Logo referatele carte



loading...


Padurile de conifere








Padurea de conifere este cel mai intins habitat terestru din lume,
ocupand o fasie lata de aproximativ 1.300 km in emisfera nordica.
Arborii vesnic verzi de pe aceasta arie intinsa cresc acolo unde este
prea frig pentru padurile de foioase, dar prea cald pentru tundra.

Padurile de conifere care apar in mod natural se gasesc in emisfera
nordica. Nu exista paduri de conifere in emisfera sudica deoarece
continentele sudice nu se extind indeajuns de departe spre sud. Din
aceasta cauza acolo nu exista o vegetatie abila. Padurile din
Noua Zeelanda, Tasmania si sudul Americii de Sud sunt paduri tropicale
temperate, care includ si conifere. Pentru ca o padure sau un tinutImpadurit sa fie considerat padure de conifere, trebuie sa contina
conifere in proportie de cel putin 80 %.

O fasie de arbori

Padurile de conifere formeaza o fasie din Scandinaa spre est peste
fosta Uniune Soetica spre nordul Chinei, putin spre nord de Cercul
Polar de Nord si spre sud de linia de latitudine de 50° in China.
Intinderi semnificative de paduri de conifere apar si de-a lungul
lantului muntos Himalayan, in Georgia (CSI) precum si in Alpi si in
Pirinei (Europa).

In Europa de Nord vegetatia naturala originala de conifere se intinde
dinspre est spre vest, in cea mai mare parte spre nord de linia de
latitudine 40° si spre sud de golful Hudson, dar ajungand doar putin
la nord de Cercul Polar de Nord in Teritoriile de Nord-Vest si in
Alaska. Se mai intalnesc intinderi semnificative de vegetatie de
conifere in sud de-a lungul Muntilor Stancosi de pe Coasta de Vest si
spre vest de preriile centrale.

Padurile de conifere sunt legate in nord de tundra alpina si de
deserturile de gheata, iar in sud, in Asia, de stepa si de desert.
Taigaua are diferite semnificatii. Cuvantul \"taiga\" adesea denumeste
padure de conifere. Pentru unii taigaua este insasi padurea de
conifere. Pentru altii ea reprezinta granita nordica dintre padure si
tundra, numita si padure de licheni, reprezentata de genuri de licheni
precum Cladonia, Romalina si Xanthoria. Aceasta granita nordica a
padurilor este deschisa, adesea ca un parc, avand copaci izolati si
tundra pe marginea padurii. Acest tip de teren este un habitat ideal
pentru ata salbatica.

Tipuri de paduri

Exista doua tipuri de paduri naturale de conifere in lume: tipul
boreal si cel montan. Padurea boreala este circumpolara si este o
padure temperata rece dominata de conifere. Padurea montana se gaseste
la latitudini tropicale si mijlocii, precum Muntii Himalaya si Muntii
Stancosi. In padurea boreala din America de Nord si Asia exista mult
mai multe alte specii de te decat in zona europeana.

Principalele grupuri de conifere intalnite in padurile de conifere
sunt clasificate in functie de acele lor. De exemplu, pinii (Pinus) au
ciorchini de ace lungi, iar brazii (Abies), molizii (Picea) siIenuperii (Juniperus) au ace mai scurte si mai ascutite. Tuia (Thuja),
chiparosii (Cupresus) si falsii chiparosi (Chamaecyparis) au frunze ce
s-au transformat in solzi.

Adaptari la frig

Coniferele sunt bine adaptate la conditiile ostile din nord, unde timp
de sase pana la noua luni din an temperatura este sub 6°C. Ramurile
lor sunt lasate in jos, permitand zapezii, care este in medie intre
380-635 mm pe an, sa cada fara a provoca daune structurii arborilor.
Frunzele lor sunt transformate in ace sau solzi si sunt impregnate cu
rasina, care impiedica inghetarea celulelor. Zada (Larix) din Europa
si Pseudolarix din Asia sunt exceptii printre conifere, ele avand
frunze cazatoare si acele lor cazand in fiecare an.

