie la nivel federal. In schimb exista un numar foarte mare de ombudsmani la nivelul unor state federale, al unor municipalitati sau chiar in institutii sau companii. De asemenea, exista ombudsmani avand o jurisdictie materiala specializata.
De asemenea, nimic nu impiedica ca Guvernul sa instituie un organism guvernamental avand ca atributie, sa analizeze si sa solutioneze plangerile impotriva Cabinetului sau impotriva unor departamente sau agentii executive si sa aplaneze, astfel, conflicetle intre cetatean si administratia publica centrala si locala. Se intelege ca o asemenea institutie, ar avea o sfera mai ingusta de activitate si, oricum, autoritatea sa ar fi mult inferioara a celei a ombudsmanului parlamentar.


In principiu, puterea ombudsmanului se reduce la dreptul de a face recomandari autoritatilor publice vinovate de incalcarea drepturilor unor persoane, de a controla activitatea organelor administratiei publice carora le revin atributii in domeniul drepturilor omului, de a inspecta institutii de detinere (penitenciare, institutii – scoli de reeducare, centre de internare a minorilor), spitale, scoli s.a. In unele sisteme constitutionale, insa, ombudsmanul are dreptul de a actiona in justitie, in conditiile prevazute de lege, functionarii care s-au facut vinovati de incalcarea unor drepturilor unor persoane. Dreptul de actiune judiciara se bazeaza, in acest caz pe investirea, prin Constitutie, a ombudsmanului cu atributia de a veghea la respectarea legilor in domeniul drepturilor omului. Dreptul la actiune judiciara este recunoscut ombudsmanului in Suedia, Finlanda si Danemarca.
In exercitarea atributiilor sale, ombudsmanul nu se substituie altor organisme carora le sunt conferite atributii privind apararea drepturilor omului. Avem in vedere, indeosebi, organele judiciare.
In ceea ce priveste statutul sau si raporturile cu autoritatile publice, trebuie mentionat ca ombudsmanul este independent fata de toate celelalte autoritati publice, inclusiv fata de Parlament, care il numeste si il poate revoca inainte de expirarea mandatului sau. De altfel, nu este permisa nici o ingerinta in activitatea ombudsmanului, nici chiar din partea Parlamentului. Desi este independent fata de celelalte autoritati publice, ombudsmanul prezinta insa anual un raport Parlamentului privind cazurile pe care le-a investigat, solutiile date, etc. De asemenea, in raportul anual pot fi facute recomandari Parlamentului si Guvernului privind perfectionarea legislatiei in materie sau a activitatii unor departamente sau alte autoritati guvernamentale ori ale administratiei publice care intereseaza drepturile omului. Pentru a consolida independenta ombudsmanului, legislatia referitoare la organizarea si functionarea institutiei stabileste o serie de incompatibilitati intre calitatea de ombudsman si orice alte functii publice sau private.
Pentru a-si exercita in conditii corespunzatoare activitatea, ombudsmanul are nevoie de concursul celorlalte autoritati publice.


Constitutia sau dupa caz, legile de organizare si functionare a institutiei ombudsmanului prevad, in acest sens, obligatia autoritatilor publice de a pune la dispozitia ombudsmanului toate datele, informatiile si documentele de care acesta ar avea nevoie pentru a-si exercita atributiile. Obudsmanul isi exercita atributiile la plangerea persoanelor ale caror drepturi au fost vatamate sau din oficiu, cand are informatii, date prind incalcarea unor drepturi cetatenesti sau cand constata el insusi asemenea incalcari. In general, excede competentei de investigatie a ombudsmanului membrii Guvernului, parlamentarii si membrii alesi ai administratiei publice locale. Motivul unei asemenea derogari este ca deputatii, senatorii, membrii alesi ai organelor administratiei publice locale sunt reprezentanti ai poporului iar ministrii raspund politic in fata Parlamentului.
Cererile care se adreseaza Ombudsmanului trebuie facute in scris si semnate. In principiu, anonimele nu se iau in considerare, ceea ce nu impiedica insa ca o plangere anonima sa fie motivul sesizarii din oficiu al ombudsmanului si punctul de declansare al unei expertize de rutina. In legislatia statelor referitoare la organizarea si functionarea institutiei ombudsmanului, se prevede ca nu se iau in considerare plangerile cetatenilor ale caror drepturi au fost incalcate cu unu sau dupa caz, cu doi ani inainte de sesizarea ombudsmanului.
Activitatea ombudsmanului este in principiu publica, ceea ce nu impiedica ca persoanele lezate sa solicite ombudsmanului caracterul confidential al plangerii. De asemenea, ombudsmanul poate decide din proprie initiativa caracterul secret al activitatii sale pentru motive temeinice (ex. Apararea secretelor militare, a ordinii publice, a moralei, etc). Nu trebuie exclus nici dreptul unor institutii publice de a solicita pentru motive temeinice confidentialitatea unor investigatii ale ombudsmanului.
Actele emise de ombudsman pot fi decizii, cereri, recomandari, citatii, etc. Actele emise de ombudsman in exercitarea atributiilor sale sunt acte de autoritate.

Istoric si generalitati
Institutia Ombudsmanului European
Modul de solutionare al anchetelor
Numirea si revocarea Ombudsmanului European
Organizarea Institutiei Ombudsmanului European
Principalele preocupari ale Ombudsmanului European
Modalitati de actiune a Ombudsmanului European
Realizarile Ombudsmanului European pana in prezent