Majoritatea coniferelor rezista la vant, pentru ca au fibre relativ
spongioase care le permit sa se indoaie si sa se clatine fara a se
rupe. Aceasta trasatura este cel mai bine zibila la arborii sequoia
uriasi si la arborii sequoia rosii (Sequoiadendron giganteum si
respectiv Sequoia semperrens), care au si scoarta rezistenta laIncendii. Acest lucru este extrem de util, deoarece incendiile cuprindIn mod regulat padurile de conifere. Scoarta rezistenta la incendii au
si pinii albi (Pinus albicaulis) si pinii mari (Pinus banksiana).

Nu toti arborii sunt protejati impotriva incendiilor. Insa unii
arbori, desi sunt distrusi, pot profita de pe urma incendiului. Pinul
cu noduri (Pinus attenuata) are conuri care pot fi deschise numai la
foc. Atunci cand conurile, vechi de pana la 30 de ani, sunt incalziteIntr-un incendiu de padure, semintele sar afara si germineaza in
ramasitele bogate in carbon ale incendiului. Noile rasaduri, care
cresc repede, acopera stratul de culoare inchisa de la solul padurii
cu verdeata. Astfel in timp ce copacii de la care au provenit conurile
sunt distrusi, puietii lor rasar din cenusa.

Solul padurilor de sub conifere tinde sa fie acid, pentru ca aici se
aduna acele rasinoase si lipseste descompunerea si reciclarea
substantelor nutritive, caracteristica padurilor mai deschise de
foioase.

Exista o gama speciala de te care se ivesc din patul de ace de
pini, precum crucea voinicului (Hepatica) cu florile sale albastre,
sau degetarutii (Soldanella sp), indeosebi in poieni si la marginile
padurilor. Petice de muschi Sphagnum acopera suprafete mari de pamantIar pedicutele verzi (Lycopodium sp) si ferigile stau pe trunchiurile
copacilor cazuti.

Ramurile mai joase si lemnul vechi al pinilor nu gazduiesc doar
ferigi, muschi si alge, ci si te cu flori, precum afinul
(Vaccinium sp) si curpenul alpin (Clematis alpina). Umiditatea padurii
de conifere atrage si ciuperci precum buretele puturos (PhallusImpudicus), al carui miros neplacut inunda majoritatea padurilor de
pini. Ciuperca conopida (Sparassis crispa) se gaseste de asemenea in
mod obisnuit la solul padurilor crescand printre acele de pini. O alta
ta de padure interesanta care are o forma ciudata este cuibul
galben sau pipa olandezului (Hypotropa hypopitys), cu florile sale u
colorate.

Crestere in tot timpul anului

Deoarece coniferele sunt mereu verzi, ele sunt capabile sa continue
fotosinteza si cresterea tot timpul anului, folosind putina energie
luminoasa disponibila. Acest lucru la confera un avantaj in aceste
conditii, ativ cu tele cu frunze cazatoare. Radacinile lor
nu sunt adanci, ceea ce este esential pentru ca straturile mai adanci
de pamant sunt permanent inghetate. Acest strat inghetat de adancime
se numeste pergelisol si poate fi gros de pana la aproximativ 550 m
fiind vechi de mai multe mii de ani, asa cum s-a descoperit in Alaska,
care este acoperita de sol permanent inghetat in proportie de 85 %.
Solul permanent inghetat acopera de asemenea doua treimi din masa de
uscat a Siberiei si a Rusiei, care este de 10 milioane de km2.

In general, in padurile de conifere se gasesc numeroase animale
salbatice, dar numarul speciilor este relativ redus. Padurea de
conifere aparent inospitaliera intretine un numar mare de elani /
elani americani (Alces alces) si reni / caribu (Rangifer tarandus),
care apar ambii in America de Nord, Europa si Asia. Amandoi se hranesc
cu te: elanii se hranesc cu te de padure in timpul iernii si
cu te acvatice in timpul verii, iar caribu vara se hranesc cuIerburi si iarna cu licheni.

Mediul relativ lipsit de poluare al padurii boreale incurajeaza

cresterea abundenta a lichenilor pe copaci si la sol, si astfel
asigura cantitati generoase din hrana necesara pentru caribu. Cu un
regim bun, un caribu mascul perfect matur poate sa atinga inaltimea de
2,1 m, sa cantareasca 817 kg si sa aiba coarne de 23 kg.

In padure mai traiesc si ursi, pe ambele continente, precum si lupi si
lincsi pradatori, si castori, veverite si lemingi ierbivori.

Un mamifer mare, unic in padurile Americii de Nord, este puma, sau
leul argintiu (Felix concolor), foarte mult persecutat in trecut
deoarece in SUA exista o recompensa pentru vanarea lui. In regiunea
asiatica, animalul tipic al padurilor este tigrul siberian (Panthera
tigris altaica), dar populatia sa scade periculos.

Poate cel mai raspandit si mai edent mamifer mic din padurile de
conifere ale lumii este veverita (Sciurus vulgaris) care se hraneste
cu semintele conurilor de pin lasand in urma mole de resturi de
conuri care indica prezenta camarii sale.

Insecte de padure

Insectele abunda in padurile de conifere in timpul primaverii si al
verii, ele hibernand sub forme inactive in timpul iernii. Furnicile,
precum furnica rosie (Formica rufa), construiesc cuiburi mari din ace,
uneori inalte de 1 m, si se scalda afara in lumina soarelui de vara.

Cel mai raspandit fluture in padurile de conifere ale lumii este
fluturele Camberweell (Nymphalis antiopa), care hiberneaza in forma sa
matura si se inmulteste pe salcii. Este un fluture mare si atragator,
usor zibil in timp ce sta la soare si zboara prin poieni si pe
poteci. Fluturii inelus, dintre care se cunosc mai multi din genul
Erebia, apar in regiunile mai deschise de paduri de conifere si in
regiunile de margine. Acestia sunt in general fluturi de culoriInchise cu tente de roscat, imbracati adecvat in culori sumbre pentru
a absorbi putina caldura pe care o ofera soarele la aceste latitudini
nordice. Unii dintre fluturii alpini sunt extrem de inacti,
adunandu-se in gropi \"calde\" orientate spre sud si chiar tarandu-se la
sol in loc sa zboare, pentru ca vantul sa nu ii impinga departe de
habitatul lor.

Solurile padurilor de conifere sunt mai sarace in specii decat
solurile padurilor de foioase. Acest lucru se datoreaza faptului ca
solul padurii de conifere este adesea de culoare inchisa si stearsa,
cu lumina putina si fara un strat de arbusti. Fara o gama larga de
te salbatice cu care sa se hraneasca, nu vor exista insecte.
Insectele, care sunt o sursa importanta de hrana pentru multe alte
animale, nu sunt atrase de locurile intunecoase, astfel incat singurul
grup de insecte reprezentat aici sunt gandacii, ale caror larve
gauresc lemnul cazut si aflat in descompunere.

Pasari de padure

Pinii batrani goi pe dinauntru sunt gazde pentru ciocanitoare si
pentru bufnite, ciocanitoarele gasind destule larve de gandaci pentru
a hrani o familie intreaga. In America de Nord, atat rata de padure
(Aix sponsa) cat si rata lui Barrow (Bucephala islandica) cuibaresc in
copaci, cea din urma adesea alegadu-si vechile cuiburi ale
ciocanitoarelor.

Coronamentul padurilor este un loc mai bun pentru pasari, pentru ca
fructele coniferelor - conurile care contin seminte - sunt adesea
prezente aici. Pasarile care au ciocurile specializate in spargerea
nucilor si desfacerea semintelor, precum forfecuta (Loxia currosrta)
si diferitii pitigoi (Parus sp), adesea se deplaseaza in grupuri si
stoluri mici. Atunci cand forfecutele isi hranesc puii, ele
regurgiteaza sute de seminte pe care le-au inghitit in timp ce cautau
hrana in coronamentul padurii.

Omul si padurile

Padurile de conifere ale lumii au fost initial zone de vegetatie care
au evoluat prin procese exclusiv naturale. Omul continua sa exploateze
aceste habitate naturale, astfel incat majoritatea acestor regiuni
sunt acum afectate de taieri si defrisari, cunoscute sub numele de
despadurire. Despadurirea are loc din mai multe motive: pentru
eliberarea terenului in scopul agriculturii, pentru comercializarea
cherestelei valoroase si pentru eliberarea locului pentru case siInfrastructuri rutiere.

URSS-ul (inainte de a se destrama) continea 20 % din lemnul in
picioare al lumii. Siberia insasi detine 20 % din padurile lumii, darIn ultimii 20 de ani si-a exploatat resursele de padure la o rata
alarmanta, pentru cherestea, petrol si gaze naturale.

Desi silcultura comerciala noua este extensiva in unele regiuni,
precum Muntii Alpi, nu toate padurile de conifere taiate in lume vor
fi restaurate (sau impadurite).

In Europa si in America de Nord tinuturile muntoase care in trecut nu
au sustinut conifere au fost acum tate cu conifere (impadurire),
astfel incat in prezent se gasesc acolo paduri de conifere
semnificative.

Telul principal al crearii padurilor de conifere este de a produce o
oferta sustinuta de cherestea pentru fabricarea hartiei si pentruIndustria de constructii. Plantatiile de conifere sunt cultivate de
mai multe decenii, iar industria nu a devenit perfect sustinuta.
Aceste noi tatii de conifere cu pini, molizi si brazi, create de
om , adesea cuprinzand blocuri intregi formate dintr-o singura specie,
den sensibile la boli, la atacurile daunatorilor si la ploi acide. O
problema de natura ecologica a cultivarii unor intinderi mari dintr-o
singura specie in acelasi loc, ceea ce este contrar proceselor
naturale, este ca daunatorii ca fluturele pinului (Panolis flammea),
gandacii de ambrozie (Trypodendron sp( si gandacii negri ai pinului
(Hylastes) pot provoca adevarate dezastre: omizile curata copacii de
acele lor. Pretul platit a fost pierderea altor habitate pe socoteala
silculturii, precum si scaderea aferenta a numarului de specii de
animale salbatice care fusesera tipice pentru regiunea respectivaInainte de transformarea ei.

Ultimele ramasite ale padurii boreale din Scotia se vad in padurea de
pini din Caledonia, pe coasta de vest. Aici, pinul scotian (Pinus
sylvestris) creste in forma nativa, rasucit si contorsionat odata cu
varsta. Noile tatii de pini scotieni din Muntii Scotiei, dupa mai
multe decenii, seamana oarecum cu vechea Padure Caledoniana, dar
dureaza mult pana sa se sileasca o varietate larga de flora si
fauna aferenta. Padurile de conifere naturale si cele create de om
sunt in multe printe complet diferite.

Ploaia acida

Intinderi mari de paduri de conifere din Scandinaa si centrul
Europei au fost distruse de ploaia acida. Acest lucru se datoreaza
agentilor poluanti dispersati din alte parti ale Europei. De cele mai
multe ori aerul poluat ajunge cel mai repede in varfurile muntoase.
Cea mai daunatoare parte a ploii acide, care afecteaza frunzisul
coniferelor, este acidul sulfuric care se formeaza atunci cand agentii
poluanti ce contin sulf, proveniti in mare parte din arderea
carbunilor, se combina cu apa de ploaie. Acele pinilor nu rezista
acestui acid.

Caderi considerabile de acizi rezulta si in urma drenarii apei de pe
terenurile silce. Dupa ploi torentiale, aciditatea paraielor din
paduri poate creste alarmant, omorand pestii. Ploaia acida determina
si cresterea aciditatii lacurilor, omorand cea mai mare parte a
animalelor salbatice de acolo. Acum exista eforturi nationale siInternationale pentru oprirea acestei poluari.

Copyright © Contact | Trimite referat



Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu

Cauta referat
Scriitori romani